Clasici

Considerată capodopera lui Yukio Mishima, tetralogia Marea fertilității, ale cărei romane, Zăpada de primăvară, Cai în galop, Templul Zorilor și Îngerul decăzut, apar în 2022 în această nouă ediție, a fost scrisă între anii 1965 și 1970. Cu Îngerul decăzut, saga Japoniei secolului XX creată de Mishima ajunge la final. Romanul Îngerul decăzut a fost încheiat în dimineața zilei de 25 noiembrie, cu câteva ore înainte de sinuciderea rituală a scriitorului.

În Îngerul decăzut, peisajele sunt aproape sufocate de dejecțiile civilizației moderne, orașele sunt invadate de reclame luminoase, iar vechile cutume ale societății tradiționale dispar, batjocorite. Bătrânul avocat Honda îl înfiază pe Toru, un tânăr pe care-l crede reincarnarea prietenului său din tinerețe, Kiyoaki: va confirma însă acesta speranțele lui Honda, sau se va dovedi un mesager al distrugerii și vidului?

„Yukio Mishima a fost, în viață ca și în moarte, și mai ales în ficțiune, un maestru al surprizelor sublime și perverse. Ultimul său roman, Îngerul decăzut, se dovedește o capodoperă cutremurătoare, subtilă și originală.“ — The New York Times

„În ultimul volum al tetralogiei, speranța și, odată cu ea, incarnările succesive ale rafinamentului, entuziasmului sau frumuseții au pierit. […] Titlul evocă o veche legendă budistă, potrivit căreia îngerii, în loc să fie nemuritori, ființează ca îngeri doar o mie de ani, apoi văd cum cununile de flori de pe frunți li se ofilesc, cum aura lor pălește, iar trupul începe să le emane sudoare. Un astfel de înger pare însăși Japonia. Prin extensie, pentru noi, cititorii, el devine simbolul oricărei catastrofe din lumea în care trăim.“ — Marguerite Yourcenar, Mishima sau viziunea Vidului

„Încheierea tetralogiei Marea fertilității e cu siguranță una dintre cele mai bune scene finale din istoria romanului.“ — David Mitchell

Ilustraţii de Mihail Coşuleţu

„Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată. Cum se poate ca atât de puţine cuvinte să spună atât de mult? se va întreba cititorul. Nimic nu e mai greu decât să obţii epura lumii reducând vastitatea ei la dimensiunile unui bob de înţelepciune. Sfatul de viaţă oferit fără pedanterie, calmul și siguranţa cu care maestrul își conduce interlocutorul până la punctul iluminării, radiografierea subtilă a firii umane, tenacitatea cu care voinţa e cultivată până acolo unde spiritul ajunge să înfrângă legea naturii, estomparea raportului realitate–vis, care generează naraţiuni construite pe efectul mise en abîme, umorul rafinat, fabula sofisticată, povești ca Arcașul fără arc și Cocorul serii, pe care cine le citește nu le mai uită niciodată – toate aceste pagini minunate m-au făcut fericit la gândul că, traducându-le, pot să le pun și la îndemâna altora.“ — ŞTEFAN LIICEANU

Pe copertă: Koyama Shokei, Peisaj de iarnă (detaliu), cca 1890

Cuvânt înainte de Eleni N. Kazantzaki

Ediţie integrală

Între autobiografie si bildungsroman spiritual, Raport către El Greco (publicat postum, în 1961) trasează mai mult decât drumul prin lume al lui Kazantzakis (unul dintre modelele sale era Odiseu), căci dă seamă de metamorfozele intelectuale şi sufleteşti ale unui mare scriitor. După cum însuşi autorul recunoaşte: „Aşadar, cititorule, vei găsi în aceste pagini firul roşu închegat din picăturile sângelui meu, care marchează drumul meu printre oameni, patimi şi idei.“

„Raport către El Greco nu este un text strict autobiografic – după cum însuşi scriitorul mărturiseşte ritos –, nu este un volum de memorialistică sau de însemnări de călătorie, deşi în paginile lui se derulează o fascinantă, perpetuă călătorie. Ultima carte scrisă de Nikos Kazantzakis este un testament literar, o proză în care cititorul statornic şi iremediabil îndrăgostit de opera Cretanului va regăsi toate faţetele personalităţii vulcanice ale acestui titan al literelor greceşti şi universale.“ (Elena LAZĂR)

„Pentru forța morală cu care a continuat marea tradiție a literaturii ruse.“ — Motivația juriului Premiului Nobel

În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publică un text literar care avea să schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viața lui Ivan Denisovici. Autorul lui – un profesor de matematică trecut prin experiența gulagului, Aleksandr Soljenițîn. Cel care avea să devină vocea milioanelor de oameni prizonieri în propria țară și cronicarul calvarului pe care aceștia l-au avut de îndurat. În O zi din viața lui Ivan Denisovici, această voce se face auzită pentru prima oară.

