Clasici

O carte despre cât de important este să-ți spui povestea și să ai pe cineva care s-o asculte cu atenție.

"Nouă, oamenilor din carne şi oase, indiferent cât de mohorâte şi de cenuşii ne-ar fi casele, ne e mai bine acolo decât în orice alt ţinut, oricât de frumos ar fi. Nicăieri nu-i ca acasă“, spune Dorothy.

William Faulkner aduce romanul american pe aceeași orbită cu marile creații europene care defineau noile tendințe literare, moderniste, de la început de secol XX.

 

Zgomotul şi furia, cel de-al patrulea roman al lui William Faulkner, dă viață unora dintre cele mai frumoase și răvășitoare personaje ale literaturii universale: rebela Caddy, Benjy copilul perpetuu, nevroticul Quentin, cinicul Jason şi Dilsey, servitoarea de culoare. Povestea spusă de Faulkner nu evocă doar istoria familiei Compson, ci surprinde tot ce are mai profund Sudul american, captiv încă într-un trecut de care nu se poate desprinde. Romanul completează lista capodoperelor lui Faulkner, laureat al Premiului Nobel și unul dintre cei mai inovatori romancieri din istoria literaturii.

 

 

„Citeşte asta. E dată dracului! E cea mai bună carte pe care o voi scrie vreodată.“ – William Faulkner

 

„Sunt fascinată de Benjy, personajul lui Faulkner, de Maisie a lui James, de Emma lui Flaubert, de Pip al lui Melville și Frankenstein al lui Mary Shelley – și fiecare dintre noi ar putea completa lista... Mă interesează ce provoacă și face posibil acest proces de a pătrunde în zona de care ești alienat.” – Toni Morrison

 

„Criticii şi cititorii îl recunosc pe Faulkner ca pe cel mai bun scriitor american al secolului XX, depăşindu-i pe Hemingway şi pe Fitzgerald.” – Harold Bloom

Premiul Nobel pentru Literatură 1962

Publicat iniţial la apogeul puterii naziste, romanul Luna a apus explorează efectele invaziei atât asupra învinşilor, cât şi a învingătorilor. Ocupat de trupele inamice, un orăşel liniştit ajunge să se confrunte, în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, nu numai cu răul venit din afară, ci şi cu trădarea născută în sânul acestei comunităţi strânse. Analizând în amănunt sentimentele comandantului şi pe ale trădătorului şi înfăţişând patriotismul plin de curaj al populaţiei, Steinbeck dă la iveală adevăruri profunde, adesea tulburătoare, despre război, dar şi despre natura umană. Această „celebrare a durabilităţii democraţiei“, cum o descrie Steinbeck însuşi, a avut un impact extraordinar ca propagandă a Aliaţilor în ţările ocupate de nazişti. În ciuda eforturilor Axei de a interzice romanul (în Italia fascistă până şi faptul de a te afla în posesia unui exemplar era pedepsit cu moartea), Luna a apus a fost tradus în secret în franceză, daneză, olandeză, suedeză, germană, italiană şi rusă, astfel că sute de mii de copii circulau în Europa, făcând din el de departe cel mai popular text de propagandă din timpul ocupaţiei. Puţine opere literare din epocă au demonstrat cu atâta succes puterea ideilor în faţa oţelului rece şi a forţei brute. Rolul jucat de roman în ridicarea moralului norvegienilor i‑a adus lui Steinbeck numeroase elogii şi medalia Crucea Libertăţii Regele Haakon al VII‑lea. Romanul a fost adaptat chiar de autor pentru scenă în 1942 şi ecranizat în 1943.

În joacă, doi copii fac schimb de haine. Fără să-și dea seama, fac schimb și de vieți. O comedie satirică clasică scrisă de un maestru al literaturii americane

În cartierul din apropierea Podului Londrei, în secolul al XVI-lea, mare este mizeria. Violența și foamea sunt pâinea zilnică a tânărului Tom Canty. El însă nu visează decât palate și lux princiar. Nu departe de acolo trăiește de altfel un adevărat prinț, într-un palat adevărat: Eduard, fiul regelui Angliei și viitor rege el însuși. Într-o bună zi, din întâmplare, cei doi băieți se întâlnesc. Au aceeași vârstă. Arată la fel. De fapt, nu există decât o singură diferență între ei: Tom Canty e un copil din suburbiile Londrei, pe când Edward Tudor e moștenitorul tronului Angliei. Cât de lipsită de substanță este într-adevăr această diferență devine limpede când întâlnirea lor accidentală provoacă un schimb de roluri. Cerșetorul ajunge prizonierul pompei și absurdității curții regale, iar prințul vagabondează îngrozit prin straturile cele mai de jos ale societății engleze din acel veac.

