Literatură română

Spre miezul nopții, la primele semne de viscol, la secție sună un telefon. Locotenentul Dumitrașcu răspunde. O femeie „în vârstă și bolnavă“, cu glasul sugrumat, cere sprijin: „Ajutor! Salvați-mă, oameni buni… sunt plină de sânge… Mor… Oameni buni…“. Convorbirea se încheie. Misterioasa întâmplare declanșează o acțiune palpitantă. Un adevărat deliciu literar, cartea Rodicăi Ojog-Brașoveanu ne provoacă să elucidăm un mister șocant.

Autorul pretinde a ilustra, la un anumit nivel narativ, relațiile incestuoase pe care le-ar întreține cu propria-i operă; nu trebuie să ne gîndim însă la jocuri de limbaj ca în cutare roman al lui Nabokov, unde anagrama de la insecte dă inceste, ci mai curînd la monștri (deși unii autori neagă faptul că ei s-ar naște din raporturi endogame). Monstruosul, în acest caz, este secretat, ca în anumite deliruri, de metamorfozele care, cu o rafinată știință a gradării, sînt împinse din sexualitate către întreg universul, izbutind a trezi acel amestec de fascinație și oroare tainică specific figurilor ambigue; în acest sens, modelul ascuns al Liei Mora pare a fi sir Aubrey de Vere, personajul lui Mateiu Caragiale, tratat însă în stilul lui D.H. Lawrence. Altfel spus, conform opiniei criticului literar Al. Cistelecan, în acest roman „Dumitru Ungureanu construiește o sexologie a creației”.

Cazul Magheru este o carte despre idealuri si crime, pacat si vinovatie, totul minunat asamblat intr-o captivanta intriga politista care va seduce iremediabil cititorul. Unul dintre cele mai reusite romane ale lui Mihail Drumes, Cazul Magheru spune povestea pasionanta a tanarului Ilarie, un intelectual sensibil si precoce, pasionat de psihologie si de pian care se hotaraste sa devina medic dupa moartea devastatoare a iubitei sale. Visul lui este sa-si definitiveze studiile in India, dar pentru asta ar avea nevoie de o gramada de bani. De unde ii va procura si oare cu ce pret?

Cine suntem după ce rămânem singuri?

„Toată dragostea dintr-o fotografie arsă” pune reflectorul pe relația dintre trei generații de femei, care înțeleg lumea în moduri aproape incompatibile unul cu celălalt. Familia și echilibrul ei precar sunt zdruncinate de internarea bruscă a celei mai vârstnice dintre ele. Fricile paralizante capătă contur în apropierea morții iminente. Mecanismele lor de apărare, mai ales felurile în care fiecare parazitează viața celeilalte, în numele datoriei și al iubirii materne, ies la suprafață. Iar Leia, aflată la mijloc(ul distanței), este cea care înregistrează schimbările, cea care (își) cerne realitatea, se străduiește să o transcrie și să-i dea un sens, cea care își negociază constant identitatea, în încercarea de a descoperi cine rămâne în afara statutelor de fiică și mamă și a găsi un drum spre (un) liman.

Romanul inedit Tozgrec” sporește numărul scrierilor de ficțiune ale lui Ioan Petru Culianu publicate postum: povestirile de primă tinerețe din „Arta fugii”, romanele „Hesperus” și „Jocul de smarald”. Vast șantier scriptural desfășurat între anii 1981 și 1984, „Tozgrec” este în bună măsură o carte de și despre magie, pandant și prelungire ficțională a studiilor de istoria religiilor semnate de Culianu și dedicate acestui subiect, major în viziunea sa: „cealaltă știință”, știința alternativă, implicând o concepție articulată asupra lumii și un comportament uman specific.

Cele patru versiuni existente – „Grădinile lui Tozgrec”, „Sid și Mekor”, „Păianjenul Hermion”, „Tozgrec urmat de extrase din presă privind Experimentul Lombrosa” – au desfășurări epice de sine stătătoare, în ele regăsindu-se însă Mekor Haym și Bătrânul Haym, Elis sau „onirologul” Caspar Stolzius – și, desigur, Tozgrec, figură legendară de magician, centru al unor rețele de putere, transformat aici în realitatea secretă în căutarea căreia se află toate celelalte personaje. Imens edificiu fantasmatic ale cărui planuri se întrepătrund sau alunecă îndepărtându-se unele de altele, romanul are în fundal Odessa începutului de secol XX, Amsterdamul, Elveția – și proprietatea californiană La Maja, apropiată de orașul imaginar Lombrosa, unde sălășluiește comunitatea adepților lui Tozgrec și unde Caspar Stolzius își desfășoară, începând din anii 1980, experimentele de manipulare a oamenilor prin inducerea anumitor vise. Biografic cu inserturi esoterice, realist pe secvențe, fantastic-esoteric și mitologic, „Tozgrec” apare drept cea mai enigmatică și mai fascinantă scriere dintre postumele lui Culianu.

