Clasici

Un capitol de bază din literatura dedicată "combustibililor" creativităţii - vinul, haşişul și opiul, în cazul de faţă -, volumul lui Baudelaire este în acelaşi timp o impresionantă autobiografie chimică şi un text fundamental de istorie culturală. Perioada decadentă, în care autorul Florilor răului a jucat un rol principal, îşi scoate la iveală obiceiurile, viciile şi practicile ale căror finalitate construieşte astăzi profilul unei epoci literare. Spumoase, rafinate prin detalii atent cartografiate, textele de față fac parte din impetuoasa familie din care se trage, de altfel, şi Thomas de Quincey, cu ale sale confesiuni de opioman.

Omagiul marelui public este egalat pe deplin de aprecierile criticilor. Această renaştere pe frontul criticii, care durează de mai multe generaţii, îşi dă întâlnire acum cu popularitatea generală, post-modernă, a scriitoarei, cu revirimentul clasic al citatelor din operele sale. Aparent retrasa fată bătrână din Chawton, căreia îi displăcea oraşul Bath, evita măritişul, îşi ascundea scrisul când începea să scârţâie uşa şi lucra cu migală pe plăcuţe de fildeş de doi inchi, a devenit un obiect al idolatriei universale, spre încântarea celor mai diferiţi lectori.” – Malcolm Bradbury

Frumoasă, inteligentă, bogată – și singură –, Emma Woodhouse este perfect mulțumită de viața ei și nu vede nevoia nici de dragoste, nici de căsătorie. Nimic însă nu o încântă mai mult decât amestecul în viețile romantice ale altora. Dar când ignoră avertismentele bunului ei prieten, domnul Knightley, și încearcă să-i găsească o pereche potrivită protejatei sale, Harriet Smith, planurile ei bine puse la punct ies la iveală și au consecințe neașteptate, altruismul ei bine-intenționat ajungând să provoace suferință. Lăudat pentru detaliile sale bogate și măiestria perfectă, romanul Emma este una dintre acele capodopere clasice la care cititorii revin cu plăcere indiferent de epocă și de vârstă.
Romanul a fost ecranizat de două ori: o dată în 1996, în regia lui Douglas McGarth, avându-i în rolurile principale pe Gwyneth Paltrow, James Cosmo și Greta Scacchi, și a doua oară în 2020, în regia lui Autumn de Wilde, din distribuție făcând parte Anya Taylor-Joy, Johnny Flynn și Mia Goth.

„Publicul nostru, aşteptat şi nădăjduit, va fi acela al iubitorilor de poezie, de vitejie şi de înţelepciune: dintre cei mulţi care sperăm să se bucure luând în mâini această carte, nu vor lipsi nici copiii, nici bunicii, citind împreună despre isprăvile iscusitului Odysseu; dar cititori statornici credem că ne vor fi, deopotrivă, elevii şi studenţii, nu doar cei filologi, precum şi oamenii în toată firea, osteniţi de prea multă „post-post-modernitate". Urăm cât mai multora acea nevoie de curăţie, de coerenţă şi de candoare, atât de necesare pentru o viaţă mai plină de înţeles, care să-i facă să simtă dorinţa de a trăi mereu cu Homer alături, ca şi grecii de odinioară.“ (Dan SLUŞANSCHI)

În amploarea și complexitatea lui, romanul Război și pace surprinde viața societății rusești în timpul campaniei militare napoleoniene din Europa. Tolstoi urmărește îndeaproape personaje provenind din diverse medii – țărani, nobili, civili sau soldați – confruntându-se cu o situație unică erei, istoriei și culturii lor. Pe măsură ce romanul avansează, protagoniștii devin unele dintre cele mai mișcătoare și umane personaje din literatura universală.

„Nu știu pe nimeni care să poate scrie despre război mai bine decât a făcut-o Tolstoi.“ - Ernest Hemingway

„Opera asta, ca viața însăși, n-are început, n-are sfârșit. E viața însăși în eterna ei mișcare.“ - Romain Rolland

„Cel mai bun roman care a fost scris vreodată.“ - John Galsworthy

Desi reputatia literara a lui Dostoievski s-a construit in jurul celebrelor sale romane, proza lui de dimensiuni mai restranse e la fel de valoroasa ca Fratii Karamazov, Crima si pedeapsa sau Idiotul. Povestire, nuvela sau chiar microroman, Dublul (1846) spune povestea lui Goliadkin, un functionar singuratic tulburat de  surprinzatoarea aparitie a sosiei sale, sosie care incearca sa-i distruga reputatia si sa-i uzurpe locul in cadrul birocratiei rusesti. Aceasta poveste halucinanta anticipeaza o serie de teme care-l vor preocupa mai tarziu pe scriitor si este cea mai gogoliana opera a lui .

