Clasici

Cred ca Liviu Rebreanu a scris dupa un program propriu, care tinea seama de orizontul de asteptare si de gustul publicului, si in egala masura de exploatarea propriei experiente in sens strict, biografic, si in sens larg, de acumulare culturala. […] Perechea de romane contradictorii ale rascoalelor (Craisorul si Rascoala) arata un autor sensibil la miscarile subterane, ce jaloneaza istoria europeana intr-un secol al maselor. Cert, cele doua romane ar trebui revizitate in lumina adusa de noile abordari ale istoriei secrete: rascoala din 1784 si legaturile lui Horea cu masoneria, mecanismul declansator al insangeratului an 1907 ce a combinat servicii secrete, planuri imperiale, interese politice oculte. Elisabeta Lasconi

Romanul „Ciuleandra” se prezinta inselator, la o privire si o lectura fugare, ca povestea unei crime senzationale. Puiu Faranga isi ucide nevasta, frumoasa Madalina, devenita Madeleine prin emancipare. Tatal, Policarp Faranga, om bogat si influent, planuieste sa-si interneze fiul intr-un ospiciu, sa intretina aparentele unei nebunii ca explicatie acoperitoare si sa-l salveze astfel de la un proces rusinos si o condamnare severa, care i-ar ruina pozitia sociala.

Senzationala e in roman nu doar crima propriu-zisa, senzational e si acest proces de constiinta al unui nebun care se supune unei judecati morale, in detrimentul salvarii propriei vieti. Aceasta este dimensiunea psihologica cea mai neasteptata a acestei carti, profund deosebita de naratiunea sau drama prezentate de Leonid Andreev, care mizau pe inteligenta simularii nebuniei, ca act rational. Rebreanu muta accentul in plan moral si realizeaza un roman bazat pe o speculatie psihiatrica, avand, bineinteles, rezonante psihanalitice.

Ion Simut

„Ciuleandra” a fost ecranizat in 1985 de Sergiu Nicolaescu si a fost propunerea Romaniei la Premiu Oscar pentru cel mai bun film strain, insa nu a fost nominalizat in competitie. Romanele lui Rebreanu, binecunoscute pentru aspectul lor cinematografic, pot fi transformate in scenarii-cheie pentru directia filmului romanesc.

Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul. In cadrele unui psihologism sprijinit inca pe conexiuni simbolice (epice si caracterologice) constiinta „dialogizata“ din „Padurea spanzuratilor” a devenit in „Adam si Eva”, „Ciuleandra” ori „Jar”, autentic dialog cu subconstientul.

Al. Protopopescu

Psihologia sufletului mediocru combatut de doua atitudini impuse dinafara a dat Padurea spanzuratilor, roman care ar fi putut sa fie politic si din instinct creator a ramas un roman de analiza. G. Calinescu Padurea spanzuratilor este construit in intregime pe schema unei obsesii, dirijand destinul eroului din adancimile subconstientului. Tudor Vianu Apostol Bologa e un personaj inspirat din viata si moartea dramatica a lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului. Precedat de nuvelele: Hora mortii, Catastrofa si Itic Strul dezertor, purtatoare ale unui mesaj comun, romanul Padurea spanzuratilor valorifica o teza pacifista, accentuand pana la forme de tragism protestul contra razboiului. Trasatura cu totul originala a stilului acestui roman este naturaletea, o anumita spontaneitate manifestata in mod deschis in felul de a vorbi al personajelor. Nu exista o cenzura a cuvintelor din ratiuni exterioare: pentru ca ar fi prea dur, sau pentru ca ar trada o anumita impulsivitate de moment a unui personaj, dimpotriva totul este inregistrat live. Lucian Pricop

