Clasici

Pe Faust, ale carui hauri ale naturii si stricaciunii omenesti ma faceau la inceput sa ma inspaimant, dar a carui fire plina de talcuri si de taine ma atragea necontenit, il citeam neabatut in zilele de sarbatoare. Admiratia si dragostea mea cresteau cu fiece zi; nopti si zile intregi zaboveam coplesit citind aceste opere; ajunsesem sa nu mai gandesc si sa nu mai vorbesc despre nimic altceva decat despre Goethe.

„În Creangă, fiecare român se recunoaşte ca atare, cu tot ce are mai de preţ al lui. În Creangă, fiecare se simte crescut om întreg, la statul fiinţei lui adevărate.Vorbirea lui e graiul pe care simţi c-ar trebui să-l vorbeşti, simţirea lui e simţirea cea dintâi care te cuprinde, înainte de a te potrivi lăuntric altor calapoade sufleteşti. Liniştea lui, echilibrul lui intern, seninătatea în rezistenţă împotriva încercărilor, gluma sunt însuşirile românului din balade şi poveşti. Prin Creangă, românul intră în universalitate.“ — MIRCEA VULCĂNESCU

Un clasic latin în traducerea unuia dintre cei mai străluciți clasiciști pe care i-a avut România. În timp, am trăit momente minunate cu textul grecesc al lui Homer sau cu poezia lui Vergilius – și mereu îmi părea rău că nu se poate bucura toată lumea de ele. Pînă ce au apărut traducerile lui Dan Slușanschi. Existau deja, după cum știm, traduceri valoroase, care au marcat la vremea lor cultura română. Dar cînd vezi originalul… Or, traducerile lui sînt, pînă acum, tot ce poate fi mai fidel: și față de cuvintele originalului și, în același timp, față de lumea epopeilor și față de frumusețea lor adîncă. E important și prezența hexametrului: pînă aproape de imposibil, traducerea reușește să se apropie de dimensiunea, de respirația largă a poeziei epice. Dan Slușanschi însuși spune că a încercat să ofere „un text care să curgă cît mai firesc, dar într-o dicțiune epică, sugerînd mereu înălțime și cuget mîndru”. (Francisca Băltăceanu)

Traduse din islandeza veche de Valeriu Munteanu și Flavia Teoc și ilustrate de Rareș Ionașcu

Povestea viteazului iscusit, dar fără de noroc.

Povestea răzbunărilor.

Povestea iubirii tragice.

Povestea explorării dincolo de Ocean.

Povestea ultimului rege viking.

Cinci saga reprezentative, traduse integral din vechea limbă nordică de doi specialiști ai spațiului scandinav.

Cinci ferestre spre o lume veche, rece și ascunsă.

Mai mult decât orice altă operă din trecut, aceste narațiuni istorice ne ajută să înțelegem cum erau oamenii vremurilor de demult, din zorii Evului Mediu.

„ Lumea se liniștește, zgomotele din jur se estompează, luminile devin simple licăriri pe un fundal irelevant, totul se încețoșează și transa te scufundă în celălalt auz, în vocea secundară care nu doar citește și interpretează, ci pune în joc mult mai mult de atât, cheamă în scenă stilul și îl dezlănțuie frază după frază, propoziție după propoziție, punct după punct. Până unde? Până când? Până la capăt, evident.

În fond, ca să rămânem în lipsa de limită a discuției și să fim în continuare liberi, aș zice că până oriunde. Aș zice că transa asta e tocmai libertatea artei, libertatea de a spune orice, oricând, sub orice regim, în fața oricui, împotriva oricui și pentru oricine, fără nicio limitare. Iar Proust – homosexualul Proust, însinguratul Proust, marginalizatul Proust, cu adevărat genialul Proust, mondenul Proust – a știut să spună asta. A știut să ne transmită faptul că până și în cele mai puțin libere lumi imaginabile putem fi liberi să ne spunem povestea. Că arta e liberă, pentru totdeauna liberă. Și nimeni, până la urmă, nu ne va putea face nimic. Doar că el a făcut asta prin artă, el s-a pierdut pe sine și s-a mistuit în carte, nu a strigat, nu s-a văietat, nu prea și-a plâns de milă, nu a militat. A suferit demn până la capăt și și-a spus povestea ca într-o transă în care a trăit scufundat aproape 15 ani.” (Cristian Fulaș)