Premiul revistei Observator cultural, ediția 2023, la categoria Proză

Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași, ediția 2023

Roman nominalizat la Premiile Radio România Cultural, ediția 2023, la categoria Proză

Roman nominalizat la Premiul Cartea anului 2022, acordat de revista România literară

Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie porțile palatului de oglinzi deformante al realității iluzorii în care trăiește Michi Lucescu.

Izolat de oameni și de viață într-o odăiță sărăcăcioasă închiriată în podul unei case vechi, acesta se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini în copilăria sa. Palierele îmbrăcate în gresie și faianță verde, ca o piscină interioară, conturează treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei în care a locuit cândva împreună cu Prințesa Ralu, mama lui teatrală și strivitoare ca o forță a naturii. Din această casă vie, străjuită de doi lei de piatră și lipită de cimitirul evreiesc, vedem Bucureștiul cenușiu al ultimului deceniu comunist și pe cel pestriț din anii de după Revoluție. În rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând ușile celor 11 apartamente și pătrunde în câte un vechi cinematograf bucureștean, devenind concomitent spectator și protagonist al unui film al ratării și (auto)distrugerii.

Episoadele acestui film, în care își joacă propriul rol sau poartă măștile altora, se derulează în puncte diferite din timp și spațiu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa până la un viitor postapocaliptic înghițit de ape, trecând prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca și New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. Căci Abraxas este deopotrivă lumină și întuneric, este viață și moarte simultan, este dragostea și uciderea ei. Este lumea întreagă.

Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. A urmat cursurile Facultăţii de Litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Actualmente este profesor la Departamentul de Literatură Comparată al Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie, proză și scenariu de film (din 2002 încoace). A publicat 9 cărți de poezie, 7 cărți de proză, 8 cărți de eseu. 14 din cărțile ei de poezie, proză și eseu au fost traduse în engleză, italiană, maghiară, franceză și bulgară. Cea mai recentă carte de poezie publicată – Sophia România (Casa de Editură Max Blecher, 2021); cea mai recentă carte de proză publicată – Un singur cer deasupra lor (Polirom, 2014); cea mai recentă carte de eseu – Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX (Polirom, 2016).

Cei care pornesc la drum sunt de obicei exploratori, emigranți sau turiști. În „Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri”, cel care-și croiește drum prin lume, străbătând veacuri, vremuri și continente, este un cântec. El se aude pentru prima dată în timpul foametei din Irlanda secolului al nouăsprezecelea, unde versurile lui exprimă compasiune pentru un deținut închis pentru furt de porumb. Pe urmă, cuibărit în memoria deținutului, cântecul ia calea coloniei din Macquarie, Tasmania, unde se transformă în protest împotriva abuzurilor penitenciare. Un jurnal de detenție ținut atunci este publicat în zilele noastre de un editor englez și intră în atenția unui anticar. În acest fel, cântecul se întoarce în Europa, unde devine, prin strădaniile unui fan, talismanul coral care-o însoțește pe Liverpool într-o finală de Liga Campionilor.

„Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri” este un roman despre suferință și solidaritate, despre spaimă și vinovăție, despre succes și eșec. Dar în primul rând este o poveste despre foamea de libertate pe care o simțim indiferent dacă suntem închiși în celula unei temnițe sau între zidurile convențiilor și prejudecăților.

Un roman inchinat memoriei, in care povestea unei familii dobrogene ne poarta de la mica la marea istorie. Roman cu tenta autobiografica despre bunicii si parintii naratoarei si o intreaga comunitate de nationalitati diferite (greci, bulgari, turci, romani) traitoare in localitatea dobrogeana Vadu (numele de azi al satului Carahorman/Caraharman). Povestile acestei familii se deruleaza de-a lungul istoriei pana in prezent, redescoperite de naratoare prin intermediul Caietului unchiului sau, care si-a pus pe hartie, la indemnul acesteia, memoriile. Naratiunea ne poarta in cercuri concentrice de la mica la marea istorie, uneori ratacindu-ne, alteori privind lucrurile din unghiuri diferite ca sa ajungem, in cele din urma, dupa trairi intense, la cuibul din inima ei, al mamei, al bunicii, al acestei localitati fabuloase, un Macondo la malul marii.