Cartea de debut, Intalnirea din pamanturi (1948), cuprinde proze publicate anterior in periodice. In ea sunt imaginate conflicte rurale inedite. Prozatorul capteaza limba vorbita, intuind momentele de criza si de salt calitativ din constiintele unor tarani. Desfasurarea verbala savuroasa are virtuti poetice. Ansamblul probeaza vocatia prozatorului pentru un realism al mentalitatilor, vizibila in toata activitatea sa ulterioara. In Intalnirea din pamanturi se afla cateva texte unde sunt surprinse manifestari iesite din comun ale unor tarani. In mod explicabil, ele i-au socat pe unii comentatori. Acuzele de naturalism aduse prozatorului sunt, insa, neintemeiate. Povestirile respective impun nu numai prin farmecul particular al scriiturii, ci si datorita intuitiilor psihologice ale autorului. Ca urmare, pot fi considerate realiste, posibile replici la literatura cu taranii psihologic stereotip a unui Rebreanu sau a unui Sadoveanu. In ele apare si inclinarea lui Marin Preda pentru ipostaze umane neobisnuite, prezenta adesea si in volumele urmatoare. Povestirile Intalnirii din pamanturi au fost scrise in timpul si imediat dupa incheierea razboiului, cand modificarile idealului politic puteau fi cu greu intrevazute. Idealul social este, in consecinta, prezent doar prin determinantul sau implicit: mentalitatea taranimii din Campia Dunarii, exprimata de prozator prin intuitii precise. Voicu Bugariu

Intrusul este, intr-un anume sens, chiar un roman al infrangerii regimului comunist. Nu de catre democratie sau de catre firava opozitie interna, ci 1) de catre fortele obscure ale psihe-ei umane, si 2) de catre propria sa demagogie. Niciunul dintre personajele din roman nu se lasa transformat in vreun fel de catre regim: Surupaceanu devine doar electrician, nu si comunist, Maria ramane o femeie pe care discursul oficial despre „familia socialista“ n-o opreste sa-si caute fericirea in afara cuplului, directorul combinatului, desi se pregateste sa termine facultatea la seral, nu se transforma si in „activistul bun“, oferindu-i eroului Surupaceanu, dupa accident, doar un derizoriu post de portar.[…] Paradoxul intregii opere a lui Marin Preda este acela ca invingatori sunt numai invinsii, caci numai ei au puterea de a se ridica si de a o lua de la capat. Conditia tragica a omului, in viziunea lui Preda, rezida in contradictia dintre imposibilitatea reintoarcerii si evidenta incapatanatei reintoarceri a fiintei strivite de istorie. Razvan Voncu Un tanar muncitor de pe unul din santierele anilor ’50, care avea toate datele sa reuseasca in viata, este grav desfigurat si isi pierde capacitatea de a munci in urma unul gest necugetat de eroism, cand voise sa-si salveze de la moarte un tovaras. Tovarasul cu pricina fiind beat si pe deasupra muncitor lamentabil, gestul lui Surupaceanu produce o proasta impresie. Sefii, colegii, santierul, partidul nu izbutesc sa-l recupereze. Umanismul socialist se vede pus in cumpana de acest esec. Preda n-a predat reportajul fiindca nu era eroul un exemplu pentru criteriile morale ale vremii. Romanul isi putea permite sa le ignore si chiar sa le indice reversul. Limitele in care putea fi evocata aceasta epoca de pionierat a comunismului romanesc fusesera largite de hotararile Congresului al IX-lea al PCR din vara lui 1965. Nicolae Manolescu Constantin Vaeni a ecranizat romanul Intrusul de Marin Preda, numind filmul Imposibila Iubire cu Tora Vasilescu, Serban Ionescu, Amza Pellea, Irina Petrescu.

Delirul este o scriere inca bruiata de o receptare excesiv de suspicioasa. Recitit cu calm, dar si cu atentia pe care o solicita intreaga rastalmacire, contextuala, dar si tendentioasa, a mizelor scrierii din 1975, cand a aparut, si pana azi, romanul nu numai ca nu dezamageste, dar, alaturi de Cel mai iubit dintre pamanteni, pe care il preceda, constituie cea mai serioasa meditatie a scriitorului asupra unei istorii in delir, asupra unei istorii bolnave. In Delirul, aceasta istorie inca nu isi ia plenar revansa asupra destinului insului obisnuit, pe care sa-l contorsioneze sau sa-l distruga, asa cum o va face, spre exemplu, in Cel mai iubit dintre pamanteni, unde Petrini nu este numai un intrus, ci o victima sigura in ciuda nevinovatiei sale. Acum atentia scriitorului se concentreaza asupra insesi mecanismelor dereglate ale istoriei mari, asupra protuberantelor si personalitatilor sale de exceptie (cele mai multe, malefice), asupra irationalitatii sale profunde, indestructibile, pe care orice interpretare nu face decat sa o dilate si mai mult. Oana Soare In Delirul este vorba, in afara de ceea ce numim indeobste marea istorie (istoria din afara), de istoria unor tineri care traiesc pasiunile lor sentimentale si incearca sa intre in viata in vremuri coplesitoare: rebeliunea legionara, instalarea dictaturii militare, sfartecarea tarii, inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial… Eugen Simion

