Clasici

Carte pentru elevi clasele 9-12

Ciocoii vechi şi noi (1863) este capul de serie al unui gen de roman foarte popular în literatura noastră: acela al declinului clasei boiereşti din secolul XIX, uzurpate de arendaşi. Este romanul care a avut cele mai multe ediţii dintre toate, peste 20. Motivul acestui uriaş succes, care i-a făcut pe unii să vorbească de un prim roman românesc valabil istoriceşte şi literar, este caracterul paradigmatic al temei. Multe alte romane ulterioare vor relua tema, una din cele mai caracteristice ale prozei noastre din toate timpurile. Ciocoii a avut şi şansa unui prim personaj semnificativ: Dinu Păturică. El este ciocoiul vechi. Despre acela nou va scrie Duiliu Zamfirescu, trei decenii mai târziu: Tănase Scatiu. Romanul lui Filimon n-a mai conţinut finalul propus. A rămas totuşi în memoria literară ca acela care a pus piatra de temelie la o temă esenţială a istoriei societăţii româneşti.

NICOLAE MANOLESCU

Kafka se pricepe sa dezvaluie pretutindeni lumina tainuita. Ai impresia ca descoperi o mare insorita, cu valuri ce sunt tasniri de lumina si in fata careia trebuie sa inchizi, orbit, ochii, pentru a te adaposti la umbra. - Max Brod

Din cuprins:
Biogafie
Accelerat no 17 
Amici 
Arendasul roman 
Bacalaureat 
Boborul
Boris Sarafoff 
Bubico 
Cadou  
Cam tarziu 
Caldura mare 
Canuta om sucit 
D-l Goe
Dascal prost 
Dintr-un catastif vechi 
Doua loturi 
Duminica Tomii
Infamie
Intelectualii 
La Mosi
La Peles 
Lache si Mache 
Lantul slabiciunilor 
Mitica
Moftangii 
Mosii 
O cronica de Craciun
O lacuna
O zi solemna
Om cu noroc
Repausul dominical
Slabiciune
Sah si mat!
Tot Mitica
Triumful talentului 
Un pedagog de scoala noua 
Urgent 
Vizita 
REFERINTE CRITICE

Ioan Slavici a fost scriitor, jurnalist si pedagog, membru corespondent al Academiei Romane.
Provenind dintr-o familie de tarani ardeleni, remarcabila opera literara a lui loan Slavici este influentata de viata satului ardelenesc.
Scriitorul, desi nu detinea o cultura vasta, a fost considerat de criticul George Calinescu un instrument excelent de observatie al mediului rural, oferind in nuvelele din popor si in studiile sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor, in functie de nivelul lor social, in cele mai mici detalii ale tinutei, portului popular, vorbirii si gesturilor.
Slavici crede ca spiritualitatea omeneasca nu are nimic metafizic in sine, ca „omul e rezultatul organic al vietii sociale" si ca arta e o activitate umana rationalizabila, desi nu reductibila la ratiune.
Scriitorul se desparte hotarat de gandirea social-filosofica si artistica a epocii anterioare, de cliseele romantismului, fiind in multe privinte un precursor al ideilor literare de mai tarziu.

Opera lui Slavici este remarcabila; ea nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. Oamenii sunt darzi, lacomi, intreprinzatori, intriganti, cu parti bune si cu parti rele, asa cum trebuie sa fie o lume comuna. Daca ar fi avut mai multa capacitate de lucru, Slavici ar fi putut da o comedie umana a satului, dar ne-a tasat si una din cele mai autentice si mai profunde opere memorialistice.

Prin nuvelele si romanele sale, Slavici este, alaturi de ceilalti clasici, scriitorul care a avut o contributie decisiva la asezare literaturii noastre pe fagasul modernitatii, a fost un intemeletor al realismului nostru modern, asa incat va ramane un punct de reper nu numai pentru romanul social, ci si pentru cel psihologic.

