Clasici

Marianne Dashwood nu face un secret din sentimentele ei, iar atunci cand se indragosteste de John Willoughby, un tanar galant, dar nepotrivit pentru ea, ignora avertismentul surorii sale, Elinor, care ii atrage atentia ca purtarea ei impulsiva o face vulnerabila la barfe si calomnii. Intre timp, Elinor, intotdeauna sensibila la conventiile sociale, se straduieste sa-si ascunda propria dezamagire in dragoste, chiar si de cei apropiati. Traindu-si fiecare experienta de iubire - si riscul de-a o pierde -, cele doua surori invata ca trebuie sa combine ratiunea cu sensibilitatea daca vor sa gaseasca fericirea personala intr-o lume in care statutul social si banii guverneaza regulile iubirii.

Micule cititor, Printre cele mai frumoase amintiri ale unui copil sunt momentele de seara in care unul dintre parinti, sau un bunic, sau un frate ori o sora mai mare ii citeste dintr-o carte mare de povesti, cu ilustratii. Acum, tu te afli la varsta la care poti citi singur si te felicit. Ma bucur de fiecare data cand deschizi o carte, pentru ca iata ce ai de castigat: • iti dezvolti vocabularul si imaginatia • te poti concentra mai bine si poti intelege diverse mesaje • te poti refugia in lumea personajelor si iti poti crea propriile aventuri...si multe altele.

Micule cititor, Printre cele mai frumoase amintiri ale unui copil sunt momentele de seara in care unul dintre parinti, sau un bunic, sau un frate ori o sora mai mare ii citeste dintr-o carte mare de povesti, cu ilustratii. Acum, tu te afli la varsta la care poti citi singur si te felicit. Ma bucur de fiecare data cand deschizi o carte, pentru ca iata ce ai de castigat: • iti dezvolti vocabularul si imaginatia • te poti concentra mai bine si poti intelege diverse mesaje • te poti refugia in lumea personajelor si iti poti crea propriile aventuri...si multe altele.

Clasici ai literaturii reprezinta colectia de carti pe care le citesti macar o data in viata. Sunt acele naratiuni care te formeaza, care iti amintesc cine esti si care te insotesc pretutindeni. Autorii de geniu si operele lor stralucite li se adreseaza atat celor care se afla la inceput de drum si care descopera mostenirea culturala a umanitatii, cat si acelora care se intorc la pasiunea pentru clasic. Romane captivante, nuvele si proze scurte splendide, povesti de un realism feroce sau care creeaza lumi - aceasta este marea literatura, confirmata de cele mai prestigioase premii si de preferinta nestramutata a generatii de cititori. Sa ne lasam purtati de cartile care au schimbat lumea, care au provocat gandirea, care au transformat zeitgeist-ul!

Tudor Arghezi (21 mai 1880 - 14 iulie 1967), poet, prozator si publicist, una dintre cele mai importante personalitati ale literaturii romane din secolul al XX-lea, vine, cum a marturisit chiar poetul, din "lumea taraneasca a Gorjului". In copilarie trece printr-o perioada extrem de dificila si va debuta la numai saisprezece ani in paginile ziarului „Liga ortodoxa”. Apoi, colaboreaza concomitent la principalele reviste literare si ziare ale vremii, iar la varsta de 47 de ani, Tudor Arghezi publica primul sau volum de versuri, Cuvinte potrivite, a carui aparitie este salutata ca un eveniment de maxima insemnatate pentru lirica romaneasca de catre critica literara, in frunte cu G. Calinescu, M. Ralea si Pompiliu Constantinescu. Ceea ce face geniul arghezian in poezie este aceea de a-si asuma sarcina lumii. El este poetul a toate, frumoase si urate, vazute si nevazute, poetice si nepoetice. Estetica lui, formulata in Testament si in numeroase tablete, porneste de la ideea ca veninul poate fi transformat in miere si uratul, mizerabilul, umilul din existenta pot rodi in poezie... cultiva religiosul si pune relatia dintre om si divinitate intr-o forma si cu un dramatism pe care poezia universala n-o mai cunoscuse pana la el. Scrie, apoi, poeme agreste sclipitoare si da taranului o aura cosmica... el pune geniul verbal in slujba marii poezii. (Eugen Simion). Este ales membru al Academiei Romane (1955) si, in acelasi an (1965), este sarbatorit pe plan national, i se decerneaza prestigiosul premiu Gottfried von Herder prin Universitatea din Viena si este ales membru al Academiei Sarbe de Stiinte si Litere. In cartea liricei noastre, inceputa de Eminescu, poetul Cuvintelor potrivite se aseaza imediat in prim rang. (Pompiliu Constantinescu).