 

Din tema identităților interșanjabile, Mark Twain a creat un atac sarcastic la adresa ipocriziei și nedreptății sociale, și, deopotrivă, o comedie irezistibilă, impregnată cu un simț al jocului entuziast ce aparține perioadei sale celei mai creatoare.

 

„Acum sunt strașnic poleit, într-adevăr!... De va merge așa înainte, curând voi fi împopoțonat ca o prăjină de mai cu zorzoane neînchipuite și măriri amăgitoare. Dar le voi prețui, orișicât sunt ele fără de preț, pentru dragostea căreia-i stau mărturie. Mai bune-s aceste biete ranguri de batjocură ale mele, care vin necerute, date de-o mână curată și-un suflet drept, decât cele adevărate, cumpărate prin slugărnicie de la o putere hrăpăreață și cu suflet mic.“

Admirat de Tolstoi, Cehov și Thomas Mann, Nikolai Leskov se numără printre clasicii ruși din secolul al XIX-lea. Walter Benjamin l-a definit ca povestitorul.

Lady Macbeth din Mțensk, una dintre primele sale povestiri și cea mai cunoscută, a fost publicată în 1865 în revista Epoha, condusă de F.M. Dostoievski, care avea o mare prețuire pentru autor. Transformată într-o operă de Dmitri Șostakovici în 1934, a cunoscut trei versiuni cinematografice, cea dintâi fiind regizată de Andrzej Wajda în 1962. Luate laolaltă, narațiunile care o însoțesc în volumul de față, de la istorii grotești până la povestiri pline de tâlc, alcătuiesc portretul aceluiași personaj: omul rus al secolului al XIX-lea, cu „apetitul lui pentru cădere și înălțare“, cu micile lui vanități și meschinării, cu gesturi grandioase și veleități niciodată împlinite. Despre Nikolai Leskov s-a spus deseori că este „cel mai rus dintre scriitorii ruși“. Povestirile lui sunt clocotitoare, pline de ironie, dar lăsând să se întrevadă un substrat mult mai profund.

„Goethe a trebuit odată să amâne încheierea unuia dintre romanele sale până când experiența avea să-i ofere noi situații îndrumătoare. Aproape înainte de a ajunge la maturitate, Dostoievski cunoștea viața în cele mai reale forme ale ei; sărăcia și suferința, durerea și nenorocirea, închisoarea, exilul și iubirea i-au fost curând familiare, iar prin gura lui Vanea și-a spus propria poveste. Această notă de simțire personală, această realitate aspră experimentată efectiv îi dau fără îndoială romanului Umiliți și obidiți ceva din fervoarea stranie și din pasiunea teribilă, totuși nu-l fac să fie egoist. Vedem lucrurile din toate punctele de vedere și nu simțim că acțiunea e înfrânată de fapte, ci că faptele însele au devenit ideale și imaginare.” Oscar Wilde

"… un autor a cărui compasiune creștinească se îndreaptă mai degrabă spre suferința umană,  păcat, viciu, spre profunzimile desfrâului și crimei decât spre noblețea trupului și sufletului." Thomas Mann

'"Frații Karamazov este cel mai puternic roman al lui Dostoievski și aici trebuie căutat geniul său.  Mi s-a părut că există în această operă o relație mai profundă cu Shakespeare decât a lăsat critica să se înțeleagă." Harold Bloom

"Adevăratul profet al secolului al XIX-lea a fost Dostoievski, nu Marx." Albert Camus

"Dostoievski pictează ca Rembrandt, iar portrelele sale sunt atât de puternice din punct de vedere artistic și de cele mai multe ori atât de perfecte, încât, chiar dacă le-ar lipsi profunzimea de gândire care se află în spatele și în jurul lor, cred că Dostoievski tot ar rămâne cel mai mare romancier.” André Gide 

"Dostoievski este singurul psiholog de la care am ceva de învățat." Friedrich Nietzsche

"Romanele lui Dostoievski sunt vârtejuri clocotitoare, furtuni de nisip învolburate, șuvoaie de apă care șuieră, fierb și ne sorb în ele. Sunt compuse în întregime din materia sufletului. Împotriva voințelor noastre, suntem aspirați, răsuciți, orbiți, sufocați și, simultan, umpluți de un extaz amețitor. Cu excepția lui Shakespeare, nu există nimic mai încântător de citit." Virginia Woolf

Roman politic, dramă psihologică și tragedie la scară largă, Demonii este adesea considerat o alegorie profetică a consecințelor catastrofale ale nihilismului moral apărut în anii 1860 în Rusia, sub influența modernității occidentale. Un oraș fictiv de provincie este cuprins de haos când devine centrul unei tentative de revoluție orchestrată de tânărul conspirator amoral Piotr Stepanovici Verhovenski, fiul unui liberal de modă veche, alături de Nicolai Stavroghin, un moșier rafinat și misterios, cu o latură întunecată. Împreună, cei doi se folosesc de inginerul Kirillov, ccare crede că prin sinucidere poate deveni Dumnezeu, de fostul student Șatov, care-și trădează convingerile revoluționare devenind slavofil, și de oricine altcineva, în acțiuni ale căror rezultate par a fi doar scandalul, crima și tragedia. 

