Clasici

Un roman despre iubire si bani, despre avaritie si goana dupa avere cu orice pret. A doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fi ul unui imigrant sarac, hotaraste ca singurul scop al vietii lui este sa ajunga bogat si respectat. Timp de zeci de ani, acesta isi urmareste cu incapatanare telul, fara sa tina seama de dramele ce se petrec in jur. Devenit unul dintre cei mai importanti bancheri ai Romaniei, descopera insa ca bogatia nu o poate tine aproape pe singura persoana pe care a iubit-o vreodata.

Un roman cinic despre felul in care puterea de sacrificiu isi rateaza totusi misiunea intr-o lume atat de inegala. Tache Serafim ramane singur cu cei patru copii – Zoe, Magda, Georgica si Ilie, dupa ce sotia lui, Eliza, moare dand nastere celui mai mic dintre ei. Incurajat sa se insoare din nou, Tache refuza, mai ales pentru ca nu poate avea incredere ca o alta femeie ii va creste corect copiii. Prefera, astfel, sacrificiul fiicei celei mari, Zoe, care renunta la tot pentru a-si creste fratii si surioara, dar care asista neputincioasa la esecul constant al acestora, caci Georgica ajunge medic doar pentru a vedea ca nu poate sa rezolve nimic din cauza unui sistem erodat pe toate partile, Magda ajunge sa fure, iar Ilie este urmarit de politie. Romanul devine, astfel, tocmai prin situatiile prin care trec copiii odata ajunsi adulti, o pledoarie consistenta pentru fidelitate, invatatura si cinste.

Aceste minunate povestiri din fondul clasic al literaturii ruse şi universale îl fac părtaş pe cititor la bucuria Paştelui şi la iubirea de oameni a Celui înviat.

„La răscruce de vânturi”, singurul roman al lui Emily Brontë, descrie dragostea intensă și aproape demonică dintre Catherine Earnshaw și Heathcliff, un copil de țigan găsit și crescut de tatăl ei. După moartea domnului Earnshaw, Heathcliff este umilit de Hindley, fratele lui Catherine, gelos pe afecțiunea pe care părintele său i-o purtase orfanului, în ciuda lipsei de educație și de maniere a acestuia. Între timp, Catherine se descoperă atrasă de Edgar Linton, fiul unui mic nobil vecin, care o impresionează prin blândețea și comportamentul său aristocratic. Crezând că iubita lui nu-i împărtășește sentimentele, Heathcliff părăsește Wuthering Heights, reședința izolată a familiei, și revine câțiva ani mai târziu ca un om bogat și rafinat, nerăbdător să se răzbune pentru fostele sale suferințe. Structura narativă complexă, emoțiile violente, descrierile evocatoare ale ținuturilor mlăștinoase singuratice și măreția poetică a viziunii autoarei fac din acest roman unic o capodoperă a literaturii engleze.

Emma Bovary este o femeie frumoasă și plictisită, prizonieră în căsnicia cu un doctor mediocru și sufocată de banalitatea vieții de provincie. Cititoare înfocată de romane sentimentale, ea tânjește după pasiune și își caută refugiul în fantezii romantice, în cheltuieli excesive și, în cele din urmă, în adulter. Aventurile sentimentale hrănite cu iluzii ajung însă și ele s-o dezamăgească, iar consecințele sunt devastatoare. Portretul plin de erotism și de sensibilitate psihologică realizat de Flaubert Emmei Bovary a stârnit indignare la data publicării romanului, iar autorului i-a fost intentat proces pentru obscenitate. Descrierea eroinei s-a dovedit atât de realistă, încât multe femei au afirmat că-i serviseră drept model. De altfel, protagonista lui Flaubert n-a încetat să fascineze, de atunci, generații întregi de cititori. Eroină romantică sau soție întreținută și nevrotică, mamă neglijentă sau femeie instinctiv revoltată împotriva constrângerilor vieții mic-burgheze, Emma Bovary rămâne unul dintre cele mai enigmatice și mai tulburătoare personaje ale ficțiunii moderne.