Nimic nu prevestise întâmplările ce tulbură existența ștearsă a fostului soldat, în Roma primului veac după Hristos. Pe neașteptate, războinicul de odinioară, silit să-și accepte ratarea ca slujbaș al cohortei urbane, e prins în păienjenișul intrigilor ce amenință Imperiul.

Initial, prozele cuprinse in Momente au avut o relatie privilegiata cu realitatea imediata, cu lumea romaneasca traitoare intre 1870 si 1900. Treptat, aceasta functie de reprezentare, de transpunere a unui instantaneu s-a pierdut, accesul cititorilor la evenimentul in sine fiind estompat. Caragialesca este insa senzatia ca azi vedem aceste texte drept analize de adancime pentru lumea noastra de dupa 2000.

„O intelectuală aflată într-o stare posttraumatică și o adolescentă desțărată pornesc într-o excursie spre rădăcini. Călătoria e, deopotrivă, o ciocnire între generații, o incursiune în istoria familiei și a C.-ului, o experiență de (auto)cunoaștere și regăsire, o aventură în căutarea sensului existenței. Tema fierbinte a emigrației românilor de azi în Occident se oglindește în transmutarea unor italieni pe pământ românesc, la mijlocul veacului al XIX-lea. Poți trece «Linia Kármán» fără explozie sau năruire? Numai marea literatură reușește să surprindă nuanțele infinitezimale și imprevizibilul tuturor transgresiunilor umane. Linia Kármán e un roman tulburător despre multiplele forme de locuire, dislocare, acomodare, nu doar în/din spații geografice și biotopuri diverse, ci și în ceea ce privește propriul sine, identitatea și alteritatea, prezentul și trecutul, realitatea exterioară și cea psihologică, viața și moartea, adevărul și ficțiunea. Andreea Răsuceanu este o prozatoare extraordinară, o creatoare originală de lumi actuale și apuse, zdruncinate de drame individuale și colective, conturate cu precizie realistă și învăluite într-o copleșitoare poezie a crepuscularului.” Gabriela Gheorghișor

„Treizeci de povestiri care curg una într-alta cu blândețe, melancolie, calm, uneori cu o resemnare care destinde. Cu fiecare text, Cătălin Pavel pune în mișcare câte un carusel discret. La un moment dat, toate se rotesc silențios, arătându-și limpede și coregrafic ocupanții provizorii. Simfonie de short movies. Cu fiecare rotire, sunetul devine mai clar, vezi personajele, le percepi timpul, secvențial, dar neîntrerupt, te umpli de lumina aurie de toamnă dulce, în care iubirile sunt mai mereu la timpul trecut ori trimise într-un viitor improbabil, iar amintirile umplu misterios fiecare alveolă încă goală de sens. Citim rar proză adevărată (vasăzică narațiune, și încă în genul scurt, atât de dificil) în veșminte poetice cu valoare de elixir. Cătălin Pavel este un scriitor de esență rară, imposibil de definit până la capăt și, tocmai de aceea, profund adictiv.“ — TANIA RADU

„Prozele scurte ale lui Cătălin Pavel sunt admirabile piese de virtuozitate, dar fără nimic ostentativ. Autorul lucrează în tușe fine, privilegiază notația subtilă, vagul, finalul deschis. Personajele sunt uneori siluete fragile, ce se întâlnesc întâmplător și amorsează o conversație fără a o duce până la capăt. Cadrul e citadin, având ingredientele modernității – automobilul, tramvaiul, metroul, trenul, supermarketul etc. Cu o exemplară discreție, prozatorul pune sub lupă frânturi de destin, frământări existențiale și traume sufletești. Scriitor consacrat, personalitate complexă și mereu gata să ne surprindă, Cătălin Pavel ne cucerește, o dată în plus, prin aceste proze de mare rafinament.“ — ALEXANDRU CĂLINESCU

Lumința Rusu reinventează un stil literar, realismul, aducând forma artistică foarte aproape de cititor și de ceea ce trăiește el în fiecare zi fără să realizeze acest lucru. Naturalețea scriturii devine însăși vocea celui care citește, astfel încât nici nu-și dă seama că se transformă în personaj, devenind parte din acțiune și din răspuns.

