Clasici

După o copilărie dificilă, marcată de sărăcie și lipsuri, tânăra Jane Eyre devine guvernantă la Thornfield Hall, castelul unui gentleman bogat, Edward Rochester. Cu timpul, cei doi încep să se apropie, discută, se înfruntă, învață să se respecte reciproc și, în cele din urmă, se îndrăgostesc unul de altul. Jane întrevede posibilitatea unei vieți liniștite, însă un adevăr cumplit iese la lumină. Rochester pare să ascundă un secret teribil: o prezență amenințătoare bântuie castelul său întunecat. Roman al unei iubiri pătimașe, Jane Eyre continuă să-și impresioneze și astăzi cititorii prin abordarea profundă a unor teme cum ar fi diferențele de clasă, sexualitatea și religia în Anglia victoriană de la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind considerat unul dintre cele mai bune romane din literatura engleză.

Fie că este un bărbier mocăit, cicălit de nevastă, care intră în bucluc din cauza unui nas găsit în pâine, sau un funcționar pasionat de litere care își cheltuiește averea pe o manta, eroul scrierilor lui Gogol este un om al exceselor. Cuprinzând cele mai reprezentative nuvele ale autorului – „Nevski Prospekt“, „Nasul“, „Portretul“, „Mantaua“, „Caleașca“ și „Însemnările unui nebun“ –, volumul Mantaua și alte povestiri este dovada geniului unui scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, realizând o frescă necruțătoare a societății birocratice a timpului său.

Swann, prima carte din ciclul În căutarea timpului pierdut și unul dintre cele mai mari romane ale copilăriei, descrie impresiile unui băiat sensibil despre familia și vecinii săi. Amintirile sale sunt readuse la viață de gustul unei madlene oferite de mama lui într-o zi de iarnă – poate cel mai celebru episod din scrierile lui Proust, revelator pentru așa-numita metodă a „memoriei involuntare“, prin care prozatorul revoluționează, practic, romanul secolului XX. Capitolul de sine stătător „O iubire a lui Swann“, studiu al geloziei și iubirii obsesive, ocupă, de asemenea, un loc crucial în capodopera proustiană.

Scurta domnie a lui Pépin al IV‑lea este o satiră politică extrem de amuzantă şi atipică în ansamblul operei lui Steinbeck. În Franţa secolului XX, comunismul şi‑a pierdut în întregime forţa contestatară şi spiritul de revoltă. De aceea, toate partidele politice cad de acord că singura mişcare ce i‑ar putea reda gloria de altădată este restaurarea monarhiei. Aşa se face că Pépin Héristal, astronom amator şi jalnic urmaş al lui Charlemagne, se trezeşte – peste noapte şi împotriva voinţei sale – rege. Deranjat de absenţa intimităţii, de disconfortul şederii la Versailles şi de lipsa de putere a unui rege de paie, Pépin al IV‑lea îşi petrece cea mai mare parte din timp făcând escapade cu motoscuterul, deghizat în cetăţean obişnuit, pentru a afla părerile poporului. Când hotărăşte însă să‑şi asume rolul de monarh şi propune reforme incomode, lucrurile iau o întorsătură urâtă.

Aflată de ani de zile în topul preferințelor cititorilor din România, De veghe în lanul de secară continuă să fie cartea de căpătâi a adolescenței. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, și ai căror părinți s-au născut, probabil, în aceeași perioadă ca și romanul, e că trec prin aceleași episoade, angoase și mirări precum Holden Caulfield. Doar că el nu folosea atât de des cuvântul „cool” și nu naviga pe Internet. Iar când simțea nevoia s-o sune pe fata de care era îndrăgostit, ori renunța, pentru că nu avea chef, ori intra în prima cabină de telefon. Problemele lui rămân însă, și chiar și modul în care sunt rezolvate: prin revoltă, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Există voci care se întreabă de ce totuși a avut romanul un succes atât de uimitor, în toată lumea și, deja, de atâția ani. În fond, nu e singura carte care-și păstrează prospețimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat într-o scurtă prezentare. Poate, pur și simplu, e o carte foarte-foarte bună. Atât. Alăturați-vă milioanelor de tineri care au citit-o și veți înțelege.