Ascuns în măruntaiele Secției Documente din cadrul uriașului Minister al Adevărului, Winston Smith rescrie cu pricepere trecutul pentru a servi nevoilor Partidului. Totuși, el se revoltă în sinea lui împotriva lumii totalitare în care trăiește, ce pretinde ascultare absolută și îl controlează prin intermediul tele-ecranelor, care transmit și recepționează totul simultan, și al ochiului atent al Fratelui cel Mare, conducătorul simbolic al Partidului. În dorința sa de adevăr și libertate, Smith începe o relație de dragoste secretă cu o colegă de serviciu, Julia, dar curând descoperă că adevăratul preț al libertății este trădarea. Apărută în 1949, capodopera distopică 1984 a lui George Orwell este probabil cea mai influentă carte din ultimii șaptezeci de ani, fiind inclusă de revista Time în lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului XX.

Frumos și ambițios, Julien Sorel este hotărât să se ridice deasupra originilor sale provinciale umile. Dându-și seama curând că succesul poate fi atins doar prin adoptarea codului subtil de ipocrizie după care se conduce societatea, el începe să avanseze prin înșelăciune și egoism. Cariera sa triumfală îl poartă până în cercul restrâns al lumii aristocratice pariziene, unde printre cuceririle sale se numără blânda doamnă de Rênal, o femeie căsătorită, și trufașa Mathilde. Julien comite însă în cele din urmă o crimă neașteptată și tulburătoare, semnându-și singur condamnarea la moarte. „Roșu și negru” este un portret incisiv și plin de viață al societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea, măcinată de corupție, lăcomie și plictiseală, iar Julien Sorel – profitorul fără scrupule a cărui strategie machiavelică este subminată de propriile emoții – rămâne până azi unul dintre personajele cele mai interesante din literatura europeană.

In aceasta noua traducere in limba romana, „Metamorfoza“ nu este doar un text esential pentru cunoasterea si intelegerea operei si a biografiei unui mare scriitor modern, ci este, mai degraba, un manifest al poetului care cerea literaturii mai mult decat i se va cere vreodata.

Moartea prematură a lui Bruno Schulz, victimă a naziștilor, este una dintre marile pierderi ale literaturii moderne. Cât a trăit, prozele sale nu au avut parte de o primire critică favorabilă, însă după război, vestea talentului său excepțional i-a câștigat cititori în toată lumea. Volumul de față reunește cele două volume de proză publicate de autor în timpul vieții, într-o nouă traducere, prima de acest fel după anii 1970. Bruno Schulz publica în 1934 ,,Prăvăliile de scorțișoară", o nuvelă ce își implica personajele în ritmurile nebunești ale unei naturi scăpate de sub control, implacabile, iar în 1937, ,,Sanatoriul sub semnul clepsidrei", volum ce punea în discuție dimensiunea temporală, creând și jucându-se cu realități alternative.

Un roman de dragoste clasic, scris cu o extraordinară sensibilitate și publicat postum. Anne Elliot, o tânără a cărei familie cu origini nobiliare este nevoită să se mute pentru a‑și reduce cheltuielile și datoriile îl reîntâlnește pe căpitanul Frederick Wentworth, fostul ei logodnic. Logodna fusese ruptă când Anne s‑a lăsat convinsă de prietenii și familia ei să pună capăt relației lor, considerată nepotrivită din pricina diferențelor de rang. După o despărțire care a durat aproape opt ani, dragostea lor reînvie, pregătind scena pentru multe întâmplări descrise cu un desăvârșit umor, precum și pentru o a doua șansă care i se oferă lui Anne, aceea a unei vieți împlinite și fericite alături de bărbatul iubit.

Volumul de fata cuprinde patru povestiri in cadrul carora, asa cum afirma cercetatoarea Nathalia Wright, personajele lui Melville sunt preocupate de aceeasi cautare intensa, supraomeneasca si eterna a "absolutului in cadrul manifestarilor sale relative", un demers central pentru canonul lui Melville. "Toate scenariile lui Melville descriu aceasta cautare, iar temele sale reprezinta aproape in exclusivitate, relatia delicata si schimbatoare dintre adevar si iluzia acestuia".