Cărțile Simonei Antonescu împrospătează, printr-o scriitură modernă, bestsellerul cu tematică istorică. Un epic tensionat, savuroase descrieri de epocă, personaje cu halou mitologic. De astă dată, autoarea o reabilitează pe Doamna Chiajna, cea mai importantă personalitate feminină a Evului Mediu românesc...

O prietenie proiectata acronic. Doua destine - doua copile devenite femei, traind iubiri pustiitoare, duse pana la sacrificiu. Traiul comunist care se prabuseste sub ochii lor, tradari si reveniri, experienta emigrarii, dar, mai presus de toate, REGASIREA. Un roman tulburator, introspectiv, penduland intre oraselul romanesc provincial, cuib vetust al devenirii celor doua, si prezentul cosmopolit. Hazardul, manifestat prin intalnirea lor intamplatoare dintr-o parcare, le pune fata-n fata. Trecutul iese din matca coplesitor - panaceu pentru sufletele celor doua femei, si pare a rezolva ecuatia cautarilor si nelinistilor. - Em Sava

Cunoscuta drept Psi in lumea bloggerilor, Camelia Sima este o prezenta consistenta pe scena literaturii romanesti contemporane, o za esentiala intr-o inlantuire fireasca de scrieri menite sa dainuie. Faptul ca acum a decis sa debuteze este doar "o intamplare a fiintei", cum ar zice poetul. Nu are nimic de-a face cu maturitatea ei stilistica, pentru ca scriitoarea si-a muncit condeiul, l-a ascutit, l-a condamnat, l-a inaltat, l-a sfintit cu inghet si cu foc. L-a facut cutit insangerat, floare de primavara ori fulg de nea. Truda i-a fost altar, iar rezultatul este absolut coplesitor.

Issabela Cotelin creeaza o complexitate de situatii ce decurg firesc, in care omul apare raportat la macrocosmos, dar nu reuseste sa evadeze. De fapt, in centrul romanului sau este femeia. Construit pe doua planuri paralele (...), iubirea dubla a Iuliei Apostol se desfasoara in "spatiul laborator" creat de autoare, in colturi dintr-un univers prefigurat, retoric, metaforic. Perspectiva narativa, in care din iubirea fireasca apare o alta, o "complementaritate", cum ea insasi o defineste in roman, aduce cu sine "sentimente ce nu-mi pareau omenesti, ce ieseau navalnic din mine, necunoscute". Si totusi intoarcerea la realismul obiectiv, lipsit de magia descoperita, vine tot firesc cand descopera acea stea nebanuita si o margareta printre florile primite.

Scriitorul Petru Racolta creeaza o problema pornind de la o intrebare banala si, printr-o constructie realista a evenimentelor, poarta cititorul prin meandrele unei intrigi stufoase si spumoase, din care nu lipseste umorul din coltul gurii, cu care ne-a obisnuit.

Adia, personaj simbolic, cu nume de origine africana, insemnand "cadou", este liantul textelor Luisei Apostol si, in acelasi timp, avatarul autoarei. Cu o usurinta eleganta, scriitura baleiaza sinestezic intre genuri literare diferite, intr-un balans intertextual, avand in subsidiar un consumator fin de cultura, un creator de perspective. Cititorul este invitat la revelatie, la slalom printre opinii, la metafore incantatoare, la duiosii gentile, dar si la sinusoidale artistice si emotionale, impecabil insumate intr-o figura de stil atotcuprinzatoare: Meandre. - Em Sava

Daca in ,,Mouelle Roucher" Iubirea ni se infatiseaza a fi una matura, misterioasa si responsabila deopotriva, in Lucette - Viata dincolo de imunitatea zero Cosmisian ne prezinta o Iubire cu chip de copila, care a daruit candva Speranta oamenilor. Ca mai tarziu, in cel de-al treilea roman, Mariette - Muza si Inspiratia lui Jules Verne, autorul sa ne dezvaluie o alta dimensiune a Iubirii, si anume una in care fragilitatea intr-o lume scortoasa si gri poate conferi un plus evolutiei umane.

Poate o carte in care ultimele clipe ale unor oameni se deruleaza pe fundalul unor boli incurabile, cu toata incarcatura lor emotionala aferenta, sa lase lumina sau speranta cititorului? Poate filmul vietii lor sa influenteze firul gandurilor celor cu care se intersecteaza, fie cat clipa ascultarii, fie cat o schimbare ulterioara de atitudine? Sau povestile altora au pretul unei intamplari, pe langa care trecem si ne vedem de ale noastre mai departe?

