Bibliografie şcolară

Cel mai iubit dintre pamanteni ramane romanul aspiratiei implinite; el este testamentul literar al lui Marin Preda si, cum bine remarca Nicolae Manolescu, in cronica sa din anii ’80, o carte cum nu se scriu doua intr-o epoca... In fapt, acest roman este cea mai complexa si cea mai valoroasa scriere dintr-un gen fecund in anii regimului totalitar, si anume „romanul obsedantului deceniu“, adica acel roman cu miza politica virulenta care, sub pretextul descrierii ororilor din anii ’50, reprezenta o cronica sumbra a intregului sistem opresiv.

Asa cum a observat inca de la inceput critica, Cel mai iubit dintre pamanteni reprezinta un roman total: roman de meditatie politica, eseu ideologic, roman de dragoste, roman al unui destin, al mediului intelectual, roman carceral etc. Eugen Simion socotea aceasta scriere „romanul unei mari constiinte“, apartinand „unui mare prozator care judeca fara partinire, fara mistificatie [...] o istorie in care fortele se confrunta in chip dramatic. - Oana Soare

Personajele din Cel mai iubit dintre pamanteni pot exista in fiecare dintre noi. Dramele, iubirile, implinirile, dezamagirile eroului cartii parca le-am trait si noi o data. - Alexandru Preda

Referinte critice din Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Ovid S. Crohmalniceanu, Mircea Iorgulescu, Valeriu Cristea, Cornel Ungureanu, Eugen Simion, Alex Stefanescu, Ion Simut, Claudia Daboveanu, Nicolae Turtureanu.

Intr-o zi de toamna din al doilea patrar al celui de-al saisprezecelea veac, la Londra se nasteau doi baieti. Unul dintre ei era Tom, copilul nedorit al familiei Canty, o familie saraca de cersetori. Traiul le fusese spulberat de baiatul care acum dormea in zdrente, nebagat in seama de nimeni. Celalalt baiat era Eduard Tudor, print de Wales, viitor rege al Angliei. Si el dormea, dar infasat in scutece de matase, vegheat de lorzi si doamne de la curte.

Schițele și nuvelele lui Slavici, luminate adeseori de preocupări de ordin moral, aduc în scenă personaje cu o psihologie lipsită de mari complicații, în adâncurile căreia ochiul scriitorului pătrunde și notează cele mai subtile nuanțe ale sentimentului, pe care le traduce sumar, într-un cuvânt sau un gest cu rădăcini adânci. (DIMITRIE POPOVICI)

Și elevii de azi pot deveni mâine profesori! Dacă viața de licean „lăzărist” în perioada interbelică, așa cum o evocă Grigore Băjenaru în Cișmigiu & Comp., se dovedește a fi fascinantă și efervescentă, nici viața de profesor din prima parte a secolului XX nu este mai prejos. Autorul își continuă memoriile în Bună dimineața, băieți!, de această dată în ipostaza de dascăl față în față cu elevii săi, nu diferiți de liceanul care fusese și el odinioară. Povestea profesoratului lui Grigore Băjenaru este presărată cu întâmplări de un comic înduioșător, cu dezvăluiri ale stratagemelor sale pedagogice și cu pățanii de tot soiul care îi pun la încercare abilitățile și flerul. De o valoare incontestabilă rămân relatările despre marile personalități ale vremii, cum ar fi Iacob Negruzzi – membru fondator al Junimii, prieten cu Eminescu și director timp de 28 de ani al revistei Convorbiri literare –, cu care a avut șansa să stea de vorbă într-o întâlnire memorabilă redată în această carte. Nu lipsesc nici figuri precum Camil Petrescu, Liviu Rebreanu și mari profesori ai vremii, portretizați în ipostaze ce nu au mai fost relatate niciodată.

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane. Opera lui cuprinde teatru (opt comedii si o drama), nuvele si povestiri, momente si schite, publicistica, parodii, poezii. Caragiale nu este numai intemeietorul teatrului comic din Romania, ci si unul dintre principalii fondatori ai teatrului national. Operele sale, in special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic romanesc.