Cheița de aur sau minunatele pățanii ale lui Buratino este o poveste clasică pentru copii scrisă de Alexei Tolstoi. Este o adaptare a celebrului roman "Pinocchio"; Tolstoi a auzit povestea lui Pinocchio, care se născuse odată cu el, și a vrut să o spună mai departe altor copii. Pentru că o uitase, a recreat-o sub forma pățaniilor lui Buratino. Bucură-te de acest frate al lui Pinocchio, alături de toți prietenii și adversarii lui. Povestea urmărește aventurile lui Buratino, o marionetă din lemn care își dorește să devină un băiat adevărat. Buratino este creat de meșterul Carlo.

Basme japoneze - povestiri fermecatoare si enigmatice cu oameni, animale si nemaipomenita lume naturala Colectia de fata cuprinde paisprezece povestiri din care se desprind inventivitatea, notarea atenta a detaliilor, sensibilitatea si umorul autorului. Desi nu sunt explicit formulate ca atare, aproape toate povestirile ar putea fi considerate replici ale unor proverbe, indiferent din ce spatiu cultural ar proveni acestea. Marele izvor de inspiratie a fost spectacolul naturii la care autorul a participat cu evlavie, uimire si admiratie, recreandu-l apoi in opere unice, care se adreseaza atat sensibilitatii copilului, cat si ochiului "moralizator" al adultului.

Volumul reuneste sase proze scrise de Dazai din perspectiva feminina, in perioada 1937-1947, si publicate in diferite reviste. In Sotia lui Villon, doamna Otani este casatorita cu un scriitor alcoolic, genial, dar autodistructiv, care isi petrece mai tot timpul intr-o taverna, unde bea, acumuleaza datorii imense si se inconjoara cu diferite femei. Ca sa evite un scandal si sa inapoieze banii patronului, Sacchan incepe sa lucreze ca ospatarita la taverna, unde frumusetea si caldura ei atrag in permanenta noi clienti.

În primăvara anului 1923, Germania încearcă să-şi revină după Primul Război Mondial. Inflaţia creşte, iar marca germană se devalorizează şi ajunge să fie folosită drept hârtie de tapet în odăile celor disperaţi, ca un accesoriu al indiferenţei. Tânărul Ludwig Bodmer, angajat al firmei de monumente funerare Heinrich Kroll & Fiii, face cunoştinţă cu mica societate boemă care-l ajută să-şi uite măcar pentru o noapte, două îndoielile. Cu toată degradarea economică ce apasă viaţa locuitorilor, şarmul şi eleganţa anilor 1920 supravieţuiesc. Pe acest fundal se desfăşoară existenţa unei mici comunităţi eteroclite, vag marcate de un lux vetust, în hotelul Walhalla, în clubul de noapte Rote Mühle şi la bodega Blume. Ludwig, a cărui tinereţe a fost furată de război, e frământat de întrebări legate de viaţa în mijlocul acestui haos. Aşa ajunge s-o întâlnească pe Isabelle, tânăra tulburată alături de care speră să găsească iubirea, salvarea atât de căutată, dar şi sensul atrocităţilor unui război pe care lumea, încercând să subziste, deja începe să le uite.

Intors la Sankt-Petersburg dupa un tratament de patru ani la un sanatoriu din Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este luat in ras de inalta societate a orasului, care il considera sarac cu duhul. Miskin este mereu sincer, atitudinea lui fiind luata de majoritatea oamenilor drept prostie. In candoarea lui, Miskin se simte atras de doua femei de conditii foarte diferite: Aglaia Ivanovna, femeia cinstita, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia compromisa, de care printul se simte legat prin compasiunea pe care i-o inspira.

Comedia este genul predominant in opera lui Caragiale. Umorul imbraca cele mai variate forme: de la comicul de limbaj la comicul de situatie; de la ironia comentariilor si a naratiunii la constructia personajelor desuete sau grotesti. Ceea ce este specific lui Caragiale este pozitia fals neutra, fals echidistanta pe care o adopta fata de personajele sale.

In vara anului 1348, cand ciuma le devasteaza orasul, zece tineri florentini se refugiaza la tara. Ei se distreaza spunand fiecare o poveste pe zi, in cele zece zile cat raman acolo - o suta de povesti de dragoste, de aventuri si pline de rasturnari surprinzatoare de situatie.