Imposibila intoarcere este, in fapt, un jurnal de idei morale si sociale in care analiza fenomenului social se uneste cu confesiunea. Subiectele variaza, intr-un loc e vorba de psihologia etnica, in alta parte de diferenta dintre orasean si taran (tema mai veche in cultura romaneasca). Remarcabil in aceste texte este modul liber de a gandi cateva aspecte ale civilizatiei actuale si de a da sugestii clare si profunde acolo unde altii cu mai multa stiinta, dar cu o mai mica intuitie a sensului existentei, se incurca in subtilitati. In fond, Marin Preda gandeste social si vede existential. Pentru el, civilizatia este o notiune ce nu are niciun sens in afara conditiei umane. Fata de istorie el are o atitudine din care lipsesc sentimentul de flatare, dar si cel de resemnare. Eugen Simion La prestigiul recunoscut al prozatorului s-a adaugat si cel, previzibil, al cugetatorului obsedat de problemele vitale ale timpului sau: volumul Imposibila intoarcere, culegere aparent eterogena, cuprinzand insemnari memorialistice, confesiuni de atelier, comentarii literare, opinii si atitudini in legatura cu evolutia societatii actuale si cu viitorul ei, reflectii in marginea unor fapte diverse investite cu o valoare simbolica, era de fapt o carte de mare unitate interioara, dezvaluind o gandire puternica si originala, familiarizata intim cu cele mai subtile idei ale timpului nostru. Rezultatele sunt dintre cele mai inalte, facand din Imposibila intoarcere o carte unica in literatura romana; dezbaterea intelectuala este insotita de implicarea unei profunde constiinte morale si expusa cu o mare forta expresiva. Scriitorul se defineste ca un spirit lucid si nelinistit, atras cu o putere irezistibila de marile teme ale vietii contemporane; dar cartea poate fi citita si ca un jurnal disimulat. Mircea Iorgulescu

Vol. I Publicat in foileton in Magasin dʼéducation et de récréation, romanul de aventuri Copiii capitanului Grant, se bucura de un mare succes inca de la aparitia sa in 1868, iar Jules Verne dobandeste renumele de autor de literatura pentru tineret. Cine nu a auzit de Paganel, omul-enciclopedie? Curajos, generos, cu un ascutit simt al umorului, este figura centrala a cartii. Romanul ofera intr-o maniera alerta elemente stiintifice dintre cele mai variate, de la principii si practici de navigatie, elemente de geografie, istorie, zoologie, pana la date etnografice dintre cele mai exotice. Vol. II Cateva dintre temele recurente in romanele lui Jules Verne: cautarea fiintei iubite, geografia ca lectie de viata, explorarea tinuturilor necunoscute, lumea ca teatru etc. au o functie instruc­tiva. Eroii creati de fantezia scriitorului par mai reali decat multi dintre noi. Romanul lui Jules Verne, plin de aventuri captivante, este astfel construit incat sa poata fi citit la orice varsta.

Sensuri si paradoxuri multiple se ascund in acest roman mascat, cu destule straturi, si unul dintre cele mai ironice vine din faptul ca supratema imbecilitatii – atribuita explicit (si inselator) lui Svejk, un fel de prototip al idiotului national – se aplica mai degraba tuturor celorlalte personaje, de la generali si judecatori pana la preoti sau plutonieri. „Nu stiu daca in aceasta carte voi izbuti sa redau ceea ce am vrut. Faptul ca am auzit pe unii oameni, tratandu-se reciproc cu: «Esti prost ca Svejk», marturiseste oarecum contrariul“ – declara autorul dupa aparitia primului volum, care a scandalizat mentalitatile si bovarismele identitare din epoca. Ambiguitatea pluteste din plin asupra figurii lui Svejk si e greu de precizat pana unde merge prostia si de unde incepe abilitatea personajului de a deturna orice discurs, de a-l devia prin palavrageala si, practic, de a-l pulveriza.

