Literatură

Cel mai iubit pinguin calator. Cea mai indragita carte de poezie pentru copii. Mistuit de dor, pinguinul Apolodor isi ia ramas-bun de la prieteni si o porneste spre Polul Sud, sperand ca isi va gasi linistea alaturi de fratii lui din Labrador. Camila Suzi, iepurele Buza-Lata si pisoiul Tit incearca sa il opreasca, dar in zadar: dorul lui de departari e mai puternic decat orice si nicio rugaminte, oricat de fierbinte, nu topeste dorinta lui de a vedea gheturile nesfarsite de la capatul Pamantului.

Micul Print merita sa se nasca macar odata cu fiecare noua generatie.

Una dintre cele mai frumoase carti clasice, tradusa in peste 50 de limbi, "Vrajitorul din OZ" ii invata pe copii ce inseamna bunatatea, altruismul si curajul.

    Luata pe sus de o tornada, impreuna cu Toto, catelusul ei, dar si cu mica lor casa din Kansas, Dorothy ajunge pe taramul fantastic al lui Oz. Lumea presarata cu Muchinezi jucausi, paduri fermecate, casute din protelan si vrajitoare ii pune la numeroase incercari pe Dorothy si pe noii ei tovarasi de drum: Sperie-Ciori, Omul de Tinichea si Leul cel Fricos. Dar cei patru le infrunta cu curaj, in speranta ca, odata ajunsi in Orasul de Smarald, Marele Vrajitor le va indeplini cele mai arzatoare dorinte.

Coordonat de Florin Iaru, numărul șapte al Revistei iocan vine cu subiecte din cele mai variate. O poveste despre supraviețuirea de după război o să vă prindă în junglele Thailandei, aproape de instrucțiile armatei de gherilă, dar la doar cîteva pagini distanță veți afla cum e întrerupt un preludiu în dormitorul în care se află un sicriu. Iar după ce veți citi povestea fantastică a unui cartier din București, veți urmări pățania unui prim-ministru fugărit de protestatarii #rezist.

Un om va dezvalui cea mai mare conspiratie a lumii.

Roman ecranizat in regia lui Roman Polanski, cu Pierce Brosnan si Kim Catrall in rolurile principale. Film premiat cu Ursul de Argint la Festivalul de film de la Berlin, 2010.

„Ar fi trebuit sa renunt in clipa in care am auzit cum a murit McAra. Acum imi este clar.“

Masina Timpului, primul roman al lui H.G. Wells, a fost publicat in 1895 si a cunoscut numeroase adaptari pentru cinematograf si televiziune. Protagonistul cartii este un Calator in Timp care creeaza Masina Timpului, si care se incumeta sa o si foloseasca. Astfel, ajunge in anul 802701, descoperind omenirea involuata si dramatic divizata. Exista o Lume de Sus, care traieste un bine inselator, si o Lume Subterana, care vietuieste pe seama creaturilor terestre. Eloii, fiintele pamantene, si-au pierdut vigoarea si identitatea. Seamana atat de mult intre ei, incat pana si diferentele de gen sunt estompate. Vietuiesc laolalta, intr-o tihna suspecta. Sunt limitati din punct de vedere intelectual. Par inofensivi si fericiti, dar, in tot acest timp, Morlocii subterani ii pandesc. Calatorul ramane prizonier o vreme in aceasta lume. Partea luminoasa a experientei sale de aici este prietenia cu Weena, o tanara din Lumea de Sus.

Doamna se intinde, suspina, inchide ochii. Corpul ei nu mai e decat o istorie, o masinarie familiara, dar straina viitorului. Straina, mai ales, sperantelor care, spre propria‑i uimire, isi mai gasesc adapost in ea. Nu pentru ca ar fi gata sa se abandoneze unei dorinte noi, ci mai degraba fiindca dorinta de a exista pentru altul, nevoia fizica de a fi tinuta si stransa in brate de un barbat, continua sa traiasca intr‑un colt al constiintei ei, ca o amintire neglijata, ca rochia de seara albastra de culoarea noptii care nu i se mai potriveste si pe care n‑o va mai purta niciodata, dar se incapataneaza sa o pastreze in fundul unui dulap, protejata cu grija de o husa din plastic, pentru orice eventualitate“ (Portretul reginei)

Apărut în 1886, Cuore este considerat o capodoperă a literaturii pentru copii. Romanul s-a bucurat de un imens succes, dovedit de faptul că, în același an, s-au tipărit patruzeci de ediții, apoi a fost tradus în peste douăzeci și cinci de limbi.

