Literatură

Michelangelo ajunge in Constantinopol pe 13 mai 1506, lasand in urma furia Papei Iulius al II-lea si un santier neterminat pentru mormantul acestuia la Roma. Dar cum sa fi refuzat invitatia sultanului Baiazid al II-lea?

Asa incepe cuceritorul roman al lui Mathias Enard, care devoaleaza fascinanta intalnire a omului Renasterii cu lumea otomana, imaginand o istorie uitata. In ea se ascunde o poveste de dragoste cu pagini epistolare si de jurnal, punand in lumina si firele ce leaga Occidentul de Orient.

„Mathias Enard il studiaza pe Michelangelo, ii respecta tacerile si ezitarile, le urmareste pe cai sinuoase si ii devine un complice discret. Scriitura e ca un desen: senzuala ca efectele de clarobscur, transanta ca piatra ascutita.“ - Telerama

PREMIUL GONCOURT DES LYCEENS 2010

Un barbat porneste intr-o calatorie in sine, in incercarea de a-si reconstrui propria identitate. Rememoreaza bucati din copilarie, adolescenta si tinerete, se foloseste de experientele sale, cauta sa gaseasca un sens misterului care a fost viata tatalui, sa se impace cu geamanul sau interior, sa se elibereze de perioada serviciului militar sovietic, care l-a tinut captiv doi ani. 

In Territoria se afla cea mai splendida si infioratoare confesiune contemporana a alienarii.

Crud, violent, Oleg Garaz ridica o cortina spre infernul care se poate dezlantui in noi si in celalalt.

Trepidatie, incordare, paroxism. Un galop gafait, egocentric, facand din Oleg Garaz un «maniac» autoproclamat. Un narcisist amintind de Oscar Wilde, bine temperat insa de un sceptic pe masura. Un sceptic care aduna ca un papusar sofisticat spectatori la fel de sofisticati in jurul maniei sale infrigurate de a discursiviza totul.

Territoria nu este un roman. Territoria este o reprezentatie-drog, in care consumatorul se complace, din care pare ca nu mai poate si nici nu mai vrea sa iasa. Atentie, vizionarea integrala nu e recomandabila intr-o singura zi. Concentratia licorii e atat de mare incat sorbirea ei dintr-o inghititura ar putea «cauza». - Dora Pavel

In varsta de 12 ani, Arcturus Betelgeuse Chambers, zis Arty, face parte dintr-o familie pasionata de privitul in stele, iar dorinta lui cea mai mare este de a gasi viata pe alte planete. Prima tinta a cautarilor sale este Marte, planeta cea mai apropiata de noi si, seara de seara, isi indreapta telescopul inspre ea pentru a fi primul care descopera martienii.

 Insa totul ameninta sa se termine cand parintii il anunta ca se vor muta in Las Vegas (orasul cel mai luminat de pe Pamant si, din cauza asta, cel in care noaptea abia daca se vad stelele). Si, de parca toate astea nu erau suficiente, trebuie sa stea la vecinul sau infricosator (pe care-l banuia ca e, de fapt, un zombi) cat timp ei se duc sa caute o casa noua. Dar ceea ce parea a fi un cosmar se transforma in aventura vietii sale: vecinul nu doar ca nu e zombi, dar e chiar Cash Maddox, un fost astronaut de la NASA, acum la pensie. Alaturi de Cash, Arty are ocazia sa afle minunatele taine ale cosmosului, dar si sa descopere ca adevarata prietenie nu tine cont de varsta.

 Un roman cu umor din plin si cu numeroase aventuri (extra)terestre, ideal pentru micii astronauti in devenire.

„O poveste tandra, cu un strop de nebunie.“ Lire

Juliette merge cu metroul din Paris in fiecare zi, la aceeasi ora. Cea mai mare placere a ei este sa vada ce citesc cei din jur: doamna in varsta, colectionarul de editii rare, studenta la matematica sau fata care plange la pagina 247. Ii priveste pe toti cu tandrete si curiozitate, de parca ceea ce citesc, pasiunile si diversitatea existentei lor i-ar putea colora si ei viata monotona.

