Literatură

Douăzeci și una de desene în compania a douăuzeci și una de texte scurte: acestea stau ascunse în cartea comună a autorilor Tibor Palkó și László L. Simon. O posibilă interpretare a trăsăturilor de creion ale unui artista plastic, un mozaic ce se compune într-o poveste. Sau poate tocmai o poveste ce se destramă.

Scriitura Aniței Vulcan Grigoriu se situează la intersecția dintre biografic și arhetipal. Înapoi la Eleusis urmărește povestea protagonistei – Brândușa –, dar și a comunității în mijlocul căreia a crescut și în care revine, ca atrasă de o forță magnetică – cea a Țării Pădurilor Albe. Liniile existenței eroinei se întrețes cu cele ale tărâmului natal, iar experiențele-limită prin care trece tânăra sunt simultan trepte ale cunoașterii de sine, dar și imagini generice ale traumei, pierderii sau maternității. Lumile reale și interioare sunt supuse procesului lent și dureros al destrămării. Mesajul ultim al romanului (gândit ca o a doua secvență dintr-un triptic început prin Fata cu aluniță) rămâne cel al transfigurării suferinței și al reconstruirii sinelui, dincolo de umbrele trecutului și de dificultățile prezentului. Respirația cărții este una profund feminină. Statutul femeii în lume, responsabilitățile ei, formele de abuz a căror victimă este adesea, maternitatea și relația mamă-fiică – toate sunt reflectate în textul cu accente confesive, în care au loc deschideri și închideri simbolice, ca pentru a pecetlui, prin iertare și asumarea rădăcinilor, soarta personajului central. - Cristina Bogdan

Cocioaba este un roman memorabil, prezentând o lume izolată, rudimentară, o realitate îngrozitoare, ascunsă, din păcate, în noi, ca o manifestare atavică, ținând, însă, de complementaritatea ființei umane. Purtăm, cu toții, această infernală cocioabă. Ne relevă un astfel de tărâm tenebros, cu o știință scriitoricească aparte, cu o acuitate analitică specială, cu un rar simț al stilisticii limbii, al resurselor expresive ale acesteia, un autor care a avut curajul să coboare în iad sau, poate, să urce. PAUL ARETZU

Dacă ți-ai găsit sufletul-pereche, deja ai câștigat „meciul”… UNIVERSITATEA BRIAR își ia rămas-bun de la hocheiștii săi legendari. Toată lumea își vede de viață: Garrett și Logan au trecut la profesioniști, Dean a lăsat baltă studiile de Drept și s-a dedicat pasiunii sale, devenind profesor, iar Tucker a înființat un lanț de baruri.

El ar face orice pentru a-și atinge scopul. Dar acest joc e plin de provocări… Sabrina James știe ce are de făcut ca să răzbată în viață. Studentă în ultimul an, Sabrina și-a planificat viitorul în detaliu: să absolve cursurile Universității Briar, să fie admisă la Facultatea de Drept de la Harvard, iar apoi să obțină o slujbă bine plătită,la o firmă de avocatură de top.

Dacă vrea să o cucerească, va trebui să-și schimbe strategia. ALLIE HAYES trăiește o criză existențială. Momentul absolvirii se apropie, și totuși ea încă nu s-a hotărât ce va face după facultate. Chiar mai rău, suferă după ce a pus capăt unei relații îndelungate cu iubitul ei. Cu siguranță, sexul de consolare nu este o soluție, însă chipeșul hocheist Dean Di Laurentis este irezistibil.

John Logan este un student chipeș din anul trei, care poate avea orice fată își dorește. Pentru el, un adevărat star în echipa de hochei a universității, viața e un șir neîntrerupt de petreceri și de aventuri de-o noapte. Cu toate astea, dincolo de zâmbetul lui cuceritor și de farmecul personal se ascunde îngrijorarea față de viitorul care îl așteaptă după absolvire.

O iubire care nu putea fi distrusă decât de adevăr Lizzie Young a simțit mereu că viața este prea copleșitoare. Diagnosticată cu tulburare bipolară de la o vârstă fragedă, nu și-a găsit niciodată locul în familie și nu s-a integrat nici în cercul de prieteni, nici în comunitatea din care face parte. Lizzie își dorește să fie acceptată și înțeleasă, dar, având puțini prieteni sau membri ai familiei care să o susțină, a învățat să-și poarte singură povara și traumele.

