Clasici

Generatii intregi de cititori s-au indragostit de romanul emblematic Fiicele doctorului March al Louisei May Alcott de baietoasa si talentata viitoare scriitoare Jo de fragila si delicata Beth de frumoasa Meg de romantica si rasfatata Amy care incearca impreuna sa supravietuiasca perioadei dificile din timpul Razboiului Civil.

Inspirat din viata scriitoarei Jo March este un personaj feminin fara precedent prima eroina din literatura americana care se comporta asa cum ii dicteaza propria vointa.

Fiica adolescentă, bine educată a unui preot lipsit de mijloace materiale, Agnes Grey decide să le dovedească părinților și surorii ei că nu mai e un copil și se angajează ca guvernantă. Curând, însă, concepțiile ei idealiste privind educația și îngrijirea sunt distruse, în vreme ce se străduiește să-i țină sub control pe copiii rebeli ai familiei Bloomfield, iar apoi este privită cu superioritate în casa familiei Murray.

Bazat pe experiențele autoarei și tratând teme cum ar fi natura copilăriei, evoluția clasei de mijloc, dar și singurătatea, cruzimea și chiar relele tratamente pe care viața de guvernantă poate să le implice, Agnes Grey este un roman plin de pasiune, o carte clasică iubită până în zilele noastre.

Este o carte in miniatura. S-ar fi putut numi Jurnalul inchipuit al unui francez, in traducere imaginara. Sub masca unui je-eu conturat intr-un carnet gasit, pasamite, pe Podul Mirabeau se afla acelasi Sebastian pe care il stim din jurnalul sau fara masca. Adica un om care poate spune linistit: „Am vorbit cu sinceritate. N-am ascuns. N-am trisat.“ Este o carte care se sfarseste brusc. Ca un jurnal si ca viata. Este o carte cu sclipiri si amoruri fugare, pentru cei care iubesc clipa. Este o carte cu formulari memorabile, rostite in treacat, pentru cei care isi pun intrebari. O carte pentru cei care-l iubesc pe Mihail Sebastian. Observatia criticului: Veti gasi, in acest volumas matur al unui Sebastian foarte tanar, multe dintre obsesiile generatiei lui, „eliadesti“: preocuparea pentru experienta, pentru autenticitate, pentru eros, un vag misoginism, exercitiul autoscopiei. Dar toate acestea lasa in pagina o umbra de tristete calda, iar aceasta umbra ii apartine numai lui Sebastian.

In colectia Cartile elevului smart, cititorul - elev de scoala primara, gimnaziala, liceala - are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.

In colectia Cartile elevului smart, cititorul - elev de scoala primara, gimnaziala, liceala - are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.

Pe toata durata publicarii in foileton in revista St. Nicholas, cititorii asteptau cu infrigurare continuarea. Moda din carte a devenit populara prin vanzarea costumelor Lord Fauntleroy din catifea, si a altor obiecte destinate copiilor, precum gulerele elegante, cartile de joc sau ciocolata Lord Fauntleroy. Intr-o perioada in care emotiile erau exprimate cu dezinvoltura, Micul lord a fost un hit.

„Pentru a putea scrie, se confeseaza Kafka lui Felice, am nevoie sa ma izolez, dar nu ca un ermit, lucru care nu e suficient, ci ca un mort. Scrisul, In acest sens, e un somn si mai profund, altfel spus, e moartea, si, asa cum nu poti scoate un mort din groapa, nici pe mine nu ma poti lua de la masa de scris noaptea. [...] numai asa pot sa traiesc.“

p>Prefață de Lucian Pricop

„Nuvelistica lui Delavrancea exprima permanenta oscilatie a scriitorului, cum singur a numit-o fara intentie, „intre vis si viata”, intre taramul fermecat al basmului si infatisarile uneori crude ale existentei, intre natura salbatica si civilizatie, intre evul ferice si patriarhal de „odinioara” si decaderea unui prezent miselnic si respingator. Atitudinea este in esenta eminesciana si ea a fost observata inca din epoca.” Al. Săndulescu

Naturalismul in spiritul prozelor lui Emile Zola este noutatea stilistica pe care o aduc Nuvelele lui Delavrancea. Confruntarile psihofiziologice cu care opereaza prozatorul sunt nucleul generativ de semnificatie, fabula contand prea putin. In felul acesta, empatia cititorului tine de capacitatea acestuia de a se impresiona in vecinatatea unor paradoxuri comportamentale. Este memorabila exclamatia oximonoronica a unei rude a avarului Hagi-Tudose: „Saracu’, ce bogat este!“ Lucian Pricop