„Volumul Balade populare include o selecţie de texte baladeşti aflate în circulaţie, depistate la Arhiva de Folclor a Institutului de Filologie Română «Bogdan Petriceicu Haşdeu», precum şi dintr-o serie de lucrări tematice de folclor, culegeri selective, antologii etno-folclorice. Cartea este destinată studenţilor, profesorilor, etnologilor, tuturor celor care se interesează de problema constituirii speciilor folclorice, în special, a subiectelor baladeşti, de dinamica dezvoltării acestei specii folclorice în contextul general de evoluţie şi valorificare al tezaurului autohton.” (Tatiana Botnaru)

„Revelația esențială a dorinței mimetice este că, atunci când obiectul este posedat, acesta nu mai este dorit. Dar la Proust există această tendință a obiectului, odată posedat, de a se retrage din nou. Și apoi, obiectul este din nou dorit. Și așa mai departe, pentru că experiența se repetă de un anumit număr de ori și avem experiența repetată, aproape științifică, a faptului că dorința mimetică este, înainte de toate, dorința de distanță, dorința de absență, dorința de ceea ce nu-ți este dat.” René Girard

Ocupat de trupele inamice, un orăşel liniştit ajunge să se confrunte, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nu numai cu răul venit din afară, ci şi cu trădarea născută în sânul acestei comunităţi strânse. Steinbeck dă la iveală în acest roman adevăruri profunde, adesea tulburătoare, despre război, dar şi despre natura umană. Această „celebrare a durabilităţii democraţiei”, cum o descrie autorul însuşi, a avut un impact extraordinar ca propagandă a Aliaţilor în ţările ocupate de nazişti. În ciuda eforturilor Axei de a interzice romanul (în Italia fascistă până şi faptul de a te afla în posesia unui exemplar era pedepsit cu moartea), Luna a apus a fost tradus în secret în franceză, daneză, olandeză, suedeză, germană, italiană şi rusă, astfel că sute de mii de copii circulau în Europa, făcând din el de departe cel mai popular text de propagandă din timpul ocupaţiei. Puţine opere literare din epocă au demonstrat cu atâta succes puterea ideilor în faţa oţelului rece şi a forţei brute. Rolul jucat de roman în ridicarea moralului norvegienilor i-a adus lui Steinbeck numeroase elogii şi medalia Crucea Libertăţii Regele Haakon al VII-lea. Romanul a fost adaptat chiar de autor pentru scenă în 1942 şi ecranizat în 1943.

Publicata pentru prima data in 1968, Pestisorul negru este o poveste pentru copii, scrisa de scriitorul iranian Samad Behrangi (1939-1968) care a fost tradusa in multe limbi si a fost inteleasa ca o alegorie a opresiunii sociale si politice sub regimul sahului din Iran. Acest volum este colectie de basme si legende populare despre curaj si aventura in care Behranghi lasa animalele sa-si exprime gandurile critice prin metafore culturale, expresii copilaresti si conceptualizare. Pestisorul negru poate fi mic, dar are intrebari mari si hotarare in a gasi raspunsuri la ele. El nu a ascultat sfaturile mamei sale si ale vecinilor sa se tina de parau, ci a iesit sa exploreze lumea. Intalneste minuni si aventuri, pericole si frumusete si face tot drumul pana la mare ca sa isi gaseasca raspunsurile. Chiar daca nu supravietuieste pentru a-si spune propria poveste, iata ca ea este spusa unei alte generatii, iar inspiratia ei este transmisa mai departe.