A fost scriitor, jurnalist si pedagog, membru corespondent al Academiei Romane. Provenind dintr-o familie de tarani ardeleni, remarcabila opera literara a lui loan Slavici este influentata de viata satului ardelenesc. Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un instrument excelent de observatie al mediului rural, oferind in nuvelele din popor si in studiile sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor, in functie de nivelul lor social, in cele mai mici detalii ale tinutei, portului popular, vorbirii si gesturilor. Opera lui Slavici este remarcabila; ea nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. Oamenii sunt darzi, lacomi, intreprinzatori, intriganti, cu parti bune si cu parti rele, asa cum trebuie sa fie o lume comuna. Prin nuvelele si romanele sale, Slavici este, alaturi de ceilaiti clasici, scriitorul care a avut o contributie decisiva la asezarea literaturii noastre pe fagasul modernitatii, a fost un intemeietor al realismului nostru modern, asa incat va ramane un punct de reper nu numai pentru romanul social, ci si pentru cel psihologic.

Ion Creanga a fost un scriitor roman recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, dar care a activat si in cadrul bisericii in calitate de diacon sau in sistemul de invatamant ca institutor si autor de manuale scolare.Ion Creanga este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorita operei sale autobiografice Amintiri din copilarie, care i-a si stabilit reputatia de mare prozator. Intr-adevar, alcatuirea mestesugita a frazei, scoaterea la iveala a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebita, vivacitatea naratiunii si sinceritatea cu care povesteste cele mai intime detalii ale vietii lui de copil - toate acestea fac din opera lui Ion Creanga una din cele mai insemnate opere ale literaturii romane. Trasatura dominanta a artei, a creatiei sale, o constituie talentul narativ, povestirea definindu-se preponderent epic, iar tipologia, etic.

I.L Caragiale a venit pe lume in anul 1852 in satul Haimanale, judetul Prahova. A fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Caragiale este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane. Caragiale s-a bucurat de recunoasterea operei sale pe perioada vietii sale, insa a fost si criticat si desconsiderat.

lon Creanga e un „artist superior" in care poporul intreg isi regaseste vocatia creatoare, iar Amintiri din copilarie reprezinta, incontestabil, momentul cel mai inalt al artei sale de povestitor.

„Demult, cu multi ani in urma, intr-un orasel de pe muntele Marii Mediterane, traia un tamplar batran, poreclit Nas-Vanat.
Odata, ii cazu la indemana o bucata de lemn, un lemn obisnuit, ca acela de incalzit soba in timpul iernii.
«Nu e de aruncat, isi spuse Giuseppe; se poate face din el ceva, bunaoara un picior de masa...»
Si punandu-si ochelarii legati cu sfoara, fiindca erau cam de aceeasi varsta cu dansul, invarti lemnul in mana si incepu a-l ciopli cu un toporas.“
Aleksei Tolstoi

Harriet B. Stowe

A fost o abolitionista si o scriitoare americana.
Se naste pe 14 iunie, 1811, la Litchfield, Connecticut, Noua Anglie.
Primele scrieri ale ei apar in 1833. In acelasi an, Beecher calatoreste in Kentucky, unde cunoaste sclavia negrilor.
In 1843, publica Mayflower, prima versiune a unei schite despre prima corabie cu colonisti puritani britanici, debarcata in America, in 1600. In 1845, publica nuvela Emanciparea imediata, in revista ,,The New York Evangelist".
In 1852, apare in volum romanul Coliba unchiului Tom, in prima zi vanzandu-se circa 3000 de exemplare, 300. 000 de mii numai in SUA pana la sfarsitul anului.
In 1854, in urma impresiilor calatoriei prin Europa, publica volumul Amintiri insorite din tarile europene. Doi ani mai tarziu, viziteaza din nou Europa, intalnindu-se cu regina Victoria a Angliei.
In 1859, apare romanul Preotul pleaca la petit, inspirat din viata de provincie, Noua Anglie, roman aparut initial in foileton, in revista ,,The Atlantic Monthly". Romanul Margaritarul din Insula lui Orr apare in 1862, dupa ce fusese publicat in foileton, in revista ,,The Independent". Apare si romanul Agnes din Sorrento.
In acelasi an, 1862, ii ia un interviu lui Abraham Lincoln.

Cartea Junglei este o operă clasică de neuitat, scrisă de Rudyard Kipling, care ne poartă în inima sălbatică a naturii, unde Mowgli, băiatul crescut de lupi, învață lecțiile esențiale ale vieții. În această ediție completă, tradusă cu măiestrie și însoțită de ilustrații uimitoare, cititorii vor descoperi o lume plină de curaj, înțelepciune și prietenie.