Combinatie intre thriller clasic, politic si stiintific, Criptic este, cu siguranta, un roman revolutionar, o carte palpitanta, cu rasturnari de situatie si suspans absolut.

Diana Fanea scrie altfel. Diana Fanea ne teleporteaza intr-un spatiu cultural diferit, ale carui cutume, a carui mentalitate surprind cititorul de la primele randuri. Personajele principale, doua la numar, sunt creionate alternativ, pe capitole, iar autoarea creeaza un dinamism inedit ce are darul de a mentine tensiunea constanta pana la final.

„O reuniune de douăzeci de ani de la terminarea liceului este punctul de pornire al unui șir de evenimente, reașezări interioare și descoperiri de sine în care, probabil, mulți dintre noi se vor regăsi. Tăceri vinovate care acoperă traume, căsnicii cu nefericirile ascunse de ochii lumii, iluzii de care se agață personajele din teama de a înfrunta adevărul, caruseluri de emoții care ajung să genereze frustrări și să le perpetueze.
În romanul său de debut, Nu-i ușor să fugi de fericire, Laura Frunză reușește să-și captiveze cititorul mai ales prin protagoniștii săi cu care este ușor de empatizat. Ileana este o fotografă de renume internațional, frământată de nesiguranțe pe care le maschează sub o aparență de femeie dezinhibată și liberă. Puterea ei stă în lipsa rădăcinilor și a oricăror legături afective profunde. Dar reapariția în viața ei a lui Bogdan, fostul coleg de liceu, dezvăluie faptul că aceasta nu este de fapt o putere, ci mai degrabă o slăbiciune. De cealaltă parte, Bogdan este un polițist ușor atipic, care se străduiește să-și crească singur cele două fetițe și care, bazându-se mai mult pe intuiție și pe perseverență, reușește să forțeze granițele strâmte ale fricii de viață a Ilenei.
O carte care propune și apoi rezolvă destine complicate, noduri dureroase în viețile familiilor sau diferite tipuri de abandon – fizic și emoțional. Prin acest debut frumos, ambițios prin temele abordate, cu o sinceritate și o căldură a stilului care te apropie de personaje și le face ușor de îndrăgit, Laura Frunză ne provoacă să ne întrebăm dacă înțelegem oare ceva din traumele prin care trecem și pe care, de multe ori, le perpetuăm la rândul nostru către generația următoare." Simona Antonescu

Romanele-haiku pulsând între copertele acestei cărți parabolă-pamflet-poem sunt tot atâtea reacții ale unei conștiințe ultragiate de formele înșelătoare pe care le îmbracă adevărul – fie el cel filozofic, fie el cel religios, fie el cel literar, fie el cel moral...

La câteva zile după ce a împlinit o sută de ani, istoricul Neagu Djuvara, care îl cunoscuse pe Unchiul Serenus și citise Îngerul de pe auto­stradă, mi‑a telefonat invitându‑mă să trec pe la el: avea une grosse surprise. La prima descindere în București m‑am oprit și pe strada Philippide, unde „bătrânul minune” al istoriografiei noas­tre a petrecut ultimii ani din viață...

Tema este străinul în Japonia, gaijin-ul, acest fir de nisip care pătrunde ca un parazit în scoica societății japoneze, martor al lumii care nu-l va accepta niciodată până la capăt și pe care se chinuie s-o înțeleagă, ca să se poată înțelege pe sine.

Moartea părinţilor trezeşte în Margarita Kostenko amintiri de mult reprimate despre istoria tulburătoare a familiei. În casa părintească regăseşte, între filele unui jurnal, fotografia de grup a unor gardieni stând lângă o groapă comună din lagărul de la Treblinka, cu tatăl ei în mijlocul lor. Revoltată, Margarita simte nevoia acută să afle întregul adevăr despre părintele ei, iar căutările o aruncă într-un infern emoţional: cum mai poate să respecte a cincea poruncă biblică? De ce au păstrat părinţii fotografia? De ce mama nu i-a părăsit tatăl?

Un șantaj, două crime, un pașaport, două piste... Un vis de înavuțire și idealul de a ajunge în Occident. Mai multe afaceri, mai mulți infractori. Personaje fascinante și întâmplări captivante într-un roman care te ține cu sufletul la gură. Cu inegalabilul său talent, Rodica Ojog-Brașoveanu ne propune să descifrăm un nou mister șocant.