Literatură română

Romanul urmareşte povestea unei iubiri, derulată pe fundalul numeroaselor schimbări politice din vara lui 2012. Un cameraman (None), însurat şi cu valori stabile, trăieşte la rîndul său propria revoluţie, dupa ce se îndragosteşte de o cîntareata. Situaţia incontrolabilă scoate la suprafaţă alte revolte şi nefericiri vechi, care vor face ca viaţa lui să explodeze. Printre vedete, ştiri TV şi lupte politice, creşte treptat credinţa dureroasă că dincolo de idealuri înalte, de impliniri sociale şi chiar mai presus de familie, exista o datorie a fiecaruia faţă de sine.

Ediţia a III-a
 
Romanul Lindenfeld, care reprezintă debutul sau în proză, a fost distins cu Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi.
 
În Lindenfeld, un sat săsesc din Banat abandonat de peste două decenii, se fac pregătiri intense în vederea unui spectacol organizat pentru o singură persoană: Klaus Bernath. Acesta părăsise satul în tinereţe fugind în Germania, unde a ajuns milionar. Voia acum să revadă locurile copilăriei. Ca să nu-şi dea seama Klaus că aici nu mai locuieşte nimeni de mult, fiul său apelează la nişte profesionişti pentru a readuce Lindenfeldul la viaţă. Astfel, casele îşi redobândesc culorile de odinioară, iar pe uliţe răsună glasurile ţăranilor întruchipaţi de actori. Dar fiindcă ceea ce a început ca o şaradă nu poate sfârşi altfel, planurile tuturor sunt date peste cap de moartea neaşteptată a bătrânului Klaus...

Începutul anilor '90. Un oraș din România. Noapte. Abaza – dupa toate aparențele, un fost ofițer de securitate – se amuză, asemenea Jokerului din filmele lui Burton și Nolan, să deregleze, mânat de pulsiuni perverse și criminale, regulile oricărui joc.

Trei povești de dragoste, trei vârste ale iubirii și un singur oraș, personaj cuceritor la rândul lui, Florența.

„Interesant mi se pare că această poezie a concretului, cu sugestii olfactive şi tactile, este, în acelaşi timp, şi o poezie a suavului dematerializat, a efluviilor celor mai subtile. Îngerii rătăcesc printre legume.“ (Nicolae Manolescu)

James Cobb - un celebru psihiatru newyorkez - este angajat de un milionar în vârstă pentru a-l ajta prin metoda hipnozei să elucideze misterul unei crime petrecute la Paris în urmă cu treizeci de ani.

Tudor Octavian s-a născut în 1939 la Brăila. A studiat arhitectura şi filologia. A debutat în 1969 cu volumul Povestiri diferite, la editura Eminescu. A publicat mai multe cărţi de proză — romane: Noiembrie viteză, Banda lui Mobius, Sortiţi iubirii; povestiri: Istoria unui obiect perfect, Mihai, stăpânul şi sluga lui, Mihai; nuvele: Firul principal – Cuadratura cercului; Motivul – Celălalt – Afară din joc.

”Undeva între fantezie steampunk, bravă lume nouă şi «călătorie» swiftiană, minunatul roman al lui Silviu Gherman, scris cu imaginaţie şi umor, ar deveni, într-o literatură normală, un bestseller, şi şi-ar face autorul celebru.” Rareș Moldovan

Un roman încins şi proaspăt ca o zi de plajă, toamna, pe ţărmul Mediteranei. Un roman totodată carnal şi misterios, ca un vin roşu din ţările Sudului. Un roman despre iubire şi păcat, dorinţă şi iluzie, despre vanităţi, gelozii şi despre frica de singurătate.

Agentul de pază Benone vrea să râdă din toată inima. Avocatul Cristos caută să devină celebru în urma unui caz de terorism. Comicul Regina caută numărul vieţii lui, iar ambasadorul Puntelată îşi doreşte o viaţă simplă, departe de solicitanta lume a diplomaţiei.