In 1907, cunoscandu-l pe Garabet Ibraileanu, Calistrat Hogas s-a lasat convins si a inceput colaborarea la revista Viata Romaneasca, din nr. 2 (Floricica). In 1912, la editura Viata Romaneasca s-a inceput tiparirea primei editii a volumului Pe drumuri de munte de Calistrat Hogas. Tentativa nu s-a finalizat din cauza numeroaselor greseli de tipar care au trecut neobservate corectorului: Calistrat Hogas insusi. In 1914 s-a tiparit a doua editie a cartii ,,Pe drumuri de munte", la aceeasi editura. Stocul de carte, pregatit pentru expeditie, se face scrum in timpul unui incendiu care mistuie tipografia. In 1921 a aparut prima editie pentru public a cartii Pe drumuri de munte in doua volume; cel de-al doilea, ,,In Muntii Neamtului", a fost prefatat de Mihail Sadoveanu.

"Un roman de dragoste animalică izbutit în limitele frivolității lui." Al. Piru 1947

"Dragoste pasională, senzuală, dusă până la sacrificiul de sine, până la eliberarea eului față de ființa iubită." Vintilă Corbul 1947

"Romanul este aproape un poem al dragostei exaltate și acaparatoare până la pierderea lucidității, până la căderea într-o îndelungă transă." Mircea Iorgulescu 1970

"Radu Tudoran se impune ca un remarcabil talent stilistic și ca un temperament care izbutește să cunune liricul cu epicul." Octav Șuluțiu 1942

"Radu Tudoran a fost unul dintre puținii profesioniști ai scrisului de la noi. În timpul comunismului, s-a manifestat, în continuare, ca un profesionist. [...] În 1977, numărul total al exemplarelor din cărțile sale - aproape fiecare reeditată de mai multe ori - depășea 1 400 000." Alex. Ștefănescu 2010

Traducere de Mircea Ivănescu

Revizuire, tabel cronologic şi îngrijire de ediţie de Monica-Maria Aldea

„Poate ca Musil, scriind epocalul său roman, are «un ochi în plus». «Epocal» nu e folosit aici numai în sensul unei performanțe artistice fără precedent, ci, urmând etimologia cuvântului (epoché – «oprire», «punct de la care începe coborârea»), în sensul suspensiei care preceda orice turnantă a istoriei. Ce se întâmplă când oamenii ajung să stea călare pe hotarul a două epoci? Robert Musil a descris, cu o sută de ani înainte de a începe, epoca în care trăim. Ulrich, «omul fără însușiri», este tânărul care ar fi putut fi genial, dar care își pierde năzuința de a fi din clipa în care află că a intrat într-o lume în care «geniali» pot fi și caii de curse, și boxerii, și tenismenii. În romanul lui Musil, tema prostiei invadează prim-planul scenei, dar tema ascunsă a romanului, opusă celei a prostiei, este tema genialității pierdute. Printre altele, Ulrich devine «omul fără însușiri» pentru că noua epocă în care istoria intră pe nesimțite îi sustrage criteriile genialității. Trăind pe ruinele vechilor valori, «omul fără însușiri» și-a pierdut certitudinea nucleului în jurul căruia se construiește orice personalitate. El privește la cei ce aleargă cu veacul ca la niște neoantropi care au luat Noul în brațe, fără să știe unde vor să ajungă. Această turnantă a istoriei este înspăimântătoare, pentru că pare să anunțe o substituție de specie.“

Pe copertă: Egon Schiele, Portret de bărbat, 1911

Volumul de fata readuce cititorilor bucuria si prospetimea prezentei eroinei de la Green Gables. Desi o regasim intr-o postura cu totul noua, aceea de director la liceul din oraselul Summerside, descoperim cu incantare ca Anne isi pastreaza neschimbata aceasta minunata insusire de a face fericiti pe cei din jurul ei. In acest nou capitol al vietii trebuie sa faca fata atat dificultatilor ridicate de predarea geometriei, cat si celor venite din partea familiei Pringle, care, inca de la inceput, ii fac viata nespus de grea. Va reusi oare sa schimbe aceasta situatie? Va reusi sa faca fata atator provocari si sa ramana in acelasi timp fidela inconfundabilului ei fel de a fi?

