Literatură română

Această carte intermediară din seria Charles Baker apare la insistențele în continuă creștere ale fanilor a ceea ce este până în acest moment o trilogie: Biblia pierdută, Testamentul lui Abraham și Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări. Cred că cititorii care iubesc cărțile mele se împart în trei categorii: cei cărora le place doar partea de thriller, cei care sunt fascinați de istoria reală din ele și cei care apreciază întregul pachet. Cronicile nesăbuinței se adresează cititorilor interesați de fapte și mai puțin de partea de ficțiune și prezintă fragmente din dialogurile pe care le poartă diverse personaje despre temele cele mai interesante din cele trei cărți ale seriei, grupate tematic și în ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor, nu în ordinea în care apar în romane. Dacă veți găsi totuși în carte lucruri care țin mai degrabă de ficțiune este pentru că nu s-a putut altfel. Vă asigur că am încercat să le reduc la minimum. Poate că, în felul acesta, și cei cărora le-a fost teamă de cărțile mele și care au aflat lucruri bune despre istoria din ele, dar care nu sunt atât de interesați de ficțiune, vor fi tentați să citească până la urmă și romanele integral. IGOR BERGLER

Trei crime îi schimbă planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton, aflat la Sighișoara pentru o conferință de istorie. Cea mai controversată figură a Europei de Est, Vlad Țepeș, a finanțat un proiect ambițios care avea să schimbe fața întregii lumi. Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiți inițiați. În 1455 codul este ascuns în prima lucrare tipărită vreodată: Biblia B42 cunoscută și ca Biblia lui Gutenberg.

MARIUS BALO (n. 31.01.1981) este teolog, pasionat de limba și literatura engleză. A făcut studii teologice la Cluj și New York și a fost profesor în China, unde, sub o acuzație pe care el o consideră falsă, a stat în detenție. În închisoarea chineză a început să scrie proză, multe dintre paginile acelei perioade aflându-se la baza acestui roman, care constituie debutul său editorial. Un profesor român este arestat în China. Are 33 de ani și nu înțelege pentru ce e arestat. Aceasta este premisa romanului semnat de Marius Balo, scriere autobiografică, o mărturie despre libertate, dragoste și speranță într-un univers kafkian.

O poveste despre îndrăgostire, despre scris, despre cărți, despre inspirație, despre Timișoara.

Florin, un poștaș copleșit de comoditate, în pragul vârstei de treizeci de ani, încă locuiește cu mama sa și are o relație blazată și ternă cu o fostă colegă de școală. După unele încercări literare nereușite, a renunțat la visul de a scrie, devenind dependent de jocurile video în care petrece și câte zece ore pe zi. Într-o bună zi, viața i se intersectează cu cea a Albertinei. Frumoasă, cultă, dezinvoltă și spontană, tânăra ajunge să-l fascineze. Cu atât mai mult cu cât simte că în interiorul ei sunt niveluri și cotloane care lui îi rămân inaccesibile. Ieșit brusc din lumea virtual violentă, dar confortabilă, a jocurilor online, Florin pornește într-o adevărată aventură sentimentală, sinuoasă, marcată de sincope, de hiatusuri, de plecări și de reveniri, cu speranța că va înțelege cât mai mult din Albertina și, îndeosebi, din el însuși. Îi renaște și se amplifică impulsul de a crea literatură având convingerea oarbă că fata este cea care îl inspiră. Albertina, însă, se dovedește a fi mai mult decât atât, ridicându-se deasupra statutului de personaj și de muză năbădăioasă.

Decodarea basmelor culte cere explorarea constienta a teritoriului mitic generat fictional. Nu este tocmai un teritoriu, ci un tinut din alta lume, guvernat de puterea unei miraculoase gratii. Acesta-i semnul unui basm adevarat, al unei istorisiri feerice care se ridica la un nivel superior sau este de-o complexitate mai elevata: oricat de atroce si de salbatice ar fi intamplarile istorisite, oricat de fantaste sau de funeste ar fi primejdiile si peripetiile, povestea lor are darul, atunci cand „intorsatura” ce preface totul survine subit, de a-i taia respiratia copilului sau adolescentului care-o asculta/citeste, de a-i face inima sa-i bata in piept pana in pragul lacrimilor. Chiar in zilele noastre, basmele moderne mai ating uneori acest efect privilegiat.