Anton Pann s-a născut în jurul anilor 1796-1798[8] în localitatea Sliven, Imperiul Otoman (astăzi în Bulgaria), un târg însemnat așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stâng al râului Tundja. Tatăl său era de meserie căldărar. El avea ca nume de familie Petrov și purta prenumele Pantelimon, uneori transcris „Pandele”, „Pantoleon” sau „Pantaleon”, cum afirmă într-un studiu Tudor Vianu.

Ioan Slavici (1848-1925) este considerat, alături de Eminescu, Caragiale şi Creangă, cel de-al patrulea clasic al literaturii române. Celebru pentru nuvelele sale, printre care se numără Moara cu noroc şi Pădureanca, Slavici a jucat un rol esenţial în istoria romanului autohton, cel mai cunoscut roman al său fiind Mara (1870).

Mara este romanul socialitatii invingatoare pe toate planurile, in confruntarea cu indivizii pe care natura si varsta ii imping vremelnic la nesupunere. Colectivitatea face legea pe care individul e tinut s-o respecte; el nu simte deocamdata, in aceasta necesitate individuala caracterul opresiv. O primeste ca si cum legea tuturor ar fi buna si pentru el. - N. Manolescu

Cuprins: • Tabel cronologic de Al. Piru • Nota asupra editiei

La inceputul secolului al XIX-lea, Rusia este amenintata de invazia lui Napoleon si viata multor oameni este pe cale de a se schimba pentru totdeauna. Printre acestia, Pierre Bezuhov, fiul nelegitim al unui aristocrat, Andrei Bolkonski, care urmeaza cu ambitie traditia unei cariere militare, si Natasa Rostova, fiica milostiva a unui nobil. Povestea se deplaseaza dinspre viata de familie catre cartierul general al lui Napoleon si de la curtea tarului Alexandru I al Rusiei pe campurile de lupta de la Austerlitz si Borodino. Dincolo de legaturile dragostei si ale familiei si de tot ceea ce le poate distruge, efectele razboiului asupra fiecarui strat social sunt examinate in profunzime in aceasta capodopera de istorie sociala intima si grandioasa.

Ediția Richard Zenith

Această carte aproape mitică, probabil opera cea mai seducătoare a lui Fernando Pessoa, e un monolog de o tristețe indicibilă, care surprinde cu o minuție halucinantă interiorul cu mii de fațete al unuia dintre numeroși săi heteronimi, Bernardo Soares.

„Angloman, miop, curtenitor, timid, înveșmântat în culori sumbre, reticent și familiar, cosmopolit predicând naționalismul, investigator solemn al lucrurilor futile, umorist care nu surâde nicicând, dar ne îngheață sângele, inventator de alți poeți și distrugător de sine însuși, autor de paradoxuri clare ca apa limpede și la fel ca ea de vertiginos, căci pentru el a simula înseamnă a se cunoaște pe sine, misterios, dar fără să cultive misterul, misterios ca luna la amiază, fantomă taciturnă a sudului portughez, cine este Fernando Pessoa?“ — OCTAVIO PAZ

„Bernardo Soares privește lumea fremătând. El nu pretinde să descifreze realul. Se folosește de privire doar ca să-i dea emoții, căci lumea lui e făcută din emoții, iar el își propune să schimbe lumea emoțiilor. Bernardo Soares vrea să-i atribuie lumii opace care îl înconjoară emoția pe care o simte în interioritatea lui.“ — ANTONIO TABUCCHI

„Autorul Cărții neliniștirii este omul generic profund rănit de existență, contemplatorul propriei dispariții, care se abandonează în instinctul natural, «călăuzit numai de ceea ce face trandafirii să înflorească și de ceea ce transformă în frumusețe moartea frunzelor».“ — DINU FLĂMÂND

Casa unde domneste iubirea este un roman care ne poarta in vremuri de altadata, intr-o lume ce nu ni se pare deloc straina. Intr-o casa dominata de ostilitate si nemultumire, soseste intr-o seara o orfana. Viata de zi cu zi este aspra si plina de incercari, dar rabdarea fetei si curatia ei sufleteasca pun in miscare o intreaga lume, spre a ne face martori tainei ce da nastere binelui. Gingasia si darzenia personajului principal le ofera si copiilor de astazi un model de infruntare a oricaror greutati si ne determina sa ne intrebam ce am putea deveni, cat am putea spori duhovniceste daca si noi am citi in fiecare zi, asemenea acestei copile, din Sfanta Scriptura.

