Clasici

In Zile birmaneze, Orwell critica Imperiul Britanic si expune discrepantele dintre idealul de civilizatie europeana si efectele dezastruoase ale colonialismului asupra comunitatilor locale.

Clasicul semnat de E. Nesbit ne poartă în lumea plină de imaginație a copilăriei, unde cinci frați descoperă un spiriduș capricios care le poate îndeplini o dorință pe zi. La început, magia pare un vis devenit realitate, dar curând copiii învață că fiecare dorință are consecințele ei.

Edith Nesbit a fost una dintre cele mai influente scriitoare britanice pentru copii, considerată o pionieră a literaturii moderne pentru tineret. A publicat peste 60 de cărți și povestiri, îmbinând elemente fantastice cu realitatea cotidiană într-un mod inovator pentru epocă. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără Cinci copii și un spiriduș, Copiii din cărți și Cei trei copii ai căilor ferate. Stilul ei cald, plin de umor și imaginație a inspirat generații de autori, printre care și J.K. Rowling.

Minunatul ținut al lui Oz continuă cu farmec aventura începută în primul volum al seriei Vrăjitorul din Oz, purtând cititorii - în special pe cei tineri - într-o lume magică, plină de provocări, prietenii neașteptate și lecții de viață.

Introducere de Radu Stanciu

Ilustrații de Mihail Coșulețu

Edda lui Snorri Sturluson este cartea din care știm azi mitologia nordică: poveștile cosmogonice scandinave, de la nașterea universului și rostul zeilor până la profeția sfârșitului lumii (Ragnarök) ori Amurgul Zeilor, dar și poveștile despre Ódin, Thór, Loki, Frigg și Freya sau despre valkirii. Aici găsim lumile mitice prin care călătoresc eroii: Hăul Căscat, Tărâmul Ceții, Tărâmul Múspell; ele sunt locuite de Uriașii de Chiciură ori de Căpcăunii Munților. Care a fost prețul plătit de Ódin pentru a dobândi înțelepciunea? Cum a obținut el miedul poetic? Cum arătau palatele din Valhöll, unde ostașii fără seamăn se luptau și se ospătau?

Snorri fiul lui Sturla, învățat creștin și om politic din Islanda medievală, îi privește pe zeii cei vechi cu admirație, dar și cu luciditate; când povestește, măreția se împletește cu ridicolul, aventura cu umorul, solemnitatea cu jovialitatea. Cartea lui ne arată astăzi cum vedeau nordicii destinul, curajul și fragilitatea vieții.

Adio, arme este povestea locotenentului Frederic Henry, concentrat pe frontul italian în timpul Primului Război Mondial, şi a pasiunii lui pentru Catherine Barkley, o soră medicală englezoaică.

Încă de la prima lor întâlnire, Catherine îi povesteşte, de parcă în contextul respectiv propria ei tragedie şi-ar fi pierdut orice interes, cum logodnicul îi fusese omorât în luptă cu un an înainte, după ce încercase în zadar să o convingă să se căsătorească. Cei doi încep o relaţie, iar Henry este convins că nu e îndrăgostit de Catherine şi că nici nu o va iubi vreodată.

Pentru el, acesta este doar un joc, la fel ca bridge-ul, doar că în locul cărţilor sunt folosite cuvinte. Curând, însă, jocul devine serios. Romanul a fost adaptat de mai multe ori pentru marele ecran, una dintre cele mai cunoscute versiuni fiind cea din 1932, cu Gary Cooper şi Helen Hayes în rolurile principale.

 

Romanul „Colț Alb”, scris de Jack London și publicat în 1906, surprinde cu forță și sensibilitate drumul anevoios al transformării – de la instinct la încredere, de la brutalitate la afecțiune.

Jack London creează un personaj memorabil, o ființă pe jumătate lup, pe jumătate câine, a cărei viață este marcată de foamete, pericol, luptă și suferință. Prin ochii lui, cititorul pătrunde într-o lume dominată de legea celui mai puternic, unde fiecare gest contează și fiecare decizie poate însemna viață sau moarte.

Însă dincolo de sălbăticia neîmblânzită a Nordului canadian, „Colț Alb” este și o poveste despre puterea blândeții, nevoia de apartenență și miracolul încrederii câștigate. Relația profundă dintre Colț Alb și Weedon Scott devine un simbol al legăturii autentice dintre om și animal, dintre două lumi diferite care învață să se accepte.