Romanul Tandra e noaptea (Tender is the night), cel de-al patrulea si ultimul dintre antumele cronicarului asa-numitei epoci a jazzului, F. Scott Fitzgerald, a fost publicat in 1934 si, desi initial intampinat de cronici destul de reci in comparatie cu precedentele proze, in timp, a devenit cea mai apreciata scriere a autorului. Fitzgerald insusi vedea volumul drept opera sa de capatai, iar critica l-a numit "marele roman american".

Tatal, fiinta necunoscuta", "Portretul colegei de banca", "Hamurabi", "Cartofii", "Unde se varsa Nilul" sunt doar cateva dintre povestirile cele mai populare cuprinse in acest volum memorabil, care a marcat copilaria multora dintre noi. Scrise cu tandrete si intelegere pentru cei care nu se dau in vant dupa scoala, prozele din acest volum arata inca o data ca succesul lui Mircea Sintimbreanu se bazeaza pe o fina intelegere a psihologiei infantile, garnisita cu un deosebit simt al umorului. 

„Apărarea are cuvântul - ...o capodoperă!” Panait Istrati

Romanul „Apărarea are cuvântul” a provocat reacții extreme, de la aprecieri superlative, la contestarea autorului, însoțită de critici dure, pline de invective. Personajul-narator, condamnat la ocnă pentru uciderea propriei fiice, este fiu al unei femei ușoare, crescut într-o casă de toleranță. El se confesează cu intenția de a-și motiva crima, apoi se sinucide. Tenta senzațională, aerul de tragedie sfâșietoare, atmosfera de scandal care s-a iscat în jurul cărții și a autorului i-au asigurat succesul comercial.

Ediţie îngrijită, cuvânt-înainte şi note de Erika Mihálycsa şi Rareş Moldovan

„Cele mai frumoase cuvinte despre marele roman joycean le-a spus, probabil, celălalt protagonist de superclasă al prozei anglo-saxone din secolul XX, William Faulkner: «De Ulise trebuie să te apropii aşa cum se apropie predicatorul baptist analfabet de Vechiul Testament: cu credinţă». Şi, desigur, cu o răbdare şi o atenţie avertizate că vor fi subminate de fiecare cuvânt şi de fiecare frază. Pentru că puţine cărţi sunt mai fascinante şi mai geloase pe propria lor existenţă, pe cât de improbabilă, pe atât de strălucitoare, decât Ulise. James Joyce a propus un portret al omului şi al istoriei sub specie aeternitatis, de la întruchipările nobile, înălţătoare, până la cele abjecte şi repugnante. Deasupra lor, dominând o galerie de umbre pline de energie, sublime şi groteşti totodată, omul absolut, chintesenţă a banalităţii şi fatalului plictis existenţial. Ulise cartografiază, aproape maniacal, o lume (cea a oraşului Dublin şi a Irlandei) şi plonjează în adâncimile insondabile ale conştiinţei personajelor în care palpită, liric şi melancolic, extravagant şi fremătător, eternul omenesc, prea omenesc: Leopold Bloom, Molly Bloom şi Stephen Dedalus. Lectura acestei cărţi de inspiraţie odiseică este o frisonantă escapadă livrescă la capătul căreia devenim nu doar contemporanii unui Homer postmodern, ci înainte-mergătorii unui alt fel – ingenios, capricios şi dezinvolt-implicat – de a privi lumea, literatura şi pe noi înşine. Joyce surprinde momentul prăbuşirii miturilor culturale, al căror punct culminant a fost supraomul nietzschean, readucându-ne cu picioarele pe solul tern – dar atât de fascinant – al conştiinţei fiecăruia dintre noi. Cine face efortul de a citi Ulise dobândeşte dreptul la o viaţă suplimentară, de desfătări literare paradiziace la capătul unei colosale aventuri iniţiatice. Traducerea lui Rareş Moldovan este un minunat ghid pentru a descoperi cele de mai sus.” (Mircea Mihăieş)