Răul este în exterior și, în egală măsură, în noi înșine. În fiecare dintre noi – și, poate, de aceea, în romanele lui Dostoievski nu poți găsi un personaj complet „nevinovat" sau „pur". Traducerea revizuită și actualizată semnată de Antoaneta Olteanu oferă un nou titlu de referință al colecției RAO Clasic. Demonii reprezintă un apogeu al figurilor imperfecte și întunecate, angrenate în lupta pentru identitate, valori morale, moarte, voință, dragoste carnală sau dragoste spirituală, lăcomie, libertate, obsesie, rațiune, credință, suicid. Lupta pentru tot ceea ce reprezintă omenescul, de fapt.
Așa cum scria Harold Bloom, Dostoievski, „acest Shakespeare al romancierilor, își înzestrează personajele cu o intensitate a trăirii pe care doar operele Marelui Will au atins-o și, în plus, le face să poarte povara rușinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil sa-l realizeze"

DINU PILLAT, fiul poetului Ion Pillat şi al pictoriţei Maria Pillat-Brateş, s-a născut pe 19 noiembrie 1921 la Bucureşti. A făcut clasele primare şi secundare la Liceul Spiru Haret din Bucureşti, debutând cu proze lirice şi critică literară în paginile revistei şcolii, Vlăstarul. Între 1940 şi 1944 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti, unde a cunoscut-o pe viitoarea lui soţie, Cornelia (Nelli) Filipescu. După absolvirea facultăţii a devenit asistentul profesorului G. Călinescu la Catedra de istorie a literaturii române moderne. Şi-a susţinut teza de doctorat, sub îndrumarea lui G. Călinescu, în 1947, cu studiile Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi Contribuţiuni la biografia lui Ion Pillat. În acelaşi an, în urma unei restructurări pe criterii politice, a fost îndepărtat de la catedră. Între 1950 şi 1956 a lucrat pe un post de casier şi apoi de pontator la cooperativa de praf de sânge „Muntenia". În toamna lui 1956, G. Călinescu a reuşit să-l aducă la Institutul de Istorie Literară şi Folclor, al cărui director devenise, pe un post de cercetător. Arestat de Securitate în primăvara lui 1959, este anchetat şi inculpat în aşa-numitul „proces al intelectualilor", în „lotul Noica-Pillat"; i se dă o condamnare de 25 de ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru „crima de uneltire împotriva ordinii sociale", unul dintre principalele capete de acuzare fiind romanul Aşteptând ceasul de apoi, scris în 1948 şi dat ulterior spre lectură unor cunoscuţi, inculpaţi şi ei în proces. Eliberat din închisoare în 1964, în urma amnistiei generale a deţinuţilor politici, e reîncadrat în acelaşi an la institutul condus de G. Călinescu. În 1975, în urma unei noi restructurări pe criterii politice, este dat afară şi retrogradat pe un post de documentarist la Biblioteca Centrală Universitară. Bolnav de cancer, moare pe 5 decembrie 1975.

Scrieri publicate. Romane: Tinereţe ciudată (Ed. Modernă, Bucureşti, 1943), Moartea cotidiană (Ed. Vatra, Bucureşti, 1946); aceste două romane, împreună cu Jurnalul unui adolescent, au apărut ulterior într-un singur volum, sub titlul Tinereţe ciudată (Ed. Minerva, Bucureşti, 1984), iar apoi sub titlul Tinereţe ciudată şi alte scrieri (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2011); Aşteptând ceasul de apoi (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2010). Studii şi monografii: Mozaic istorico-literar (EPL, Bucureşti, 1969; ed. a II-a, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971), Ion Barbu (Ed. Tineretului, Bucureşti, 1969), Dostoievski în conştiinţa literară românească (Cartea Românească, Bucureşti, 1976), Itinerarii istorico-literare, ed. de George Muntean (Ed. Minerva, Bucureşti, 1978); ultima lucrare a apărut ulterior într-o ediţie adăugită, sub titlul Spectacolul rezonanţei. Eseuri, evocări, sinteze, ed. de Monica Pillat şi George Ardeleanu (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012).