Odata cu traducerile sale in daneza, engleza, franceza, germana, italiana, maghiara, poloneza, slovaca, spaniola, suedeza si turca - acum si in romana - dorinta lui Nescio a fost indeplinita. Nu stiu daca limbile acestea vor supravietui neerlandezei, dar este sigur ca Nescio a devenit mai mult decat un scriitor olandez: un scriitor european, chiar mondial de cand povestirile sale au fost publicate in 2012, sub titlul Amsterdam Stories, in prestigioasa colectie a Editurii New York Review of Books Classics. - Jan H. Mysjkin, Traducere de Doina Ioanid

În „Iluzii pierdute”, parte din monumentala „Comedie umană”, protagonistul, Lucien Chardon, este un jurnalist ale cărui aspirații de a accede în lumea nobiliară, căreia simte că îi aparține de drept, sunt susținute, prin mari sacrificii, de către mama și sora sa. Celălalt erou al romanului, David Séchard, tipograf constrâns să preia afacerea tatălui său, are propriile aspirații, anume de a fi inventator. Balzac oferă în acest magistral roman un panoptic cultural, social și moral al Franței de început de secol XIX.

Vocile taranilor lui Rebreanu se aud distinct, vorbind pe teme asociate, insa cu oarecare individualizare a discursului. Astfel, Trifon Guju, Petre Petre sau Matei Dulmanu, Marin Stan sunt parte dintr-o voce colectiva, dar personajele pe care le reprezinta rezista si scoase din gloata revoltata.

O sugestie interesanta are Nicolae Cretu care face disocieri necesare intre taranii lui Creanga, Sadoveanu, Marin Preda si rasculatii lui Rebreanu.

In cazul Rascoalei, materialul general uman pus in ecuatie stabila si cazuistica particulara a luptei pentru pamant se amalgameaza fericit, reusind un dozaj ce a adus canonizarea academica a romanului.

Mircea Muresan a ecranizat Rascoala in 1965, film care a luat premiul pentru debut la Festivalul International de film de la Cannes.

Romanul este un exemplu bun al talentului lui Liviu Rebreanu de a realiza un roman cinematografic. "Regizor exemplar, Rebreanu utilizeaza instrumentarul filmului cu o finalitate asumata foarte exacta: urmarind, asadar, procesul de geneza, ajungem la definitia romanului.

In Rascoala, lumea este vazuta cu luciditate, cu obiectivitate, Rascoala de la 1907 fiind doar un pretext istoric pentru constructia epica facuta din fragmente ale caror mesaj si expresivitate intra in atmosfera sugerata subversiv. - Lucian Pricop

Coliba unchiului Tom, este un roman despre viata sclavilor negri din America. Actiunea romanului se petrece in Kentucky, unde, Shelby, un fermier bun la inima este obligat sa-si vanda din sclavi pentru a acoperi unele datorii. In consecinta, decide sa ii vanda pe Tom si Harry, fiii Elizei. Cand Eliza a auzit ca fiii sai urmeaza sa fie vanduti, a fugit de la ferma impreuna cu unul din ei in Canada. Sotul ei, Harris, a urmat-o.

Tom nu a dorit sa fuga, deoarece ii era mila de starea in care ajunsese fermierul. Tom a fost vandut crudului Simon Legree, care l-a torturat pentru ca il banuia ca ajutase alti sclavi sa fuga. In timp ce tragea sa moara, Tom i-ar fi spus acestuia: "Va iert din adancul inimii“.

Eliza si Harris au ajuns in sfarsit in Canada, apoi s-au indreptat spre Liberia, in Africa.

Cartea este si o dramatizare a vietii oamenilor din Africa si se bazeaza pe un adevar fundamental. Astfel, Coliba unchiului Tom a avut un impact semnificativ atat asupra celor pro, cat si a celor impotriva miscarii de emancipare a sclavilor. Unii au afirmat ca, daca nu ar fi aparut Coliba unchiului Tom, nu ar fi avut loc un razboi civil. - Lucian Pricop