„Publicul nostru, aşteptat şi nădăjduit, va fi acela al iubitorilor de poezie, de vitejie şi de înţelepciune: dintre cei mulţi care sperăm să se bucure luând în mâini această carte, nu vor lipsi nici copiii, nici bunicii, citind împreună despre isprăvile iscusitului Odysseu; dar cititori statornici credem că ne vor fi, deopotrivă, elevii şi studenţii, nu doar cei filologi, precum şi oamenii în toată firea, osteniţi de prea multă „post-post-modernitate". Urăm cât mai multora acea nevoie de curăţie, de coerenţă şi de candoare, atât de necesare pentru o viaţă mai plină de înţeles, care să-i facă să simtă dorinţa de a trăi mereu cu Homer alături, ca şi grecii de odinioară.“ (Dan SLUŞANSCHI)

Tradusă în hexametri, cu o postfaţă, bibliografie şi indici de Dan Sluşanschi şi ilustrată de Alexandru Rădvan

Puține creaturi ale groazei au captivat imaginația cititorilor și îi fascinează de atâta vreme ca monstrul chinuit din Frankenstein de Mary Shelley. Inclus în top 100 „Great American Read” , romanul este una dintre cele mai iubite și influente opere literare publicate vreodată. Povestea înspăimântătoarei făpturi și a haosului a cucerit generații de cititori și a inspirat nenumărați scriitori de horror și suspans. Dacă ne gândim la succesul durabil al acestui roman gotic, e remarcabil faptul că el a început doar ca un capriciu al lordului Byron, marele poet englez.

Heidi nu e doar o calauza intr-o lume eliberata de constrangerile scolare, de exigentele celor intr-atat de responsabili incat le ofera – zilnic – copiilor exercitii si probleme asemenea celor din culegerea de matematica;

Heidi este si un model uman, o lectie despre cum sa scapi de hartuirea orgoliului personal si sa savurezi dezinteresat relatia cu ceilalti.

Heidi ne spune cum sa-i indragim mai pur si mai total, fara sa cautam a fi modelatori, ci intelegatori. Iubirea ei nu vrea, de fapt, nimic, nu asteapta nimic. E ludica, iar toate aceste stari se revarsa asupra noastra ca un dar, ca un nimb nutritiv.

„Cartea a fost tradusa in peste 50 de limbi si este, fara indoiala, cea mai cunoscuta opera literara elvetiana. S-au realizat peste 20 de ecranizari ale romanului, incepand cu filmul Heidi din 1937, in care rolul principal era interpretat de Shirley Temple. In 1979, un asteroid descoperit de astronomul elvetian Paul Wild a primit numele eroinei acestui roman.” Lucian Pricop

Prefata si cronologie de Camelia Dinu

„Un erou al timpului nostru este primul roman psihologic din literatura rusă care prezintă același personaj în variate ipostaze de viață, dar și în momente extreme, diferite.

Compus din cinci povestiri aparent independente, romanul lui Lermontov descrie, decopertează, cercetează și demitizează. Sfâșie vălul idealizant de deasupra unui Orient exotic, caută explicații pentru comportări și atitudini. […] Cu „apăsările“ lui capabile să șocheze, cu un personaj cu purtări extravagante și centrifuge (Peciorin, un om „de prisos“, „o victimă“, „un dezamăgit“ și „inadaptat“ deopotrivă într-o lume în care comunicarea era obturată) dar lipsit de concurență (celelalte personaje sunt șterse sau nu vin cu propuneri demne de luat în seamă pentru memoria cititorului), Un erou al timpului nostru este, fără îndoială, un roman psihologic, cu zvâcniri romantice și cu imersiuni realiste, un roman psihologic ce caută pricinile denivelărilor și contorsiunilor și în social, și în omenesc.” Dan Horia Mazilu

Poet, dramaturg, romancier, M.I. Lermontov (1814-1841) este unul dintre cei mai influenţi scriitori romantici ruşi. În 1838, începe Un erou al timpului nostru. Astfel, după o primă încercare de a îmbina abordarea romantică cu descrierea morală, Lermontov creează un text inovator, situat la apusul tradiției romantice (pe care o ironizează într-o oarecare măsură): un roman psihologic și social, care reunește elemente de eseu, nuvelă, povestire, însemnări de călătorie și jurnal intim.