Din cuprins:
Budulea Taichii
Gura satului
La crucea din sat
Padureanca
Popa Tanda
Scormon

Premiul Nobel pentru Literatură

Şobolanii încep să moară pe străzile din Oran. E semn de ciumă, confirmată destul de greu de medicii oraşului. Fiindcă autorităţile se mişcă încet şi declară carantina abia după ce epidemia nu mai poate fi stăpînită, doctorul Rieux, unul dintre primii care au ştiut cu ce se confruntă, organizează el însuşi echipe de intervenţie. Oraşul abia respiră sub ameninţarea morţii; oamenii sînt închişi între zidurile lui şi privesc neputincioşi cum flagelul loveşte din ce în ce mai aproape. Apărut în 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde şi mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciumă, el vorbeşte în egală măsură despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma brună” ce a devastat Europa în secolul XX. Laşitate, dăruire, nesăbuinţă, iubire, credinţă şi disperare, toate se amestecă şi se împletesc într-o carte despre om şi umanitate. 

„– Dumneata ai dreptate, Rambert, ai întru totul dreptate, şi pentru nimic în lume n-aş vrea să te fac să te întorci de la ceea ce ai de gînd şi care mi se pare ceva drept şi bun. Trebuie totuşi să-ţi spun următoarele: nu este vorba de eroism în toate astea. E vorba de cinste. Este o idee care poate să te facă să rîzi, dar singurul mod de a lupta împotriva ciumei este cinstea.
– Ce este cinstea? zise Rambert, cu un aer deodată serios.
– Nu ştiu ce e în general. Dar în cazul meu ştiu că ea constă în a-mi face meseria.
– A! zise Rambert furios, eu nu ştiu care e meseria mea. Poate că într-adevăr greşesc alegînd iubirea.
Rieux îl privi pătrunzător:
– Nu, zise el cu putere, nu greşeşti.” (Albert Camus)

Premiul Nobel pentru Literatură.

Străinul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran în 1967, de regizorul Luchino Visconti, într-o producţie cu Marcello Mastroianni în rolul principal.

La doar cîteva luni după ce nu manifestase nici o umbră de sentiment la înmormîntarea mamei lui, protagonistul romanului Străinul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cînd povestea se desparte. Mai întîi ne poartă spre trecut, unde asistăm la viaţa relativ banală a unui funcţionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relaţia cu o fostă colegă de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca să se răzbune pe o iubită presupus infidelă. De aici însă lucrurile devin tot mai tensionate, căci iubita lui Raymond e algeriană, iar fratele ei îi va urmări pe francezi ca să-i răzbune onoarea. Meursault îl întîlneşte la un moment dat pe plajă şi îl împuşcă, într-o clipă de inexplicabilă dezorientare. Romanul a fost descris în multe feluri: portretul unui sociopat, o critică a societăţii care nu acceptă în rîndurile ei inşi aparent lipsiţi de orice umanitate sau, dintr-o altă perspectivă, o poveste postcolonială.

„Acum multă vreme am rezumat Străinul într-o frază care, trebuie să recunosc, este extrem de paradoxală: «În societatea noastră, orice om care nu plînge la înmormîntarea mamei lui riscă să fie condamnat la moarte». Voiam să spun pur și simplu că eroul cărții este condamnat pentru că nu se prinde în acest joc. Astfel, el este străin de societatea în care trăiește, rătăcește, la marginea ei, prin foburgurile vieții private, solitare, senzuale. Și tocmai de aceea cititorii au fost tentați să-l considere o epavă. Ne-am face totuși o idee mult mai exactă despre personaj, în orice caz, mult mai apropiată de intențiile autorului, dacă ne întrebăm prin ce anume Meursault nu se prinde în joc. Răspunsul e simplu: refuză să mintă. Să minți nu înseamnă numai să spui ceva ce nu este. Ci și, mai ales, să spui ce este și, în ce privește sufletul uman, să spui mai mult decît simți. E ceea ce facem cu toții, în fiecare zi, pentru a ne simplifica viața.” (Albert Camus)

Chiar daca actiunea din Idila Lotusului Alb se desfasoara in Egiptul antic, cartea prezinta o poveste ce a fost spusa in toate vremurile si de catre toate popoarele.
Este tragedia Sufletului. Atras de Dorinta, el cade in pacat. Fortat sa se regaseasca prin suferinta, el cere ajutorul Spiritului interior salvator si, prin sacrificiul final, atinge apoteoza si raspandeste binecuvantarea asupra intregii umanitati.
Este povestea unei initieri, scrisa intr-un limbaj cald si minunat, ce poarta marca veridicitatii prin simplitatea si demnitatea sa.
Iar mesajul sau poate fi rezumat la trei adevaruri absolute, ce merita sa fie mereu exprimate:
• Sufletul omului este nemuritor, iar viitorul sau este viitorul a ceva a carui splendoare si capacitate de crestere sunt nelimitate.
• Principiul datator de viata izvoraste din noi, chiar daca nu stim; el este nemuritor si mereu binefacator si, chiar daca ramane neauzit, nevazut ori nepipait, el poate fi perceput de cel care vrea sa-l perceapa.
• Fiecare om isi este propriul creator de legi, izvorul propriei glorii sau nenorociri, judecatorul propriei vieti, propria recompensa si pedeapsa.

