Literatură română

Publicat în 1989, Călătorie într-un picior este primul roman scris de Herta Müller după ce a părăsit România.

„Romanul e încontinuu hrănit – de aici forţa lui – cu o sumedenie de observaţii din acelea ce dau substanţă prozei adevărate şi arată că autorul ştie foarte multe despre lumea – din jur şi cosmică, exterioară şi interioară – în care trăieşte.” Valeriu Cristea

Femme fatale, româncă frumoasă, misterioasă, semănând cu actriţele de dinainte de război, atrage privirile bărbaţilor oriunde se duce: în cafenea, în metrou, în tren, la poliţie.

Povestirile din volumul Vrăjeli (de buzunar) sunt "nişte născoceli noi, care să îngheţe lumea, de luat în serios ori în râs, dar cu totul altfel". Acţiunea este plasată după Revoluţie (în perioada aşa‑zisă "madam Tranziţia"), iar aluziile politice sunt numeroase, atât în ceea ce priveşte fostul regim comunist, cât şi starea politică de după.

28 de texte despre întâlnirea cu primele fumuri. O carte în care se fumează mult şi multe, iar autobiografia face casă bună cu antropologia şi filosofia celui mai iubit şi totodată detestat dintre vicii.

Întâmplări cu scriitori.

Poate omul să se transforme, să-şi schimbe condiţia, să devină întâi un altul, apoi, la un alt nivel de existenţă, altceva?

Ceea ce s-a petrecut la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationare ale veacului al XX-lea.

„Trei zile daca mai traiesc, dar vreau sa stiu ca s-a limpezit lumea, spune Elisabeta Rizea.
S-a limpezit oare lumea? Mai degraba s-a ales. De o parte a ei, regizorii ororii si supraveghetorii ei, astazi morti, disparuti, stiuti, nestiuti, ascunsi, protejati. Apoi cei care au smuls dintii si gingiile cu clestele de cuie: Oprea si Carnu, si Marin, si Zamfirescu, si Vladicut Tanase; si Mecu, si lordache, si Apavaloaie, si Maromet, si Ivanica. Si multi altii care traiesc printre noi dintr-o pensie de patruzeci de ani pusi in slujba torturii.
De cealalta parte a lumii multi morti (zeci de mii? sute de mii?), cunoscuti si necunoscuti, cam tot ce a avut mai bun locul acesta si care au trebuit exterminati pentru a face sa triumfe legea banditilor; si putinii ramasi in viata, Elisabeta Rizea sau Cornel Dragoi, care au mai putut vorbi si care continua sa astepte cele trei zile in care ar urma sa triumfe legea oamenilor pentru ca lumea sa se poata limpezi...“ (Gabriel Liiceanu, Prefata la o spovedanie)

Alexandru Dragomir nu umbla dupa "idei" (si, de altfel, se lauda ca n-are), nu aprecia agerimile culturale ("subtil poate fi oricine"), nu dadea doi bani pe "originalitate". Voia, pur si simplu, sa priceapa, sa raspunda cinstit catorva intrebari care i se pareau importante. Restul era pentru el ornamentatie anexa, daca nu impostura. (Andrei Pleşu)

Jurnalul portughez acoperă anii 1941-1944, o perioadă de răscruce în existenţa marelui savant român.

O romantică şi crudă iubire medievală din Portugalia, ţara în care pietrele încinse de soare şi plesnite de vânt spun poveşti.

''Sătul de tot felul de ceruri, mi-am lăsat sufletul biruit de podoabele lumii.'' (Cioran)

Un popas în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, în România de după venirea lui Carol I, într-o pasionantă lume aurorală.

''Să împingi burlescul la extrema lui limită. Ici un uşor bobârnac, o alunecare imperceptibilă, şi te regăseşti in tragic. E o scamatorie.'' (Eugène IONESCO)

Despre cele din ceruri.

''Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spaţiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spaţiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului pentru a ajunge la lucrurile vagi.“ (Gabriel Liiceanu)

''După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară.'' (Monica Lovinescu)

Fragmente poematice.

În timp ce, muzical vorbind, Ecclesiastul e un ostinato, ce reia tema incipientă (şi, de fapt, unică) până la propria-i istovire, Cântarea Cântărilor ar fi (zis cvasi-pleonastic) o cantată; în ciuda cantabilităţii, însă, cel mai hermetic text este al ei, – pe când al cestuilalt e sapienţial şi, ca atare, mult mai transparent.

Cele mai frumoase povestiri ale lui D. R. Popescu.

Fantasme necenzurate ale minţii.

Şi dacă, într-o bună zi, trei îngeri s-ar pogorî peste oraş?

O satiră politică.

Dinu Pillat, autorul romanului Aşteptând ceasul de apoi, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru crima de a fi voit să înţeleagă cum de a fost cu putinţă mişcarea legionară.

Cartea de căpătâi a oricărui adolescent cu spirit de aventură.

Cartea de căpătâi a oricărui adolescent cu spirit de aventură.

Caseta aniversară cuprinde 20 de cărți definitorii pentru Humanitas. În această casetă îi veți găsi pe cei mai importanți autori Humanitas, publicați în intervalul acestor 20 de ani. Autori consacrați, autori-revelație.

Roman apărut în 1942.

Tomi – povestea prieteniei dintre un băiat şi câinele său, o poveste pentru copii şi pentru oamenii mari care n-au uitat să iubească, fie doar şi un câine.