Dublul mi se pare cea mai buna scriere a sa. Este o poveste foarte minutios elaborata, cu detalii de tip joycean si scrisa intr-un stil extrem de expresiv. O opera de arta perfecta. - Vladimir Nabokov

Un roman care îl învață pe cititor că viața e croită atât pentru fericiri mari, dar mai ales pentru fericiri mici. Și cu acestea din urmă ar trebui să ne mulțumim dacă vrem să fim fericiți vreodată.

Cazul Magheru este o carte despre idealuri și crime, păcat și vinovăție, totul minunat asamblat într-o captivantă intrigă polițistă care va seduce iremediabil cititorul.

„Marile povestiri istorice nu sunt citite, în general, ca şi cum ar fi istorice. Citindu-le însă, simţi că te afli în timpul şi spaţiul lor. Cât de uimitor este, aşadar, să descoperi pe neaşteptate un maestru al genului, şi încă unul care se afla în văzul lumii de aproape şaizeci de ani: era 1961 când lvo Andric primea Premiul Nobel pentru Literatură.” (The New York Rewiew of Books)
„Povestirile lui Andric par simple, nişte fantezii distractive; însă, întocmai ca basmele bosniace, ele sunt deseori mai adevărate decât adevărul insuşi; iată cum ni se dezvăluie vasta înţelegere umană şi psihologică a autorului. 0 abordare luminoasă — si încântătoare — a unor teme serioase.”( Kirkus Rewiews)
„Deşi proza scurtă a lui lvo Andric e de factură realistă, croită din punctul de vedere al rigorii compoziţiei, al tonului naraţiunii, al perfecţiunii stilistice în maniera Occidentului artistic, aceasta este puternic impregnată de elementul Orientului ca document şi poezie.” (Isidora Sekulk)

Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.

Cu ajutorul colecției Lecturi școlare, elevii vor avea la îndemână creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni din literatura română și universală, reprezentând bibliografia obligatorie pentru pregătirea de nota 10 la limba și literatura română.

Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.

Cu ajutorul colecției Lecturi școlare, elevii vor avea la îndemână creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni din literatura română și universală, reprezentând bibliografia obligatorie pentru pregătirea de nota 10 la limba și literatura română.

Recreatia mare, de Mircea Santimbreanu

Craii de Curtea-Veche, de Mateiu I. Caragiale

Culegere de proverburi sau Povestea vorbii

Romanul Chemarea străbunilor (1903) a deschis seria poveştilor lui London despre sălbăticie şi îl are în prim-plan pe Buck, un câine vândut pentru a fi înhămat la sania căutătorilor de aur. Buck învaţă regulile unei vieţi noi, fără bucurii, dar plină de greutăţi, înfometare şi muncă până la epuizare. Şi mai descoperă rolul bătăii. Descrierile sunt foarte reuşite şi realizezi că nu este vorba de imaginaţia autorului, ci dimpotrivă, că el a trăit întâmplările despre care povesteşte. Dezamăgit de oamenii pe care îi întâlneşte, Buck decide să abandoneze civilizaţia, răspunzând chemării sălbăticiei.

Confesiunile unui opioman englez au fost publicate mai întâi în foileton în London Magazine, în anul 1821, iar în 1822 au apărut în volum. Aceasta a fost prima scriere majoră a lui Thomas De Quincey şi cea care l-a făcut cunoscut cu rapiditate în lumea literară a epocii. Cartea este o relatare a adolescenţei şi tinereţii rebele şi chinuite a autorului, un romantic revoltat. În plus, reprezintă una dintre primele descrieri detaliate ale dependenţei de un drog (pe atunci legal): opiul. Sensibilitatea acută a celui ce povesteşte şi rememorează, ampla frescă socială pe care o realizează – de la lumea micii nobilimi până la cea a mahalalelor mizere din Londra, unde adolescentul fugar ajunge să trăiască o vreme –, precum şi descrierea plăcerilor şi chinuri-lor opiului fac din Confesiunile... lui De Quincey o lectură deopotrivă cuceritoare şi instructivă. Printre autorii asupra cărora scriitorul şi-a exercitat influenţa de-a lungul timpului se numără Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire şi Nikolai Gogol, iar mai târziu, în secolul XX, Jorge Luis Borges.