„Ulita copilariei reprezinta un moment de maturizare a scriitorului, aflat acum in posesia formulei sale literare. Orchestratia uimitor de bine stapanita, echilibrul de forte, sobrietatea alaturata jocului cand gratios, cand grammatic, cand grav, al variatiunilor, revenirea la laitmotive, sunt numai cateva din trasaturile acestei creatii poematice, sustinand un lyrism authentic.” Silvia Tomus

„In casa bunicilor este popasul unui om trecut de patruzeci de ani in amintirea ninsa, alba a copilariei, alaturi de doi bunici fermecatori. […] Pe apa amintirii scriitorul navigheaza furat de sentimente, retraind cand cu duiosie, cand cu haz persecutiile bunicii Elencu, creionata contrastant alaturi de bunicul generos, bland, darnic. Tonul evocarilor este catifelat si cald, adesea strunit de ironie, ceea ce face ca duiosia sa nu se transforme in dulcegarie.” Eugenia Tudor

Referinte critice din Mircea Eliade, Pompiliu Constantinescu, G. Calinescu, Eugenia Tudor, Nicolae Ciobanu, Dinu Pillat, Silvia Tomus, Paul Cernat.

Prefata (Poezia varstelor informe) de Catrinel Popa
Referinte critice de Oana Soare
Fisa biobibliografica si nota asupra editiei de Lucian Pricop

Ce este aceasta calatorie, daca nu o experienta simultan biografica, naturala, culturala, istorica? Drumetia lui Hogas e banala in ordinea lumii reale, a celei conventionale, e in esenta un pretext pentru odiseea neconventionala a cuvantului. Imaginati-va Muntii Neamtului nu ca pe un obiectiv turistic, de calatorie incercata, ci ca pe “o grupare de semne lingvistice”. Iar tinta calatorului nu este de a escalada sau campa intr-un areal pitoresc, ci de a se expune unor paradoxale cautari de semnificatii. - Lucian Pricop

Cuprins:
Amintiri dintr-o calatorie – Spre manastiri, De la Varatic la Sacu, La Agapia, Spre Pipirig, Halauca, In valea Sabasei, Pe Sestina, Jupaneasa Zamfira, Ion Rusu, Un popas.
In Muntii Neamtului – Floricica, Spre Nichit, Parintele Ghermanuta, Singur, La Tazlau.
Referinte critice din Eugen Lovinescu, G. Calinescu, Tudor Vianu, Al. Piru, I. Negoitescu, Nicolae Manolescu.

Fram, Ursul polar este povestea unui pui de urs, luat de oameni din mediul sau natural si adus la circ. Intr-un timp scurt, el castiga inima spectatorilor cu numerele sale de acrobatie. La un moment dat, nu mai face fata spectacolului si este trimis, prin bunavointa directorului de circ, in locurile natale. La Polul Nord nu se poate adapta, deoarece nu era obisnuit cu vanatoarea si, fiind prietenos cu animalele, nu ar fi ucis pentru a trai. Petrece un timp in frig, in viscol si in gheturi, dar intelege ca nu poate trai decat alaturi de oameni si alege sa se intoarca printre ei.

O scrisoare pierdută este, fără îndoială, capodopera absolută a neegalatului Ion Luca Caragiale. Iar când este transpusă pentru teatru radiofonic de Sică Alexandrescu şi se bucură de o distribuţie de-a dreptul mitică, cu actori români de teatru care au făcut istorie, atunci pare, fără umbre, că genialul dramaturg şi-a întâlnit interpreţi pe măsură. O scrisoare pierdută poate fi ascultată în această transpunere radiofonică din 1952. Şi poate fi şi citită în volumul ce însoţeşte CD-ul. O restituire completă – audiţie şi lectură.

Printre titlurile dramaturgiei lui I. L. Caragiale – şi, lărgind cadrul, românească – D-ale carnavalului rămâne, peste timpuri, o referinţă clasică. Inspiraţia lui Caragiale îşi dă măsura şi în această piesă în mod strălucit. Textul clasic – aici reprodus în carte – îşi întâlneşte intrepretarea (ideală?) în montarea radiofonică a lui Sică Alexandrescu din 1951, unde actorii străluciţi ai scenei româneşti îşi dau întreaga măsură (pe CD).