Citind romanul Urâţii nu ai cum să nu simţi miros de romaniţă, de zarzăr, de salcâm ars în vatră, de cafea făcută pe plită, de vin fiert şi chiar de chirpici.

Tînărul inginer Ben Despina, angajat într-un institut de proiectare din orașul natal în care a revenit după absolvirea studiilor, încearcă să se adapteze atît cerințelor profesionale, cît și atmosferei provinciale larvare. Interiorizat, de o sensibilitate extremă, el resimte impactul cu realitatea ca pe o perpetuă agresiune, în care o include și pe mama sa, excesiv de protectoare si anxioasă.

„Scrisul lui Dan Stanca e act implacabil de supunere la o constringere interioara, un chin secret ce tine de o obscura predestinare de gena.” Sorin Lavric

Intriga dinamică, replicile ilariante, anecdotica spectaculoasă, numeroasele picanterii sunt doar câteva dintre calitățile acestei savuroase comedii bufe, ce rezistă cu brio pe afișul istoriei.

...Patul lui Procust este compus din doua confesiuni ale unor personagii deosebite, relative la aceleasi evenimente si completate cu unele din scrisorile pe care ele le primesc si cu adaosurile finale ale autorului, un procedeu care permite indentificare situatiilor si ale caracterelor prin incrucisarea unor marturii deosebite. Autorul pare a fi de data aceasta un perspectivist; el pare a sti ca ceea ce numim ,,adevarat" este totdeauna produsul unui punct de vedere si ca singura putinta de a ne salva oarecum din relativismul fatal al cunostintei este a inmulti perspectivele in jurul aceluiasi obiect. Tehnica Patului lui Procust este aceea a relativismului modern, Dar in afara de acest motiv teoretic, ramas invaluit, ultimul roman al lui Camil Petrescu aduce si motive marturisite de ordin literar, o adevarata arta a romanului nou...

Tudor Vianu, 1941

Volumul Poveştile unei regine reuneşte câteva dintre scrierile literare ale lui Carmen Sylva, care, în ciuda trecerii timpului, îşi păstrează până astăzi prospeţimea lor literară. Amestecând feeria cu realismul, poveştile conturează personaje şi descrie situaţii care, împreună, creează un tablou naiv, prelucrat însă cu mǎiestrie şi originalitate, dând în cele din urmă impresia transmiterii unei naraţiuni de tradiţie orală.

La Medeleni, volumul 1. Hotarul nestatornic
Chiar de la întâiul volum, Ulita copilariei, Ionel Teodoreanu apare ca un scriitor original, în posesiunea deplina a formulei sale. Daca, exterior, aceasta literatura lirica si imagistica, traind aproape exclusiv din evocarea vârstei infantile, duce, în chip vadit, la Jules Renard, la Anghel si la Delavrancea, ea ramâne foarte personala prin tineretea ei, autentica, prin extraordinara memorie a copilariei! Într-un soi de poeme în proza si de însemnari (...) autorul reconstruieste în ton idilic acea vârsta a exuberantei pe care adultul o uita de obicei usor...
Prin adânca incursiune în sufletul copilaresc, prin atmosfera fericirii si prin prospectiunea receptiei, Ulita copilariei si întâiul volum din La Medeleni sunt opere de valoare durabila si adevaratele înfaptuiri ale autorului. (G. Calinescu)

La Medeleni, volumul 2. Drumuri
Eroii lui Ionel Teodoreanu, mediul, atmosfera, pe alocuri chiar atitudinea scriitorului sunt legate de traditie, în povestirile si romanele lui bate dez-mierdator un vânt de patriarhalitate. Si cu toate acestea, maniera si limba folosita de el întru redarea acestor realitati specifice românesti (respectiv moldovenesti) e tot ceea ce poate fi mai personal, mai modern, mai îmbibat cu adevarurile învatate de la simbolisti si de la Proust. Mediul patriarhal al Medelenilor e privit prin experienta modernistilor din Franta. (Mircea Eliade)