Romanul a fost publicat în foileton, în revista Otecestvennîe zapiski, în intervalul 1839-1840, și a atras atenția în primul rând prin compoziția originală. Este alcătuit din cinci părți inegale din punct de vedere cantitativ și narativ, care nu se condiționează cronologic. Autonomia relativă a părților i-a făcut pe cititori să perceapă textul ca pe niște povestiri separate despre protagonist, și nu întâmplător: fiecare narațiune își trăiește propria viață, are propria structură și propriul punct culminant.

Lermontov îl creează pe Peciorin ca un antierou, ale cărui acțiuni și motivații par egoiste și distructive. Un astfel de portret poate fi interpretat ca o critică la adresa idealurilor romantice care glorificau eroii tragici și revoltați. În plus, abordarea psihologică adaugă o dimensiune nouă la portretul eroului romantic, depășind consacrata idealizare a acestuia.

Ultima carte publicată de Albert Camus, Exilul şi împărăţia este o antologie de şase povestiri apărută în 1957, chiar anul în care autorului i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

Aceasta carte, esential metafizica, [...] nu are „subiect“. Dar „subiectul“ este insusi eroul si viata sa interioara cu urcari si caderi; de altfel, asa este lumea, fara subiect, anosta. Totusi, cartea domnului Blecher se citeste cu un interes crescand. Intamplarea a facut ca d. Blecher sa aiba nu numai aspiratii metafizice, ci si talent literar si, unor expuneri de probleme, unor marturisiri, sa urmeze „intamplari“ de-o poezie fantastica neasemuita; atmosfere create dintr-o fraza, dintr-o imagine; pagini de-o fragezime sau de-o putere de viziune cu totul rare; o sensibilitate ascutita, morbida da expresie tuturor aventurilor sale.
Eugen Ionescu

Referinte critice din Geo Bogza, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, E. Lovinescu, Al. Protopopescu, I. Negoitescu, Simona Sora, Nicolae Manolescu, Doris Mironescu.

Ilustrații de Adela Maria Calistru

Publicată în revista Convorbiri literare, la sfârşitul anului 1875, povestea Capra cu trei iezi aniversează 150 de ani în bibliotecile noastre.

„Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic şi cuminte“ – aşa începe poate cea mai cunoscută poveste românească din toate timpurile. Inspirată de Fraţii Grimm, inclusă în manualele şcolare, adaptată pentru teatru şi film, Capra cu trei iezi are astăzi parfumul nostalgiei pentru generaţii întregi, care şi-au început cu aceste rânduri cariera de cititori.

Născut, după propria-i mărturisire dintr-un fragment de biografie, la 1 martie 1837 (sau la 10 iunie 1839, după un înscris oficial), ION CREANGĂ a fost primul dintre cei opt copii ai lui Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti, Neamţ, şi ai soţiei sale Smaranda, născută Creangă. După ce urmează, pe rând, cursurile şcolilor din Humuleşti, Broşteni şi Târgu-Neamţ (1846–1853), apoi pe ale Şcolii Catihetice din Fălticeni (1854–1855), ajunge să studieze la Seminarul de la Socola (Iaşi). În 1859 se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu şi este hirotonisit diacon. Un an mai târziu se naşte unicul său fiu, Constantin. După un parcurs întortocheat, care include printre altele înscrierea la Facultatea de Teologie, curând abandonată, şi la Şcoala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi, al cărei director era Titu Maiorescu, ocupă prin concurs, în 1864, postul de institutor la Şcoala primară de la Trei Ierarhi. În 1865 absolvă Şcoala Normală. Este apoi institutor şi diacon. Alcătuieşte manuale şcolare. În 1871, refuză să mai respecte cutuma şi apare în biserică tuns şi cu pălărie. Publică Învăţătoriul copiilor – carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove şi buchi, cuprinzând învăţături morale şi instructive, alături de C. Grigorescu şi V. Răceanu; manualul avea să primească patru ani mai târziu, alături de Metoda noua de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primare, avizul ministrului Titu Maiorescu pentru studierea în şcoli. În 1873 semnează câteva articole despre care se consideră că ar aduce atingere preoţimii şi este destituit din cler, pierzând totodată şi slujba de institutor. În acelaşi an obţine divorţul, după ce se retrăsese la „bojdeuca din Ţicău", împreună cu Tinca Vartic, alături de care îşi va petrece întreaga viaţă. În 1874 îşi primeşte înapoi postul de institutor. Îi sunt publicate câteva povestiri şi poezii. În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Cu ajutorul lui ajunge în cercul Junimii şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare. Din 1880, la sfatul bunului său prieten Eminescu, începe să pună pe hârtie Amintiri din copilărie. În anii următori se implică în diverse proiecte de manuale, îşi vede tipărite primele trei părţi din Amintiri. Starea sa de sănătate se înrăutăţeşte. Vestea morţii lui Eminescu îl afectează foarte mult. După ani de suferinţă şi numeroase concedii de boală, Creangă se stinge în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral. Partea a IV-a din Amintiri din copilărie va fi publicată postum, în anul 1892.