Dar intr-o zi Juliette hotaraste sa coboare cu 2 statii mai devreme si sa o ia pe un drum ocolitor spre serviciu, decizie care ii va schimba viata.

„O poveste frumoasa ca un balsam pentru suflet, plina de trimiteri care le fac pofta de citit si celor mai putin entuziasmati de lectura!“ Avantages

„Un roman delicios, care sa ne aduca aminte ca in epoca retelelor sociale imaginatia e mai importanta decat oricand.“ Madame Figaro

Intamplari de familie si secvente din viata, despartiri, vise, regrete si supravietuiri se oglindesc in povestirile cuprinse in acest volum.
Seara de dinaintea emigrarii unei familii in Israel, povesti de cazarma, accidentul de la Cernobil, un raport de garda in decembrie ’89, o intalnire ratata cu fostii colegi de facultate, un tata care fuge de langa fiul sau – acestea sunt doar cateva dintre scenele care i se vor derula prin fata cititorului cand va deschide cartea lui Ion Plesa.

Ion Plesa are toate avantajele unui debut tarziu: si-a delimitat clar universul, pe care il exploreaza intr-un stil personal, as zice chiar inimitabil. Prozele sale au un aer comun, parte si datorita temei predilecte a timpului, cu trecerile si pierderile sale, parte si scriiturii, uneori de o rara frumusete, blend de stranietate si nostalgie, de introspectie si teatral, de lirism vag si umor fin. Ion Plesa are un simt aparte pentru descrierile unor spatii invaluite intr-o obscuritate blanda si pentru surprinderea senzatiilor intr-o lentoare muzicala, ceea ce il face un neasteptat blecherian. Prozele sale de familie si de atmosfera evoca scene si voci trecute, imagini si amintiri in sepia ca niste fotografii vechi in care inca se manifesta viata. Cartea sa este un minunat album de snap-uri narative. - Marius Chivu

Pe 12 august 18…, exact la trei zile dupa aniversarea mea, cind implinisem zece ani si primisem niste daruri minunate, Karl Ivanici m‑a trezit din somn la sapte dimineata, dind chiar deasupra capului meu cu un plici – un bat cu fisii de hirtie cerata – dupa o musca. Lucru pe care l‑a facut cu atita neindeminare, incit a nimerit iconita ingerului meu, agatata pe tablia patului de stejar, iar musca omorita mi‑a cazut drept in cap. Mi‑am scos nasul din plapuma, am oprit cu o mina iconita care inca se legana, am azvirlit musca moarta pe jos si, macar ca aveam ochii cirpiti de somn, i‑am aruncat o privire suparata lui Karl Ivanici. Dar el, in halatul lui vatuit, pestrit, incins cu un briu asijderea, cu scufia lui impletita, rosie si cu ciucure si cu cizmele moi din box in picioare, si‑a vazut mai departe de treaba, umblind pe linga pereti, chitind si pocnind mustele…

Traducere din limba rusa si note de Adriana Liciu

Mark Twain (pe numele adevărat Samuel Clemens; 1835-1910), unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori americani ai tuturor timpurilor, s-a născut şi a copilărit în Florida, Missouri. După moartea tatălui, la doar doisprezece ani, a fost nevoit să abandoneze şcoala şi să-şi caute de lucru pentru a se putea întreţine. A muncit ca tipograf, prospector de aur, pilot de vapor şi a călătorit prin întreaga lume. A luptat pentru o scurtă perioadă în Războiul Civil american. La sfîrşitul războiului şi-a încercat mîna la scris articole pentru jurnale şi a ajuns rapid un jurnalist de succes. A început să folosească pseudonimul Mark Twain. Nostalgia după vremurile şi locurile copilăriei l-a făcut să publice în 1876 romanul Aventurile lui Tom Sawyer, bazat pe propriile experienţe din copilărie, care a fost extrem de apreciat. Romanul s-a bucurat de o continuare, Aventurile lui Huckleberry Finn (1884), despre care Ernest Hemingway spunea: „Întreaga literatură modernă izvorăşte din această carte”. Mark Twain a mai publicat celebrele romane Prinţ şi cerşetor (1881), Un yankeu la curtea regelui Arthur (1889), Tom Sawyer în străinătate (1894), Pretendentul american (1892), Tom Sawyer detectiv (1896) şi numeroase volume de povestiri şi eseuri. Impulsiv şi temperamental, a devenit faimos în întreaga lume şi a făcut de mai multe ori avere din scris, ca să o piardă apoi din cauza invenţiilor neinspirate şi proastelor investiţii. Scriitor, jurnalist, umorist inegalabil, Mark Twain a scris opere care au încîntat şi au amuzat cititori de toate vîrstele din toate generaţiile.