La Medeleni, volumul 3. Intre vanturi
... Alaturi de Arghezi, Ionel Teodoreanu ramâne unul dintre stilistii nostri remarcabili, contribuind masiv la îmbogatirea limbii literare, la mladierea, la ornarea ei. Ceea ce este valoros, într-o opera inegala si amenintata de proxilitate sunt paginile consacrate universului candorii infantile si tulburatoarei perioade a adolescentei, cu incertitudinile si cautarile ei febrile; însumate, aceste pagini reprezinta "o foarte serioasa monografie a unui tinut sufletesc, care de azi înainte îsi are locul fixat în geografia romanului românesc". (Perpessicius)

Skepsis este un roman fastuos, unde violența extremă de Ev Mediu se întîlnește cu o rară gingășie. Este o curte a miracolelor, înconjurată de venerație și superstiții. Skepsis este o meditație despre scurgerea timpului. Totul trece – Imperiile, omul, zeii. Romanul își extrage seva din cronici și documente de arhivă, dar și din presa secolului XX și din amintiri, mai ales din vise.

„Ii revine cititorului menirea de a reconstitui coerenta epica, umplind golurile si refacind legaturile dintre episoade si personaje, dincolo de fragmentarea structurii de suprafata. Gabriela Adamesteanu construieste astfel un roman latent – formula narativa hibrida, utilizata, printre altii, si de Milan Kundera in Ridicole iubiri...” (Carmen Musat)

Dacă vreţi să-l cunoaşteţi mai bine pe Tudor Chirilă, citiţi-i textele adunate în volum. Veţi descoperi un scriitor surprinzător, care se exprima cu aceeaşi uşurinţă în proza sau în versuri şi ale cărui rânduri trădează o sensibilitate pe care puţini i-o bănuiesc. Tudor Chirilă scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru şi cărţi, nostalgic despre oameni dragi dispăruţi, ironic despre locuitorii României de azi. Mesajul lui? Cel mai important e să iubeşti. Şi să fii liber.

„Din Grecia în Delta Dunării şi de la feţele copiilor din nisip până la elogiul amar al risului că «pedeapsa capitală a românilor», Tudor alege să participe la viaţa prin a fi normal în raport cu oamenii din jur. Textele lui se aştern firesc în carte, că o revanşă amicală a literei scrise în faţa lumii digitale. Înainte de a fi blogger, înainte de a fi cântăreţ, înainte de a fi actor, Tudor Chirilă a fost un copil care adormea cu paginile cărţii înghesuite în colţul pernei. Nu lectura l-a învăţat, desigur, să trăiască nestingherit şi egal cu el, dar poate că acele cărţi ale copilăriei l-au împins să ne picure alfabetul albastru de cerneală al unei vieţi libere.” (Cătălin Tolontan)

Fragment: " 4.03.2009

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-Cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim şi ei vor citi. Si că toţi vom progresa, iar ţara va avea scăpare. Ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul ăsta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi aveţi şansa.

Nu vă gândiţi la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti - dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre tva şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă. Sunteţi tineri şi totuşi habar n-aveţi ce înseamnă un Bucureşti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveţi şi dacă ei continuă să fure, gândiţi-vă la copiii noştri. Nu e nicio şansă.

Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultaţi doar pe profesori. Citiţi orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haite de oameni deştepţi veţi reuşi. Singuri, veţi fi mâncaţi;  zece însă, s-ar putea să reuşiţi. Gândiţi-vă de pe acum sa-i înlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fura mai mult decât ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi cu banii gramezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai autostradă? De ce să. ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii? 

Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi, din ale căror drame puteţi învăţa. Işi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte. Nu vă bateţi joc de ei. Au muncit, şi nu e vina lor că părinţii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveţi niciun drept să-i dispreţuiţi. Nu le sunteţi superiori. Banii părinţilor voştri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteţi scoate pe gură. Aveţi grijă ce scoateţi pe gură. Vremea pumnului şi a bodyguarzilor a trecut. O să călătoriţi, lar copiii francezi invaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o Iume care acum e mai deschisă ca oricând. Hoţii de la putere nu sunt in stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sarmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini au să vă spună cine a pictat Cina cea de taină şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să. furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luaţi după. ziare - nu înţelegeţi că nu dau doi bani pe generaţia voastră? Pentru ei, cu cât sunteţi mai proşti, cu atât le va fi mai uşor să vă vândă orice căcat. Iar căcatul pe care îl veţi curnpăra va fi obţinut de la proşti, plătiţi pe măsură. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiţi ziarele. Citiţi câteva, cele care vă informează. Nu vă lăsaţi ademeniţi de orice promoţie. Fiţi mai selectivi.