O noapte furtunoasă, prima capodoperă dramaturgică a nemuritorului I. L. Caragiale, este reeditată pe CD de Editura Casa Radio, după fulminanta epuizare, în urmă cu ani, a tirajului primei ediţii. CD-ul este însoţit acum, la această nouă ediţie, şi de cartea cu textul comediei. Interpretarea actoricească este memorabilă, de legendă. În 1952, sub direcţia lui Sică Alexandrescu, o echipă extraordinară de actori se reunea spre a monta radiofonic O noapte furtunoasă: Alexandru Giugariu, Marcel Anghelescu, Niky Atanasiu, Radu Beligan, Silvia Dumitrescu-Timică, Victoria Mierlescu, Horia Şerbănescu, Ion Ciprian şi alţii. Caragiale însuşi, probabil, nu ar fi putut spera la mai mult.

Asezarea lui Hogas in aceasta filiera nu ne poate impiedica sa-i remarcam originalitatea prozei sale de calatorie. Entuziasmul lui Ibraileanu (mai mult o acolada prieteneasca) sau al lui Lovinescu si Streinu odata trecut, ne ramane sa vedem in Hogas un scriitor atractiv, care te imbie nu numai la drumetie, dar si la citit. El se afla undeva la mijloc intre clasicismul lui Odobescu si barocul lui Bogza.

In evolutia prozei romanesti, Ioan Slavici este cel care face trecerea de la ideea de taran la aceea de taran ca tipologie umana intrinsec definita, in concordanta cu ceea ce Mihai Eminescu numea "geniul poporului romanesc". Istoria literaturii romane din secolul al XIX-lea inregistreaza prin Ioan Slavici extinderea ariei de existenta a geografiei culturale nationale. Articolele publicistice, Novelele din popor si romanul Mara infrunta posteritatea, fiind unele dintre expresiile spiritualitatii romanesti.

Mara, romanul cel mai citit al lui Ioan Slavici, a fost publicat pentru prima data in revista Vatra, in 1894, iar in volum, la Budapesta, la Editura Institutului de Arte Grafice Luceafarul, in 1096. La aparitia in revista purta subtitlul «nuvela».

Roman de atmosfera, polifonic si autoreferential, La Medeleni ramane una dintre operele de referinta ale autorului sau, si chiar una dintre scrierile interbelice durabile. Putini dintre criticii contemporani lui Ionel Teodoreanu s-ar fi asteptat, probabil, ca trilogia sa treaca cu bine proba timpului. Insa astazi, la aproape un veac de la aparitia cartii, valentele sale de modernitate lasand deoparte excesul metaforic si febricitatea lirica, se pot distinge cu claritate.

• Mizerabilii volumul I Atata vreme cat va exista, din pricina legilor si a moravurilor, un blestem social, care creeaza in chip artificial, in plina civilizatie, adevarate iaduri, agravand cu o fatalitate omeneasca destinul, care e de esenta divina; atata vreme cat cele trei probleme ale secolului: injosirea omului prin exploatare, decaderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea intunericului nu vor fi rezolvate; atata vreme cat in anumite paturi constrangerile sociale vor fi cu putinta; cu alte cuvinte, si intr-un sens si mai larg, atata vreme cat pe pamant vor dainui ignoranta si mizeria - carti de felul celei de fata nu vor fi zadarnice. - Hauteville-House, 1 ianuarie 1862

Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana, o capodopera ca specie si un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior. […]

• Fragmente istorice – Alexandru Lapusneanul, Aprodul Purice, Sobieski si romanii, Cantec vechi.
• Amintiri din junete – Cum am invatat romaneste, Zoe, Toderica.
• Negru pe alb. Scrisori de la un prieten – Scrisoarea II (Reteta), Scrisoarea VII (Calipso), Scrisoarea IX (Fiziologia provintialului), Scrisoarea XII (Pacala si Tandala), Scrisoarea XXII (Istoria unei placinte), Scrisoarea XXVII (Un protes de la 1826).
• Neghina si palamida– Marsul lui Dragos (Doina), Doina noua, Salul negru.

Publicată pentru prima dată în 1843, Povestea de Crăciun elogiază spiritul acestei sărbători. Este povestea lui Ebenezer Scrooge, un zgârie-brânză bătrân şi ursuz care îi priveşte cu ură pe toţi cei din jur.

Într-o noapte de Ajun, la fel de îngheţată ca inima bătrânului, primeşte trei vizitatori fantomatici: Spiritul Crăciunului-Trecut, al Crăciunului-de-Acum şi al Crăciunului-Ce Va Să Vină.

Acestea îl poartă într-o călătorie uimitoare şi pe alocuri înfricoşătoare, în urma căreia hapsânul se schimbă. Noua ediţie a celebrului text scris de Charles Dickens cuprinde ilustraţii noi, realizate de Anca Smărăndache.