Unul dintre cele mai bune romane de ficțiune istorică ale anului 2024 votat pe Amazon.

Poate o iubire ascunsă să ajungă, peste șaptezeci de ani, singura șansă de salvare a unei întregi familii?

Două epoci, două iubiri, un singur secret: când ai plâns ultima oară? Aceasta poveste îți va frânge inima, apoi ți-o va vindeca.

Între nisipul fierbinte al Cairoului și țărmurile reci ale Noii Anglii, două femei sunt legate de aceeași taină: o brățară-cobră, un copil care are nevoie de adevăr și o iubire care nu a încăput niciodată în lumea soților.

În 1951, o femeie prinsă între datorie și dorință face o alegere care pare să-i aparțină doar ei. În 2022, o mamă descoperă că acea alegere poate schimba viața fiului ei.

Pe străzile Cairoului mocnea o revoluție. În inima ei, alta.

New England, 2022. În timp ce caută un donator care să-i salveze viața fiului ei, Mallory Dunne este forțată să înfrunte două capitole dureroase din trecut: adopția mamei sale dintr-un orfelinat irlandez controversat și povestea de dragoste care i-a schimbat viața, trăită cu ani în urmă alături de Monk Adams, cel mai bun prieten din copilărie și unul dintre cei mai îndrăgiți muzicieni ai lumii.

Cairo, 1951. După ororile războiului, refugiata maghiară Hannah Ainsworth își reconstruiește viața alături de un diplomat britanic. Însă întâlnirea cu un bărbat enigmatic, într-un oraș plin de spioni, secrete și tensiuni politice, o prinde într-o poveste de iubire periculoasă. Pe măsură ce revoluția se apropie, Hannah este nevoită să facă un sacrificiu ale cărui ecouri vor răsuna peste generații.

O poveste amplă și emoționantă despre legături frânte, secrete de familie și alegeri care schimbă destine. De la străzile fierbinți ale Cairo-ului anilor 1950, până la țărmurile elegante ale New England, Soți și amanți este un roman captivant și plin de suspans despre iubiri care nu pot fi uitate și legături care sfidează timpul.

„O ficțiune istorică învelită într-un roman perfect de vacanță, cu o poveste de iubire construită atent și un Cairo postbelic redat cu forță și detalii memorabile. Finalul surprinde.” - The New York Times

„De mult nu m-a mai prins un prolog atât de tare. Un cârlig de 10 din 10." — Ocean Writer Reads

„Peste romance se suprapune ATÂT de multă dramă. Dramă care nu se oprește niciodată. Plus mai multe fire în epoci diferite, cu personaje de urmărit." — Toby A. Smith

„Dar dacă iubirea apare exact acolo unde te aștepți mai puțin? Pentru răspuns, nu-ți rămâne decât să întorci pagina. Pentru că, pe măsură ce secretele ies la lumină și destinele a două femeise împletesc, s-ar putea să descoperi nu doar o poveste de dragoste memorabilă, ci și o carte de care să te îndrăgostești iremediabil.” - Irina

„A fost una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta! Un roman extraordinar construit pe două planuri temporale. Decorurile sunt fascinante, de la peisajele din New England până la atmosfera vibrantă a Egiptului anilor ’50, iar autoarea reușește să te transporte cu ușurință de pe un continent pe altul.” - Corina

FINALUL TRILOGIEI OFICIALE MINECRAFT SCRISĂ DE AUTORUL FENOMENULUI WORLD WAR Z, MAX BROOKS

Să faci primul pas în necunoscut este mereu înspăimântător, dar, împreună, Guy și Summer simt că pot face față oricărei provocări. Cei doi naufragiați pornesc la drum prin această lume bizară și colțuroasă, în căutarea locului numit acasă. Traversând întreaga suprafață a lumii MINECRAFT – de la întinderi înghețate nesfârșite la deșerturi dogoritoare – perechea face o descoperire neașteptată: o comunitate de săteni!

Guy și Summer se opresc să-i cunoască pe noii lor prieteni, fac troc cu localnicii și explorează zona din jur, încercând să-și dea seama care va fi următoarea destinație. Dar, cu mobi monstruoși și capcane mortale la tot pasul, cei doi conștientizează că poate satul are nevoie de ei mai mult decât și-ar fi imaginat.