Întruchipări ale omului modern preocupat de carieră şi de statutul său în societate, personajele Laviniei Branişte visează la îmbogăţire şi recunoaştere socială, uitând de familie şi de cei apropiaţi. De multe ori însă, munca până la epuizare, obsesia pentru propria imagine şi îndepărtarea de prieteni pot avea consecinţe nebănuite. Fiecare text al Escapadei redă, subtilironic, imaginea mult amplificată a unei probleme provocate de stilul de viaţă actual. Munca într-o mare companie, lumea universitară, întâmplări mărunte sau relaţii eşuate devin puncte de plecare pentru poveşti cu tâlc, pline de farmec, al căror final este de multe ori lăsat în voia imaginaţiei cititorului.

„Năvala apelor” spune povestea Sofiei şi a lui Trofim Ivanovici, doi soţi care adoptă o adolescentă orfană pe nume Ganka. În universul casnic în care până atunci nu se întâmplase nimic notabil, venirea fetei transpune în plan emoţional distrugătoarea revărsare din albie a râului Neva. Cartea prezintă, indirect, viaţa în Rusia anilor ’20, dar se concentrează asupra traiului instinctual al oamenilor, dând în vileag falsitatea propagandei sovietice, potrivit căreia mintea poate fi remodelată, şi amintind că indivizii obişnuiţi trăiesc mai degrabă primitiv. Zamiatin arată cum violenţa şi răul puse în mişcare de Revoluţia bolşevică şi de Teroarea Roşie au influenţat viaţa de zi cu zi şi cum relaxarea morală în faţa agresivităţii şi violenţei i-a transformat pe mulţi în brute. Această capodoperă a literaturii ruse este o istorisire despre forţa devastatoare a instinctelor umane, dar şi o satiră subtilă la adresa puterii politice care vrea să instaureze cu forţa raiul pe pământ.

„Un roman superb, greu de egalat ca asceză stilistică, cu o voce matură, detaşată, absolut unică. Asemeni unui fotograf nostalgic, naratorul restaurează negativul unei vieţi mărunte, dramatice şi emoţionante prin simplitatea ei. Într-o dimineaţă, Pavel hrăneşte găinile şi se urcă în tren… O singură zi şi două sute de pagini în care personajele par să vorbească despre nimicuri, scot bani de la bancomat, se ceartă, fumează, se împacă sunt suficiente pentru a face radiografia completă a unei generaţii şi a unei ţări.” (Tatiana Ţîbuleac)

Roman distins cu Premiul Akutagawa

La treizeci şi şase de ani, Keiko Furukura are toate „atuurile” tipice ale unei femei-paria în societatea japoneză: lucrează de optsprezece ani cu jumătate de normă într-un minimarket, într-o suburbie a capitalei nipone, este necăsătorită, n-a avut niciodată un iubit şi nu se poate lăuda cu nici o experienţă sexuală. Metamorfozată, din cauza rutinei zilnice, într-un amalgam incontrolabil de ticuri verbale, gesturi mecanice, blazare şi oboseală cronică, Keiko ajunge să facă faţă din ce în ce mai greu presiunilor familiei şi prietenilor de a-şi asuma un mariaj şi un contract cu normă întreagă la o companie de top, alegeri ce i-ar garanta statutul de „femeie normală şi decentă”. În încercarea de a se „vindeca” de inadaptabilitatea la tiparele sociale, începe o relaţie stranie cu Shiraha, un fost coleg de muncă, misogin înverşunat, el însuşi inadaptat la exigenţele societăţii nipone. Un amestec perfect dozat de umor spumos, sarcasm şi autoironie, „Femeia minimarket” le oferă cititorilor o radiografie actuală a mentalului social japonez.