Toată lumea se bulucește la reprezentațiile Circului Struțki, vrând să-l vadă pe Fram, ursul polar.

Fram era numai un urs alb, însă un urs adesea mai omenos decât unii oameni.Aceasta nu i-o iertau nici urșii, nu o înțelegeau nici mulți oameni.

Toată lumea, cu mic, cu mare, se bulucește la reprezentațiile Circului Struțki, vrând să-l vadă pe Fram, ursul polar. Or fi bune și celelalte numere cu tigri, maimuțe și clovni, dar tot Fram e răsfățatul publicului. Ghiduș, blând și deștept, mergând pe bicicletă și boxând sau împărțind bomboane copiilor, îi cucerește pe spectatori și circul întreg răsună de strigătele lor: „Vrem Fram! Vrem Fram! Vrem Fram!“

Într-o seară, ursul iese în uralele publicului, se așază în mijlocul scenei și își pune capul în mâini. Nu știe ce se petrece cu el și ce l-a apucat, dar știe că de la o vreme are un vis care nu-i dă pace: vede în somn întinderi nesfârșite de gheață, cerul cu aurora boreală, sloiuri plutitoare, un urs alb care-l cheamă la el... Și chemarea aceea e mai puternică decât toate râsetele pe care le stârnește cu giumbușlucurile lui.

„Am bătut galerii de imagini în lung și în lat: am căutat costume de circ și afișe, sănii, ghețari, am urmărit drumul lui Nansen, străzi din vechiul București, caravane de circ: m-am întors în trecut ca să pot reda cât mai bine pentru cititorii de azi cele două lumi ale lui Fram. De la galbenul-ocru strălucitor al lumii circului, la albastrul-gri rece al nordului, imaginile și-au făcut apariția firesc, deodată cu textul.

Fram se transformă odată cu povestea, căutându-și locul, fiind urs și om în același timp fără a-și pierde credibilitatea. Nu te întâlnești foarte des cu așa o carte.“ - Dan Ungureanu

Toate operele lui Lewis Carroll ar trebui canonizate. Lewis Carroll, aș crede, mai mult decât oricare alt autor de limbă engleză. Și Alice în Țara Oglinzilor mai mult decât celelalte opere ale sale. Cred că este capodopera lui. M-a captivat în copilărie. (Harold Bloom)
Întotdeauna l-am iubit. Mi-ar fi plăcut să-i fi fost filmate picnicurile. Cel mai mare scriitor de povestiri pentru copii din toate timpurile. (Vladimir Nabokov)
Din anumite motive, nu le cunoaștem, copilăria lui a fost brusc întreruptă. S-a încuibat în el de-a binelea și pe de-a-ntregul. Nu a putut-o risipi. (Virginia Woolf)
Nu copiii sunt cei care ar trebui să citească scrierile lui Lewis Carroll; ei se descurcă mult mai bine la făcut turte de noroi. (Gilbert Keith Chesterton)

Lewis CAROLL (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson; n. 27 ianuarie 1832, Daresbury, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei - d. 14 ianuarie 1998, The Chestnuts, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei), prozator, matematician, cleric și fotograf englez. Născut într-o familie cu 11 copii, cu toții stângaci și având probleme de vorbire, a crescut într-un mediu anglican și conservator, dând dovadă de la cea mai fragedă vârstă de o inteligență ieșită din comun. Primii ani de școală îi face acasă, iar de la 12 ani urmează o școală particulară. În 1849, se înscrie la Universitatea Oxford. Ulterior, va ține cursuri de matematică la Oxford, scriind tratate de algebră și geometrie. Totodată a introdus logica implicației simple în matematică și a descoperit două paradoxuri logice. Autor a numeroase articole dedicate matematicii recreative, a compus acrostihuri, ghicitori, șarade, iar în 1877, cu ocazia Crăciunului, a inventat pentru două fetițe care nu știau cu ce să-și umple timpul, jocul Dubleții. Dintre lucrările științifice, se remarcă Symbolic Logic and the Game of Logic (1896). Faima i-au adus-o cele două povești, Alice în Țara Minunilor (Alice`s Adventures in Wonderland; 1865) și Alice în Țara Oglinzilor (Through the Looking Glass; 1872). Opera sa literară cuprinde și un poem, The hunting of the Snark (1876), precum și un roman SF, Sylvie and Bruno (1893).