Un mic-burghez de vârstă mijlocie – un funcționar singuratic și plictisit –, al cărui nume nu-l cunoaștem, moștenește o sumă enormă de bani după moartea unchiului său din America. Își dă demisia de la locul de muncă, unde lucra de cincisprezece ani, și se mută într-un apartament mult mai mare, în care, printre altele, își petrece timpul gândindu-se la moarte. Are o scurtă aventură cu chelnerița de la restaurantul unde mănâncă regulat, dar nici asta nu-i domolește anxietatea. Când izbucnesc violențe în apropierea casei lui, se alătură revoluționarilor din stradă și vede această demonstrație ca pe o ilustrare a propriei catastrofe interioare, căci norocul neașteptat nu a dus decât la singurătate, disperare și nebunie. Comparat adesea cu Străinul de Albert Camus sau cu Greața de Jean-Paul Sartre, Singuraticul, publicat în 1973, este unicul roman scris de Eugène Ionesco. Volumul de față reprezintă nu o extensie a gândirii pesimiste sau nihiliste, ci o radiografie plină de compasiune a singurătății umane.

Publicat în 1945, romanul Arcul de Triumf spune povestea lui Ravic, un refugiat de origine germană care trăieşte la Paris în perioada dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. Deşi nu are acte pentru a profesa legal meseria de chirurg, Ravic operează pe ascuns, după ce pacienţii sunt anesteziaţi, în numele a doi medici francezi mediocri. Nedorind să se întoarcă în Germania nazistă, care i-a retras cetăţenia, şi neputând să lucreze legal, Ravic reuşeşte totuşi să-şi ducă existenţa de zi cu zi. Este unul dintre mulţii refugiaţi ai perioadei, trăind în nesiguranţă şi sub permanenta ameninţare a deportării. În aceste condiţii, e de înţeles de ce a renunţat la posibilitatea dragostei, apărându-se de loviturile vieţii printr-o formă de cinism teoretic pe care-l infirmă în permanenţă firea sa umanistă. Însă viaţa are un mod ciudat de-a ne împinge pe cărările iubirii, chiar şi în vremurile cele mai disperate. Scris în SUA, unde Remarque fugise din calea naziştilor, Arcul de Triumf a devenit repede bestseller internaţional, fiind întrecut doar de celălalt roman celebru al său, Pe frontul de vest nimic nou. A fost ecranizat pentru prima dată în 1948, cu Ingrid Bergman şi Charles Boyer în rolurile principale. O altă ecranizare celebră, din 1984, îi are în distribuţie pe Anthony Hopkins şi Lesley-Anne Down.

Povestiri despre femei este un tablou magnific al Bosniei sfârşitului de secol XVIII şi începutului de secol XIX, dar şi o reflecţie asupra locului pe care această lume eteroclită, zguduită întruna de frământări politice îl atribuie femeilor.

Provocarile venite in ultimul timp din campul literar romanesc au modificat substantial lectura textelor scriitorilor moderni. In colectia „Literatura romana moderna“ sunt „arhivate“ contributiile unor participanti majori la schimbarea de discurs literar. Incercam astfel sa adresam o invitatie elevilor si profesorilor de a cauta sa inteleaga mizele si subtextul unei schimbari de paradigma literara. Cartea nuntii este romanul a doua lumi, una ultraarhaica, alta ultramoderna. Iata un spectacol cu atat mai sesizant, cu cat si contrastul e mai artistic si mai minutios studiat si care face din Cartea nuntii unul din valoroasele documente ale societatii noastre contemporane. Poezia citadina, in care mari autori au dat pagini clasice, isi adauga astazi acest roman ancorat puternic in inima Bucurestilor moderni.