F.M. Dostoievski (1821‑1881) este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai lumii, operele sale având o influenţă profundă asupra întregii ficţiuni a secolului XX şi bucurându‑se şi astăzi de aceeaşi largă apreciere în rândul cititorilor. La Editura Polirom au apărut până în prezent: Scrieri politice (1999), Nopţi albe şi alte microromane (2002), Jucătorul şi alte microromane (2003), Idiotul (2000, 2007, 2011, 2018), Demonii (2003, 2007, 2012), Jurnal de scriitor (2006, 2008), Însemnări din subterană şi alte microromane (2007, 2012), Jucătorul (2007, 2011), Crimă şi pedeapsă (2011, 2016), Fraţii Karamazov (2011, 2018), Adolescentul (2011, 2015), Oameni sărmani (2014, 2016) şi Scrisori I (1837‑1859) (2018).

      Cartea este o colecție unică de scurte povestiri cu aceste minunate creaturi fantastice. Sperăm că această carte va fi un excelent izvor de amuzament nu doar pentru cei mici, ci și pentru cei mari.

CLARICE LISPECTOR (10 decembrie 1920 – 9 decembrie 1977) s-a născut în Ucraina de astăzi, într-o familie evreiască. Pe când avea numai câteva luni, părinții săi au fugit din calea pogromurilor și au reușit să se îmbarce, împreună cu cele trei fiice, pe o navă cu destinația Brazilia. În 1939 a fost admisă la Facultatea Națională de Drept. Primele încercări literare cunoscute și recunoscute de Clarice Lispector au avut loc în jurul vârstei de nouă-zece ani, dar debutul ei este consemnat în 1940, când povestirea „Triumful“ a apărut în periodicul Pan. 1943, anul în care a primit cetățenia braziliană, a absolvit studiile universitare și s-a căsătorit cu Maury Gurgel Valente, este și acela al consacrării sale, odată cu publicarea romanului Aproape de inima vijelioasă a lumii. Din 1944 și-a urmat soțul în misiunile sale diplomatice pentru a reveni în Brazilia în 1959, după divorț. Instalarea definitivă la Rio și intensa activitate publicistică și literară au adus-o adesea în prim-planul vieții culturale braziliene, deși a întreținut mereu un vag aer de mister, de discreție. Vasta sa operă cuprinde proză scurtă, romane, povestiri pentru copii, articole, cronici și interviuri, celebritatea fiindu-i sporită mai ales de volumele de povestiri Legături de familie (1960), Legiunea străină (1964), Fericire clandestină (1971), Via Crucis a trupului (1974), Unde ai fost noaptea trecută (1974), Viziunea splendorii (1975), Frumoasa și bestia (postum, 1979) și de romanele Candelabrul (1946), Orașul asediat (1948), Patimile după G.H. (1964), O ucenicie sau Cartea plăcerilor (1969) și Ora stelei (1977). Actualmente, Clarice Lispector este socotită printre cei mai mari scriitori ai continentului american, iar cărțile sale sunt traduse în peste treizeci de țări. Editura Humanitas Fiction oferă cititorilor integrala prozei scurte lispectoriene în două volume, cel dintâi purtând titlul Cea mai mică femeie din lume. Proză scurtă 1940–1964.

Johnny și-a luat pușca nu este un roman obișnuit. Este șocant, violent, înfiorător, lipsit de remușcări și macabru…, așa cum este războiul. Este povestea lui Joe, tânăr soldat american din Primul Război Mondial, a cărui viață se schimbă dramatic după ce își pierde mâinile, picioarele, ochii, precum și capacitatea de a auzi, mirosi sau de a vorbi. Publicat prima dată în septembrie 1939, astăzi este romanul cel mai cunoscut al lui Dalton Trumbo, dar și cel mai apreciat de critica literară internațională. La sfârșitul anilor 1950 a devenit un adevărat manifest împotriva războiului al societății americane. A câștigat importante premii internaționale și, în 1971, volumul a fost ecranizat la Hollywood, Trumbo fiind scenarist și regizor. Trupa Metallica a cumpărat drepturile de autor ale filmului pentru a folosi imagini în videoclipul „One“. În 2015 s-a lansat filmul Trumbo, regizat de Jay Roach și scris de John McNamara despre viața și activitatea lui Dalton Trumbo. Filmul îi are în rolurile principale pe Bryan Cranston, Diane Lane, Helen Mirren, Louis C.K., Elle Fanning, John Goodman. Despre autor: DALTON TRUMBO (1905-1976) a fost un romancier și scenarist American. În 1947, pentru opiniile sale politice, Dalton Trumbo a fost investigat de Comitetul pentru activități antiamericane din Congresul SUA. A refuzat să depună mărturie, iar în 1950 a fost închis timp de 11 luni pentru sfidarea Congresului, fiind totodată trecut pe lista neagră a scenariștilor și scriitorilor americani interziși la Hollywood. A fost reabilitat în 1960 cu sprijinul regizorului Otto Preminger și al actorului Kirk Douglas. Este autorul a numeroase scenarii de film, două dintre ele fiind obținând premiul Oscar. Filmul Johnny Got His Gun a obținut Marele Premiul al Juriului de la Cannes (1971) și Premiul Fipresci (1971).