„Soljenițîn a scris o operă clasică desăvârșită în concizia ei, folosind elocvența discreției și a lucrurilor trecute sub tăcere. Cuvintele lui ard ca acidul.“ —The New York Times

„Regimul din Rusia nu a putut supraviețui decât instaurând teroarea. Trebuie să înțelegem că vindecarea unui popor nu se poate înfăptui decât dacă fiecare își va asuma vina pe care o are.“

Aleksandr Soljenițîn, interviu publicat în Der Spiegel, în iulie 2007

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Postfață și note de Ramona Trufin

Capodoperă vizionară a literaturii europene, romanul Malina, publicat pentru prima oară în 1971 și tradus în 30 de limbi, a fost ecranizat în 1991 de regizorul Werner Schroeter, cu Isabelle Huppert în rolul principal. Scenariul poartă semnătura scriitoarei Elfriede Jelinek.

Viena. O femeie între doi bărbați. Unul din ei, Ivan (amantul), este obiectul unei iubiri pătimașe, dar mereu subminate. Celălalt, Malina (soțul sau prietenul), cerebral, distant, înțelege și controlează totul. Cel mai neobișnuit „triunghi“ din câte se pot imagina: doi dintre cei implicați sunt în realitate una și aceeași persoană, iar fiecare persoană este la rândul ei dublul celorlalte. Există însă și „al treilea bărbat“–figura supradimensionată a unui tată distructiv, demascat într-un lung șir de scene coșmarești din copilăria protagonistei. O tensiune insuportabilă. Un „eu“ ce se destramă lent și, în final, dispare la propriu, atunci când Ivan se retrage din fața pasiunii delirante stârnite chiar de el. Romanul se precipită amețitor spre ultima sa propoziție, dar nu-și trădează enigma: „A fost crimă“.

„Crimă sau sinucidere? Nu există martori. O femeie și doi bărbați. Ultima ei mare pasiune. Peretele din cameră, traversat de o fisură imperceptibilă. Testamentul dispărut. Niște ochelari rupți, o ceașcă de cafea lipsă. Coșul de hârtii în care nu răscolește nimeni. Urme șterse. Pași. Deci cineva încă se plimbă de colo-colo prin acest apartament – ore-n șir: Malina.“ — INGEBORG BACHMANN despre Malina, pe coperta primei ediții a cărții

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Considerată capodopera lui Nikos Kazantzakis, maestru al prozei moderne şi una dintre cele mai neobosite conştiinţe ale timpului său, Ultima ispită a lui Hristos propune o monumentală reinterpretare ficţională a Evangheliilor. Romanul a fost ecranizat în 1988 de Martin Scorsese, avându-i în rolurile principale pe Willem Dafoe şi Harvey Keitel. Asemenea cărţii, pelicula a suscitat la rândul ei numeroase polemici.

Alături de Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas şi de Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos rămâne una dintre cele mai cunoscute lucrări ale scriitorului cretan: tradusă încă din 1952, înainte de a fi publicată la Atena în 1955, cartea a circulat în 27 de ţări, versiunea germană fiind reeditată de 12 ori, cea franceză şi engleză de câte opt ori. Trei adaptări pentru teatru şi ecranizarea din 1988 realizată de Martin Scorsese au consolidat celebritatea lucrării. Kazantzakis inaugurează aici o nouă formă de abordare literară a textelor evanghelice, care va fi exploatată mai târziu de nume precum Norman Mailer, Anthony Burgess sau José Saramago. „Taina lui Hristos nu e numai taina unei anumite religii; ea este universal umană; în fiecare dintre noi izbucnesc lupta lui Dumnezeu cu omul şi dorinţa arzătoare a împăcării“, scrie Kazantzakis în prologul romanului Ultima ispită a lui Hristos, o cutremurătoare cronică a destinului şi jertfei Mântuitorului.

„O poveste extrem de emoţionantă a unei mari victorii spirituale.“ (The New York Times Book Review)

„Descriind învierea lui Lazăr, copilăria şi adolescenţa Mariei Magdalena, viaţa de zi cu zi a Martei şi a Mariei, Kazantzakis reconstituie strălucit vremurile biblice, reuşind să ne dezvăluie chipul uman al figurilor din parabole.“ (Times Literary Supplement)

„Un roman sfâşietor.“ (Time)

„Am scris această carte deoarece am vrut să ofer omului care luptă un model suprem; am vrut să-i demonstrez că nu trebuie să se teamă de suferinţă, de ispită sau de moarte, fiindcă toate trei pot fi învinse, toate trei au fost deja învinse.“ (Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