Costache Negruzzi exista in constiinta publicului cititor gratie nuvelei romantice Alexandru Lapusneanul. Nu exista, de altfel, in proza romaneasca vreun alt text care sa reuseasca o mai echilibrata dozare a observatiei psihologice, a sociologiei multimilor, a teatralitatii gesturilor. Dincolo de caracterul ingrosat romantic al eroului central, geniul raului se manifesta cu o suma de gesturi patetice, contradictorii, animate toate de o singura tulburare majora: betia puterii. Lucian Pricop

Stăpânul lupilor este una dintre capodoperele prozei fantastice a lui Dumas. Pornind de la o tradiție populară conform căreia există o zi pe an în care diavolul apare pe pământ sub înfățișarea unui lup negru și își pierde puterile supranaturale pentru douăzeci și patru de ore, scriitorul construiește o narațiune plină de fantezie, suspans și, nu în ultimul rând, umor. Romanul îmbină câteva motive specifice genului fantastic (pactul cu diavolul, licantropul) cu numeroase elemente autobiografice. În paginile lui, Dumas evocă ținuturile în care a copilărit și câteva dintre figurile care i-au tutelat copilăria, în culori pline de farmec și pitoresc. O carte care se citește pe nerăsuflate, nu numai de către iubitorii de aventuri paranormale!

Într-o nefastă noapte de vineri, la șase luni după moartea tatălui său, vine pe lume David Copperfield. Dacă ar fi fost fată, ar fi beneficiat de protecția autoritară a mătușii tatălui său, Miss Betsey Trotwood. Însă, decepționată de venirea pe lume a unui băiat, mătușa a dispărut, aparent pentru totdeauna, din viața mamei și a copilului. Primii ani ai copilăriei David i-a petrecut în liniștea și căldura căminului, în dragostea și ocrotirea tinerei sale mame și a bunei dădace Peggotty. Însă fericirea celor trei este definitiv zdruncinată atunci când mama acceptă să se recăsătorească, de data aceasta cu un om ticălos și perfid care are, în plus, o soră la fel de ticăloasă și de perfidă. Narat la persoana întâi, romanul este o cronică a vieții lui David Copperfield, o cronică a trecerii prin viața dură, plină de lovituri crude și nedrepte, dar și a izbăvirii prin dragoste și încredere în puterea binelui de a învinge. Prezintă, totodată, o galerie fabuloasă de personaje complexe și o frescă socială desăvârșită a Angliei din secolul al XIX-lea.

Într-o nefastă noapte de vineri, la șase luni după moartea tatălui său, vine pe lume David Copperfield. Dacă ar fi fost fată, ar fi beneficiat de protecția autoritară a mătușii tatălui său, Miss Betsey Trotwood. Însă, decepționată de venirea pe lume a unui băiat, mătușa a dispărut, aparent pentru totdeauna, din viața mamei și a copilului. Primii ani ai copilăriei David i-a petrecut în liniștea și căldura căminului, în dragostea și ocrotirea tinerei sale mame și a bunei dădace Peggotty. Însă fericirea celor trei este definitiv zdruncinată atunci când mama acceptă să se recăsătorească, de data aceasta cu un om ticălos și perfid care are, în plus, o soră la fel de ticăloasă și de perfidă.

Newland Archer, tânăr avocat de succes, duce o viață modelată de obiceiurile și așteptările societății din clasa superioară a New Yorkului anilor 1870. Apropiata căsătorie cu May Welland, o fată de familie bună, care nu-și dorește altceva decât să fie o soție devotată și o mamă iubitoare, corespunde pe deplin așteptărilor familiei și societății. Când în familia logodnicei sale apare atrăgătoarea și nonconformista contesă Ellen Olenska, aflată în pragul divorțului, Newland își reconsideră adevăratele aspirații sociale și sentimentale. Este împărțit între imperativele societății newyorkeze, care îl leagă de o logodnică inocentă și întru totul previzibilă, și sentimentele tot mai puternice pentru femeia independentă, emancipată, dar blamată și respinsă de societate.

În Accidentul, Nora sare stângaci din tramvai și este ajutată să se ridice de Paul, avocat de succes, însă nefericit sentimental, care o conduce până acasă. Tânăra profesoară i se dăruiește spontan, deși devotamentul și răbdarea ei îl lasă multă vreme indiferent pe mizantropul Paul. În cele din urmă, Nora îi propune o excursie la schi, în mijlocul naturii somptuoase de pe Valea Prahovei, cu intenția vădită de a-l vindeca de depresia suferită ca urmare a iubirii pentru pictorița Ann. Accidentul, cel mai popular roman al lui Mihail Sebastian, înfăţișează iubirea cu toate meandrele ei și alegerile hotărâtoare în fața cărora sunt puse personajele feminine.