Debitul imaginativ al lui Vladimir Colin este liber sa populeze lumea povestii cu personaje valabile literar. Concretul feeric se cupleaza cu o luxurianta lume fictiva si isi structureaza epic, pe scheletul conflictual traditional (bine vs rau), pledoarii pentru valori morale si etice. Dar nimic nu ar fi ramas din aceste dezvoltari mimetice ale basmului traditional daca lumile fictive, stranii si mirifice, nu ar fi avut parte de o organizare coerenta, dupa o riguroasa logica interioara. Cuprins: – Bob-de-grau, Buruiana neagra, Povestea cantecului, Hans si cele patru castele, Mlade,fiul ursului, Puterea dragostei, Slava,fiica pamantului, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Corabia salbaticiunilor, Acul si foarfeca, Povestea fericirii, Iani Palicarul, Fierarul nazdravan.

O ședință de bloc, un curs de design pentru elevi, burn-out-ul unei jurnaliste de modă, un Crăciun în care se hotărăște divorțul sunt câteva dintre situațiile din Atunci când. Ceea ce face special volumul de proze al Ancăi Chimoiu este dexteritatea autoarei de a trece de la un spațiu la altul, păstrându-și precizia credibilității descriptive, prozatoarea fiind la fel de expresivă în pictura poveștii, indiferent de spațiul narațiunii și de galeria extinsă de personaje. Seducția acestui volum vine din tușa personală prin care autoarea dinamizează fiecare proză în parte. În rama cadru a fiecărei povestiri, dincolo de personajele numite, apare întotdeauna, persuasiv și discret la început, o amenințare, o emoție, un sentiment care crește cu fiecare frază, până când ajunge să răstoarne printr-un nou înțeles ceea ce părea un final previzibil.

„Personaje memorabile, un remarcabil simț al limbii și al construcției narative sunt doar câteva dintre calitățile acestui surprinzător roman al lui Bogdan Coșa. Istoria unei familii rurale, apăsată de maledicția insecurității, a alcoolismului, a neșansei sociale în care tinerii își visează plecarea, ne amintește, cu discreție, de fragilitatea umană în aceste vremuri derutante. Carte a deplinei maturități creatoare, Cât de aproape sunt ploile reci marchează o dată pe harta prozei actuale." Gabriela Adameşteanu „Fără vreun program vizibil, Cât de aproape sunt ploile reci e – printre aparițiile ultimelor decenii – unul dintre romanele cele mai disruptive la adresa dinamicii sociale a capitalismului." Alex Goldiş

Un soț care vrea să divorțeze pentru a fi cu dragostea vieții lui. O rivală mai tânără. Un fost amant șantajat. Sau chiar bătrânul placid care-și aranjează la nesfârșit colecția de nasturi. Când scena de familie devine scenă a crimei, oricine poate fi bănuit.

Laura, o creatoare de modă, este uluită să descopere într-un anticariat fotografia unei femei cu același nume, care îi seamănă leit. Odată cu intrarea misteriosului portret în viața ei, în jurul Laurei încep să se producă fenomene inexplicabile, iar singurul ei scop devine acela de a afla mai multe despre alter ego-ul care trăise cu zeci de ani în urmă. Această căutare în lumea apusă a Bucureștiului interbelic și totodată în propriile-i amintiri o tulbură și o împinge până la limitele rațiunii.

Omuletul din perete si alte povestiri fantastice Volumul a primit Premiul Vladimir Colin 2021 pentru Cel mai bun volum New Weird / Dark fantasy / Gothic / Horror Si daca esti doar un personaj in cartea altcuiva?

• Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania • Premiul "Ion Creanga" al Academiei Romane • Nominalizare la Premiul "Jean Monnet" pentru literatura europeana • Roman tradus in Franta, Germania, Italia, Spania, Bulgaria si Macedonia

„Volumul Balade populare include o selecţie de texte baladeşti aflate în circulaţie, depistate la Arhiva de Folclor a Institutului de Filologie Română «Bogdan Petriceicu Haşdeu», precum şi dintr-o serie de lucrări tematice de folclor, culegeri selective, antologii etno-folclorice. Cartea este destinată studenţilor, profesorilor, etnologilor, tuturor celor care se interesează de problema constituirii speciilor folclorice, în special, a subiectelor baladeşti, de dinamica dezvoltării acestei specii folclorice în contextul general de evoluţie şi valorificare al tezaurului autohton.” (Tatiana Botnaru)

„Am ținut ca acest roman făcut din mărturii de familie și realism magic să apară la editura Cartier în amintirea bunicilor mei materni, români refugiați de două ori din Basarabia (în 1940 și în 1944), și a rudelor lor deportate de ruși în Siberia. Se întrețes în poveste mai multe trecuturi și mai multe memorii, iubiri, trădări, ospețe, cozonaci calzi, istorioare tragi-comice, destine frânte, exiluri voluntare, o Românie pierdută și o Românie regăsită în tulbure tranziție. Cartea mea e o declarație de dragoste pentru basarabeni.” Tatiana Niculescu

„După Ultimul an cu Ceaușescu, Daniela Rațiu publică un alt roman-vérité pe care nu l-aș recomanda celor slabi de inimă. Ceea ce pare inițial un scenariu distopic ce amintește de Drumul lui Cormac McCarthy se dovedește o reconstituire ficțională a unei catastrofe umanitare, cum a fost foametea de după război din Basarabia (și nu numai). E blestemul Europei răsăritene: ceea ce alții și-au imaginat, aici s-a trăit. Romanul își transformă cititorul în martor al celor mai cumplite orori. Cât reușește un om să mai rămână om? Care e limita? Pentru că ea există. Citită în contextul războaielor de azi, cartea capătă o rezonanță aparte. E o experiență nu numai literară, ci și etică.” Bogdan Crețu

„Scrisul Valentinei Șcerbani este ca o ploaie care sapă cele mai adânci răni și le spală.” (Tatiana Țîbuleac) „Romanul Orașul promis este construit ca un poem în transă și te acaparează cu atmosfera lui deopotrivă sumbră și fascinantă.” (Marius Chivu)

A fi în prezența unei persoane de care suntem îndrăgostiți activează nu doar nevoia de a primi și oferi iubire, ci și teama că va exista o repetiție a eșecului, a abandonului, a durerii din relațiile anterioare. Cei doi protagoniști ai cărții, Andra și Alexandru, intuiesc acest lucru și încearcă să își vindece suferințele vechi din relațiile cu părinții adoptivi, dar și cu foștii lor iubiți, prin implicarea în psihoterapia individuală, participarea la grupuri de dezvoltare personală, aplicarea unor instrumente menite să aducă schimbarea de sine, lectura unor cărți importante, dar și prin autoanaliză. Ei vor să își găsească viața de dinainte de traumele lor psihice, pentru a putea trăi în prezent relații satisfăcătoare pentru minte, afectivitate, suflet și corp. Cartea de față este un reportaj al efortului lor inteligent și curajos de a-și descoperi cea mai bună variantă a sinelui adevărat, pornind de la care să intre apoi în relație cu celălalt.

Teoria fricii e povestea lui Tase, un tip de 48 de ani, care-și dorește să facă stand-up comedy, dar suferă de trac. Își face propriul club de comedie, Stage Fright Club, pe scena căruia își spune liniștit glumele, în fața scaunelor goale și a celor două pisici ale lui. Pe scena asta urcă și unii dintre scriitorii preferați ai lui Tase: Daniil Harms, Franz Kafka, Charles Bukowski, Ilf și Petrov, Venedikt Erofeev, Bohumil Hrabal, Gabriel García Márquez, Mark Twain, J.D. Salinger, Sylvia Plath, Joan Didion, Virginia Woolf, Gellu Naum, Mihai Eminescu și alții. Fac stand-up comedy, fac stand-up poetry, fac stand-up history. Și, uneori, chiar stand-up tragedy. Lucrurile se complică atunci când ușile virtuale ale clubului sunt deschise cu forța, inclusiv cu forța dragostei, iar Tase e nevoit să-și învingă stage fright-ul. Sau nu. Teoria fricii e un roman de comedie, doar că, pe parcurs, frica devine personajul principal, iar comedia se transformă-n dramă.