Când un sătean dispare fără urmă, investigația lor scoate la iveală inamici noi – atât de puternici, încât ar putea pune capăt aventurii lor. Apelând la tot ce au învățat pe drum, Guy și Summer trebuie să lupte împreună pentru a salva Satul.

„Max Brooks are toată recunoștința mea pentru că a scris această serie. Fiul meu și cu mine, ambii pasionați de Minecraft, ne-am bucurat din plin de ea. Cred că aceste cărți sunt minunate pentru cititori de toate vârstele. SATUL este, dacă ar fi să aleg, cea mai bună carte din trilogie." – Trev

„Ca părinte, apreciez înțelepciunea de viață cuprinsă în cărțile pentru copii. M-am trezit folosind unele dintre aceste lecții în viața reală - de pildă, îl întreb pe fiul meu «ce face panica?» când începe să intre în panică, iar răspunsul «îneacă gândirea» chiar îl ajută să se calmeze." – Mara

„O încheiere inteligentă a trilogiei Minecraft — cartea rezolvă misterul din primul volum într-un mod satisfăcător." – Paige

Reese Remington este prima femeie care a devenit proprietara unei echipe de baseball din liga profesionistă, rol pentru care s-a pregătit toată viața. Însă publicul nu vede decât o femeie într-o lume a bărbaților, nu o persoană care și-a câștigat locul pe teren. Aflată sub supraveghere constantă și sub presiunea de a-și demonstra valoarea, Reese nu-și poate permite să fie distrasă. Mai ales când distragerea atenției vine sub forma atrăgătorului manager de teren al echipei, care îi pune la îndoială fiecare decizie.

Emma se trezește în întuneric. Nu se poate mișca și nu-și amintește aproape nimic. Știe cine este, dar nu știe unde se află și ce i s-a întâmplat până să ajungă acolo. Încet-încet, sunete familiare sau total străine, voci și frânturi de amintiri răzbat până la ea. Este actriță, are o carieră care înaintează greu și, recent, a suferit un traumatism cranio-cerebral grav. Un hărțuitor, un soț care a trădat-o, un iubit de care nu-și amintește de ce s-a despărțit, un medic și două asistente care o îngrijesc, perfuzii, medicamente, paralizie și orbire temporară – aceasta este realitatea cu care se confruntă. Se află într-un spital.

Paulsen duce mai departe aventurile din „Toporișca."

Lupta pentru supraviețuire a lui Brian nu s-a încheiat. Captiv în continuare în sălbăticia pădurii canadiene, băiatul are de înfruntat noi pericole.

Un arc mai puternic, o tolbă cu săgeți rezistente și o suliță ascuțită pot face oricând diferența dintre viață și moarte, mai ales când afli că animalele sălbatice nu respectă reguli. Acum însă cel mai mare inamic cu care Brian e nevoit să se confrunte este venirea iernii nordice, care amenință să transforme pădurea într-un tărâm necunoscut, iar lupta pentru supraviețuire devine mai aspră ca oricând.

„Paulsen duce mai departe aventurile din Toporișca. Citite împreună, cele două cărți alcătuiesc cea mai frumoasă poveste de supraviețuire.“ Kirkus Reviews

„O descriere a naturii care îți taie respirația... Fanii lui Paulsen nu vor fi dezamăgiți.“ School Library Journal

O continuare alternativă a romanului Toporișca

„Sarcina de a scrie o continuare la Toporișca e dificilă, însă Paulsen i-a făcut față în mod admirabil." Publishers Weekly

Brian Robeson s-a schimbat mult după ce a supravieţuit celor cincizeci și patru de zile petrecute în sălbăticia Canadei. Doi ani mai târziu, angajați ai guvernului îi propun să se întoarcă în pădure şi să-i învețe cum să supraviețuiască în condiții grele. Brian are din nou prilejul să-şi pună la încercare deprinderile de supraviețuitor. Însă de data asta e răspunzător nu doar pentru propria-i viață, ci şi pentru însoțitorul lui, Derek Holtzer, rămas inconstient în urma unei furtuni devastatoare. După ce a trebuit să se descurce cu o toporișcă, Brian trebuie acum să mânuiască o plută în josul unui râu învolburat.

Cea mai citită carte despre supraviețuire de la Robinson Crusoe încoace

Toporișca spune povestea unui băiat de numai treisprezece ani care va fi silit de niște împrejurări tragice să trăiască departe de civilizație. 