Spre deosebire de unele scrieri anterioare marcate de senti-mentalism si melodrama, in Marile sperante perspectiva lui Charles Dickens asupra universului infantil nu e una edulcorata. Pentru Pip, copilasul, sau pentru Pip. tanarul, prima intelegere a lumii e, daca nu dureroasa, cel putin suparatoare: personajul descopera in ochii celorlalti ca e necioplit. ca e imbracat saracacios etc. In Marile sperante stau impreuna multe dintre temele specifice secolului al XIX-lea: exotismul social, comportamentele psihice bizare, inocenta si generozitatea declasatilor societatii, slabiciunile naturii umane si capacitatea individului de a-si modifica fundamental conditia, hazardul transformat in destin.

Marele singuratic a fost o carte indelung elaborata, chiar daca nu constient, problematica ei a fost gandita de autor cu un sentiment de participare inca neintalnit in opera sa. […] Importanta acestui roman in intreaga creatie a lui Marin Preda poate fi estimata prin imprejurarea incontestabila ca tot ciclul a devenit imposibil de inteles in afara lui, ca arunca o lumina esentiala asupra volumelor din Morometii. […] De asemenea, Marele singuratic trebuie parcurs cu toate cartile lui Preda pe masa, ponderea lui si toata plasa de antinomii din constiinta lui Niculae, diferitele motive, enuntate uneori succint, ramase neexplicate, isi gasesc sensurile numai in contextul intregii opere. Asa stand lucrurile, critica noastra va trebui sa se obisnuiasca: Marin Preda a incetat de a mai fi obiect de cronica literara, cartile lui nu mai pot fi discutate independent. Ca orice autor cu univers artistic constituit, el se preteaza numai la dezbateri mai ample si mai bogate in consecinte pentru toata lumea. […]

In Corigent la limba romana locvacitatea se amesteca cu un fel de melancolie, care da cartii, interesanta si ca document, o oarecare nobleta. Dar "misticul" este si aici in toi, potrivit pana la un punct cu copilaria unui roman din preajma Oltului, replica mai zgomotoasa "medelenismului" lui Ionel Teodoreanu.

Maitreyi se imbina pe doua planuri, aproape fuzionate: al luciditatii masculine si al evocarii de poetica naratiune a unui senzualism de magie erotica. Modern prin cea dintai inclinatie, dovedind o neliniste intelectuala si un dubiu nervos de om al veacului - domnul Mircea Eliade se abandoneaza unei instinctive si patetice simplitati in crearea mitului erotic nascut din pasiunea eroinei. In centrul romanului este fara indoiala figura imateriala si totusi de o prezenta carnala atat de vie a Maitreyiei.

Cu Adam si Eva (1925), romancierul anticipeaza o alta linie a prozei moderne, evidentiata mai cu seama in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial: transfigurarea mitului, structura romanului-parabola. Ca in cazul altor opere, si aici avem de-a face cu un proces complex al genezei, ale carei radacini coboara - dupa marturisirile autorului - pana in 1918, intr-o intamplare aparent anodina, complicata cu drama conjugala a poetului St. O. Iosif, coleg si prieten cu Liviu Rebreanu. De la schema primitiva a unui roman nescris, Sarpele, ideea fatalitatii erotice isi incorporeaza doua alte motive, al "cuplului etern" si al "vesnicei reintoarceri". - Mircea Zaciu

Stendhal – pseudonimul lui Marie-Henri Beyle – a fost unul dintre cei mai mari romancieri francezi ai secolului al XIX-lea. Rosu si negru, povestea lui Julien, un tanar ambitios dintr-un orasel care este executat pentru faptul ca isi impuscase amanta bogata, este considerata drept unul dintre cele mai originale si indraznete texte romanesti ale fictiunii europene. In Rosu si negru, Stendhal face un portret profund al societatii franceze si al politicii anilor 1820, ultimii ani ai restauratiei Monarhiei de Bourbon. (Lucian Pricop)

Colectia „Marii Clasici“ subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora intr-o constrangere placuta… Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa biobibliografica si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare.