In timpul unei neobisnuite lupte cu tauri, in Buenos Aires, zoologul german Dr. Morgernstern si servitorul sau Fritze fac cunostinta cu Tata Jaguar. Cei doi aventurieri germani calatoresc prin Argentina in cautarea fosilelor de dinozauri, dar sunt luati prizonieri de indieni si de un grup de revolutionari care lupta impotriva guvernului. Celebrul Tata Jaguar ii elibereaza pe cei doi europeni; Morgernstern si Fritze se alatura grupului de yerbateros in drum spre Gran Chaco. Pe drum, doi peruvieni misteriosi, Anciano si Haukaropora, li se alatura, pretinzand ca au aceeasi destinatie, Peru. Cand yerbateros se confrunta cu revolutionarii, Tata Jaguar ajunge fata in fata cu dusmanul sau de moarte. Totusi, acesta din urma scapa. Urmarirea ii impinge pe yerbateros si, implicit, pe Morgernstern si Fritze in zonele inalte ale Cordilierilor Americii de Sud unde este ascunsa comoara mitica a incasilor. Testamentul incasului este un roman pentru cei aflati la varsta autodescoperirii, la varsta la care atasamentul pentru eroi poate modela personalitati. De aceea, valorile morale inculcate de prozatori precum Karl May sunt mai trainice decat cele comunicare didactic. Acesta este in realitate testamentul… Testamentul lui Karl May. Lucian Pricop

Revenind la inventarul de motive pentru care Jane Eyre a fost socotita una dintre reusitele incontestabile ale romanului englez din epoca victoriana, izbutind chiar in zilele noastre sa mentina viu interesul cititorilor, cruciala mi se pare – pe langa neprevazutul de actiune si de resort psihologic, pe langa impresia de autenticitate intretinuta de apelul la conventia autobiografica – uimitoarea putere de cuprindere a scriitoarei, capacitatea sa de a aglutina in substanta romanului foarte multe elemente disparate, aparent divergente. Avem de-a face cu un roman sentimental, inregimentat, din capul locului, in traditia critic-moralizatoare a romanului din Anglia, dar cu unul ce nu exclude complet latura sociala si nu ocoleste nici recuzita romanului gotic, cu tot arsenalul sau de motive fantastic-tenebroase menit sa incite curiozitatea cititorului.

Daca astazi, la mai bine de doua veacuri de la aparitie, mai exista un interes pentru „Suferintele tanarului Werther“, acesta nu este animat doar de cautari de istoria mentalitatilor sau a literaturii. „Werther“ e citit și în secolul XXI cu aceeași placere vinovata a adolescentei sau cu emotia resuscitata a maturitatii. „Werther“ este și altceva decat fictiune! Werther este un efect, asa cum sustinea în 1974 sociologul american David Phillips. Desigur, pentru Marilyn Monroe, în 1962, pentru Kurt Cobain, în 1994, sinuciderea de tip wertherian a fost o „solutie“ pentru dramele personale. Pentru noi, toti ceilalti cititori ramasi în viata, Werther este primejdios aratandu-ne cât de mediocre ne sunt emotiile.

Morcoveata este un roman despre copilarie, simplitate, natura, despre fericirea din nefericire. Este un roman despre acea perioada a copilariei cand fiecare are un mecanism de aparare in fata adultilor atunci cand vine vorba despre rautatile, indiferenta lor si extrag doar frumosul din fiecare situatie potrivnica. Ar fi extraordinar ca acest mecanism de aparare sa reziste in timp. De altfel, Jules Renard a mentionat aceasta carte pana la finalul vietii sale si s-a regasit mereu in copilul care a fost odata. Celebritatea sa dincolo de granitele Frantei este rezultatul publicarii in mai toate limbile de circulatie internationala a acestui roman, text care si-a pastrat prospetimea stilistica vreme de un veac.

Heidi nu e doar o calauza intr-o lume eliberata de constrangerile scolare, de exigentele celor intr-atat de responsabili incat le ofera – zilnic – copiilor exercitii si probleme asemenea celor din culegerea de matematica; Heidi este si un model uman, o lectie despre cum sa scapi de hartuirea orgoliului personal si sa savurezi dezinteresat relatia cu ceilalti. Heidi ne spune cum sa-i indragim mai pur si mai total, fara sa cautam a fi modelatori, ci intelegatori. Iubirea ei un vrea, de fapt, nimic, nu asteapta nimic. E ludica, iar toate aceste stari se revarsa asupra noastra ca un dar, ca un nimb nutritiv. Cartea a fost tradusa in peste 50 de limbi si este, fara indoiala, cea mai cunoscuta opera literara elvetiana. S-au realizat peste 20 de ecranizari ale romanului, incepand cu filmul Heidi din 1937, in care rolul principal era interpretat de Shirley Temple. In 1979, un asteroid descoperit de astronomul elvetian Paul Wild a primit numele eroinei acestui roman. Lucian Pricop