Cu actiunea plasata in comitatul imaginar Wessex, romanul lui Thomas Hardy spune povestea lui Tess Durbeyfield - o fata de la tara, care afla ca ar putea fi descendenta vechii familii d’Urberville -, prezentand relatiile ei cu doi barbati foarte diferiti si lupta cu moravurile sociale ale lumii rurale victoriene si cu ipocrizia vremii in care traieste. Tess d'Urberville, romanul cel mai cunoscut al lui Hardy, a starnit dezaprobarea publicului contemporan autorului, lezat in conceptiile sale absurde despre puritate si vinovatie de destinul tragic si maretia eroinei, dar este considerat astazi una dintre capodoperele romanului englez al secolului al XIX-lea.

Elizabeth Bennet este intruchiparea perfecta a eroinei tipice pentru Jane Austen: inteligenta, generoasa, sensibila, incapabila de gelozie sau de orice alt pacat major. Am putea crede ca asta o face o mironosita insuportabila, dar adevarul e ca Lizzy este o tanara moderna si sofisticata, care, la nevoie, stie sa dea o replica spirituala si politicoasa, insa mustind de sarcasm. Ocazia i se iveste din plin cand il cunoaste pe arogantul, dar onestul burlac Fitzwilliam Darcy, prototipul eroului romantic distant si intens masculin, care o trateaza initial cu superioritate si chiar cu grosolanie.

Diana Slavu, eroina Cellei Serghi, este un personaj complex, o combinatie de naivitate, feminitate, inteligenta si spirit de aventura. Iubeste cu pasiune, dar este prinsa in "panza de paianjen" a vietii. Iubirile Dianei - cea adolescentina, pentru marea dragoste a vietii ei, Petre Barbu, cea conjugala, pentru Michi, si cea carnala, intruchipata de Alex - sunt prezentate prin intermediul caietelor sale, citite de Ilinca Dima, si al mai multor scrisori din corespondenta celor doua prietene.

Necunoscuta de la Wildfell Hall este un roman plin de forta si pasiune despre dragoste, pacat, religie si tradare. Cartea descrie dezintegrarea casniciei dintre Helen Huntingdon, misterioasa chiriasa a conacului Wildfell Hall, si sotul ei desfranat si alcoolic. Dezamagita, Helen il paraseste pentru a-si proteja fiul de influenta nefasta a tatalui si, sfidand conventiile, isi castiga singura existenta ca artist. In timp ce se ascunde la Wildfell Hall, il cunoaste pe tanarul Gilbert Markham, care se indragosteste de ea. Povestea lor de iubire pare totusi sa nu se poata implini, pentru ca Helen nu este libera sa se marite, iar Gilbert pleaca prea mult urechea la zvonurile rauvoitoare raspandite despre ea. Numai ca timpul asaza lucrurile si scoate adevarurile la iveala...

Intoarcerea din rai se numără printre romanele pe care Eliade le-a dedicat generației sale și frământărilor ei. Neliniștile, dezamăgirile și criza de repere care au marcat „Generația ’27“, adică tânăra elită intelectuală interbelică, sunt fermentul unui „rău de epocă“ ce face ca personajele cărții să-și dorească înnoirea, schimbarea cu orice preț, mergând până la redefinirea omului însuși. Însă născută, parcă, sub zodia fatalității, generația care credea că i se refuzase „raiul“ se afla la un pas de căderea în abis.

Romanul adolescentului miop poate fi socotit drept fila de început a cronicii vieții, operei și sistemului de gândire ale lui Mircea Eliade, cea dintâi înregistrare în scris, transfigurată prin literaturizare, a construirii de sine fără de care nici o personalitate nu rămâne în conștiința lumii și nici un creator nu e cu adevărat mare. Contradicțiile, frământările și incertitudinile de tot felul nu sunt niciodată mai puternice decât în adolescență. Să le învingi, să faci din ele trepte ale cunoașterii și autocunoașterii – iată o dovadă de eroism autentic, de triumf al voinței, prevestind omul excepțional de mai târziu.