Romanul lui Gary Paulsen este un adevărat manual de supraviețuire în sălbăticie, din care poți afla cum să faci focul fără chibrituri, cum să vânezi sau să-ți construiești un adăpost atunci când n-ai la îndemână decât cele mai primitive unelte. Dar cel mai important lucru pe care-l poți învăța din această carte este cum să-ți înfrângi disperarea și teama.

Nu speranţa că avea să fie salvat, aceea pierise.
Încrederea în ceea ce ştia, în cunoştinţele lui.
Încrederea că putea învăţa, putea supravieţui, că îşi putea purta singur de grijă.
<>, îşi spusese în seara aceea. 

De ce să o citești:

• O carte care dezvoltă gândirea critică și cultivă empatia

• Pentru că înveți despre supraviețuire în condiții vitrege

• Pentru că vorbește despre puterea de a persevera în situații dificile

Premiul Nobel pentru literatură

Eseul ce deschide acest volum – Gânduri despre oboseală – este o analiză inedită a vieții private prin prisma oboselii. Dacă oboseala în cuplu este descrisă drept „scindatoare“, cea între prieteni este văzută ca „o fază firească“ și „inofensivă“. Handke explorează existența cu încetinitorul, sub toate aspectele ei, diferențiind între tipurile de oboseală, cu efectele ei destructive sau, dimpotrivă, renăscătoare, dar și cu implicațiile ei erotice, culturale și politice.

Gânduri despre ziua reușită ne invită într-un periplu nu doar prin meandrele unei zile, pentru a afla ce anume o definește drept împlinită, ci și prin istoria ideii de reușită – de la zeii clipei din Grecia antică la zeul creștin al veșniciei și până la „reușita fiecărei vieți omenești, atât cât durează ea“.

Cu talent jurnalistic și prozistic, Katia Nanu face o carte în linie confesivă, fixată între evocare și faptul clocvial, totul structurat în secvențe, scurte povestiri care punctează reperele vieții ei. Persoane și evenimente ale ultimelor decenii, cărți, preocupări generale și unanim cunoscute sunt mixate cu fapte din biografia personală, rememorări, secvențe, fotografii, concentrate toate pe criza timpului și a îmbătrânirii, într-o societate care evoluează și ea, aducând în prim-plan observațiile unui povestitor atent, pe alocuri critic, neputincios în fața schimbărilor și a condiției de simplă „vrabie” dintr-un grup cu legi labile.

Doina Ruști

Există în scrisul Katiei Nanu o foame de adevăr care nu se mulțumește cu suprafața cronicii, ci sapă adânc, până la rădăcina unde „amintirile se adulmecă unele pe altele”. Jurnalistă cu ochi de șoim și poetă cu suflet de catifea, autoarea transformă realitatea ruginită a ultimelor decenii într-un adăpost viu pentru fragilitate.

Pomul cu vrăbii este metafora noastră colectivă: un „pom cumsecade”, în care ne înghesuim cu toții – cu traumele de la Cernobîl, cu larma anilor ‘90, cu singurătatea de pe Messenger și cu spaimele pandemice. Cartea este un strigăt scurt împotriva uitării, o dovadă că prezentul, deși discontinuu și adesea nedrept, rămâne singurul spațiu în care ne putem ciripi trăirea.

O carte ca un pom în care, dacă faci liniște, îți poți auzi propria bătaie de inimă.

Florina Zaharia

Ca în versul acela al Anei Blandiana, „Ar trebui să ne naștem bătrâni”, sau ca în filmul cu Brad Pitt, The Curious Case of Benjamin Button, cartea Katiei Nanu este un jurnal de-a-ndăratelea, de la senectute la copilărie. Dar dacă e să cauți lumina și ea se află în trecut, acest parcurs este cât se poate de necesar.

Katia Nanu este scriitoare prin excelență. Se vede că are obișnuința scrisului, că toată viața a trăit prin scris, din scris și pentru scris. Micropovestirile ei din Pomul cu vrăbii sunt flash-uri de viață trăite ori închipuite, gândite ori auzite, în care putem recunoaște plăcerea amănuntului semnificativ în tot ce observă și spune, dar și poeta care dă formă vasului și îl lipește pe dinafară, atât cât să nu se prelingă apa din el, apoi îl pictează cu pomi și vrăbii din care țâșnește viața.