Mabel Collins (1851 - 1927) A trait intr-o epoca in care interesul pentru stiintele exacte era echilibrat de cel pentru mistica, iar preocuparile pe teme de dezvoltare spirituala erau inca mai populare decat in prezent.
A scris 46 de romane, traduse in peste 30 de limbi, fiind apreciata in special pentru profunzimea ideilor, eleganta stilului si ineditul temelor abordate.
A pus pe hartie cateva dintre cele mai citite carti initiatice inclusiv aceasta.

  Descoperirea unui sarcofag ce contine o mumie feminina extrem de bine conservata declanseaza o serie de evenimente ce conecteaza lumea prozaica, contemporana, cu cea fabuloasa si magica a Egiptului antic. Regina Tera si-a pregatit minutios revenirea la viata, cu 5.000 de ani in urma, astfel ca are nevoie doar de putin ajutor de la un grup de britanici nesabuiti pentru a deschide portalul de comunicare dintre lumi. Cheia este reprezentata de un rubin imens, in forma de scarabeu, pe care sunt inscriptionate sapte stele. Intr-o povestire trepidanta, amestec de roman politist, de dragoste si de aventuri, suntem martorii acestui eveniment. si aflam mai multe despre moarte si inviere, despre ritualurile magice asociate acestor evenimente, despre legatura dintre corpul material si cel astral. Romanul a fost cenzurat de catre editorii englezi, care i-au cerut autorului sa modifice finalul si sa elimine din text un capitol (XVI), considerat prea esoteric. Va oferim atat versiunea originala, necenzurata a romanului, cat si finalul alternativ, mult mai optimist si romantic. 

     Fragment din roman:

In Creta antica, in perioada sarbatorilor dinosiace marcate de luptele cu taurii sacri, se reunesc trei destine:
- Tutankamon, inca print al Egiptului, venit aici in cautarea gloriei lumesti si a ailiantelor militare,
- Dio, preoteasa a Marii Mame, ce nazuie la gloria eterna a unirii cu Dumnezeu, astfel ca duce o viata pura, dar plina de contradictii,
- Tammuzadad, un negustor de fier, ce incearca sa se spele de multele pacate, dar lacomia, gelozia si iubirea il determina sa faca inca mai multe.

Suntem martorii luptei dintre carne si spirit, dintre ascetismul ce pierde legatura cu Pamantul si erotismul ce-si frange conexiunea cu Divinul, dintre Marea Mama primordiala si Zeii pe care i-a nascut, iar acum o gonesc.
Iar misteride dionisiace, centrate pe exacerbarea placerii si dezlantuirea violentei, sunt cadrul ideal in care se desfasoara dramele individuale si initierile rituale.
Dragostea se impleteste cu moartea, violenta cu iertarea, tradarea cu sacrificiul de sine, intr-o sarabanda de evenimente si detalii istorice fascinante si imprevizibile.

Dmitri Merejkovski (1865 - 1941)- Initiator al unei revolutii spirituale in cultura rusa, si-a dedicat viata gasirii sintezei dintre aspectele pamantesti si divine din viata oamenilor.
A abordat cu succes subiecte din istoria universala, depasind limitele traditionalismului slav.
Calitatea si puterea de evocare a romanelor sale a facut ca ele sa fie traduse in zeci de limbi, iar autorul sa fie nominalizat in mod repetat la premiul Nobel.

    A fost scriitor, jurnalist si pedagog, membru corespondent al Academiei Romane. Provenind dintr-o familie de tarani ardeleni, remarcabila opera literara a lui loan Slavici este influentata de viata satului ardelenesc. Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un instrument excelent de observatie al mediului rural, oferind in nuvelele din popor si in studiile sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor, in functie de nivelul lor social, in cele mai mici detalii ale tinutei, portului popular, vorbirii si gesturilor.