Romanul Colţ Alb, apărut în 1906, s-a născut din experienţa tânărului Jack London în Alaska, îndreptăţindu-i pe critici să-l considere un excelent creator de literatură inspirată din viaţa animalelor. Cartea este povestea unui pui de lup deosebit de fraţii și surorile sale — din tot culcușul, el era singurul prinţ cenușiu. Colţ Alb se deprinde cu viaţa dură din sălbăticie, apoi cunoaște oamenii. Se apropie de cei pe care îi consideră zei din necesitate, dar ajunge să ţină cu adevărat doar la Weedon Scott, pe care îl însoţește la San Francisco, în civilizaţia atât de străină lui.

În dreptul scării principale, zeul acela străin zăbovi pentru a trage cu urechea, iar Colţ Alb rămase stană de piatră, pândind şi aşteptând. Scara ducea sus, la dascălul iubirii şi la fiinţele şi bunurile care îi erau cele mai scumpe. Colţ Alb se zburli, dar rămase în aşteptare. Zeul străin ridică un picior. Se apucă să urce scara.

În acel moment, Colţ Alb îl atacă. Se năpusti fără veste, fără ca măcar să mârâie înainte. Tâşni în sus şi, dintr-un salt, ajunse în spinarea zeului străin. Cu labele din faţă se prinse de umerii necunoscutului şi în acelaşi timp îşi înfipse colţii în ceafa lui. Rămase agăţat de el preţ de o clipă, suficient pentru a-l prăvăli pe spate. Ajunseră amândoi pe podea. Colţ Alb sări într-o parte şi, în timp ce omul încerca să se ridice, se repezi iarăşi la el, să-l sfârtece cu colţii.

Scriitorul, eseistul şi umoristul Samuel Langhorne Clemens (1835-1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, este autorul romanelor Prinţ şi cerşetor, Viaţa pe Mississippi, Aventurile lui Tom Sawyer, Un yankeu la curtea regelui Arthur.

Aventurile lui Huckleberry Finn prezintă continuarea povestirilor din Aventurile lui Tom Sayer, avându-l în rolul principal pe Huck Finn, un mic Gavroche dintr-un orăşel sudist de pe malurile fluviului Mississippi.
Adoptat de o văduvă cumsecade (după cum aflăm din Aventurile lui Tom Sawyer), Huck Finn nu se poate obişnui cu mult prea rigidul trai impus de aceasta, astfel încât pune la cale un plan să evadeze. În peripeţiile lui spre libertate, Huck este însoţit de Jim, un negru care fuge de la stăpâna sa când află că aceasta vrea să-l vândă, şi căruia Huck îi promite să-l însoţească spre Nordul unde nu mai există sclavie.
Roman controversat la publicare, considerat a fi scris într‑un limbaj prea licenţios, Aventurile lui Huckleberry Finn a reuşit să-şi păstreze prospeţimea şi caracterul jucăuş, rămânând unul dintre cele mai citite şi mai iubite cărţi ale literaturii americane, odiseea celor care caută nu doar libertatea, ci şi dreptatea, prietenia şi fericirea.

Dacă ar fi să răspunzi la întrebarea unde locuiesc zânele, ce ai răspunde? Ai fi rațional și ai zice că ele nu există sau ai căuta spre zările copilăriei și ai spune că zânele se află pe tărâmuri îndepărtate? În Zanele din Valea Cerbului, scriitorul Nestor Urechia face dovada faptului că știe exact unde viețuiesc zânele, făcându-ne cunoștință cu ele, cu delicatețe și bucurie. Basmele autorului sunt foarte vii și surprinzătoare, propunând o lume montană familiară în care se ascund, asemenea lui Peter Pan, făpturi de poveste.