Din toate punctele de vedere, Cabaretul cuvintelor este o carte deosebită, pentru că Matei Vişniec ne propune o călătorie subiectivă într-un dicţionar interior, într-o lume în care cuvintele nu depind de om. Consideraţi această carte un ghid de călătorie într-o Republică a cuvintelor unde acestea trăiesc independent de om, se amuză şi se joacă, se înfruntă şi se iubesc, se supără unele pe altele şi se revoltă. Merită să deschideţi această carte şi dacă n-aţi întîlnit încă niciodată cuvinte vii, dacă nu le-aţi văzut cum arată fizic şi cît de mult seamănă cu dumneavoastră. Atenţie însă, dicţionarul Vişniec este neterminat, invitîndu-vă deci să continuaţi jocul şi să vă scrieţi, eventual, propriul dicţionar afectiv...

Dupa patru ani de cosmar petrecuti pe fronturile Primului Razboi Mondial, Tom Sherbourne se intoarce in tara natala, Australia, angajindu-se paznic de far pe Ianus Rock, o insula aflata la distanta de o jumatate de zi de coasta. Izolati de restul lumii, Tom si frumoasa lui sotie, Isabel, incearca zadarnic sa devina parinti. Cind orice speranta parea pierduta, pe tarm esueaza o barca ducind un cadavru si un nou-nascut. Incalcindu-si principiile, Tom si Isabel decid sa pastreze copilul, considerindu-l un dar de la Dumnezeu. Dupa doi ani, cind se intorc pe continent, descopera ca hotarirea luata le-a schimbat iremediabil destinul.

Traducere din limba engleza si note de Anca-Gabriela Sirbu

 

Eugen Cadaru (n. 1973, Bucureşti) a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti. În 2009 a obţinut doctoratul în Cinematografie şi Media la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, cu o teză intitulată „Realismul magic în arta cinematografică”. Este prezent cu povestiri în antologiile: Ferestrele timpului (2013), Lumi stranii (2014), Argos Trei (2017), Ficţiuni centenare (2018), Antologia prozei româneşti science‑fiction (2018). A mai publicat A opta zi e‑n fiecare noapte (2014) şi Misterioasa scrisoare a domnului Tesla (2017). Povestirile sale au fost recompensate cu numeroase premii naţionale (Premiul Convenţiei Naţionale RomCon 2015; Premiul Convenţiei Naţionale RomCon 2017; Premiul „Ion Hobana“ 2018), precum şi cu Premiul de încurajare al Societăţii Europene de Science‑Fiction, acordat în cadrul Convenţiei Eurocon 2014 Dublin.

Dans grotesc, cel de-al doilea roman scris de Huxley, este o satiră la adresa cercurilor intelectuale londoneze de după Primul Război Mondial. Sătul de cariera de pedagog de şcoală, unde are senzaţia că îşi îndobitoceşte elevii cu fraze sforăitoare, şi entuziasmat de proiectul pantalonilor săi pneumatici, tânărul Theodore Gumbril pleacă să-şi caute norocul în capitală. Dar Londra postbelică pare să fi devenit o lume lipsită de valori, cuprinsă de o adevărată febră a hedonismului şi populată de personaje groteşti – pictori rataţi, poetaştri înflăcăraţi, critici pompoşi, savanţi mediocri şi muze năzuroase. Mizând pe un stil versatil, ce poate trece uşor de la liric la absurd, Huxley creează un roman de un umor cuceritor şi o erudiţie sclipitoare, ce surprinde prin vitalitate şi originalitate.

Romanul de debut al lui Graeme Simsion, Proiectul Rosie, a fost tradus în patruzeci de limbi, recompensat în 2012 cu Victorian Premier’s Award pentru manuscrise inedite şi s-a aflat printre finaliştii la International IMPAC Dublin Literary Award.