„Una dintre cele mai sensibile minţi şi imaginaţii care au reuşit să inoveze, în mod fericit, romanul englez.“ (Jorge Luis Borges)

Romanul (intitulat iniţial Orele) urmăreşte întâmplările în care sunt implicate câteva personaje, de-a lungul unei zile de iunie, în Londra. Asemenea lui Stephen Dedalus, personajul alter-ego al lui James Joyce, în drumul său prin inima oraşului, Clarissa Dalloway înregistrează diverse senzaţii vizuale, auditive, olfactive, impresii ce reconstituie universul strălucitor al zilei de vară. Măruntele întâmplări ale vieţii cotidiene camuflează de fapt drame personale, iar sub aparentul aer inofensiv şi sărbătoresc al zilei se întrezăreşte adevărata faţă a vieţii, cu tristeţea şi dezamăgirile sale. În vreme ce Septimus Warren Smith (un „dublu“ al doamnei Dalloway, după afirmaţiile autoarei) se cufundă în deznădejde şi, pradă unei depresii provocate de moartea unui camarad de luptă, se sinucide, Peter Walsh, iubitul din tinereţe al Clarissei, se întoarce din India, tulburând pregătirile uneia dintre faimoasele serate ale acesteia şi declanşându-i o serie de dileme morale. Pe parcursul zilei, destinele personajelor se întretaie în mod surprinzător, aparent fără continuitate sau legătură, dând la iveală trăiri şi mici revelaţii neaşteptate: Richard Dalloway descoperă că motivul fericirii sale zilnice este iubirea încă vie pentru soţia sa, care, la rândul ei, îşi clarifică sentimente mai vechi pentru prietena sa din tinereţe, Sally Seton, şi fostul iubit, Peter Walsh. Naraţiunea fragmentară, urmând tehnica fluxului conştiinţei, face din Doamna Dalloway unul dintre cele mai importante romane moderne, consacrând totodată stilul inconfundabil al Virginiei Woolf.

La şaisprezece ani, Otoko se îndrăgosteşte de Oki, un scriitor de treizeci de ani, însurat, iar relaţia lor se sfârşeşte tragic. După o depresie îngrozitoare şi o tentativă de sinucidere, Otoko pare să-şi găsească liniştea. Îşi descoperă şi vocaţia de pictoriţă. Are succes, şi, după două decenii, o vedem ducând o viaţă liniştită, alături de Keiko, o ucenică uluitor de frumoasă, dar excentrică, în ale cărei tablouri abstracte desluşim o violenţă de neînţeles. Reîntâlnirea cu Oki, care o caută, tulbură echilibrul lui Otoko. Mai mult, va declanşa o nouă tragedie. Căci, dorind să o răzbune pe maestră (şi probabil geloasă, pentru că femeia matură încă pare ataşată de bărbatul care a distrus-o fără să vrea), Keiko începe un joc periculos, al seducţiei şi minciunii, al ademenirii şi respingerii, al dragostei şi al morţii.

„La început a fost dragostea: frumuseţea întâlnind frumuseţe. O poveste oarecare, cu o fată îndrăgostită de un scriitor căsătorit. Apoi, când frumuseţea se transformă în întristare, dragostea nu mai e ca oricare alta: devine carte, devine tablou. Romanul frumuseţii şi tristeţii lui se numeşte O fată de şaisprezece ani. Tabloul ei se numeşte Înălţarea nou-născutului la Ceruri. Când tânăra de şaisprezece ani ajunge o pictoriţă cunoscută, de patruzeci de ani, are loc revederea: tristeţea întâlnind tristeţe, în zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare o fată răzbunătoare, poate tristă sau poate doar frumoasă, care schimbă povestea. La sfârşit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumuseţe care întristează în tristeţe care înfrumuseţează. De aici strălucirea lacrimilor din ultima frază.“ (Ioana PÂRVULESCU)

Selecție, traducere din portugheză, prefață și note de Dinu Flămând

Drama statică Marinarul, scrisă de Fernando Pessoa în 1913, care dă titlul acestei antologii, este prima sa capodoperă și unul dintre cele mai provocatoare texte ale marii literaturi din secolul XX. Teatrul static al lui Pessoa atinge teme fundamentale, precum misterul, realitatea ocultă, visarea, marele Dincolo; scrisă exclusiv în proză, dramaturgia pessoană aspiră către un minimalism a cărui intenție e sublimarea limbajului poetic, iar personajele sale aparțin unei lumi în care magia semnelor și a simbolurilor face parte din cotidian.