Autorul reușește să consemneze în această carte povestiri pline de înțelepciune, învățăminte despre bunătate, vrednicie, seriozitate, izbânda omului de a urma calea cea dreaptă, dar și despre dorința lui de a-și îndrepta greșelile. Nu este astfel de mirare că Zânele din Valea Cerbului reprezintă cea mai cunoscută și îndrăgită lucrare a lui Nestor Urechia, cu peste 15 ediții apărute doar în secolul trecut, opera fiind redescoperită cu bucurie, în ultimii ani, de copii și părinți deopotrivă.

Convingerea lui George Orwell că arta nu trebuie disociată de politică și că „nimic din existența omenească nu se poate sustrage politicului” (Anca Peiu, „Prefață”) transpare din toate scrierile sale, însă este cu atât mai pregnantă în cele două ficțiuni, Ferma animalelor și 1984, în care autorul britanic înfățișează – în maniere diferite – ce presupune viața sub un regim dictatorial. Prozele sale au influențat societatea în așa manieră, încât termenul „orwellian” este folosit astăzi pentru a desemna acțiuni sau idei totalitare, constrângătoare și brutale pentru individ, negarea evidenței, manipularea prin dezinformare și rescrierea trecutului.

Descris de autorul însuși drept „poem epic în proză”, Suflete moarte (1842) este un roman unic în literatura clasică și un punct de reper în scrierea de expresie rusă. Romanul reflectă viața în Rusia feudală, stilistic îmbinând realismul obiectiv cu elementele de absurd, dar și comicul, frizând grotescul, cu nuanțele tragice. Pavel Ivanovici Cicikov, „consilier de colegiu, boier”, așa cum se prezintă întotdeauna, are ideea genială de a se îmbogăți rapid printr-o înșelătorie: va cumpăra „suflete moarte” de iobagi – al căror deces nu a fost încă declarat, figurând deci în continuare ca persoane vii –, pentru care proprietarii încă sunt nevoiți să plătească taxe către stat, și le va revinde apoi. Deși nu s-a dat niciodată înapoi de la câștiguri necinstite, Cicikov este convins că de această dată are să folosească banii ca să își cumpere pământ și să devină și el moșier respectabil. Unii dintre cei întâlniți în călătoriile sale sunt cuceriți de manierele impecabile și de carisma boierului nou-venit, alții acceptă tranzacțiile propuse conștienți fiind de infracțiunea comisă. Cu toții însă conturează un tablou picaresc și totodată tragic, așa cum nu mai există în literatură.

Pentru publicul român, Suflete moarte apare acum în imprintul „Clasici ai literaturii” beneficiind de o nouă traducere, semnată de Anca Irina Ionescu, și de o prefață scrisă de Antoaneta Olteanu.

 „Gogol era o ființă stranie, însă geniul este întotdeauna straniu.” Vladimir Nabokov

„[Gogol este] la fel de necesar precum e lumina.” Flannery O’Connor

„[…] în Suflete moarte, […] Gogol ne-a arătat că în spatele oricărui lucru care stârnește râsul se ascunde nu o comedie, ci o tragedie.” Ivan Panin

„Atunci când [...] s-a abandonat, zăbovind pe marginea prăpastiei interioare, [Gogol] a devenit cel mai mare artist pe care l-a dat Rusia până acum.” Vladimir Nabokov

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului.

Îngrijire de ediție, prefață, cronologie și note de Ioana Zirra

Ulise, căruia îă sărbătorim centenarul, a crescut mereu în importanță în decursul celor 100 de ani de la publicare, pe 2 februarie 1922 la Paris, ajungând să fie considerat unul dintre cele mai bune romane scrise vreodată.

„În Ulise găsești terenul perfect pentru testarea oricăror teorii. Istoricilor le oferă imaginea fascinantă a Dublinului într-o vreme de relativă pace, doar cu semne vagi ale schimbărilor viitoare. Pentru criticii literari e  mană cerească, datorită configurațiilor, jocurilor lexicale, parodiilor și referințelor ascunse. Pentru cititorul obișnuit, el funcționează exact ca maratonul pentru atleți. E o provocare, iar apoi, pentru cei care au citit cartea, un motiv de mândrie. [...]  Ulise debordează de ironie, hilaritate nepretențioasă și înaltă seriozitate. Publicat la aniversarea vârstei de 40 de ani a lui Joyce, celebrează ceea ce se întâmplă când un scriitor irlandez re-creează romanul englez.“ — COLM TÓIBÍN, Financial Times, ianuarie 2022