Cartea are o puternică amprentă educativ-pedagogică și a fost foarte apreciată de public, copii și părinți deopotrivă, pentru bogăția personajelor, a întâmplărilor narate, a sentimentelor dezvăluite, a trăirilor intense.

Cuore este romanul-jurnal al elevului Enrico Bottini care povestește numeroase episoade din viața lui și își prezintă pe larg colegii și învățătorul.

Romanul are trei părți distincte: jurnalul propriu-zis al lui Enrico, scrisorile părinților și singura scrisoare a surorii sale precum și povestirile lunare dictate de învățător.

Cuore îndeamnă la cunoașterea prin experiență, cultivă sociabilitatea, conștiința de sine, cinstea, comportarea civilizată.

Satira sociala si cronica de familie deopotriva, "Domnii Golovliov" urmareste povestea unei familii de mosieri pe parcursul a trei generatii. in centrul unui univers casnic sumbru si dezarticulat, in care vointa de putere si de eliberare macina personajele pana la nebunie, Saltikov-scedrin il plaseaza pe ipocritul si tiranicul Porfiri ale carui practici si valori, adevarata mostenire a lumii sale, le vor aduce domnilor Golovliov, in cele din urma, sfarsitul. Considerata unul dintre romanele rusesti de referinta ale secolului al XIX-lea, cartea surprinde cu un sarcasm nemilos criza mosierimii ruse, punand la indoiala fundamentele valorilor societatii rusesti conservatoare si oglindind, astfel, in destinul boierilor Golovliov apusul unei lumi.

„Domnii Golovliov a fost adeseori numit cel mai tenebros roman rusesc. [...] Cartea lui Scedrin nu este insa tenebroasa, ci o forta autentica."  V.S. Pritchett

„Izbitor de puternic, convingator si impresionant." The New York Times

„Gogol si Scedrin sunt punctele de referinta ale romanului satiric rusesc." Lesley Milne

„Saltikov este inzestrat cu tot ce ii trebuie: o fraza densa, putrnica si expresiva; o forta de caracterizare cum nu mai vezi la nimeni altul; nu umor, ci talentul de a face rasul sa curga suvoaie." Lev Tolstoi

Considerată cândva cel mai sigur şi mai prosper loc de pe pământ, America este acum un tărâm devastat, unde maşinăriile nu mai funcţionează, iar metalul este la mare preţ. Pământul este otrăvit, iar oamenii, atâţia câţi au mai rămas, pornesc într-un exod neîntrerupt spre est, spre Europa, ultima lor speranţă.

Lars, un tanar student din Amsterdam, se ofera sa testeze un nou medicament, pentru o suma frumuşica. Medicamentul experimental ii produce insa halucinatii şi atacuri de panica, cu urmari devastatoare. La Paris, Hugh, jucator de poker online, dispare in chip misterios. In Bahamas, informaticianul Phillipe face speculatii pe piata numelor de domeniu, din fata unui laptop. Cu totii graviteaza in jurul grupului industrial Kramer şi joaca un joc de care, fara sa ştie, depind chiar vietile lor.

 Conspiratii internationale, afaceri murdare, crime, ambitii şi coruptie… bine ati venit la o partida de poker in infern!

 De la Boston la Paris, de pe plajele din Nassau pana in extravagantul Las Vegas, jucatori cu fetele impietrite risca totul intr-o unica şi grandioasa partida. Un thriller de ultima ora, Poker in infern combina teme contemporane explozive cu un uluitor simt al suspansului.
 

Florian Lafani s-a nascut in 1980, in Franta. Dupa studii de limbi clasice, a lucrat mai multi ani intr-o editura, unde s-a ocupat de divizia de carte electronica. In 2009, a publicat online  romanul La Toile, iar in 2010 romanul Poker in infern (Une Partie en Enfer), impreuna cu Gautier Renault.