Definind literatura drept „fiică a mitologiei“, Mircea Eliade și-a conceput nuvelele de factură fantastică drept spații în care cotidianul și mitul converg, cele două rămânând, totuși, opuse unul celuilalt. O astfel de proză învestește realul cu un întreit mesaj: estetic, mitologic și fantastic, iar cititorul, deopotrivă cu personajele, ajunge să cunoască o altă experiență a timpului și spațiului. În nuvele precum La țigănci, Pe strada Mântuleasa sau În curte la Dionis, Bucureștiul interbelic e conceput ca spațiu mitic, în care fantasticul impregnează cotidianul. Drumul inițiatic e presărat cu labirinturi care condiționează prin probe accesul neofitului la porțile spațio-temporale (La țigănci) și cu personaje a căror identitate mundană e dublată de una fabuloasă (Pe strada Mântuleasa), pentru ca eroi precum Leana și Adrian – de fapt, încarnări ale cuplului mitologic Orfeu–Euridice (În curte la Dionis) – să se regăsească, supuși imuabilei coerciții a mitului eternei reîntoarceri.

Una dintre cele mai impresionante poveşti de iubire

Impresionanta poveste de iubire cu aer interbelic imaginată de Drumeș în Scrisoare de dragoste a trecut testul timpului devenind una dintre cele mai apreciate scrieri ale autorului. Anda şi Dinu, doi tineri care par sortiți unul altuia, trăiesc o aventură tulburătoare și trec prin spectaculoase răsturnări de situație, totul în numele dragostei ideale. Însă viața, cu implacabilitatea ei tăioasă, îi va pune la încercare și le va tulbura visele.

"În Scrisoare de dragoste Mihail Drumeș spune o poveste veche de când lumea: de la dragoste la război nu e decât un singur pas."

Povestirile din această colecție explorează diverse teme, inclusiv viața de zi cu zi în America rurală, aventurile și peripețiile personajelor și satira socială. Autorul Mark Twain este cunoscut pentru abilitatea sa de a combina umorul său inteligent cu observațiile asupra naturii umane și societății.

„Este Urmuz un suprarealist autentic? Poate că, deoarece nu părăsește niciodată luciditatea sa ironică, e numai un caraghios, un frate spiritual al lui Jarry? Sau încă, dacă vrem să descoperim oarecare implicații, poate fi considerat un fel de Kafka mai mecanic și mai grotesc? Suprarealiștii din România îl revendică șef de coloană. În orice caz, Urmuz este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea asta, care, astăzi, sub ochii noștri, se dezagregă, absurdă ca și eroii autorului nostru.” (Eugen Ionescu)

Knut Hamsun, unul dintre cei mai importanți și mai controversați scriitori ai secolului al XX-lea, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1920, creează în Foamea portretul tulburător al unui tânăr scriitor norvegian strâmtorat, care rătăcește pe străzile din Christiania. Încercând să supraviețuiască cu puținii bani câștigați pentru articolele pe care le scrie ocazional, ajunge curând să recurgă la gesturi extreme; în pragul înfometării, pierde contactul cu realitatea. Deși alunecă înspre alienare mintală, protagonistul se agață de singurul lucru care i-a mai rămas: integritatea morală. Publicat în 1890, romanul cu nuanțe autobiografice al lui Hamsun rămâne o lucrare de referință în literatura universală.

„Fără Céline n-ar fi existat Henry Miller, nici Jack Kerouac, nici Charles Bukowski.“ John Banville

Între Parisul inundat de muzici militare și de fanfaronada eroismului de cafenea, măcelul absurd de pe front, Africa însângerată, New Yorkul murdar și sărac și iarăși Parisul crimelor și abjecției, călătoria în noapte nu se sfârșește niciodată. Ferdinand Bardamu, personajul principal din odiseea de orori care e primul roman al lui Céline, trece prin toate cu o singură credință: nu poți supraviețui decât dacă înțelegi că absurdul și răul sunt singurele adevăruri ale lumii. Doar așa rămâi în picioare, restul — de la încrederea în ajutorul oamenilor la dragostea unei femei — sunt aiureli care te doboară. Un asemenea credo cinic are nevoie de o expresie pe măsură. Céline se folosește de toate resursele limbii franceze pentru a face să răsune în roman, într­un crescendo năucitor, dezgustul, cruzimea, disprețul și durerea. Călătorie la capătul nopții e o capodoperă nu doar pentru că pune în scenă, hiperbolic, absurdul existențial (deși ar fi fost de ajuns și atât); e și datorită stilului célinian, amestec fără precedent de argou, limbă populară și nestăpânită violență de limbaj.