Terminasem de tradus The Fighting Angel, cand a inceput sa ma obsedeze subiectul unui roman. Cateva zile m-am zbatut cautandu-mi un colt linistit, mutandu-ma dintr-o sala in alta, incercand zadarnic sa scriu. In cele din urma, am gasit, la ultimul etaj, o odaita nelocuita, in care dormise pana de curand unul dintre detinuti, bolnav grav de tuberculoza, si care fusese transportat la Spitalul Militar din Miercurea-Ciuc. Mi-am adus o masuta si m-am apucat de scris Nunta in cer chiar in noaptea aceea, la o lampa fumeganda de gaz. Treptat, lagarul amutea; nu se mai auzeau decat sentinelele patruland dincolo de sarma ghimpata si, din ceas in ceas, pasii celor care se duceau sa se roage. Catre miezul noptii, imi faceam o cafea si continuam sa scriu pana la 2-3 dimineata. Curand insa, a inceput sa se faca frig si, cum odaia era neincalzita, imbracam doua sau trei pulovere si imi puneam si paltonul lui Nae Ionescu pe umeri.

Ma apucasem de scris pe la mijlocul lunii septembrie. Pe nesimtite, m-am trezit ca venise toamna; padurea din spatele lagarului ruginise si Muntii Odorheiului se zareau tot mai anevoie, inecati in bruma. […]

Nae Ionescu ma intreba uneori "cum merge". Ii spuneam ca visez un "roman de dragoste" care sa nu semene cu nimic din ce scrisesem pana atunci; o dragoste care era si ar fi trebuit sa ramana "perfecta”, daca n-ar fi intervenit un element mistic, si anume dorinta de a o prelungi indefinit intr-o durata biologic-temporala, facand-o "roditoare". - Mircea Eliade

Prima parte - Se misca tara! prezinta toate etapele premergatoare si acumularile de energie populara, in timp ce Partea a doua - Focurile descrie chiar momentele desfasurarii rascoalei taranesti. Titlurile capitolelor au valoare simbolica: Rasaritul, Pamanturile, Flamanzii. Autorul surprinde foarte exact ceea ce psihologul francez Gustave le Bon numea la psychologie de la foule (,,psihologia multimii").

Printre cele mai frumoase amintiri ale unui copil sunt momentele de seară în care unul dintre părinți, sau un bunic, sau un frate ori o soră mai mare îi citește dintr-o carte mare de povești, cu ilustrații.

Micul Prinț, cea mai iubita dintre scrierile lui și una dintre primele trei cele mai traduse cărți din toate timpurile, a vazut lumina tiparului la New York, in 1943. De atunci și până acum, povestea micului prinț s-a bucurat de un succes uriaș: i s-au dedicat muzee și expozitii, a fost ecranizată și dramatizată, iar copiii de pretutindeni o citesc și o recitesc de fiecare dată cu aceeași încantare.

Grigore Bajenaru (1907-1986)

Nascut la 13 decembrie 1907, Cocioc-Snagov, judetul Ilfov, absolva succesiv liceul bucurestean "Gheorghe Lazar" (1926) si Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti (1930), dupa care incepe o cariera didactica ca profesor la Scoala primara de baieti nr. 17 "Marele Voevod Mihai", initial numita "Principele Mihai", unde tatal sau era director, in paralel publicand studii critice despre operele lui N. Filimon, Delavrancea si Mihai Eminescu. Debutul literar se va produce in 1923, in paginile revistei Lumea copiilor, iar in volum in 1924, cu o serie de povestiri intitulata Din tara basmelor. Colaborator constant al revistei Universul copiilor inca de la primul numar. Devine celebru cu romanul dedicat vietii de liceu Cismigiu et comp., succes atins ulterior cu Buna dimineata, baieti! cu aceeasi tematica liceana, dar din perspectiva de profesor. Scrise intr-o maniera alerta, pigmentate de un limbaj tipic scolar, reliefand evenimente si comportamente tipice unei varstei rebele, Grigore Bajenaru si-a gasit rapid publicul sa-i savureze, pe buna dreptate, anecdotica stilistica. Cronologic editorial, intre cele doua romane se intercaleaza o serie de povestiri istorice, construite pe un filon fictional si tributare unui conformism stilistic. A incetat din viata la 5 februarie 1986, la Bucuresti.