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1926 Romanul Mama (1920) este o opera de maturitate in care sunt recurente argumente dragi autoarei, pe care cititorul roman le va putea descoperi parcurgand paginile de intense trairi sufletesti, analize psihologice generate de adeziunea la realitatea traita, in care Deledda si-a dovedit calitatile. Singuratatea, daruirea, framantarea sufleteasca, teama de celalalt, reticenta, masca individualizeaza multe personaje, fie ca au un nume (Agnese, Paulo), fie ca reprezinta o categorie, cum este cazul mamei. Drama interioara a celor doua femei provine din contrastul social: cea dintai traieste o pasiune (scandaloasa in lumea catolica) pentru un preot, iar cealalta, o drama interioara profunda pentru posibila naruire a realizarilor sale obtinute printr-o viata de renuntari. Intre acestea se inscrie drama spirituala a lui Paulo, caruia conditia de preot ii impune sacrificarea iubirii pamantesti. Dar mandria, asemenea celei a eroinelor din tragediile antice, nu le permite sa se releve comunitatii, iar dramele interioare raman enigmatice pentru cei din jur. In absenta comunicarii, aparenta trebuie salvata chiar prin sacrificiul vietii. Realizarea sociala a fiului, pastrarea pozitiei sociale, a aparentei sunt idei-argument care caracterizeaza psihologia eroilor deleddieni. Diferenta dintre icoana ideala a virtutii si realitatea din spatele ei, dubla tradare a lui Paulo: a iubirii carnale pentru Agnese si a iubirii ideale pentru Mantuitor demoleaza increderea mamei in superioritatea fiului si o asociaza cu rusinea si decaderea de pe o treapta sociala privilegiata. - Stefan Damian

Aceasta carte e mai cu seama inchinata copiilor din scolile primare, care sunt in varsta de la noua pana la treisprezece ani; ea s-ar putea intitula: „Istoria unui an de scoala, scrisa de un elev din clasa a III-a al unei scoli orasenesti din Italia“. Cand spunem ca e scrisa de un elev din clasa a III-a, nu vrem sa zicem ca el a scris-o intocmai cum este aici tiparita.

Pe parcursul celor cinci capitole ale romanului, Joyce zugraveste o constiinta care trece printr-un proces de despartire/separare si totodata de rafinare. Procesul se incheie intr-un mod paradoxal, deoarece, cand Stephen isi declara hotararea de a se elibera de institutiile formatoare constituite din familie, natiune si religie, carora le opune cu mandrie si sfidare lozinca "tacere, exil si viclenie", se stabilesc conditiile acestei sfidari. Dezacordul lui Stephen cu virtutile promovate de catre cele trei institutii nu este in esenta diferit, ci mult mai profund fata de cel al colegilor sai. Este una din numeroasele ironii din Portret al artistului la tinerete faptul ca Stephen considera acest dezacord drept o radicala independenta de spirit, deoarece, asemenea lui Icar, stramosul sau mitologic, destinul il poate duce nu sa scape de labirintul parintesc, ci sa se prabuseasca de pe culmile mandriei trufase. - Mihai Miroiu

In colectia Cartile elevului smart, cititorul - elev de scoala primara, gimnaziala, liceala - are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.

Care este limita etica a cunoasterii? O poveste clasica horror care depaseste sfera literara si suscita numeroase dezbateri filosofice cu privire la viata si moarte, dar si la relatia dintre creator si creatie. Monstru sau creatura neinteleasa? Doua sute de ani mai tarziu, experimentul lui Victor Frankenstein inca ne bantuie, nu doar din ratiuni ale terorii, ci si ale indoielii: poate fi iubita o fiinta in ciuda fricii pe care o provoaca? Una din cartile clasice care ridica intrebari si in prezent.