Diferite ca voce, ritm și intensitate, cele nouă povestiri semnate Tennessee Williams și cuprinse în acest volum sunt un deliciu literar ce merită savurat pe îndelete.

Proza scurtă a lui Tennessee Williams este o revelație pentru cititorul familiarizat doar cu opera sa dramaturgică, pentru care a fost și este în mod special elogiat. Povestirile cuprinse în acest volum demonstrează mâna remarcabilă de prozator a scriitorului american și totodata sunt o oglindă a tumultului emoțional care le-a dat naștere. Personajele lui Tennessee se lasă pradă dorințelor carnale, pulsiunilor, într-un melanj de emoții și senzualitate, dar scriitorul reușește întotdeauna, printr-o grăitoare empatie, să pătrundă în inconștientul lor pentru a dezvălui mecanismele care le pun în mișcare comportamentele. Povestiri precum Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu, Un braț sau Doi într-o partidă surprind prin delicatețea stilului și a abordării sexualității, în timp ce Un 10 august fericit sau Împlinită sunt o mostră veritabilă de umor.

„Năvala apelor” spune povestea Sofiei şi a lui Trofim Ivanovici, doi soţi care adoptă o adolescentă orfană pe nume Ganka. În universul casnic în care până atunci nu se întâmplase nimic notabil, venirea fetei transpune în plan emoţional distrugătoarea revărsare din albie a râului Neva. Cartea prezintă, indirect, viaţa în Rusia anilor ’20, dar se concentrează asupra traiului instinctual al oamenilor, dând în vileag falsitatea propagandei sovietice, potrivit căreia mintea poate fi remodelată, şi amintind că indivizii obişnuiţi trăiesc mai degrabă primitiv. Zamiatin arată cum violenţa şi răul puse în mişcare de Revoluţia bolşevică şi de Teroarea Roşie au influenţat viaţa de zi cu zi şi cum relaxarea morală în faţa agresivităţii şi violenţei i-a transformat pe mulţi în brute. Această capodoperă a literaturii ruse este o istorisire despre forţa devastatoare a instinctelor umane, dar şi o satiră subtilă la adresa puterii politice care vrea să instaureze cu forţa raiul pe pământ.

Anthony Quinn este protagonistul filmului „Zorba Grecul”, după celebrul roman „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas” al lui Nikos Kazantzakis. Realizat în 1964 de regizorul Mihalis Kakoyannis, filmul a fost încununat cu 3 premii Oscar. Romanul a fost publicat în peste 100 de ţări.

„Zorba Grecul” – de la filmul realizat în 1964 de Mihalis Kakoyannis –, cu acest titlu a intrat în conştiinţa publicului de pretutindeni romanul lui Nikos Kazantzakis „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas”. Cartea porneşte de la o întâmplare reală – în tinereţe, Kazantzakis deschisese, în tovărăşia unui aventurier, o mină de lignit în Pelopones. Pentru tânărul narator intelectual, întâlnirea cu Zorbas, într-o dimineaţă ceţoasă, pe ţărmul Greciei continentale, se dovedeşte providenţială: călăuzit de noul său prieten, acesta descoperă atât frumuseţea aspră a unei umanităţi atemporale, cât şi răspunsul la întrebările metafizice care îl condamnau la inacţiune. Asemenea lui Falstaff sau lui Sancho Panza, Zorbas îi oferă o nouă cheie a înţelegerii lumii. Datorită lui, naratorul îndrăzneşte să caute dragostea; alături de el, asistă neputincios la spectacolul violenţei şi al morţii. Publicat la Atena în 1946 şi în anul următor la Paris, romanul începe să fie tradus rapid încă din timpul vieţii scriitorului, popularitatea lui sporind după lansarea filmului lui Kakoyannis.