Grigore Bajenaru (1907-1986)

Nascut la 13 decembrie 1907, Cocioc-Snagov, judetul Ilfov, absolva succesiv liceul bucurestean "Gheorghe Lazar" (1926) si Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti (1930), dupa care incepe o cariera didactica ca profesor la Scoala primara de baieti nr. 17 "Marele Voevod Mihai", initial numita "Principele Mihai", unde tatal sau era director, in paralel publicand studii critice despre operele lui N. Filimon, Delavrancea si Mihai Eminescu. Debutul literar se va produce in 1923, in paginile revistei Lumea copiilor, iar in volum in 1924, cu o serie de povestiri intitulata Din tara basmelor. Colaborator constant al revistei Universul copiilor inca de la primul numar. Devine celebru cu romanul dedicat vietii de liceu Cismigiu et comp., succes atins ulterior cu Buna dimineata, baieti! cu aceeasi tematica liceana, dar din perspectiva de profesor. Scrise intr-o maniera alerta, pigmentate de un limbaj tipic scolar, reliefand evenimente si comportamente tipice unei varstei rebele, Grigore Bajenaru si-a gasit rapid publicul sa-i savureze, pe buna dreptate, anecdotica stilistica. Cronologic editorial, intre cele doua romane se intercaleaza o serie de povestiri istorice, construite pe un filon fictional si tributare unui conformism stilistic. A incetat din viata la 5 februarie 1986, la Bucuresti.

„La data publicării, Craii de Curtea-Veche au apărut ca o operă bizară, fascinantă, rău construită. Azi, «reaua construcție» ni s-ar părea ca atare modernă, dacă n-am descoperi în acest roman ascunsa lui construcție și desigur, tocmai fiindcă își admiră secreta arhitectură a operei, Mateiu Caragiale se consideră pe sine un «magnific» autor. (…) Limba lui Mateiu Caragiale este de o inflorescență purulentă, ce o așează lângă poezia colcăind de miasme a lui Jean Genet. Orhidee înăbușite de purpura soarelui-răsare mocnindu-și parfumele, pâlpâindu-și jăraticul unanim și ucigător, cu grijă întreținut prin veacurile depravării, crimei și lâncezirii prospere. Rareori în literatura română o operă s-a bucurat de un mai grabnic, mai ezoteric succes precum Craii de Curtea-Veche.” (I. Negoițescu)

„Nu există niciun roman care să fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihăescu. Inclusiv de către critica literară a anilor ‘30 din secolul trecut. Despre critica de după război e greu de vorbit. Tipărit în 1933, romanul n-a fost reeditat niciodată în timpul comunismului. Nici măcar în ediţiile critice. Motivul este în primul rând titlul. Cu toată «despărţirea» politică a regimului de la Bucureşti de Uniunea Sovietică din aprilie 1964, liderii comuniști români au continuat să menajeze până la sfârşit «marea ţară prietenă», era formula obişnuită, de la Răsărit, interzicând orice referire directă. Rusoaica e un roman captivant, care se citeşte cu plăcere, dincolo de toate sofisticatele consideraţii ale criticilor. E un roman de aventuri şi de iubire, despre un tânăr care îşi ia dorinţele drept vise şi iluziile drept idealuri. Cu toţii, la o anumită vârstă, păţim acest lucru. Şi până să ne fie ruşine de păţania proprie, ne desfătăm cu nemaipomenitele paţanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.” (Nicolae Manolescu)

Felix Sima, un tânăr de optsprezece ani, vine în București la unchiul său Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de Medicină. Aici îi cunoaște pe membrii familiei și pe un prieten al acestora, Leonida Pascalopol, fi ind atras în mod special de Otilia, fi ica vitregă a bătrânului. În timp ce Felix este prins între dragostea pentru Otilia și aplecarea către studiu, Otilia, la rândul ei, oscilează între afecțiunea pentru prosperul și galantul Pascalopol și atracția pentru tânărul, dar neexperimentatul Felix. Roman citadin de tip clasic și balzacian, Enigma Otiliei este, dincolo de povestea de dragoste a celor doi tineri protagoniști, o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX, apar ținând unuia dintre cei mai mari critici și istorici literari români.

Puse sub semnul Naşterii Domnului, povestirile înmănuncheate în această carte reprezintă un minunat prilej pentru a reflecta asupra umanităţii noastre, ce prin această Naştere dobândeşte putinţa de a ieşi de sub blestemul strămoşesc.

Dacă genialul condei al lui Cehov ne aminteşte de dimensiunea tragică a existenţei omului în această lume, de suferinţa atâtor semeni cu care Mântuitorul Se identifică în Evanghelie („întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi‑aţi făcut...”) şi faţă de care rămânem atât de adesea nepăsători, profunda compasiune a lui Kuprin şi umorul lui ne încălzesc inimile; dacă Saltîkov‑Şcedrin descrie încordarea ucigătoare a inimii nevinovate ce se sfâşie între idealurile creştine şi realitatea brutală a grijilor lumeşti, iar Nemirovici‑Dancenko îmbină lumina caldă a bunătăţii eroice, dar lipsite de orice ostentaţie, cu melancolia vremelniciei celor pământeşti, Briusov ne face părtaşi călătoriei fermecate a copilului şi nebunului, care, îngemănaţi în simplitatea lor binecuvântată, merg să se închine Celui născut în iesle.