„Am lucrat din zori si pana in noapte, cu rabdare si cu greu. Am scris o poveste cu subiect luat din propria mea experienta. Cartea de fata nu face in fond decat sa astearna in scris amintirile mele.“ Fiind el insusi unul dintre cei care au suferit din cauza insensibilitatii oamenilor, cu multe visuri ale copilariei umbrite de imprejurari nefaste care i-au lasat o rana ce cu greu s-a cicatrizat, Dickens a simtit nevoia de a infatisa in cartile sale universul atat de fermecator dar mereu amenintat al copilului. Punand copilul in centrul unor romane si aratand cate obstacole stau in calea dezvoltarii sale armonioase, din cauza neintelegerii de catre societate a nevoilor si inclinatiilor specifice varstei, scriitorul a dorit sa-si ajute contemporanii in redobandirea caldurii sufletesti, a afectiunii pierdute in goana dupa bunastare materiala. Succesul operei dickensiene a fost explicat uneori prin analiza patrunzatoare si critica societatii, prin bunatatea ce emana din opera, prin umorul si optimismul sau. Bucuria cu care isi construieste personajele, avertizarea permanenta asupra slabiciunilor naturilor umane (egoism, superficialitate, orgoliu, lacomie, cruzime, snobism, avaritie) in conflict cu nevoia de dragoste si bunatate, precum si increderea manifestata in posibilitatile omului au asigurat impreuna cu valorile expresive primirea favorabila de care s-a bucurat aceasta opera in timp.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Multă vreme considerată – în mod neîntemeiat – scriitoarea mai puțin însemnată din triada surorilor Brontë, Anne a fost redescoperită într-o nouă cheie – împreună cu restrânsa ei operă – cu precădere în ultimele decade. Romanul Necunoscuta de la Wildfell Hall (1848) se remarcă prin temele alese, prin curajul de a prezenta aspecte ale societății (victoriene, însă nu doar) insuficient explorate în literatura perioadei și prin angajamentul asumat al autoarei de a scrie pentru cititorii deopotrivă femei și bărbați. „Toate romanele sunt sau ar trebui să fie scrise pentru a fi citite atât de către bărbați, cât și de către femei și sincer nu pricep cum vreun bărbat și‑ar permite să scrie ceva ce pentru o femeie ar fi necuviincios să scrie sau de ce unei femei ar trebui să i se interzică să scrie orice i s‑ar cuveni unui bărbat”, spunea Anne Brontë, sub pseudonimul masculin Acton Bell, în prefața celei de-a doua ediții a ultimului său volum publicat, Necunoscuta de la Wildfell Hall. Romanul a șocat cititorii și criticii la acea vreme, abordând în principal proble­mele cauzate de alcoolism și desfrânare și lupta femeilor pentru atingerea egalității în drepturi, atât în societatea extinsă, cât și în interiorul căsniciei victoriene. Neconvențională este și maniera scriitoricească prin care Anne Brontë a ales să prezinte povestea lui Helen Graham/Huntington: printr-o narațiune în ramă, cu dublu punct de vedere, constituit din corespondența lui Gilbert Markham, îndrăgostit de eroină, și jurnalul intim al protagonistei înseși. Această frumoasă și misterioasă necunoscută ce se prezintă ca văduvă – sosită drept chiriașă la Wildfell Hall – este privită cu multă neîncredere de către săteni, fiind constant bârfită și suspectată de fapte reprobabile. Treptat, ni se dezvăluie toate secretele pe care Helen le ascunde, printre care și faptul că tânăra și-a părăsit, de fapt, soțul, pentru a-și proteja copilul de abuzurile pe care și ea, și băiatul le sufereau. Revendicat astăzi de critica feministă, romanul Necunoscuta de la Wildfell Hall oferă o perspectivă unică în epocă asupra unor probleme ce rămân de actualitate și pentru cititorul contemporan. „Într‑un fel anume, cartea Necunoscuta de la Wildfell Hall (The Tenant of Wildfell Hall, 1848) reflectă destinul literar al autoarei sale, Anne Brontë (1820–1849), alias Acton Bell, mezina unei fami­lii cu două scriitoare de neînlocuit ale canonului literar britanic și universal: Charlotte și Emily Brontë, în a căror umbră ea a și rămas, pe nedrept, vreme îndelungată. […] Dacă în roman protagonista, Helen Huntington/Lawrence/Graham, ni se dezvăluie treptat, abia după ce povestirea ei în ramă dă la iveală substratul unor pasionante pagini de corespondență con­fidențială (masculină) și de jurnal intim (feminin), tot astfel și per­sonalitatea scriitoarei Anne Brontë/Acton Bell a trecut prin multe vămi până să ni se prezinte în toată complexitatea și originalitatea ei incontestabilă. Cartea ei li se impune astăzi tuturor cercetătorilor, cititorilor profesioniști sau amatori, pe de‑o parte, ca o operă literară distinctă și inconfundabilă, în ceea ce privește stilul și atmosfera, cu Jane Eyre și La răscruce de vânturi – capodoperele prea bine cunos­cute ale lui Charlotte și Emily; iar pe de altă parte, cartea lui Anne completează prompt triada surorilor Brontë.” ANCA PEIU, Prefață – Anne Brontë: o romancieră regăsită „Titlul de «primul roman feminist» a mai fost atribuit și altor cărți, poate că nu întru totul justificat. [Necunoscuta de la Wildfell Hall] este o carte grozav de incitantă.” THE GUARDIAN „Consider că ea [Anne] a fost cea mai neconvențională [dintre surorile Brontë].” SAMANTHA ELLIS „Întâlnim în uimitorul roman al lui Anne Brontë scene, situații care, prin îndrăzneala cu care au fost scrise, sunt unice în literatura de la mijlocul epocii victoriene și care își mențin statutul în toată literatura «de revoltă» care a urmat.” MAY SINCLAIR Desemnat de către BBC unul dintre cele „100 de romane care ne-au transformat lumea” (100 Novels That Shaped Our World)