Nick Carraway, un tânăr atras de visul american, proaspăt sosit la New York, intră în lumea fascinantă a lui Jay Gatsby, o lume a succesului și a iluziei. Pe fundalul Americii anilor ’20, Gatsby, împins de iubirea față de Daisy Buchanan, își schimbă complet existența, transformându-se dintr-un tânăr sărac în traficant de băuturi alcoolice și apoi milionar. În ciuda petrecerilor grandioase a căror gazdă este, Gatsby ascunde o nemărginită nefericire. Tot ce face este destinat să-i atragă atenția lui Daisy, însă iubirea sa nu ajunge să se împlinească niciodată...

Volumul de față include unele dintre cele mai cunoscute proze ale lui Cehov, ilustrând toate laturile creației sale și incluzând povestiri precum „Salonul nr. 6“, „Zvăpăiata“, „Călugărul negru“, „Omul în carapace“, „Doamna cu cățelul“ sau „Logodnica“. Sunt capodopere nuvelistice, narațiuni exemplare, cu profunde implicații și semnificații psihologice, în care elementul satiric se împletește cu umorul subtil, deseori amar, și cu un lirism cald, discret.

Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Gioacchino Lanza Tomasi

La 65 de ani de la apariția cărții în Italia și la 60 de ani de la premiera filmului regizat de Luchino Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon și Claudia Cardinale, Humanitas Fiction publică o nouă ediție a traducerii de referință semnate de Gabriela Lungu. Romanul este însoțit de prefața lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit textul, precum și de două fragmente inedite și câteva poeme cuprinse în așa-numitul „Canțonier al casei Salina“.

„Dragă Enrico, în mapa de piele vei găsi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. […] Mi se pare că prezintă un oarecare interes, pentru că se referă la un nobil sicilian într-un moment de criză (ceea ce nu înseamnă doar cea din 1860), felul în care el reacționează la această criză și cum se accentuează decăderea familiei sale până la risipirea ei aproape totală; toate astea văzute dinăuntru cu o oarecare participare a autorului și fără nici o ranchiună. […] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte și dintotdeauna. Cred că totul este impregnat de o proprie poezie melancolică. […] Fii atent: câinele Bendicò e un personaj foarte important și aproape că este cheia romanului.“ — GIUSEPPE TOMASI DI LAMPEDUSA, Scrisoare către Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957

”Avem sus, sub acoperis, o camera mare de depozitare, pe care o numim „camera cu obiecte vechi”. Tot ce nu mai este util este aruncat aici. Adesea, urc în aceasta camera si privesc in jurul meu. Atunci regasesc o gramada de fleacuri la care nici nu ma mai gandeam si care-mi amintesc o multime de lucruri. Nu sunt acele mobile prietenoase pe care le stim din copilarie si de care sunt legate amintiri de evenimente, de bucurii sau de tristeti, de date din viata noastra.” Guy de Maupassant

”O lectură atentă a nuvelelor lui Maupassant pune în evidenţă locul important pe care îl ocupă copilul natural şi bastardul în ansamblul operei sale. Trebuie să precizăm că scriitorul vorbeşte alternativ despre bastrad şi copil natural în cadrul aceleiaşi nuvele, ceea ce ne conduce la ideea că, pentru scriitor, cele două denumiri desemnează mai mult statutul părinţilor decît pe cel al copilului. […] Prezenţa acestei teme în opera lui maupassant nu este întâmplătoare. ea este strâns legată de viaţa scriitorului, de situaţia lui de tată biologic al mai multor copii, pe care nu i-a recunoscut oficial. În calitatea lui de fiu, circulau numeroase zvonuri legate de adevăratul lui tată biologic. Conform acestor zvonuri tatăl lui biologic ar fi fost Gustave Flaubert.” Dorina Mihaela Donea