Violeta Ionescu

Publicat în 1991, romanul Umbra penei de gâscă al prozatorului clujean Radu Ţuculescu se înscrie într‑un moment de tranziţie al literaturii române, când proza începe să experimenteze tot mai vizibil cu formule narative complexe şi cu strategiile intertextuale ale ficţiunii moderne târzii. Textul propune o meditaţie asupra destinului cărţii şi asupra condiţiei celor care îşi leagă existenţa de actul scrisului, explorând tensiunile dintre cunoaştere, putere şi libertate. În acest sens, romanul poate fi citit drept o reflecţie asupra fascinaţiei pe care cartea o exercită asupra individului, dar şi asupra riscurilor implicate de această fascinaţie. (…)

Citit astăzi, în noua ediţie apărută la Editura pentru Artă și Literatură, romanul Umbra penei de gâscă rămâne un text fascinant tocmai prin această ambivalenţă: pe de o parte, este un roman despre puterea literaturii, iar pe de altă parte, este un roman despre fragilitatea celor care o slujesc. Cartea apare simultan ca promisiune şi ca blestem, ca formă de libertate şi ca sursă de pericol. Romanul lui Radu Ţuculescu nu este doar o poveste despre trecut, ci şi o reflecţie asupra condiţiei scriitorului în orice epocă. Destinul lui Iţă Barabă devine simbolul tuturor celor care aleg să trăiască sub semnul scrisului, acceptând riscul pe care această alegere îl presupune. Iar „umbra penei de gâscă“ continuă să planeze asupra lor, ca semn al unei vocaţii care nu poate fi abandonată şi al unei fascinaţii de care nimeni nu se poate elibera cu adevărat.

„12 povestiri imaginate prin toată lumea, inspirate din trăirile reale ale unor oameni care s-au trezit, peste noapte, cu lumea la picioare.
Am încărcat această carte pe cele trei sisteme de inteligență artificială generativă la care am acces și le-am întrebat care e cel mai frumos lucru pe care l-au învățat citind-o. Acestea sunt răspunsurile lor:
Gemini AI: În spatele tuturor poveștilor, oricât de diferite ar fi, există o căutare comună a iubirii care reușește să transforme până și cea mai adâncă suferință într-o formă de vindecare.
Claude AI: Suferința e universală, dar felul în care fiecare om o poartă e atât de personal, încât devine cel mai intim lucru pe care îl poate oferi unui străin.
Chat GPT: Am învățat că oamenii nu sunt salvați de norocul banilor, ci de norocul de a se găsi unii pe alții.” (Adrian Teleșpan)

Adrian Teleșpan s-a născut pe 11 noiembrie 1979, la Drăgășani, în județul Vâlcea, din doi părinți și nu își mai aduce aminte când a decis că nu îi place să scrie biografii de tip prezentare. Neplăcerea aceasta are cel puțin zece ani. Suntem pe 3 februarie 2022 când aceste rânduri curg pe ecranul unui laptop vechi din 2017. Uitați, de aceea, eu, Adrian Malvinus Teleșpan, profit de această ocazie să le transmit cititorilor că oricine e liber să îmi cumpere un MacBook Pro. Nou. Un alt lucru foarte important despre Adrian e că îi place foarte mult piureul de cartofi. E mâncarea lui preferată. Ca să știți. În câțiva ani poate fi o întrebare la un text de cultură generală, cine știe. De asemenea, lui Adrian îi place să petreacă timp și cu oameni, dar și singur, și niciodată mai mult de două săptămâni în oricare din cele două situații. De fapt, patru zile cu oameni și trei zile singur e cel mai splendid. Vă mulțumesc. All the bless.

Scriitura Oharei Donovetsky din Casting pentru ursitoare funcționează ca un zoetrop, creând senzația de mișcare prin succesiunea rapidă a trei chipuri feminine (Lenca, Haia și Mira), care își proiectează pe peretele scriiturii câte un fragment din siluetă și câte o fâșie de poveste, într-o horă a istoriilor pe care le poartă tatuate în pieile lor identitare și pe care le împărtășesc în conversațiile ce le ritmează existențele.