Nu fumaţi iarbă şi nu vă daţi în cap cu alcool, cu orice preţ. O să le daţi apă la moară inculţilor şi hoţilor de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generaţie de distruşi, iar banii destinaţi salvării voastre îi vor fura. E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequila. Acum insă trebuie să învăţaţi pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rău ca in junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai inalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată se va aseza sub voi si va va ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. "

Alcătuită din două micro-romane, Cutia cu bătrâni este singura operă de ficţiune a lui Andrei Oisteanu. În Comisionarul, un fost avocat ce renunţă la profesie pentru a livra flori la domiciliu este angajat de o clientă să-i supravegheze tatăl care ameninţase cu sinuciderea. Ostil încă de la început faţă de paznicul impus de fiica lui, Carol încearcă prin toate mijloacele să scape de el, ajungând în final să nu mai ştie dacă acesta există cu adevărat sau este doar un dublu al său. Arhivarul este povestea unui colecţionar care, în dorinţa de a aduna obiecte stranii, străbate locuri fantastice şi cunoaşte oameni la fel de neobişnuiţi că lucrurile pe care le vând. Retras printre obiectele strânse, fostul arhivar începe să se identifice cu ele, împins parcă de dorinţa de a atinge şi el condiţia de obiect. 

"Actorii ne dăruiesc generos gânduri despre viaţa pe care şi ei o trăiesc ca orice oameni, cu necazuri şi bucurii. Alexandru Arşinel – fiind definit în timp de Marele Public drept o valoare artistică naţională – se destăinuie acum, cu privire la drumul parcurs din satul de baştină Dolhasca până pe Calea Victoriei..."

                                                                                                                                                                                                                                                                         Ileana Lucaciu

Romanul Mihaelei Petculescu este de fapt o prezentare în «pildă». Pentru cei care sunt comozi, el va fi doar o fascinantă reconstrucţie istorică, făcută cu o ieşită din comun acribie. Reconstrucţia unei epoci agitate, fără milă, fără şovăieli sentimentale. S-ar mai putea zice că a fost o «epocă de tranziţie». Iar aici cred că poate fi
aflată cheia romanului. Anecdotic se spune că după alungarea din Rai, Adam ar fi spus Evei, «trebuie sa fim prudenţi căci ne aflăm intr-o perioadă de tranziţie».

Volum câştigător al Concursului de Debut Literar UniCredit (proză scurtă), ediţia a V-a, 2012

„Volumul O junglă ca toate celelalte cuprinde o duzină de povestiri bine strunite, care evoluează, cu o anumită graţie a schimbării de sens, între parabola şi anecdota politică, între fabula livrescă şi falsa biografie, între schiţă şi poemul oniric. Toate aceste istorii stranii aparţin unui miniaturist al prozei scurte, celui care poate spune multe folosind foarte puţin.“ (Marius CHIVU)

Volum câştigător al Concursului de Debut Literar UniCredit (proză scurtă), ediţia a V-a, 2012

Construite minuţios în jurul unui „ierbar de întâmplări nefolositoare“ din existenţa cotidiană a câtorva personaje pe care (avem impresia) le-am putea cu toţii întâlni „prin cartier“ sau... „la bloc“, povestirile din Amintiri din casa scării ne poartă de fapt către un dincolo al vieţii obişnuite: o lume unde, printr-o întorsătură comic-absurdă, printr-o minimă alienare, personajele îşi pierd identitatea, minţile sau chiar mor taman înainte de a-şi atinge mărunt-semnificativele scopuri.