Gautier Renault s-a nascut in 1981, in Franta. A studiat economia in Franta si in Statele Unite ale Americii si a lucrat mai multi ani in domeniul editorial, fiind specializat pe drepturile de autor. Este un admirator declarat al romanelor politiste americane. Poker in infern este primul sau roman.

Visator, inventator ratat, revolutionar... Remo Erdosain, eroul romanului, duce o viata mizera. Are o slujba precara, iar sotia il paraseste, plecand cu alt barbat. Saracia si sentimentul acut de instrainare si de deznadejde intr-un oras in care frumusetea si uratenia cruda devin pe alocuri halucinante il imping pe Erdosain spre o organizatie anarhista condusa de misteriosul Astrolog.

Roman, eseu, bildungsroman sado-maso, tratat erotico-filozofic și satiră socială, Ceva scris este o carte ce refuză conștient încadrarea, „un animal sălbatic” prin limbaj și vitalitate, povestea aproape adevărată a unei întâlniri imposibile cu regiszorul Pier Paolo Pasolini.

Primul roman al lui Alphonse Daudet, Piciul, publicat in 1868, are un accentuat caracter autobiografic, scriitorul bazandu-se, in elaborarea acestuia, mai mult pe cele traite si observate decat pe imaginatie. Dincolo de accentele critice la adresa scolii, dar si a moravurilor si institutiilor specifice societatii franceze din secolul al XIX-lea, arta lui Alphonse Daudet isi pastreaza aerul de duiosie si ironie, care deschide, in cele din urma, o perspectiva plina de incredere asupra lumii si a destinului eroilor sai.

Imaginati-va ca ati putea sa va creati propriul cartier utopic de scriitori, o comunitate restransa a celor pe care ii admirati sau care v-au influentat cel mai mult. In Cinci plimbari prin cartier, cinci „domni“ – domnul Valery, domnul Henri, domnul Brecht, domnul Calvino si domnul Walser – bat strazile si cafenelele unui cartier fictiv, un fel de republica a literelor imaginata de scriitorul portughez Goncalo M. Tavares. Fiecare dintre ei are o poveste mai intima sau mai recognoscibila, un simt al umorului mai lumesc sau mai abstract, un ochi exersat pentru grotesc sau o ureche formata pentru vocea inabusita a ratiunii. Se contureaza astfel o utopie in care niste artisti inzestrati cu armele cuvantului, logicii, ironiei si spiritului incearca sa tina piept barbariei si stupiditatii lumii.

Fascinat de natură și de traiul simplu de la țară, Werther pare să fie mulțumit, pe moment, de viața lui. Dar liniștea îi este grav zdruncinată când se îndrăgostește de o femeie la care nu are dreptul nici să viseze. Sensibilitatea ieșită din comun a tânărului Werther îl face vulnerabil și inadaptabil la viață și societate, iar acesta este un constant izvor de depresie.

Roman epistolar scris la vârsta de douăzeci și cinci de ani, Suferințele tânărului Werther constituie debutul în proză al lui Goethe. Abordarea din punctul de vedere al individului unic și imperfect, critica valorilor materiale și sociale puse în antiteză cu cele umane și spirituale – toate acestea, către finele secolului al XVIII-lea – prefigurau parcursul creativ temerar al unuia dintre cei mai mari scriitori ai literaturii germane și universale.

În timp ce contemplarea solitară și meditativă a naturii, a religiei și a sinelui în care se cufundă Werther anticipează măiestria lingvistică din Faust, opera de mai târziu a lui Goethe, lupta autorului de a reflecta în creație propriul trecut tulburat își pune amprenta asupra romanului. Scrisorile lui Werther devin din ce în ce mai introvertite și egocentrice, pe măsură ce suferința lui se intensifică. The Guardian

„Tartarin este un tip popular, asa cum e Gargantua. Este cunoscut de toti, familiar tuturor. Are tot ce-i trebuie pentru a placea rafinatilor si ignorantilor. El a venit pentru bucuria lumii. Si din cata inocenta e alcatuita aceasta enorma veselie!“  (Anatole France)

Când animalele asuprite de la ferma „Conacul“ se revoltă împotriva stăpânului lor, domnul Jones, și preiau conducerea fermei, își imaginează că este începutul unei vieți de libertate și egalitate.