Una dintre capodoperele literaturii americane, Marele Gatsby prezinta, prin ochii si vocea tanarului Nick Carraway, povestea ascensiunii si decaderii lui Jay Gatsby. The Great Gatsby, film din 2013, cu Leonardo DiCaprio, Tobey Maguire si Carey Mulligan, in regia lui Baz Luhrmann, nominalizat si castigator la Premiile Oscar, dar si la Premiile BAFTA si AACTA (pentru cel mai bun film, cea mai buna regie si cel mai bun actor in rol principal)

Contele de Monte-Cristo prezintă povestea tânărului Édmond Dantes, închis pe nedrept, care pornește pe urmele unei comori. Inspirat dintr-un caz real, Contele de Monte-Cristo prezintă povestea tânărului Édmond Dantes, închis pe nedrept, care pornește pe urmele unei comori. Deși a fost publicat pentru prima oară în urmă cu aproape două veacuri, Contele încântă și astăzi cititorii de pretutindeni, prin intriga în care cu măiestrie se împletesc dragostea, suferința, răzbunarea, iertarea și speranța.

Trebuie să fii frumoasă, pentru a fi iubită? Oare nesfârșitele comori ale unui suflet nobil și generos nu sunt de ajuns, pentru cucerirea dragostei împărtășite?... O tânără de treizeci de ani, Jane Champion, orfană bogată, de origine nobilă, este înaltă, cu o siluetă elegantă, dar nu e înzestrată cu un chip frumos, ci dimpotrivă. Deși binecuvântată cu înalte calități morale și o inteligență sclipitoare, Jane nu credea că poate fi iubită pentru ceea ce este. Această îndoială a ei provoacă o dramă care amenință să distrugă din temelii două vieți. Va reuși iubirea, în cele din urmă, să măture din cale neîncrederea și teama, pentru a se ridica, biruitoare, spre lumină? În romanul Mătăniile, Florence L. Barclay va răspunde întrebării de mai sus, așa cum numai talentul ei literar știe să o facă! - Editorii

Romanul Flori de cireș al scriitoarei Amy le Feuvre (1861‑1929) ne împărtășește într‑un stil captivant povestea a patru copii orfani de mamă, care au primit la naștere, de la aceasta, câte un pom roditor. Dacă pomii celorlalți copii rodeau de la sine, cireșul lui Cherry –eroina unor aventuri pline de învățăminte – părea să se asemene mai degrabă smochinului neroditor din parabola evanghelică. 
Dornică să se facă de folos, Cherry va reuși prin perseverenţă, prin sacrificiu şi mai cu seamă prin iubire, care înnobilează sufletul, să afle secretul acestui pom, al cărui rod a fost socotit din vremuri străvechi unul dintre „fructele Raiului”. 
Astfel, cu ajutorul celor mari și în compania fraților ei, mai ales a lui Bonnie – care, în pofida vârstei fragede, dă dovadă de multă înțelepciune –, va descoperi ce înseamnă „a da rod” și a trăi starea de bucurie adusă sufletului de împlinirea faptelor bune.

Portretul unei doamne (1881), o capodoperă a realismului psihologic și una dintre cele mai apreciate scrieri ale autorului, o înfățișează pe Isabel Archer, o frumoasă americancă plină de viață, care se mută pentru o perioadă în Europa, la invitația mătușii sale înstărite. Spirit independent, dar naivă, tânăra și grupul de egocentrici care roiesc în jurul ei oferă o reprezentare subtilă a relațiilor de putere manifestate între europeni și americani, dar și între sexele opuse. 

„În spatele portretizării sofisticate a moravurilor și personalităților, […] lumea Portretului este o lume amenințătoare, adesea fatală, [o lume] a represiunii și anihilării, în care nimeni nu e fericit și nimeni nu e salvat.” Fred Kaplan 

 „Pe parcursul romanului, Isabel […] devine, în fața noastră, carne, sânge și suflet – o persoană adevărată, cu care ne identificăm.” Jill Bialosky, Independent  

 „Prin acest excepțional roman […], Henry James a înnobilat însăși arta narațiunii, afirmându-i odată pentru totdeauna rangul estetic suprem.” Anca Peiu, în „Prefață” 

Ilustrație copertă: Philip de László, Violet Rawson, Lady Leconfield (1892–1956)

Ion Luca Caragiale (1852–1912) a fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, director de teatru, profesor, comentator politic, ziarist, dar și sufleur, revizor școlar, corector, registrator, copist sau patron de berărie. Este considerat cel mai mare dramaturg român al tuturor timpurilor și unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române.

Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru, nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii și poezii. Caragiale este considerat atât întemeietorul teatrului comic din România, cât și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Majoritatea scrierilor sale exemplifică elocvent realismul critic românesc.

Volume publicate în timpul vieții: Schițe (Traduceri și originale) (1897), Momente (1901), 1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note (1907), Novele, povestiri (1908), Teatru. Opere complete (1908), Momente, schițe, amintiri (1908), Schițe noue (1910). Deopotrivă adulat și contestat, lui Caragiale i s-au decernat numeroase premii pentru piesele sale ingenioase, fiind ales, post-mortem, membru al Academiei Române.

 

Postfață de Ion Vartic

Bulgakov scrie aici romanul iubirii, disperării și nevoii de mântuire, una dintre cele mai mari cărți ale secolului XX. O lectură pasionantă și, în același timp, cathartică.

Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranţă? Bineînţeles, nimic din elementele lumii paralizate. Şi atunci e nevoie de ceva din afară. Diavolul ia chipul iluzionistului Woland şi se amuză să pună pe jar Moscova, oraşul unde Maestrul şi Margareta încearcă să-şi trăiască iubirea. Departe în timp şi spaţiu, Pontius Pilat îl judecă pe Isus. Planurile alunecă unul spre altul, întâlnindu-se într-o poveste a suferinţei şi sacrificiului şi, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit în viaţa de la Moscova se spune în cer. împânzit de date autobiografice, de aluzii livreşti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov dă impresia paradoxală că a fost scris dintr-o suflare, antrenându-şi cititorul în iureşul nebunesc al întâmplărilor din Moscova anilor ’30.

„În același timp fabulă, satiră și roman de dragoste, Maestrul și Margareta este o parabolă despre putere și efectele ei distrugătoare, despre bine și rău și, mai ales, despre fragilitatea umană și forța iubirii.“ (The New York Times)

Tradusă în hexametri, cu o postfaţă, bibliografie şi indici de Dan Sluşanschi şi ilustrată de Mihail Coşuleţu

„Binevoitorul nostru cititor se va întreba, poate, cum de ne-am asumat curajul de a ne avânta într-o atât de temerară întreprindere, cum este aceea a unei noi traduceri a poemelor homerice, şi, mai cu seamă, a uneia dorite în hexametri. Vom mărturisi, prin urmare, deschis că am ajuns treptat să simţim această înclinare nu ca pe o îndrăzneală, ci ca pe o necesitate de neocolit: nimeni nu poate tăgădui faptul că orice lume civilizată, orice naţiune cultivată şi cu respect pentru sine are îndatorirea de a-şi regândi marii autori odată cu fiecare nouă generaţie şi de a-i traduce iarăşi, măcar tot la două generaţii, căutând să se apropie mereu mai mult de spiritul şi de expresia acestora.“  — DAN SLUŞANSCHI

Fratii Karamazov, ultimul roman al lui Dostoievski, nu reprezinta doar o reformulare a dilemelor care definesc intreaga sa opera, ci raspunsul la chinuitoareaintrebare despre relatia dintre o lume framantata de patimi, de dorinte imunde si echilibrul interior al personajelor cuprinse de frenezia negarii nimicniciei propriei vieti. Alexei Fiodorovici, protagonistul acestei scrieri, se zbate intre credinta intr0un Dumnezeu negat de toti cei din jurul sau si refuzul ascezei, al mantuirii prin sacralizarea dreptatii; el parcurge lungul drum al unei singuratati traumatizante, marcat de imposibilitatea implinirii binelui. Un roman deopotriva meditativ si filosofic, al carui final imprevizibil depaseste limitele tragismului conventional si pune la indoiala existenta divinitatii.

Roman semiautobiografic, publicat inițial pe bucăți în revista Vremya, între 1860 și 1862, în care înfățișează viața condamnaților într-un lagăr de prizonieri din Siberia.

Textul este o colecție de fapte, evenimente și discuții filosofice organizate mai degrabă pe teme decât pe un continuum narativ. Autorul a ispășit o pedeapsă de 4 ani în exil într-un astfel de lagăr de muncă din Siberia pentru implicarea sa în Cercul Petrașevski, un grup progresist de oponenți ai autocrației țariste. Această experiență i-a permis să descrie cuprinzător și autentic condițiile vieții în închisoare și personalitățile condamnaților.

Tolstoi a definit romanul ca fiind opera lui Dostoievski cea mai apropiată de „modelul artei superioare, religioase, care provine din dragostea lui Dumnezeu și a aproapelui".