La ora crepusculului imperiilor coloniale, când popoarele încearcă să-și câștige libertatea și să traseze granițe, Africa este un butoi cu pulbere. Franța vrea să-și mențină cu orice preț dominația, iar insurgenții strâng rândurile, fiecare tabără cunoscându-și inamicul. Însă între imaginarele linii de front ale acestui conflict încă subteran apare un personaj unic, care perturbă fragilul statu quo. Din vocile celor ce l-au cunoscut (adepți sau inamici), din rapoartele autorităților coloniale și relatările rebelilor, se țese o poveste incredibilă, al cărei protagonist, francezul Morel, erou al Rezistenței, supraviețuitor al lagărelor germane, capătă, în peisajul magnificei savane africane, fațete contradictorii. Erou și om de acțiune? Don Quijote? Aventurier calculat? Marionetă a mișcărilor politice de eliberare? Agent sovietic? Ecoterorist avant la lettre? Cine este acest bărbat care luptă, mai întâi cu vorba și apoi cu arma în mână, împotriva cruzimii vânătorilor – fie ei oameni albi sau băștinași – și care adună în jurul lui, asemenea unei figuri cristice, pe dezmoșteniții sorții și ai Istoriei, precum și pe nelipsiții trădători?

Un minunat roman al dragostei paterne care transcende timpul, rațiunea și cpndiția de muritor. Pentru Jan Andersson, tatăl abandonat de copila pe care o divinizează, refugiul în nebunie e singura soluție suportabilă. Plecată în lume ca să adune banii pentru părinții pe cale să-și piardă coliba, Klara Gulla se rătăcește în vârtejul vieții de la oraș. A devenit împărăteasa Portugaliei și cârmuiește un popor fericit, își spune Jan. Cine altcineva ar putea fi el, așadar, dacă nu împăratul Portugaliei? Selma Lagerlöf reconstruiește în acest roman atmosfera asprelor ținuturi nordice, în care oameni simpli și onești își trăiesc tăcuți dramele. O poveste plină de învățăminte pentru copii și părinți.