     Fragment din volum:

 Considerată prima nuvelă istorică românească, opera lui Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul apare în anul 1840, în revista „Dacia literară”, încadrându-se perfect în programul romantic al acesteia, prin valorificarea unor fapte istorice şi prin crearea de tipuri vii, puternice, sfâşiate lăuntric de manifestări adesea contradictorii.

Ion Creanga (1837-1889) a fost un scriitor roman recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, dar care a activat si in cadrul bisericii in calitate de diacon sau in sistemul de invatamant ca institutor si autor de manuale scolare. lon Creanga este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorita operei sale autobiografice Amintiri din copilarie, care i-a si stabilit reputatia de mare prozator. Intr-adevar, alcatuirea mestesugita a frazei, scoaterea la iveala a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebita, vivacitatea naratiunii si sinceritatea cu care povesteste cele mai intime detalii ale vietii lui de copil — toate acestea fac din opera lui lon Creanga una din cele mai insemnate opere ale literaturii romane.

     Fragment din volum:

Creatia populara a construit un izvor foarte important al poeticii sale, Eminescu a scris multe poeme in metrica poeziei populare, a cules cantece de petrecere sau basme, carora le-a adaugat numeroase simboluri onirice sau fantastice.

Atmosfera strălucitoare şi manierată a cosmopolitei Riviere franceze în plină belle époque ascunde patimi inavuabile. O clipă de uitare de sine poate dezlănţui haosul sentimentelor, aducând ruina şi dezonoarea – păcate de neiertat în lumea bună, mai ales când sunt comise de femei. Şi totuşi o respectabilă doamnă are curajul să i se destăinuie unui necunoscut...

Emil Garleanu, prozator, regizor, scenarist de film si jurnalist roman, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878. In perioada 1896- 1898 urmeaza scoala de ofiteri de infanterie din iasi, primind gradul de sublocotenent de infanterie, fiind repartizat in regimentul 13 Stefan cel mare din Iasi.

Pasionat in acelasi timp si de beletristica, Garleanu isi face debutul in literatura in anul 1900, publicand in revista Arhiva din iasi schita Dragul Mamei si poezia Iubitei, sub pseudonimul Emilgar. Infiinteaza in anul 1904 revista Fat-Frumos, colaborand apoi cu reviste precum Convorbiri critice, Samanatorul, in care publica o buna parte din scrierile sale.

Scriitorul publica primul sau volum de proza Batranii in anum 1905. Un an mai tarziu se stabileste in Bucuresti, devenind redactor in Neamul Romanesc, revista condusa de Nicolae Iorga. In aceeasi perioada se casatoreste cu Marlena (Maria Elena).

Volumul de schite si povestiri Din lumea celor care nu cuvanta este cea mai cunoscuta opera a lui Emil Garleanu, publicata in 1910, urmata de o alta scriere la fel de importanta, Nucul lui Odobac, aparuta in acelasi an.

Alte volume semnate de scriitor: Cea dintai durere (1907), Schite de razboi (1908), Visul lui Pillat (1915), Culegatorul de Roua (1919) etc. Postum ii mai apar cateva volume, printre care: O lacrima pe-o geana (1915) si Privelisti din tara (1915).

S-a afirmat si ca regizor si ca scenarist. Regizeaza in anul 1914 filmul Cetatea Neamtului si scrie scenariul pentru filmul Dragoste la manastire.

In 1911 este ales presedinte al Societatii Scriitorilor din Romania, si director al Teatrului National din Craiova.

Adela, roman aparut în 1933, reprezinta povestea de dragoste a lui Emil Codrescu, un barbat de 40 de ani, pentru mai tanara Adela. Scris sub forma unor fragmente din jurnalul protagonistului, romanul descrie perioada tineretii sale, cand incepe sa o simpatizeze pe fata, dar si separarea drumurilor celor doua personaje si reintalnirea dupa o lunga perioada, la finalul careia amandoi vor constata cu surprindere cat au evoluat.

Bibliografie scolara recomandata pentru gimnaziu si liceu

Chira Chiralina reprezinta una dintre cele mai tulburatoare scrieri din literatura romana, deopotriva tragica, romantica, exotica, fermecatoare, plina de aventuri si de pasiuni interzise, in care se impletesc viciul si virtutea, abjectia si nobletea.