Mistere urbane, călătorii fabuloase, dragoste și moarte. O fată este lovită de o mașină în fața Universității, tocmai în momentul în care își striga iubitul, iar sunetele care alcătuiesc numele lui fac o fabuloasă călătorie, producând o serie de incidente, pe care spiritul orașului le favorizează. O cămașă magică, o călătorie în timp, întâmplări stranii în Bucureștiul prezent și fanariot. Scris ca un puzzle, volumul conține 11 povestiri autonome, care pe parcurs se dovedesc legate, alcătuind o altă poveste, în planul secund al cărții.

Doina Gecse-Borgovan (n. 1974, Brăila) este jurnalist radio, absolventă de filologie (engleză–italiană), cu un masterat în comunicare și unul în sociologie. Scrie proză scurtă, publicată în periodice. Este colaboratoare a revistei Ficțiunea OPTm. Proză scurtă, în registru subiectiv, volumul propune un portret identitar și o galerie de personaje care treptat conturează biografia ficțională a autoarei. Brăila, Dobrogea și Clujul compun o poveste a lumii dunărene, multiculturală, cu alianțele, toleranța și conflictele ei.

Ciclul de povestiri incluse in Daruri se structureaza unitar in jurul personalitatii lui Bobocel, un erou literar caruia Ion Druta ii insufla viata si cumintenie exemplara, astfel incat acesta se impune, individualizat, intr-o tipologie a istetilor din literaturile pentru copii, de aiurea, prozatorul exceland aici intr-un discurs sagalnic, particularizat tocmai prin tonul mucalit, ponderat, discret al relatarii faptelor spectaculoase dintr-un univers domestic prin excelenta. - Constantin Cublesan

Ion Druta este un mare scriitor. El trebuie asezat, in orice istorie a literaturii romane, alaturi de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu ori Marin Preda. - Bogdan Cretu

Ion Druta este un scriitor din spita clasicilor romani Creanga, Sadoveanu, Cosbuc, Caragiale, in chip anume un scriitor popular, in acceptia larga, povestitor innascut si un mare savant cunoscator al limbii romane, de la izvoarele ei cele mai pure. Printre contemporanii de generatie, el poate sta alaturi de Marin Preda, Eugen Barbu, Fanus Neagu sau Nicolae Velea, cu specificarea ca, intre moldovenii de azi, el este cel mai mare. - Ion Rotaru

Dupa succesul rasunator al editiilor tiparite, in Romania si in alte peste 35 tari, Igor Bergler aduce publicului povestea lui Charles Baker din Biblia pierduta intr-o forma noua, cea de roman grafic. Ilustratiile lui Sorin Sorasan, cu un puternic impact vizual, prezinta personajele si aventurile acestora intr-un mod atractiv, dinamic si concis. Atat cititorii pasionati ai inegalabilului scriitor, cat si iubitorii de banda desenata vor fi captivati de rezultatul acestei colaborari inedite.

Revenind din exilul francez în România de astăzi, Letiției încearcă să recâștige moștenirea confiscată a familiei. Totul s-a schimbat, dar s-a îmbunătățit prea puțin; câștigă doar cine își face loc cu coatele sau își schimbă la timp alianțele politice. Autoarea ne vorbește despre dezamăgire, alienare și despre trecutul care nu trece într-un roman copleșitor. Totalitarismul plutește doar ca o umbră deasupra poveștii: când Letiția se întâlnește cu prietenii vechi sau se plimbă prin București, din adâncul minții ei răsar mereu amintiri difuze, legate îndeosebi de relația cu Sorin, în răspăr cu pruderia socialiste. Afară totalitarismul face ravagii, dar înăuntru miroase a alcool și sex secret. Proasta comunicare cu Sorin și avortul devin motive recurente, o disociere între trup și suflet. Naratoarea observă și-și amintește, dar evită să judece și să pună o lumină foarte puternică asupra faptelor: chiar și sub Ceaușescu, nu totul era rău.