Comparația cu dispozitivul optic inventat în veacul al XIX-lea, considerat a fi unul dintre precursorii cinematografului, poate atinge inclusiv dimensiunea lingvistică, căci înțelesul etimologic al zoetropului este acela de roată a vieții. În fond, asistăm în acest roman la rotirea destinelor celor trei prietene, atât de diferite și perfect complementare, încât par a fi consubstanțiale, precum Moirele, Parcele, ursitoarele sau ielele. La limită, ar putea fi chiar cele trei fețe – privind înspre direcții diferite – ale aceluiași personaj, o trimitere subtilă la Hecate Triformis. Numele acestei divinități este pus, de regulă, în legătură cu vocabula grecească hekás, având sensul de „departe”, pentru a sublinia ideea că această ființă supranaturală acționează sau veghează de la distanță, așa cum fac și întruchipările feminine invocate anterior. Cristina BOGDAN

N-ai cum să nu remarci măiestria cu care autoarea pune în act capacitățile combinatorii ale cuvintelor și ale poveștilor, calculul milimetric pentru plasarea „coincidenței”, ironia, jubilația potrivirii, suspansul din jurul acestor asamblaje. N-ai cum să nu sesizezi propensiunea pentru bivalență a scriitoarei, abilitatea ei de a ține simultan în frâu fantasticul și realul, jongleria în echilibru cu care conjugă abstracțiunea visului premonitoriu, viziunea și exercițiul intelectual cu „poezia” materialității. Iuliana MIU

OHARA DONOVETSKY (n. 1969), absolventă a Facultății de Litere a Universității București (1994), are un masterat în Literatură Comparată și Teoria Literaturii (1995), este doctor în filologie și scriitoare.

Semnează Gramatica limbii române ca o poveste (Corint, 2013, 2014), cartea de eseuri pe teme frazeologice Vorbe la purtător în izmene pe călător. Despre cum folosești zicerile limbii române când ești departe și ți-e dor (Corint, 2021), volumele de versuri Meniu cu lupul în poală (CDPL, 2022) și Ce treabă are Gutenberg (CDPL, 2024), epistolarul Cozonac la patru mâini, în colaborare cu Doina Jela (2021), și volumul de proze Ceai de zahăr ars, în dialog cu picturile Iuliei Șchiopu (Editura pentru Artă și Literatură, 2024).

Este autoarea romanelor Casting pentru ursitoare (ediția I, Polirom, 2018), Întâlnirile unei profesoare rătăcite (CDPL, 2019) și Puzzle cu pețitoare (Trei, 2020), Vedere cu solzi (Editura pentru Artă și Literatură, 2025).

Este prezentă în antologii, cu eseuri în Prof de română I, III, IV (CDPL, pentru vol. III, Spațiul dintre punct și virgulă) și cu texte literare în Nume de cod: Flash Fiction (Paralela 45, 2019), Literatura la feminin (Seneca, 2021).

Ține rubrica Cuvinte-vedetă și cuvinte-doamne cu voaletă din Observator cultural.

 Casting pentru ursitoare a fost nominalizat în 2018 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România (secțiunea Cartea de debut) și la „Festival du Premier Roman“ de la Chambéry, iar în 2025 a fost tradus în limba bulgară de Vanina Bojikova și publicat de Editura Paradox.

Haruki Murakami: „Natsume Sōseki este cel mai mare romancier modern al Japoniei”

După moartea părinților săi, Botchan, provenind din miezul orașului Tokio și proaspăt ieșit de pe băncile facultății, e trimis să ocupe un post de profesor de matematică la o școală aflată într-o zonă ultraconservatoare din provincie. Acolo se confruntă deopotrivă cu șicanele elevilor, care nu se feresc să-i joace tot felul de feste naivului lor nou profesor, cu intrigile colegilor săi vanitoși și lipsiți de scrupule, precum și cu propria natură tumultuoasă. Aflat în centrul unui univers presărat de personaje care mai de care mai interesante, tânărul cinic, rebel și imatur încearcă să-și găsească locul în lume.

Comparat adesea cu De veghe în lanul de secară, acest roman-cult apărut la începutul secolului XX este fără doar și poate una dintre operele fundamentale ale literaturii japoneze.