Bibliografie scolara recomandata pentru gimnaziu si liceu

Adam și Eva – șapte povești, aceeași dragoste. Două inimi se caută de-a lungul istoriei, din adâncurile milenare ale civilizației și până în perioada modernă. Alte situații, alte decoruri, același bărbat, aceeași femeie, tinzând spre contopire și perfecțiune. O carte care se citește cu pasiune, fără să mai poată fi lăsată din mână.

Considerat a fi primul roman realist românesc, Ciocoii vechi și noi este citit și astăzi cu plăcere, pentru descrierea minuțioasă a societății și  a tipologiilor umane, pentru amănuntele istorice , pentru maniera justițiară a preconizării și înfăptuirii finalului acțiunii, pentru măiestria naratorului.

În vasta panoramă a sfârșitului epocii feudale, în care se disting personaje puternic individualizate – fanariotul, curtezana, cămătarul, slujnicarul –, portretul arivistului Dinu Păturică se detașează de celelalte, dezvăluind un personaj de excepție, un ,,Julien Sorel valah''- așa cum îl caracteriza George Călinescu, ,,un demon împielițat″ – cum îl numește la un moment dat autorul.

Dorind să realizeze  ,,un soi de manual al perfectului arivist“ ( Nicolae Manolescu), Nicolae Filimon a edificat unul dintre punctele de reper în evoluția romanului social, în literatura română. 

Romanul Chemarea străbunilor a deschis seria poveștilor lui London despre sălbăticie. Personajul principal este Buck, un câine vândut pentru a fi înhămat la sania căutătorilor de aur. Ajuns în ținuturile înghețate din Yukon, el învață repede regulile unor unei vieți noi, fără bucurii, plină de greutăți, înfometare și muncă până la epuizare. Și mai descoperă rolul bătăii. Dezamăgit de oameni, decide să abandoneze civilizația, răspunzând chemării sălbăticiei.

Volumul reproduce o selectie din nuvelele consacrate ale lui I.Al. Bratescu-Voinesti, autor recunoscut, in special, pentru scrierile sale destinate copiilor.

CUPRINS:
• Schita biografica
• Niculaita Minciuna
• Puiul
• Privighetoarea
• Bietul Tric
• Moartea lui Castor
• Nicusor
• "Calatorului ii sade bine cu drumul"

Colt alb. Lucrarea prezinta legatura dintre frumoasa lume a animalelor si cea a omului si atasamentul cainelui fata de om, demonstradu-ne odata in plus cum "cainele este cel mai bun prieten al omului".

Hangiţa îl privea parcă visătoare. Privirea aceea îl reţinu pe K. mai mult decît ar fi vrut. Acum mai şi zîmbea uşor şi îşi dădu seama oarecum abia cînd zări uimirea de pe faţa lui K., parcă ar fi aşteptat un răspuns la zîmbetul ei şi acum, că nu-l primise, se trezea.

— Mi se pare că ieri ai avut impertinenţa să spui ceva despre rochia mea. K. nu-şi amintea.

— Nu-ţi aminteşti? Mai adaugi la obrăznicie şi laşitatea.

K. se scuză, punînd totul pe seama oboselii lui din ziua trecută, se prea poate să fi trăncănit ceva, dar zău că nu-şi mai amintea. Şi ce-ar fi putut să spună despre veşmintele doamnei hangiţe? Că erau atît de frumoase, cum nu mai văzuse. În orice caz, nu mai văzuse altă hangiţă lucrînd în astfel de haine.

— Lasă observaţiile astea, zise repede hangiţa. O vorbă să nu mai aud despre hainele mele. Hainele mele nu-s treaba ta. Ţi-o interzic o dată pentru totdeauna.

K. se mai înclină o dată şi o porni spre uşă.

— Cum adică n-ai mai văzut o hangiţă lucrînd în astfel de haine, ce vrei să zici? strigă hangiţa după el. Ce fel de observaţii fără rost sînt astea? N-are nici un sens. Ce vrei să zici?