„Dacă aș fi întrebat care este cel mai realizat personaj din literatura de după Shakespeare și Cervantes, n-aș ezita: Poldy [Leopold Bloom] este cel mai complex și ar primi votul meu.“ — HAROLD BLOOM, Genius: A Mosaic of One Hundred Exemplary Creative Minds, 2002

„Joyce a radicalizat literatura, astfel încât aceasta nu-și va mai reveni. A reconstruit narațiunea, și pe cea externă, si pe cea internă; ne-a schimbat concepția asupra conștiinței diurne și a inconștientului nocturn. Ne-a făcut să reconsiderăm limbajul ca produs și promotor al închipuirilor inconștiente. Acestea nu i se impuneau ca experimente sau inovații; Joyce nu se vedea ca un experimentator. Mai degrabă erau soluții pentru problemele literare și intelectuale pe care și le punea el însuși.“ — RICHARD ELLMANN, „Joyce In and Out of Art“, din Four Dubliners, 1987

Retipărirea narațiunii Pustnicul Pafnuție și ucenicul său, Ilarion, în cunoscuta de-acum colecție, Mica Romă XXI, coordonată de Cristian Bădiliță, asigură cărții locul pe care îl merită în literatura română. În plus, ediția de față are meritul de a relua varianta științifică a cărții, plecând de la manuscrisul inițial.

Nick Carraway, un tanar atras de visul american, proaspat sosit la New York, intra in lumea fascinanta a lui Jay Gatsby, o lume a succesului si a iluziei. Pe fundalul Americii anilor ’20, Gatsby, impins de iubirea fata de Daisy Buchanan, isi schimba complet existenta, transformandu-se dintr-un tanar sarac in traficant de bauturi alcoolice si apoi milionar. In ciuda petrecerilor grandioase a caror gazda este, Gatsby ascunde o nemarginita nefericire. Tot ce face este destinat sa-i atraga atentia lui Daisy, insa iubirea sa nu ajunge sa se implineasca niciodata... 

Carte emblematica a „generatiei pierdute“, Marele Gatsby este, conform Washington Post, „al doilea mare roman in limba engleza al secolului XX, dupa Ulise, de James Joyce“.

Apărut în 1925, Adam și Eva este un roman ce are drept temă principală credința în reîncarnare, metempsihoza.

Cuplul arhetipal și androginic se caută și se reîntregește în șapte perioade istorice foarte diferite. Personajul principal, Toma Novac, trece prin mai multe vieți: este pe rând păstor în India, guvernator în Egipt, scrib în Babilon, cavaler roman în epoca domniei împăratului Tiberiu, călugăr în Germania medievală, medic în Franța Revoluției Franceze și, în cele din urmă, profesor universitar la București. El se îndrăgostește pe rând de șapte personaje feminine diferite: Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne și Ileana.

Singulară în cadrul operei marelui scriitor român, Adam și Eva este, așa cum mărturisea autorul, cartea sa cea mai iubită.

Considerată capodopera lui Yukio Mishima, tetralogia Marea fertilității, ale cărei romane, Zăpada de primăvară, Cai în galop, Templul Zorilor și Îngerul decăzut, apar în 2022 în această nouă ediție, a fost scrisă între anii 1965 și 1970. Cu Îngerul decăzut, saga Japoniei secolului XX creată de Mishima ajunge la final. Romanul Îngerul decăzut a fost încheiat în dimineața zilei de 25 noiembrie, cu câteva ore înainte de sinuciderea rituală a scriitorului.

În Îngerul decăzut, peisajele sunt aproape sufocate de dejecțiile civilizației moderne, orașele sunt invadate de reclame luminoase, iar vechile cutume ale societății tradiționale dispar, batjocorite. Bătrânul avocat Honda îl înfiază pe Toru, un tânăr pe care-l crede reincarnarea prietenului său din tinerețe, Kiyoaki: va confirma însă acesta speranțele lui Honda, sau se va dovedi un mesager al distrugerii și vidului?