Prin descrierea decadenței, a violenței și a duplicității, care pândesc neîncetat destinul oamenilor, Satyricon conține un mesaj profund și, în același timp, actual pentru orice civilizație.

Seria Sherlock Holmes, pe care Nemira Fiction o aduce într-o ediție de colecție fresh, contemporană, îți deschide porțile către un univers fascinant, plin de mister și intrigi complicate. O serie-reper care a trecut cu brio proba timpului, continuând să surprindă și să inspire.

„Vă cunosc fiecare mișcare... A fost un duel între mine și dumneavoastră, domnule Holmes... Dacă sunteți suficient de inteligent încât să mă distrugeți, fiți sigur că și eu vă voi plăti cu aceeași monedă.“
Profesorul Moriarty

În Memoriile lui Sherlock Holmes, celebrul detectiv și ajutorul său, doctorul Watson, se confruntă cu cele mai diabolice și dificile cazuri de până acum, culminând cu „Ultima problemă“.

În această povestire, cu care, de altfel, se și încheie volumul, Holmes îl înfruntă direct pe marele său oponent, profesorul Moriarty, una dintre cele mai strălucite minți criminale. După trei încercări indirecte de asasinat, cei doi ajung să ducă o luptă pe viață și pe moarte, pe care detectivul știe că nu mai are cum s-o evite.

„Douăsprezece povestiri cu un final complet neașteptat pentru fanii detectivului. Dar oare acesta să fie finalul?“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Sete de cunoaștere.

O făptură născută din ambiție și tenebre.

O vină imposibil de șters.

Victor Frankenstein, un savant obsedat de cunoașterea absolută, îndrăznește să sfideze limitele naturii și creează o ființă vie din trupuri moarte. Însă ceea ce a început ca o victorie a minții se transformă rapid într-un coșmar fără scăpare: creatura, respinsă de Frankenstein însuși pentru hidoșenia ei, apoi de toți semenii lui, îi devine creatorului ei judecător și blestem.

Frankenstein rămâne un clasic actual, care bântuie și astăzi prin întrebările tulburătoare pe care le ridică: Ce înseamnă să fii om? și Cine este adevăratul monstru – creatura sau creatorul?

„Un roman despre ambiție, groază și singurătate. Frankenstein nu e doar povestea unei creaturi damnate, ci și un ecou al singurătății și al setei de iubire ce rezidă în fiecare dintre noi.“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Mary Wollstonecraft Shelley (1797–1851) scriitoare de origine britanică, fiica filozofului William Godwin și a feministei Mary Wollstonecraft. Este cunoscută mai ales pentru romanul Frankenstein sau Prometeul modern (1818), considerat o piatră de temelie a literaturii gotice și primul roman științifico-fantastic modern. Căsătorită cu poetul romantic Percy Bysshe Shelley, Mary Shelley a contribuit și la editarea operei acestuia după moartea lui. Dintre scrierile ei notabile face parte și romanul apocaliptic The Last Man (1826).

 

Reputat ca editor si figura pitoreasca a lumii literare, Mircea Santimbreanu a fost un editor priceput si curajos, un personaj eminamente simpatic si indragit, care reusea sa treaca prin bonomie peste obstacolele cenzurii si interdictii, veleitatile lui de prozator fiind din start reduse la lumea scolarilor cu defecte, dar pardonabili, ca orice copii. Mircea Santimbreanu a fost un observator atent si un bland umorist. Reeditarea acestei opere astazi reprezinta un prilej educativ, instructiv, tocmai prin inevitabila ei datare.
Horia Garbea

Referinte critice din Paul Cernat si Oana Soare.

Colectia Clasicii Literaturii Universale ofera iubitorilor de lectura traduceri ale cartilor-cheie, a caror repunere in discutie coincide cu fiecare noua generatie de cititori. Toate povestile lui Wilde, cum singur spunea, se adreseaza copilului din noi, adultului care este capabil si pastreze intacta deschiderea spre misterul lumii, si se bucure de frumos si sa aprecieze o poveste ca pe un obiect de arta, sa se apropie de ea mai curand decat de un tratat de filosofie uscata, caci povestea ne aduce de fiecare data in preajma miracolului Creatiei si arhitecturii subtile a inhmitatii sufletului. Plecand de la aceste povesti, putem inteIege mai profund ce ascundea, de fapt, masca de dandy a lui Oscar Wilde. - Magda Teodorescu

Profesiune de credinţă individualistă, respingere a fiecărei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani şi de putere, elogiu al vieţii contemplative şi al peisajului unei Indii recreate cu măiestrie, Siddhartha este, în esenţă, un roman iniţiatic, devenit, de-a lungul timpului, text „sacru". Călătoria spre Soare-Răsare - o poveste despre redescoperirea naturii umane Şi refacerea drumului spiritual după efectele devastatoare ale celor două războaie mondiale, trăite de autor.