Jane Austen a creat în romanul Parcul Mansfield cea mai atipică eroină din galeria tinerelor care populează universul său literar: Fanny Price, o protagonistă discretă și, aparent, neînsemnată, dar care se dovedește remarcabilă, mai ales prin forța cu care își urmează propria busolă morală, nelăsându-se dominată de așteptările societății în care a fost crescută. Problematica moralității este fundamentală în această proză a autoarei, iar modul în care este adusă în discuție – nuanțat, complex – a făcut ca Parcul Mansfield să beneficieze, de-a lungul celor mai bine de două secole scurse de la prima publicare, de noi grile de lectură, transformând romanul în cea mai controversată și, totodată, mai profundă carte a scriitoarei.

Cazul Magheru este o carte despre idealuri si crime, pacat si vinovatie, totul minunat asamblat intr-o captivanta intriga politista care va seduce iremediabil cititorul. Unul dintre cele mai reusite romane ale lui Mihail Drumes, Cazul Magheru spune povestea pasionanta a tanarului Ilarie, un intelectual sensibil si precoce, pasionat de psihologie si de pian care se hotaraste sa devina medic dupa moartea devastatoare a iubitei sale. Visul lui este sa-si definitiveze studiile in India, dar pentru asta ar avea nevoie de o gramada de bani. De unde ii va procura si oare cu ce pret?

Crescuta dupa moartea parintilor ei de o ruda indepartata, matusa Dete, preocupata numai de propriul castig, Heidi este adusa pe neasteptate in casuta din munti a bunicului sau. Ea este dezorientata si speriata de atitudinea bunicului sau morocanos. Dar inocenta copilareasca si firea ei blanda o ajuta sa inlature repede bariera dintre ea si bunic.

Initial, prozele cuprinse in Momente au avut o relatie privilegiata cu realitatea imediata, cu lumea romaneasca traitoare intre 1870 si 1900. Treptat, aceasta functie de reprezentare, de transpunere a unui instantaneu s-a pierdut, accesul cititorilor la evenimentul in sine fiind estompat. Caragialesca este insa senzatia ca azi vedem aceste texte drept analize de adancime pentru lumea noastra de dupa 2000.

Chinuit de gelozie, Patrice Mersault hotărăşte să accepte invitaţia iubitei sale, Marthe, de a-l cunoaşte pe primul bărbat din viaţa ei, pe care ea îl mai vizitează din când în când, din milă. Bogat, inteligent şi excentric, însă acum infirm şi ţintuit într-un scaun cu rotile, Roland Zagreus consideră că fericirea trebuie să fie scopul vieţii oricărui om şi discută îndelung cu Mersault despre ce merită să faci pentru asta... poate chiar să ucizi? Moartea fericită este primul roman al lui Camus. Scriitorul a lucrat la el între anii 1936 şi 1938, însă cartea a fost publicată postum, abia în 1971. Autobiografic, bogat în descrieri luxuriante şi punctat de reflecţii profunde, care au devenit marca stilului camusian, romanul explorează tema căutării asidue a fericirii, pentru atingerea căreia nici un preţ nu este considerat prea mare.

“În Căutarea timpului pierdut este o operă atât de meditativă, încât transcende toate canoanele occidentale de judecată. (…) Proust nu e interesat de istoria socială, de eliberarea sexuală sau de afacerea Dreyfus (deşi el l-a sprijinit activ pe Dreyfus). Salvarea estetică este proiectul major al romanului. Proust îl concurează pe Freud ca mare creator de mituri în epoca haotică. Istoria pe care o creează este o idilă vizionară, descriind maturizarea naratorului, de la Marcel până la romancierul Proust, care, în ultimul volum, îşi revizuieşte conştiinţa şi e capabil să-şi modeleze viaţa printr-o formă de Inţelepciune.” Harold Bloom