„Yukio Mishima a fost, în viață ca și în moarte, și mai ales în ficțiune, un maestru al surprizelor sublime și perverse. Ultimul său roman, Îngerul decăzut, se dovedește o capodoperă cutremurătoare, subtilă și originală.“ — The New York Times

„În ultimul volum al tetralogiei, speranța și, odată cu ea, incarnările succesive ale rafinamentului, entuziasmului sau frumuseții au pierit. […] Titlul evocă o veche legendă budistă, potrivit căreia îngerii, în loc să fie nemuritori, ființează ca îngeri doar o mie de ani, apoi văd cum cununile de flori de pe frunți li se ofilesc, cum aura lor pălește, iar trupul începe să le emane sudoare. Un astfel de înger pare însăși Japonia. Prin extensie, pentru noi, cititorii, el devine simbolul oricărei catastrofe din lumea în care trăim.“ — Marguerite Yourcenar, Mishima sau viziunea Vidului

„Încheierea tetralogiei Marea fertilității e cu siguranță una dintre cele mai bune scene finale din istoria romanului.“ — David Mitchell

Ilustraţii de Mihail Coşuleţu

„Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată. Cum se poate ca atât de puţine cuvinte să spună atât de mult? se va întreba cititorul. Nimic nu e mai greu decât să obţii epura lumii reducând vastitatea ei la dimensiunile unui bob de înţelepciune. Sfatul de viaţă oferit fără pedanterie, calmul și siguranţa cu care maestrul își conduce interlocutorul până la punctul iluminării, radiografierea subtilă a firii umane, tenacitatea cu care voinţa e cultivată până acolo unde spiritul ajunge să înfrângă legea naturii, estomparea raportului realitate–vis, care generează naraţiuni construite pe efectul mise en abîme, umorul rafinat, fabula sofisticată, povești ca Arcașul fără arc și Cocorul serii, pe care cine le citește nu le mai uită niciodată – toate aceste pagini minunate m-au făcut fericit la gândul că, traducându-le, pot să le pun și la îndemâna altora.“ — ŞTEFAN LIICEANU

Pe copertă: Koyama Shokei, Peisaj de iarnă (detaliu), cca 1890

Cuvânt înainte de Eleni N. Kazantzaki

Ediţie integrală

Între autobiografie si bildungsroman spiritual, Raport către El Greco (publicat postum, în 1961) trasează mai mult decât drumul prin lume al lui Kazantzakis (unul dintre modelele sale era Odiseu), căci dă seamă de metamorfozele intelectuale şi sufleteşti ale unui mare scriitor. După cum însuşi autorul recunoaşte: „Aşadar, cititorule, vei găsi în aceste pagini firul roşu închegat din picăturile sângelui meu, care marchează drumul meu printre oameni, patimi şi idei.“

„Raport către El Greco nu este un text strict autobiografic – după cum însuşi scriitorul mărturiseşte ritos –, nu este un volum de memorialistică sau de însemnări de călătorie, deşi în paginile lui se derulează o fascinantă, perpetuă călătorie. Ultima carte scrisă de Nikos Kazantzakis este un testament literar, o proză în care cititorul statornic şi iremediabil îndrăgostit de opera Cretanului va regăsi toate faţetele personalităţii vulcanice ale acestui titan al literelor greceşti şi universale.“ (Elena LAZĂR)

„Pentru forța morală cu care a continuat marea tradiție a literaturii ruse.“ — Motivația juriului Premiului Nobel

În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publică un text literar care avea să schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viața lui Ivan Denisovici. Autorul lui – un profesor de matematică trecut prin experiența gulagului, Aleksandr Soljenițîn. Cel care avea să devină vocea milioanelor de oameni prizonieri în propria țară și cronicarul calvarului pe care aceștia l-au avut de îndurat. În O zi din viața lui Ivan Denisovici, această voce se face auzită pentru prima oară.

„Soljenițîn a scris o operă clasică desăvârșită în concizia ei, folosind elocvența discreției și a lucrurilor trecute sub tăcere. Cuvintele lui ard ca acidul.“ —The New York Times

„Regimul din Rusia nu a putut supraviețui decât instaurând teroarea. Trebuie să înțelegem că vindecarea unui popor nu se poate înfăptui decât dacă fiecare își va asuma vina pe care o are.“

Aleksandr Soljenițîn, interviu publicat în Der Spiegel, în iulie 2007