Cititorului iubitor de frumos şi de emoţie autentică acest buchet de rare flori literare îi va aduce, fără îndoială, bogăţie sufletească dăinuitoare.

Având cinci părți, romanul prezintă parcursul personajului principal, Jean Valjean, și a câtorva personaje din jurul acestuia: Fantine, Cosette, Marius, Javert, soții Thénardier și copiii lor (Éponine, Azelma, Gavroche), de-a lungul a aproximativ trei decenii. Trimis pentru cinci ani la ocnă pentru că a furat o pâine, Jean Valjean rămâne de fapt închis nouăsprezece ani, din cauza încercărilor constante de a evada; odată eliberat, va fi urmărit pentru tot restul vieții de Javert, inspectorul de poliție. Profund mișcat de bunătatea monseniorului Bienvenu, care îl iartă pe Jean Valjean pentru încercarea de a-i fura din casă și care îl scapă din mâinile poliției, fostul condamnat are să își ducă mai departe viața ghidat de un singur gând: să facă bine celorlați. Ajunge primar al orașului Montreuil‑sur‑Mer, care prosperă nebănuit sub îndrumarea sa, iar mai târziu, își dedică tot timpul și resursele îngrijirii micuței orfane Cosette, copila părăsită a lui Fantine.

Cred ca am facut ceea ce fac psihanalistii pentru pacientii lor. Mi-am exprimat niste emotii pe care le simteam profund de multa vreme. Iar exprimandu-le, le-am explicat si apoi nu m-am mai gandit la ele. - Virginia Woolf A afirma ca arta isi are punctul de plecare in realitate estre un loc comun in exegeza operei woolfiene, mai ales cand este in discutie Spre far, cea mai autobiografica dintre operele scriitoarei. Criticii care citesc acest roman in lumina comentariilor retrospective din jurnalele si memoriile Virginiei Woolf subliniaza, in general, dimensiunea terapeutica si apropierea textului de materialul biografic. - Mihai Miroiu

„1984, de George Orwell, nu este doar o redare a anului 1948 şi o premoniţie a societăţii dezumanizate prin tehnologie şi consumerism. Este un avertisment al autorului asupra puterii pe care o aşa-zisă «elită» o foloseşte în scopuri egocentrice. Fratele cel Mare ne vorbeşte azi mai abitir ca acum şapte decenii. Nu e nevoie să-l citeşti pe Orwell pentru asta. E suficient să ieşi din casă." Lucian Pricop

Decodarea basmelor culte cere explorarea constienta a teritoriului mitic generat fictional. Nu este tocmai un teritoriu, ci un tinut din alta lume, guvernat de puterea unei miraculoase gratii. Acesta-i semnul unui basm adevarat, al unei istorisiri feerice care se ridica la un nivel superior sau este de-o complexitate mai elevata: oricat de atroce si de salbatice ar fi intamplarile istorisite, oricat de fantaste sau de funeste ar fi primejdiile si peripetiile, povestea lor are darul, atunci cand „intorsatura” ce preface totul survine subit, de a-i taia respiratia copilului sau adolescentului care-o asculta/citeste, de a-i face inima sa-i bata in piept pana in pragul lacrimilor. Chiar in zilele noastre, basmele moderne mai ating uneori acest efect privilegiat.

Debitul imaginativ al lui Vladimir Colin este liber sa populeze lumea povestii cu personaje valabile literar. Concretul feeric se cupleaza cu o luxurianta lume fictiva si isi structureaza epic, pe scheletul conflictual traditional (bine vs rau), pledoarii pentru valori morale si etice. Dar nimic nu ar fi ramas din aceste dezvoltari mimetice ale basmului traditional daca lumile fictive, stranii si mirifice, nu ar fi avut parte de o organizare coerenta, dupa o riguroasa logica interioara. Cuprins: – Bob-de-grau, Buruiana neagra, Povestea cantecului, Hans si cele patru castele, Mlade,fiul ursului, Puterea dragostei, Slava,fiica pamantului, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Corabia salbaticiunilor, Acul si foarfeca, Povestea fericirii, Iani Palicarul, Fierarul nazdravan.