Natsume Sōseki, pe numele său real Kinnosuke Natsume, s-a născut în 1867, la Tokio. Crescut de un fost servitor al familiei împreună cu soția acestuia, a visat încă din gimnaziu să devină scriitor. După absolvirea, în 1893, a Universității Imperiale din Tokio, unde a studiat literatura engleză, a intrat în învățământ, apoi a fost trimis cu o bursă a statului japonez în Regatul Unit, spre a-și continua studiile. La întoarcerea în Japonia, în 1902, a devenit profesor de literatură engleză la Universitatea Imperială din Tokio. Și-a început cariera literară în 1905, cu povestirea intitulată Eu, motanul, urmată de romanul Botchan. A renunțat la postul de la universitate în 1907, pentru a se dedica în exclusivitate scrisului, și a devenit editor literar la ziarul Asahi Shimbun. Până în 1916, când a murit în urma unui ulcer gastric, Natsume Sōseki a scris numeroase haikuuri și paisprezece romane, printre care: Apoi, Kusamakura, Minerul, Sanshirō, Poarta, Lumină și întuneric (neterminat).

Pe vremea cand eram copil – mult, foarte mult de atunci – am citit o carte: se numea “Pinocchio” sau “Aventurile unei papusi de lemn” (in limba italiana, papusa de lemn se numeste Buratino).

Mai tarziu, le povesteam adesea prietenilor mei, fetite si baieti, minunatele patanii ale lui Buratino, si, deoarece pierdusem cartea, de fiecare data le spuneam povestea alt fel, nascoceam tot soiul de patanii, care nici macar nu erau cuprinse acolo.

Acum, dupa multi ani, mi-am amintit de vechiul meu prieten, Buratino, si m-am gandit sa va spun si voua – fetite si baieti – minunata poveste a acestui omulet de lemn.

„Un roman natural este o adevărată mașinărie de fabricat povești." Le Courrier

Un tânăr scriitor bulgar decide să scrie un roman al începuturilor, un „roman natural" compus din fragmente de realitate cotidiană. În centrul acestui roman se află povestea emoționantă a divorțului unui bărbat care află că soția sa este însărcinată cu un altul. Însă în romanul-cadru apare și un dublu, un anarhist-grădinar care analizează o iminentă Apocalipsă din balansoarul său de răchită. De la analiza inscripțiilor din veceurile publice, trecând printr-un complex elogiu al muștei și până la filmele lui Tarantino, Un roman natural este o adevărată enciclopedie a tristeții bulgare. Debut în proză al lui Gheorghi Gospodinov, romanul l-a propulsat pe prima scenă a literaturii bulgare, dar și pe cea a literaturii europene, fiind tradus în peste douăzeci de limbi.

Un roman natural este un adevărat obiect literar neidentificat, aproape imposibil de povestit." Livres Hebdo

„Monologul acesta se transformă într-o carte care se citește cu sufletul la gură și care vorbește, în definitiv, despre melancolie și singurătate." The New York Times

„O capodoperă mică și elegantă." Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Asemeni lui Pessoa, Gospodinov dispare printre propriile sale identități (autor, narator, editor, grădinar) și devine un observator detașat al propriei vieți." World Literature Today

Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural, a fost tradus în peste 20 de limbi. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. Din opera lui, în colecția Anansi a apărut romanul Fizica tristeții (2021). În prezent trăiește la Sofia.

Inimi este o carte-album sensibilă și profundă, în care Dana Saulea transformă emoțiile, fragilitățile și speranțele umane într-o poveste alegorică plină de farmec. Într-o lume în care oamenii aleg să renunțe la sentimente pentru a trăi mai eficient, inimile își iau zborul, lăsând în urmă existențe lipsite de bucurie, iubire și sens. Prin imagini poetice și ilustrații realizate chiar de autoare, volumul vorbește despre puterea de a simți, despre pierdere, regăsire și curajul de a rămâne vulnerabili. O carte pentru copii și adulți deopotrivă, care ne amintește că adevărata bogăție a vieții se află în inimile noastre.

Carte nominalizată la International Booker Prize

În 1989, într-un oraș din Suedia o femeie dă naștere unor tripleți, moment de mare emoție, care ar trebui să sudeze și mai mult relația părinților. Numai că soțul decide chiar atunci să-i mărturisească proaspetei mame că are o aventură cu altă femeie. Această clipă de sinceritate pare să le schimbe traiectoria vieții, aruncându-i pe toți cinci pe orbita haosului. Deveniți adulți, cei trei frați pornesc separat în călătorii inițiatice moderne, prin care încearcă să-și descopere sinele, să afle adevărurile ascunse de părinți și, astfel, să restabilească armonia pierdută.