A trecut ceva vreme de când primii cititori ai acestui îndrăgit roman descopereau plini de încântare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina rămâne, până astăzi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii – şi pe bună dreptate! Nu ai cum să nu rămâi fermecat de fetiţa vorbăreaţă, cu o imaginaţie atât de vie şi cu o inimăplină de loialitate şi entuziasm. Cititorilor le este uşor să se identifice cu Anne şi să empatizeze cu firea ei plină de dramatism, fie că eroina se află în culmea bucuriei sau în abisul disperării, iar capacitatea ei de a vedea frumuseţea pretutindeni este o sursă continuă de inspiraţie.
Măiestria autoarei în a crea personaje memorabile şi dialoguri realiste fac din „Anne” o lectură uşor de parcurs, iar cei care sunt pregăţiţi să o însoţească pe Anne în călătoria ei plină de aventuri, vor descoperi în ea un partener pe cinste.

Anne este cel mai îndrăgit personaj din operele de ficţiune destinate copiilor, de la nemuritoarea Alice încoace. Mark Twain

    Spre deosebire de literatura occidentala, unde fabula incepuse sa decada in secolul al XIX-lea, in literatura romana specia a cunoscut in aceasta epoca marile ei momente. Aflandu-si un deschizator de drum in Dimitrie Cantemir, care a utilizat alegoria in romanul Istoria ieroglifica, intaiul nostru fabulist este considerat Dimitrie Tichindeal.

    CUPRINS

...Era un baietel de vreo sapte sau opt ani, destul de palid, foarte curatel, timid si aproape ciudat.

Se indrepta spre casa mamei sale cand grupul de colegi, soptind is privindu-l rautacios ca si cum puneau la cale o festa, se apropiara treptat de el pana il inconjurara cu totul. Si el statea acolo, in mijlocul lor, surprins si jenat, neintelegand ce aveau de gand sa fac. Dar flacaul care adusese vestea, umflat in pene de succesul pe care deja il repurtase, intreba autoritar:

- Hei, cumt e cheama?

El raspunse:

- Simon.

-Simonsi mai cum? intreba un altul...

...Parea ca-si revenise cu totul. Era din nou Printesa, pura si neprihanita.

Dar parul scurt ii incaruntise la tample si in ochi avea o privire cam ciudata. Era putin nebuna.

Decand cu accidentul acela in munti, cand a innebunit un om si a impuscat calul de sub el, si pe urma ghidul meu a trebuit sa impuste omul, nu mi-am mai revenit niciodata complet.

Asta era versionea ei.

Mai tarziu, se casatori cu un barbat mai in varsta si paru multumita...

„Craii de Curtea-Veche a fost și va rămâne una dintre operele cele mai reputate ale literaturii române, căreia mulți «mateini» îi dedică un adevărat cult. Opera este o evocare plină de farmec amar, de nostalgie sfâșietoare a Bucureștilor, în chipurile sale vechi, de pe la jumătatea secolului al nouăsprezecelea până în preajma Primului Război Mondial. A iubi profund Craii înseamnă a face să retrăiască în imaginar Bucureștii aceia. Desenator și acvarelist de imens talent, Răzvan Luscov s-a preocupat cu devoțiune, ingeniozitate și răbdare să regăsească urmele lumii pierdute în care se desfășoară acțiunea romanului. Întemeiat pe mii de documente de epocă, artistul a reconstituit în sute de ilustrații case, străzi, saloane, oameni, a dat un chip pe care nu-l putem uita lui Pașadia, Pantazi, Pirgu, Penei, Arnotenilor... Cu o pasiune de arheolog, înțelegând că urma realității este cel mai bun combustibil al fanteziei, Răzvan Luscov a suprapus operei mateine o lume de imagini de care nu ne vom mai putea dispensa... mai mult, a redat viață unei lumi dispărute pe care o plângem cu o dulce-amară melancolie.“ (Ion VIANU)

Cartea nuntii, primul roman al lui G. Calinescu, este, asa cum il numea Nicolae Manolescu, un roman „al educatiei sentimentale”, avand ca tema centrala iubirea dintre proaspatul doctor in litere Jim Marinescu si tanara absolventa de liceu Vera Policrat, iubire care se implines- te prin casatorie. Insa Cartea nuntii nu e doar un roman de dragoste, ci si o radiografie a scolii romanesti in perioada interbelica, in care accentul cade pe relatia profesor–elev. Nu in ultimul rand, cartea reliefeaza, prin contrast, societatea moderna, in plin proces de civilizare si de innoire in plan social, economic si tehnologic, care invinge definitiv familia ciudata, tributara unor dogme nefericite a personajului principal, o colectie de babe decrepite si de fete batrane sterile care populeaza „casa cu molii“ in care protagonistul locuieste alaturi de matusile sale.