Dar, treptat, din rândul lor se ridică o elită vicleană și nemiloasă, condusă de porcii Napoleon și Snowball, care începe să preia controlul. În curând, celelalte animale descoperă că nu sunt toate la fel de egale pe cât credeau și se găsesc prinse, fără speranță, în capcană, pe măsură ce o formă de tiranie este înlocuită cu alta.

Refuzat de mai mulți editori, romanul Ferma Animalelor a apărut în cele din urmă în 1945. Fabula simplă și tragică a lui Orwell a devenit de atunci o lectură clasică, volumul fiind inclus de revista Time în lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului XX.

Ferma Animalelor este prima carte în care am încercat, în deplină cunoștință de cauză, să fac să fuzioneze scopul politic cu scopul artistic într-un tot unitar. George Orwell

O fabulă politică plină de înțelepciune, de compasiune și de învățăminte pentru vremurile pe care le trăim. The New York Times

Lento este un copil special. A venit vremea ca el să iasă în lume. Are nevoie de timp ca, treptat, să evolueze în realitatea impusă. Mai întâi iese capul, apoi un umăr. Încă din coconul cald al uterului, el contemplă lumea exterioară şi-i descoperă frumusețea. Se uită la ochii luminoşi ai asistentei medicale, inspiră mirosurile, ascultă murmurul frunzelor din copacii de afară. Tranziţia durează șaptezeci și două de zile.

„Craii de Curtea-Veche a fost și va rămâne una dintre operele cele mai reputate ale literaturii române, căreia mulți «mateini» îi dedică un adevărat cult. Opera este o evocare plină de farmec amar, de nostalgie sfâșietoare a Bucureștilor, în chipurile sale vechi, de pe la jumătatea secolului al nouăsprezecelea până în preajma Primului Război Mondial. A iubi profund Craii înseamnă a face să retrăiască în imaginar Bucureștii aceia. Desenator și acvarelist de imens talent, Răzvan Luscov s-a preocupat cu devoțiune, ingeniozitate și răbdare să regăsească urmele lumii pierdute în care se desfășoară acțiunea romanului. Întemeiat pe mii de documente de epocă, artistul a reconstituit în sute de ilustrații case, străzi, saloane, oameni, a dat un chip pe care nu-l putem uita lui Pașadia, Pantazi, Pirgu, Penei, Arnotenilor... Cu o pasiune de arheolog, înțelegând că urma realității este cel mai bun combustibil al fanteziei, Răzvan Luscov a suprapus operei mateine o lume de imagini de care nu ne vom mai putea dispensa... mai mult, a redat viață unei lumi dispărute pe care o plângem cu o dulce-amară melancolie.“ (Ion VIANU)

Agentul de pază Benone vrea să râdă din toată inima. Avocatul Cristos caută să devină celebru în urma unui caz de terorism. Comicul Regina caută numărul vieţii lui, iar ambasadorul Puntelată îşi doreşte o viaţă simplă, departe de solicitanta lume a diplomaţiei.

Plec – roman cu publicitari, magar si umbre, este o carte singulara in literatura romana actuala, in care apar culisele unei lumi pe care se bazeaza intreaga industrie de consum: lumea publicitatii. Pe acest fundal colorat, plin de lumini artificiale, promisiuni false si slogane mai mult sau mai putin originale, evolueaza patru personaje care pornesc impreuna intr-o calatorie al carei scop e repatrierea magarului Krasna: Vera Trotsky, Marta Coman, Felix Dimuleanu, Mishu – baiatul de la IT.

Fiecare dintre aceste personaje are propria-i poveste: Marta e obsedata de ideea ca va fi concediata si incearca sa-si ghiceasca soarta din numaratori intamplatoare; Vera se straduieste sa lase in urma istoria unei tradari si parasirea casei in care a fost fericita; Felix Dimuleanu ar vrea sa stie mai multe despre femeia care i-a fost mama si pe care nici n-a apucat s-o cunoasca; Mishu s-a saturat sa rezolve problemele informatice ale companiei prin sfatul de a conecta computerul la curentul electric. In felul sau, fiecare dintre aceste personaje cauta un exit.

Profund marcat de moartea sotiei lui, Elli, Jacques nu a reusit sa isi revina nici dupa sapte ani, iar Paradis, restaurantul idilic pe care il deschisesera impreuna pe coasta Atlanticului, se afla in pragul falimentului.