Huliganii nu reprezinta decat o etapa din seria de romane “contemporane”care poarta titlul general de Intoarcerea din Rai. Cand opera va fi sfarsita – sau macar, cand vor fi complectate si alte episode principale – multe dinaparentele incoherente si cruzimi se vor lamuri de la sine. Ceea ce pare acum excesiv de salbatec si excesiv de “cardiac” in Huliganii se va atenua cand ciclul va fi complectat. Huliganii nu reprezinta decat un moment incresterea unui anumit tineret, de care ma ocup in intreaga opera. Dupa momentul abstract, impersonal, de excesiva si haotica interiorizare – reprezentant prin romanul Intoarcerea din Rai, care a dat nume seriei intregi – urmeaza firesc un moment nespiritual, de izbucnire biologica, de lupta amorala. In profilul spiritual al unei generatii, aceste momente,biologice si anarhice, nu puteau fi neglijate.

Figură excepţională a literaturii absurdului, Samuel Beckett excelează în egală măsură în arta romanului, în dramaturgie şi în nuvelistică. El pune în scenă, în cele mai diverse forme, tragedia gândirii care îşi pierde statutul de inteligenţă ordonatoare într-un univers ce alunecă iremediabil în iraţional. Povestirile şi nuvelele reunite în acest volum oferă o perspectivă panoramică asupra evoluţiei scriiturii sale, de la proza cu puternice influenţe joyceene din prima perioadă de creaţie, încărcată de erudiţie şi intertextualism, la cea autoreferenţială şi minimalistă din ultima perioadă. Respingând categoric elementele tradiţionale legate de intrigă, personaje şi decor, textele lui Beckett creează o lume golită de semnificaţii, a spaţiilor claustrofobe şi a pustietăţilor întunecoase, populată de mizantropi cinici şi angoasaţi, vagabonzi cu trupuri şubrede şi solitari apatici care se străduiesc fără speranţă să exprime inexprimabilul şi să găsească un rost existenţei lipsite de finalitate. Această viziune sumbră asupra vieţii este ilustrată prin limbajul esenţializat la maximum cu o subtilitate care face din Beckett unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX.

Scris în limba engleză şi presărat cu numeroase detalii autobiografice, Vis cu femei frumoase şi nu prea se supune într-o oarecare măsură canoanelor romaneşti legate de intrigă, personaje şi decor, deschizând vasta galerie de antieroi beckettieni cu o figură memorabilă – Belacqua, eternul crai. Limbajul, caracteristic prozei cu puternice influenţe joyceene, este încărcat de erudiţie şi intertextualism, de invenţii lexicale, dar şi de jocuri de cuvinte sclipitoare, de o poeticitate cuceritoare şi de un umor negru care atenuează viziunea sumbră a scriitorului asupra existenţei. Tragedia lipsei de sens, a incoerenţei şi confuziei generale ce guvernează existenţa umană e prezentă în roman ca o muzică de fond obsesivă, găsindu-şi expresia în ingenioasele experimente stilistice.

Roman de formare, perceput ca roman autobiografic și în același timp ca parabolă, o istorie despre o dragoste imposibilă nu pentru că este interzisă, ci pentru că nu se poate împlini, Ușa îngustă are o intrigă simplă, țesută în jurul celor două personaje: Jérôme povestitorul – și Alissa; amândoi sunt veri și împărtășesc o dragoste reciprocă născută din pasiune pură și vocație mistică, în care visele și exaltarea sunt omniprezente. De-a lungul anilor, această iubire nu face decât să crească, susținută de apropierea spirituală și religioasă a celor doi tineri. Jérôme vrea să se căsătorească cu Alissa. Dar, pe măsură ce perspectiva unei logodne prinde contur, Alissa se închide și devine evazivă, mai întâi pentru a o face fericită pe sora ei Juliette – care îl iubește și ea pe Jérôme – pentru care este gata să-și sacrifice dragostea.

Roman filosofic publicat in anul 1943. A fost ultima opera a scriitorului german, care a inceput sa o scrie in 1931, cu intentia de a-si crea propria capodopera; lucrarea a vazut tiparituri in Elvetia doisprezece ani mai tarziu.