Povestea spusă de Amanda Svensson este un tur de forță în care psihologia, neuroștiința, modelarea matematică, filozofia și religia își unesc forțele pentru a desluși destinele protagoniștilor.

„Pentru un roman preocupat de teme precum disfuncționalitatea, depresia și angoasa existențială, Un sistem atât de magnific, încât e orbitor este surprinzător de amuzant.“ - THE GUARDIAN

„În centrul tumultuosului roman al lui Svensson se află o întrebare perenă: Viețile noastre sunt doar intersecții întâmplătoare în spațiu-timp sau sunt parte a unui master-plan al universului, în care suntem cu toții simple marionete cosmice și nimic nu este coincidență?“ - THE NEW YORK TIMES

Autorul bestsellerului internațional Un bărbat pe nume Ove.

Louisa și-a petrecut toată copilăria prin familii și centre de plasament disfuncționale. Singurul ei obiect de preț? O carte poștală care înfățișează unul dintre cele mai celebre și valoroase tablouri din lume. Astăzi, cu o zi înainte să împlinească optsprezece ani, Louisa e hotărâtă să intre pe furiș la o licitație de artă, unde să vadă pe viu, măcar o dată-n viață, acel tablou.

Cu douăzeci și cinci de ani în urmă, undeva departe, într-un oraș aflat la malul mării, un grup de adolescenți își trăiesc ultima vară împreună. Se amuză copios, comit mici acte de rebeliune și împărtășesc secrete și traume pe care niciun adolescent n-ar trebui să le cunoască. Iar curajul lor de a visa la viitor duce la apariția unui tablou care va cuceri întreaga lume. Și, irevocabil, pe Louisa.

Deși despărțite de un sfert de secol, povestea Louisei și povestea adolescenților de la malul mării ajung să se întrepătrundă într-o călătorie surprinzătoare și emoționantă.

„Un roman captivant despre adolescenți, artă și felul în care creativitatea aduce împreună prieteni și necunoscuți din generații diferite... Dacă ai citit Un bărbat pe nume Ove, știi că te poți baza pe Backman să-ți arate cât de fragilă și de mică e lumea.“  - THE NEW YORK TIMES

În anii ’60, Ferdinand părăsește Coasta de Fildeș pentru a se muta la Paris, unde speră să-și îndeplinească visul de a ajunge cineva. Trei decenii mai târziu, în Epoca de Aur a imigrării, Ossiri și Kassoum, protagoniști ai aceleiași strămutări, văd în capitala Franței promisiunea unui viitor mai bun.

Doar că năzuințele acestor trei ivorieni din generații diferite par să se oprească toate în același loc: un post de paznic la vechea moară de făină. Alți douăzeci de ani în viitor, o nouă generație de paznici alimentează sistemele de securitate ale marilor retaileri mondiali. Vigilent și incisiv, unul dintre acești paznici – angajat la Sephora de pe Champs-Élysées – destructurează moștenirea colonială franceză, dă de pământ cu societatea capitalistă de consum și le face o fărâmă de dreptate tuturor celor care trebuie să stea în picioare la post ca să-și câștige traiul.

„Ingenios și foarte amuzant.“ - THE GUARDIAN

„O documentare percutantă și elocventă despre umanitatea celor care muncesc la negru.“ - KIRKUS REVIEWS

Dexter Morgan este unul dintre cele mai fascinante personaje create vreodată

Dexter, dă-ți cuvântul că nu l-ai omorât pe tipul ăsta.

Deghizarea într-un om perfect normal a carismaticului ucigaș în serie este dusă la nivelul următor – sau, mai bine zis, la altar, alături de Rita, iubita sa –, însă schimbările din viața exterioară a lui Dexter sunt direct proporționale cu cele din lumea sa lăuntrică.

Călătorul Întunecat, esența sinelui său criminal, dispare și, sub influența unor forțe antice care depășesc puterea de înțelegere omenească, dragul și devotatul Dexter se trezește într-un vis întunecat – pradă umbrelor, și nu prădător.

Știu foarte bine că dacă permit să-mi alunece deghizarea și să mă arăt așa cum sunt de fapt, atunci întreaga societate se va uni să-mi ceară moartea… dar asta nu-i paranoia, ci o viziune calmă a unei realități concrete și nu mă înspăimântă.