Proiectul Rosie este o sublimă şi, la prima vedere, imposibilă poveste de dragoste. La treizeci şi nouă de ani, Don Tillman, un profesor de genetică suferind – fără să ştie – de sindromul Asperger, e încă burlac. Deşi e deştept şi arătos, nu prea are noroc în dragoste. Dar de data asta e hotărît să reuşească. De aceea a iniţiat Proiectul Soţia, pe baza unui chestionar de şaisprezece pagini, care îl va ajuta să-şi afle partenera perfectă prin eliminarea pas cu pas a tipurilor feminine nepotrivite: veganele, microbistele, creaţionistele, fumătoarele, ignorantele, homeopatele... Numai că frumoasa Rosie, care dă buzna în viaţa lui, e exact pe dos: munceşte într-un bar, e vegetariană, fumează şi, în plus, încearcă să dea de urma tatălui ei biologic. „Cea mai incompatibilă femeie din lume”, conchide Don. Şi totuşi se lasă implicat, fără să ştie prea bine de ce, într-un nou proiect: s-o ajute pe Rosie să-şi găsească tatăl prin intermediul unor mostre de ADN prelevate pe ascuns. Şi să descopere că dragostea şi viaţa nu urmează întotdeauna regulile ştiinţei.

Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2022, la categoria Proză

Într-un aeroport se întâlnesc un bărbat şi o femeie care descoperă, întâmplător, că au aceeaşi destinaţie. După călătorie, scânteia atracţiei pe care au simţit-o unul faţă de celălalt îi împinge rapid într-o relaţie intensă, dar în scurt timp apar şi problemele. Este o relaţie din care ea va evada de câteva ori, iar el o va aduce înapoi de fiecare dată, făcând-o încetul cu încetul să devină dependentă de el. Însă cum ar putea să funcţioneze lucrurile între un bărbat atât de sigur pe el şi învăluit în mister, ce pare să vină de nicăieri, şi o femeie ce poartă mereu cu sine eşecul tuturor relaţiilor la care a fost martoră, începând cu cea a părinţilor ei?

„Tânăra româncă scrie diferit şi revigorant, înţepător, curajos, limpede.” (Annette König, Die BuchKönig bloggt)

„Una dintre cele mai puternice voci ale literaturii tinere româneşti.” (Medana Weident, Deutsche Welle)

După bestsellerul „Soldaţii. Poveste din Ferentari”, Adrian Schiop revine cu un roman ce explorează tema homosexualităţii şi a mizerabilismului în societatea păturii de jos. Adi se avântă într-o relaţie improbabilă cu Florin, un poliţist de 42 de ani, divorţat şi beţiv, care, din deformaţie profesională, dar şi pentru că are o imagine de apărat, este foarte autoritar şi mereu indecis în privinţa sentimentelor lui. Povestea celor doi este întreruptă de pandemie, care îl obligă pe Adi, din motive sanitare, dar şi financiare, să se mute pe durata stării de urgenţă la ţară, la părinţii lui, unde o regăseşte pe vechea lui prietenă Andreea, o asistentă medicală rea de gură, transferată de la cabinetul şcolar unde lucra la DSP. „Să ne fie la toţi la fel de rău” este o incursiune brutală şi profundă în lumea LGBTQ+, în care uneori aprobarea din partea societăţii este mai importantă decât propriile sentimente.

„Ţineţi în mâini cel mai bun roman de până acum al lui Tudor Ganea, arhitectul convertit la proză care, după – iată – cinci romane publicate în tot atâţia ani (unele premiate şi deja traduse), îşi poate revendica lejer titlul de cel mai în formă tânăr romancier al momentului. Cu Cântecul păsării de plajă, Tudor Ganea se întoarce la etosul constănţean explorat în cartea de debut şi scrie un fel de Gangs of Constantza al tranziţiei sălbatice din anii ’90 în care diverse grupări multietnice de outcasts îşi dispută teritoriul şi influenţa asupra Cartierului Faleza Nord. Amestecul de violenţă şi poezie al confruntărilor de pe malul mării este memorabil şi, pe alocuri, conferă acestui roman realist murdar o calitate aproape psihedelică. Ainur, protagonistul cu origini tătare ale cărui ascensiune şi decădere le consemnează întâmplările romanului, este o figură deopotrivă admirabilă şi detestabilă, temută şi tragică, rar întâlnită în literatura română, căci singurătatea lui este egalată doar de cruzimea cu care-şi face loc în viaţă şi în moarte. Nu recomand romanul celor slabi de inimă!” Marius Chivu