O editie speciala a romanului Mandrie si prejudecata, care contine ilustratiile originale realizate in 1894 de Hugh Thomson. Artist britanic renumit pentru stilul sau detaliat si expresiv, Thomson a creat peste 160 de desene ce dau viata personajelor si scenelor lui Jane Austen, transformand lectura intr-o experienta vizuala unica si aceasta editie speciala intr-un obiect de colectie. Romanul de dragoste clasic al literaturii universale si sursa celui mai faimos arhetip al relatiilor, enemies to lovers: Elizabeth si Darcy.

Unul dintre cele mai reușite romane ale lui Mark Twain, la fel de actual și de amuzant ca atunci când a fost scris Un american tipic, sigur pe el, e transportat înapoi în timp, în Anglia medievală. Yankeul Hank Morgan aduce în celebra Epocă a Cavalerilor „mărețele și priincioasele“ miracole inginerești ale secolului al XIX-lea, precum și spiritul american ingenios. Prin ciocnirea dintre prezent și trecut, Twain dezvăluie lipsa de substanță a ambelor utopii, demontând mitul idealului romantic al nobleții cavalerilor, precum și credința propriei epoci în progresul științific și social.

Deopotrivă jurnal și document ce reflectă pulsul României interbelice, cu precădere cel al tumultuoasei lumi literare autohtone, Pe firul de păianjen al memoriei are o „distribuție” impresionantă, printre protagoniști numărându-se nume ca Mihail Sebastian, Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Privind în urmă cu luciditate, „fără mânie”, autoarea ne revelează atât relația sa cu lumea din jur, cât și pe cea cu propria operă și propriile personaje, lăsând să transpară în paginile ei cele mai intime, printre tensiu­nile unei epoci dominate de antisemitism și de război, același fior de tandrețe care a făcut-o cunoscută publicului larg.

„Va trebui să vorbesc și despre mine, cu detașarea pe care mi-o dau anii care au trecut de atunci. Se spune acum că eram tulburător de frumoasă. Cred că se exagerează. N-am crezut niciodată că sunt frumoasă. Și poate tocmai fiindcă eram nesigură de fizicul meu, nemulțumită, eram atât de cochetă, de preocupată să plac. Și reușeam, fiindcă eram vie, neliniștită, vibrând ca o frunză la cea mai ușoară adiere, permeabilă la tot ce e viață.”

„Nu știu la ce mă gândeam în clipa când, traversând bulevardul, m-am pomenit între două mașini. Am închis ochii, ținându-mi respirația, ca să ocup cât mai puțin loc în spațiu. Totul depindea parcă de asta. Subțire pe atunci ca o trestie, am scăpat neatinsă.

Dacă muream? Și ziua întreagă am repetat: dacă muream? Și mi-a fost frică să nu adorm, ca să nu mor în somn. Dacă aș muri, n-aș ști ce înseamnă dragostea adevărată, n-aș ști ce a simțit Anna Karenina în brațele lui Vronsky, n-aș ști cum arată Parisul, altfel decât în romane și filme. N-aș lăsa nimic în urma mea. Pentru ce m-am născut, dacă nu pot răspunde la întrebarea: pentru ce am trăit?”

 Cella Serghi, una dintre cele mai importante scriitoare din literatura română, s-a născut în 1907 la Constanța, într-o casă aflată la malul mării. A debutat în zorii celui de-Al Doilea Război Mondial cu romanul Pânză de păianjen, căruia i-au urmat, printre altele, Cartea Mironei, Gențiane sau Această dulce povară, tinerețea. În tinerețe, perioadă evocată în însemnările sale publicate în 1977 sub titlul Pe firul de păianjen al memoriei, a fost foarte apropiată de numeroase personalități ale lumii literare românești, printre care și Camil Petrescu, cu care a avut o lungă și copleșitoare idilă.

Volumul Povesti, de Mihai Eminescu, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de profesor Mariana Badea. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.

Volumul Nuvele, de Ion Luca Caragiale, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de profesor Mariana Badea. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.