Marinarul este singurul text dramatic publicat de Pessoa în timpul vieții, în revista Orpheu, în 1915. Pe lângă acesta, volumul de față, al șaptelea din seria de autor coordonată de Dinu Flămând la Editura Humanitas Fiction, mai cuprinde alte douăsprezece drame statice, alături de câteva scenarii de film – de puțină vreme publicate și în Portugalia –, prin care Fernando Pessoa provoacă vitala noastră „neliniștire“ existențială în creații ce oscilează de la dramă interioară la poem filozofic sau la înscenarea unor situații enigmatice.

„Suntem în fața unui teatru în teatru, într-o succesiune de planuri diferit articulate, în care propriile personaje își pierd semnificația: totul se concentrează în limbaj, și în limbaj totul este insuficient, de vreme ce viața nu poate fi reprezentată.“ — FILIPA DE FREITAS, PATRICIO FERRARI

„În toate aceste texte, scenografiile extazului sunt mai degrabă niște arte poetice, și nicidecum rostirea oraculară a vreunui mag modern care să‑și grupeze adepții la altarul vreunei secte. E vorba de o superbă victorie a metaforei, ca o lumină ce curge «șiroind pe obrajii lui Dumnezeu», nu de transmiterea ezoterică a cine știe cărui mister ocult rezervat doar câtorva aleși. Iar dacă există vreun ales privilegiat în acest caz, de bună seamă că el este Poetul!“ — DINU FLĂMÂND

Omagiu Cataloniei prezintă experiența de reporter a lui George Orwell pe frontul Războiului Civil din Spania, din decembrie 1936 până în iunie 1937. Cu o intensitate amară, autorul descrie speranțele și trădările cinice ale unui episod istoric haotic: euforia revoluționară a Barcelonei, curajul oamenilor obișnuiți – bărbați și femei – alături de care a luptat împotriva fasciștilor, teroarea și confuzia frontului, rana de glonț aproape fatală și trădarea presupușilor aliați.

Pe măsură ce climatul politic a devenit tot mai confuz, Orwell a fost atras într-un conflict sfâșietor între propriile idealuri și realitățile complicate ale luptei politice pentru putere.

Considerată una dintre cele mai bune lucrări ale autorului celebrei distopii 1984, Omagiu Cataloniei reprezintă atât memoriile lui Orwell despre experiențele sale pe front, cât și omagiul său adus celor care au murit în acest conflict.

Una dintre cele mai bune cărți ale lui Orwell și poate cea mai bună carte despre Războiul Civil spaniol. The New Yorker

O superbă poveste de război, de o onestitate brutală. Daily Telegraph

Romanul Hristos răstignit din nou a fost ecranizat, cu titlul Celui qui doit mourir (Cel ce trebuie sa moara), de regizorul Jules Dassin în 1957, avându-i în distribuție pe Melina Mercouri și Pierre Vaneck.

Traducere integrală din neogreacă

Lykovrysi este un sat prosper și pașnic, ai cărui locuitori trăiesc resemnați sub stăpânirea otomană. Jugul nu este greu. Au libertatea credinței, așa că fruntașii satului se hotărăsc să pună în scenă, în Săptămâna Mare, Patimile lui Hristos. Tânărul pastor Manolios va fi Iisus, iar Mihelis, Kostandis și Iannakos - apostolii Petru, Iacov si Ioan. Pentru a fi la înălțimea misiunii încredințate, cei patru tineri se întorc spre Scripturi și spre credință, încercând să-și ajute semenii. Iar când un sat vecin este ras de pe fața pământului de turci, refugiații le cer adăpost celor din Lykovrysi și mai-marii comunității îi refuză, pentru a nu-și pierde avutul și autoritatea, Manolios și prietenii săi devin propovăduitorii unei credințe pe care ceilalți, noi farisei ce nu vor șovăi să ucidă, o îmbrățiseaza doar cu vorba, nu și cu fapta.

"O carte exploziva." (San Francisco Chronicle)

"Un roman profund, cutremurator." (Time)

Pe patul de moarte, titlu nelipsit din topul celor mai bune romane ale secolului XX, este una dintre cele mai sfâșietoare drame de familie din literatura americană. Grav bolnavă și fără șanse să-și revină, Addie Brunden privește pe geamul casei sale sărăcăcioase cum întâiul ei născut, Cash, de meserie tâmplar, îi construiește coșciugul. Aceasta este imaginea obsesivă sub care se desfășoară apoi, după moartea femeii, călătoria homerică a familiei ei spre comitatul Jeffreson, locul unde ar trebui s-o îngroape. Întâmplările care au loc pe drum, prezentate din perspectiva a cincisprezece personaje narator, întregesc taboul uman dezolant din Yoknapatawpha, tărâmul imaginar al lui Faulkner. 

„Pentru amploarea impactului, pentru greutatea psihologică, pentru originalitatea stilului, pentru diversitatea caracterizărilor, pentru umor și tragism, scrierile lui Faulkner sunt inegalabile în acest timp și spațiu.” - Robert Penn Warren