Traducere din limba rusa si note de Adriana Liciu

Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu si Anca Baicoianu

Volumul cuprinde povestirile publicate de Vladimir Nabokov in rusa, intre anii 1920-1940, traduse de Adriana Liciu; cele scrise in rusa, unele nepublicate la vremea aceea, altele aparute doar in revistele rusesti din Berlin sau Paris, traduse in engleza de Dmitri Nabokov, fiul autorului, si reunite in volumul The Stories of Vladimir Nabokov, dupa care s-a realizat traducerea in limba romana de catre Veronica D. Niculescu; si povestirile scrise in engleza si aparute in volumul Nabokov\''s Dozen (cu exceptia textului ,,Mademoiselle O\", care a fost scris initial in franceza), traduse de Anca Baicoianu.

Romanul Fii şi îndrăgostiţi a inspirat o celebră ecranizare, în regia lui Jack Cardiff, cîştigătoare a unui premiu Oscar şi nominalizată la premiile Bafta.

Se întâmplă în Franţa, în timpul războiului, când nu era vreme pentru dragoste...

Poezia lui Octavian Goga are o puternică funcție incantatorie. Patetică, duioasă, melancolică, tristă, încărcată cu accente de revoltă, creația lirică a scriitorului ardelean are un larg acces spre cititori atât prin darurile ei eufonice, deci prin marea expresivitate sonoră a unor cuvinte, cât și prin capacitatea de reprezentare a unei realități, percepută printr-o stare de suflet.
Ediția de față reproduce selectiv texte din volumele "Poezii" și "Ne cheamă pământul".

  Cand Adam Scott deschide misterioasa scrisoare lasata prin testament de tatal lui, nu stie ca va declansa un sir de evenimente care ameninta sa zguduie lumea libera din temelii. Este vanat de KGB si CIA. Trebuie lichidat inainte ca adevarul sa iasa la suprafata. Se vede abandonat de cei dragi. Realizand valoarea informatiilor pe care le detine, Adam este tot mai determinat sa le apere. Ceea ce pana arunci era doar o problema de viata si moarte devine o „chestiune de onoare".

    "Actiunea este atat de coroziva incat ar coji si vopseaua de pe o nava spatiala." - THE NEW YORK TIMES Book Review
    "Cartea lui Jeffrey Archer are valoarea unui film de Alfred Hitchcock." - Baltimore Sun

După ce a petrecut patru ani în America, Peter Mayle se întoarce în Provence, şi la fericirea cu care acest ţinut îşi copleşeşte locuitorii, fie ei turişti sau connaisseurs. Redescoperă cât de mult i-au lipsit obiceiurile locului, de la mirosul cimbrului de pe câmp până la îmbulzeala şi agitaţia din pieţe, duminica dimineaţa, dar mai ales, bucătăria provencală. Viaţa de pe aceste meleaguri nu e niciodată lipsită de curiozităţi şi geniul naţional de a complica lucrurile te însoţeşte permanent.

Dar Provence mai ascunde şi alte minuni, veţi face cunoştinţă cu industria parfumului, vinul din Luberon, faimoasele bouillabaisse de Marsilia, dar şi cu un crime passionnel, căci asta se întâmplă când un soţ gelos des - coperă că nevasta îl înşală cu măcelarul cel nou şi arătos. Acest nou titlu completează trilogia curiozităţilor şi bucuriilor din Provence.
O citeşti ca şi cum ai degusta un vin bun - zâmbind şi cu senzaţia că lucrurile minunate din viaţa ta nu trebuie musai să aibă sfârşit.

Rick Dockery era un fericit jucător de fotbal american de la Cleveland Browns, până când prestaţia lui într-un meci contra echipei din Denver, considerat înaintea intrării lui pe teren aproape câştigat, ajuta echipa să piardă şi ajunge să fie privită drept cea mai dezastruoasă performanţa din NFL. Cariera lui Rick pare încheiată...