„Din lumea celor care nu cuvântă” este o carte de schiţe şi de povestiri scrise de Emil Gârleanu (1878-1914), apărută la Editura Corint şi recomandată elevilor pentru lectură. Prima ediţie a volumului a apărut în anul 1910. „Din lumea celor care nu cuvântă” este un volum de scrieri despre natură, despre fiinţele necuvântătoare, Emil Gârleanu reuşind să dea viaţă animalelor, păsărilor şi tuturor plantelor din natură.

In vara anului 1348, cand ciuma le devasteaza orasul, zece tineri florentini se refugiaza la tara. Ei se distreaza spunand fiecare o poveste pe zi, in cele zece zile cat raman acolo - o suta de povesti de dragoste, de aventuri si pline de rasturnari surprinzatoare de situatie. Boccaccio este mai putin preocupat de conceptele abstracte ale moralitatii sau religiei si mai mult de valorile pamantesti, iar povestile din Decameronul abunda in personaje interesante, de la sclipitoarea Peronella care isi ascunde amantul intr-un butoi pana la ser Ciappelletto, care, in ciuda defranarii sale, ajunge sfant. Rezultatul este una dintre cele mai imaginative carti ale Italiei medievale, o capodopera hilara, obscena si ireverentioasa a literaturii europene.

Cu acțiunea plasată în America secolului al XVII‑lea, într‑o colonie puritană din împrejurimile orașului Boston, Massachusetts, Litera stacojie spune povestea lui Hester Prynne, care rămâne însărcinată în urma unei aventuri extraconjugale și dă naștere unei fiice, Pearl, fapt pentru care este condamnată de comunitate la moarte, iar ulterior să poarte litera „A“ – de la adulter – ţesută pe veșminte în culoarea stacojie. De-a lungul cărții, considerată capodopera sa și unul dintre cele mai bune romane americane ale secolului al XIX-lea, Hawthorne explorează temele păcatului, vinovăţiei, pedepsei, căinţei și ispășirii.

La inceputul secolului al XIX-lea, Rusia este amenintata de invazia lui Napoleon si viata multor oameni este pe cale de a se schimba pentru totdeauna. Printre acestia, Pierre Bezuhov, fiul nelegitim al unui aristocrat, Andrei Bolkonski, care urmeaza cu ambitie traditia unei cariere militare, si Natasa Rostova, fiica milostiva a unui nobil. Povestea se deplaseaza dinspre viata de familie catre cartierul general al lui Napoleon si de la curtea tarului Alexandru I al Rusiei pe campurile de lupta de la Austerlitz si Borodino. Dincolo de legaturile dragostei si ale familiei si de tot ceea ce le poate distruge, efectele razboiului asupra fiecarui strat social sunt examinate in profunzime in aceasta capodopera de istorie sociala intima si grandioasa.

La inceputul secolului al XIX-lea, Rusia este amenintata de invazia lui Napoleon si viata multor oameni este pe cale de a se schimba pentru totdeauna. Printre acestia, Pierre Bezuhov, fiul nelegitim al unui aristocrat, Andrei Bolkonski, care urmeaza cu ambitie traditia unei cariere militare, si Natasa Rostova, fiica milostiva a unui nobil. Povestea se deplaseaza dinspre viata de familie catre cartierul general al lui Napoleon si de la curtea tarului Alexandru I al Rusiei pe campurile de lupta de la Austerlitz si Borodino. Dincolo de legaturile dragostei si ale familiei si de tot ceea ce le poate distruge, efectele razboiului asupra fiecarui strat social sunt examinate in profunzime in aceasta capodopera de istorie sociala intima si grandioasa.

Lily Bart, frumoasa, inteligenta si sofisticata, este acceptata de familiile aristocrate si curtata de tagma in crestere a noilor imbogatiti. Dar pe masura ce se apropie de treizeci de ani, simte nevoia sa stea pe propriile picioare. Prove ­ nind dintr-o familie aristocratica scapatata, fata saraca dar cu gusturi costisitoare, are nevoie de un sot pentru a-si pastra pozitia sociala si pentru a mentine luxul cu care s-a obisnuit. Desi multi i-au facut curte, ceva - un moft sau simtul exacerbat al integritatii - o impiedica sa ­si gaseasca perechea potrivita.