„Dante spune povestea păcatului Francescăi cu o compasiune atât de delicată, încât toți simțim inevitabilitatea lui. Așa trebuie să fi simțit poetul-Dante, sfidând teologul-Dante care susținea în Purgatoriu (XVI. 70) că dacă acțiunile ar depinde de influența stelelor, liberul nostru arbitru ar fi anulat, să răsplătească binele și să pedepsim răul; ar fi o nedreptate. Dante înțelege și nu iartă; acesta este paradoxul insolubil." - Jorge Luis Borges

Am terminat de citit superbul sfarsit al romanului Portret al artistului la tinerete si daca as incerca sa-ti spun cat este de frumos, as izbucni intr-o hiperbola stupida. [...] Cred ca e o carte care va dura la fel ca operele scrise de Flaubert si Stendhal. - Ezra Pound

Frumoasa, desteapta, bogata si singura, Emma Woodhouse este deplin multumita de viata ei si nu are nevoie nici de dragoste, nici de casatorie. Nimic nu o incanta mai mult decat sa se amestece in vietile romantice ale altora. Dar cand ignora avertismentele bunului ei prieten, domnul Knightley, si incearca sa-i gaseasca o pereche potrivita protejatei sale, Harriet Smith, planurile ei atent puse la punct sunt curand dezvaluite si au consecinte la care nu se astepta. Gratie eroinei sale imperfecte, dar fermecatoare, si datorita explorarii ingenioase si subtile a relatiilor dintre personaje, Emma este considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui Jane Austen.

Manuscrisul romanului Luntrea lui Caron a fost ţinut ascuns până în 1990, când a fost publicat pentru prima oară, la aproape trei decenii de la moartea lui Lucian Blaga. Ediţia integrală avea să apară opt ani mai târziu. Autorul şi-a dedicat ultimii ani din viaţă rescrierii şi completării a ceea ce avea să fie un roman cu elemente autobiografice. Dincolo de cele două poveşti de dragoste, dincolo de proza deopotrivă memorialistică şi lirică, transpare mărturia scindării şi a descompunerii de care începuse să sufere lumea intelectuală românească imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Poate cel mai pregnant se desprinde convingerea că nici dragostea, nici erotismul, nici refugiul în reflecţie nu mai pot asigura salvarea din faţa valului de întuneric ce se anunţa. Salvează, provizoriu, doar sporadicele evadări în poezie, în contemplare şi în senzualitate.

Povestea din Toamnă la Pekin are loc într-un deșert imaginar numit Exopotamia, unde începe construirea unei căi ferate care nu duce nicăieri. Cu amestecul de insolit, umor și fantezie tipic pentru scriitura sa, Vian construiește o poveste populată de personaje mai mult sau mai puțin excentrice.

Un triunghi amoros, format din doi prieteni care iubesc aceeași femeie; un arheolog bizar care sparge cu ciocanul artefactele găsite intacte în săpăturile sale; doctorul Mangemanche – cunoscut cititorilor din Spuma zilelor ­– , aici obsedat de construirea și lansarea machetelor de avioane. „Orice încercare de a descrie faptele este inutilă, fiindcă se poate concepe orice soluţie“ este încheierea acestui roman al cărui univers fantast se sustrage legilor realității și unde totul este posibil, cu excepția fericirii.

Ediție îngrijită și postfață de Cristina Cioabă

Marea descoperire pe care o poate face cititorul acestui volum – ce cuprinde toate scrierile publicate de Kafka în timpul vieții – este dimensiunea fundamental poematică a scrisului său. Cel care deschide cartea simte de îndată că scriitorul praghez este, în bună măsură, un poet. Viziuni transcrise cu o rece exactitate, uneori sub forma fragmentului, dar și în texte cu fluența paginii de roman au drept constantă aderența la clipa trăită, pe care poemul în proză kafkian o dăruiește infinitei retrăiri. Această revelație o datorăm în bună măsură traducătorului care vine, aici, „în întâmpinarea“ operei kafkiene. Doar un poet cum a fost Mircea Ivănescu, călător el însuși pe tărâmuri asemănătoare, putea simți și transpune în limba română, cu o fidelitate de profunzime, lava nestinsă a viziunilor kafkiene.

„Kafka este poetul care a dat cea mai pură expresie secolului XX.“ (Elias Canetti)

„Metamorfoza, deja de la primul rând, acum unul dintre cele mai celebre texte din literatura universală, a îndreptat viața mea pe un nou drum.“ (Gabriel García Márquez)

„Era un visător, iar creațiile sale poetice sunt concepute de cele mai multe ori ca prin vis și iau forma viselor... Imită cu exactitate lucrurile nebunești și lipsite de orice logică a căror apariție se petrece în vis, acest joc de umbre al vieții, făcându-ne să amuțim de spaimă și până la urmă să râdem.“ (Thomas Mann)

Intr-un anume sens, Intoarcerea din Rai este translarea fictionala a articolului Mitul generatiei tinere, ilustrand un fel de itinerariu nespiritual si marcand momentul caderii, al parasirii investiturii mitologice, al abdicarii in fata istoriei. - Oana Soare