Puiu Ozias, un om care a împlinit o sută de ani, este o mină de aur arhivistică. Împărtășind fapte care interesează istoria, bătrânul retrăiește, cu un amestec de cinism și suavitate, întâmplări din viață: iubirea distrusă de lașitate, loialitatea și prietenia măcinate de trădare, acte de eroism sabotate de jocuri de putere. Pe de altă parte, Vladimir Vasiliu, medic psihiatru, director în perioada socialismului al ospiciului de la Răstoaca Melcilor, este în conflict cu unul dintre bolnavii săi, Laban, un rege neîncoronat al azilului, admirat și temut. Laban – care a intervenit tragic și în viața lui Puiu Ozias – face legătura între două lumi, dinlăuntrul și din afara zidurilor; el este în același timp dușmanul și prietenul doctorului. Poveștile împletite ale lui Ozias și Vasiliu alcătuiesc o tulburătoare „arhivă a trădării și a mâniei”. Mica istorie și marea istorie sunt atrase deopotrivă într-un dans mortal.

,,Nu mi-am propus prin Pupa russa să scriu un roman politic sau să fac panorama socială a unei perioade istorice (comunismul românesc). Pupa russa nu este neapărat un roman narativ. El nu urmărește un destin, ci simptomele și devenirea unui caz individual. Leontina, personajul principal al romanului, e o existență în derivă, dar și o viață condamnată.” Gheorghe Crăciun

„Povestea de dragoste dintre voluntara, intransigenta, imprevizibila fiică a unui fost torționar și fiul fostei victime a acestuia îi oferă prozatorului Bogdan Crețu prilejul să facă în noul lui roman un portret al României din intervalul cuprins între anii ’50 (cu eflorescența temnițelor comuniste) și contemporaneitatea receptivă la mișcarea #metoo. Un portret relevant și foarte realist: torționarul e judecat doar de propriul copil, altfel rămânând prosper și liber până la moarte, viața deținutului politic e distrusă pentru totdeauna, iar urmașii lor direcți, marcați într-un fel sau altul de compromisurile și dramele familiale, nu se vor regăsi pe deplin niciodată. Întrețesute, cele două fire narative asigură tensiunea din Mai puțin decât dragostea, o carte densă, dramatică, puternică.” Mariana Codruț

La începutul anilor ’90, în plină perioadă de destrămare a Uniunii Sovietice, Zoia Vangheli era elevă în Chișinău. Fiică de bibliotecară, va fi transferată de părinți la o școală cu predare în limba română. Între alte schimbări, va asista neputincioasă la dispariția cărților ce îi încântaseră copilăria și la spectacolul convertirii entuziaste la românism a celor care până atunci fuseseră lăudătorii comunismului sovietic. În noua școală, Zoia, sensibilă și serioasă, se va împrieteni cu o colegă, îndrăzneața Katia. Povestea prieteniei lor, cuceritoare prin franchețea și lipsa de false pudori cu care e spusă, se desfășoară pe fundalul convulsiilor sociale și politice din acei ani. Dincolo de o maturizare grăbită care nu împlinește promisiunile adolescenței, ea ne lasă să întrezărim povestea unei țări întregi în epoca postsovietică.

Pare să fie jurnalul unei femei. Dacă ar fi să o credem pe autoarea poveștii-jurnal, e fiica unui scriitor cunoscut și, copilă fiind, a fost martora unor întâmplări de la Vila scriitorilor din Neptun, în vara lui ’83. Dacă ar fi să o credem, a existat un timp în care scriitorii se adunau într-o vilă de la Neptun în vacanțele de vară. Nichita voia să scrie un roman despre tinerețe, iar Ioan Alexandru și un căpitan de miliție discutau pe plajă despre posibilitatea demonstrării existenței lui Dumnezeu printr-o combinație de algebră și geometrie optică. Cezar Ivănescu, aterizat intempestiv într-o noapte la Vilă, încerca să elucideze circumstanțele suspecte ale morții lui Marin Preda din urmă cu trei ani. Oamenii de știință ai momentului aveau și ei un loc de întâlnire pe litoral, pe malul lacului Limanu, unde discutau despre bătrânețe, moarte și incertitudinea unui nou răsărit de soare.