Volumul de Momente apare după cel de Teatru, fiind al doilea dintr-o proiectată serie de patru. Acesta cuprinde, în primul rând, momentele și schițele lui Caragiale de până la plecarea din țară, selectate din perspectivă dramatică. - Dan Gulea Prima impresie pe care o comunică lectura schițelor lui Caragiale este aceea a unui univers de infinită varietate, guvernat însă de o lege unică. Pentru că fiecare bucată în parte are farmecul unei miniaturi finisate desăvârșit, iar toate împreună capătă valoarea ansamblului pitoresc și coerent, în care detaliile nu se dizolvă, ci se încarcă de noi sensuri, prin efectul relevator al perspectivelor conjugate. Diversitatea peisajului uman îngăduie și chiar impune scrutarea lui din mai multe unghiuri, pentru a determina principalele incidențe ale lumii care concură la definirea imaginilor alcătuitoare. - Ștefan Cazimir

"Melville a fost văzut ca un mistic, dar eu cred ca nu are nimic de-a face cu misticismul, aşa cum poate fi atribuit lui Wordsworth sau D.H. Lawrence. Melville este un raţional care îşi doreşte ca Dumnezeu să existe. Vrea ca El să existe din acelasi motiv pentru care vrem toţi să existe: pentru a fi salvatorul şi judecătorul nostru, pentru a ne fi confident în momentele de criză şi pentru a ne asigura că, dincolo de orizontul morţii noastre, vom continua să existăm." - John Updike "Sunt sigur ca Hemingway s-a înşelat când a spus că literatura americană modernă porneşte de la Huckelberry Finn. Începe cu Moby Dick, cartea care a înghiţit întreaga civilizaţie europeană." - E.L. Doctorow "Câteva pasari mici zburară, cârâind, deasupra hăului care înca nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pe pereţii hăului căscat, apoi totul se nărui şi uriaşul giulgiu al mării se întinse şi începu să se rostogolească, aşa cum se va fi rostogolit şi cu cinci mii de ani în urmă. Aşa se încheie una dintre cele mai extraordinare şi minunate cărţi din lume, savârsindu-şi misterul şi simbolismul torturat. Este o epopee a mării pe care n-a egalat-o nimeni, o carte a simbolismului ezoteric cu semnificaţii profunde, cu o densitate epuizantă. Dar este o carte mare, o carte uriaşă, cea mai mare carte scrisă vreodată. Te copleşeşte prin măreţia ei." - D.H. Lawrence

Eneida e considerată și astăzi cea mai reprezentativă operă a latinităţii, întrucât reprezintă sinteza unei întregi lumi de legende... În ea se topesc nu numai epopeea homerică, tragedia attică și poezia alexandrină, ci și literatura latină anterioară…

Un misterios navigator care-si schimba mereu identitatea, curajos, frumos, stapan are o fabuloasa avere (care ii atrage invidia unor persoane importante din inalta societate pariziana); nimic nu pare sa ii stea in cale pana cand, in chiar ziua nuntii sale, in anul 1815, este incarcerat, fiind acuzat pe nedrept de bonapartism, si tinut prizonier timp de 14 ani in castelul-fortareata If, victima nevinovata a rivalului sau in dragoste, un anume Fernand, si a rivalului sau in afaceri, Danglars. Incarcerarea lui serveste in mod admirabil vederilor politice ale unui magistrat ambitios, pe nume Villefort.

La prima vedere, domnul Adolf Verloc și-a aranjat bine viața: are o soție cuminte, un mic magazin, venituri suficiente și prieteni (cu porecle precum Profesorul și Doctorul) cu care-și petrece serile punând țara la cale. Toate acestea sunt însă un paravan pentru slujba sa de spion. Un domn plinuț, de vârstă mijlocie, domnul Verloc e departe de imaginea clasică a unui agent secret. Iar frământările sale de-abia încep când superiorul lui îl pune să plănuiască un atac terorist. Atitudinea laxă a Marii Britanii față de anarhiști reprezintă un mare pericol, așa încât un atac asupra unui obiectiv științific precum Observatorul Greenwich, fără pierderi de vieți, opinează domnul Vladimir în fața spionului, ar trebui să fie suficient ca să stârnească publicul. Cum va proceda domnul Verloc de acum înainte?

 

În Agentul secret, Joseph Conrad ne aduce în fața ochilor o suită de personaje fin conturate, înzestrate cu ironie: de la soția supusă și anarhistul cu bombă, ascuns în umbră, până la polițistul care se visează erou.

 

"Cine caută un roman cu anarhiști, spionaj, trădare și mizeria victoriană de pe străzile din Soho îl va găsi aici." The Sunday Times