Literatură română

Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2022, la categoria Proză

Într-un aeroport se întâlnesc un bărbat şi o femeie care descoperă, întâmplător, că au aceeaşi destinaţie. După călătorie, scânteia atracţiei pe care au simţit-o unul faţă de celălalt îi împinge rapid într-o relaţie intensă, dar în scurt timp apar şi problemele. Este o relaţie din care ea va evada de câteva ori, iar el o va aduce înapoi de fiecare dată, făcând-o încetul cu încetul să devină dependentă de el. Însă cum ar putea să funcţioneze lucrurile între un bărbat atât de sigur pe el şi învăluit în mister, ce pare să vină de nicăieri, şi o femeie ce poartă mereu cu sine eşecul tuturor relaţiilor la care a fost martoră, începând cu cea a părinţilor ei?

„Tânăra româncă scrie diferit şi revigorant, înţepător, curajos, limpede.” (Annette König, Die BuchKönig bloggt)

„Una dintre cele mai puternice voci ale literaturii tinere româneşti.” (Medana Weident, Deutsche Welle)

La Ion Marin Sadoveanu, pentru intaia oara, romanul nu se intoarce in satira impotriva parvenitismului si in elegie pentru reprezentantii crepusculari ai marii proprietati rurale. D-sa contureaza fizionomiile, pune oamenii sa faptuiasca, ii lasa apoi sa actioneze potrivit logicii interioare individuale si nu intervine in nici un fel ca sa-si tradeze preferinta pentru vreunul sau altul. N-am citit poate de la Ion de Liviu Rebreanu un roman romanesc asa de obiectiv ca Sfarsit de veac in Bucuresti.

Cu un titlu în cea mai bună descendență mizerabilistă, Treș ne propune două texte autoreferențiale magnetice, dense emoțional, foarte bine strunite stilistic. Cei doi Dani din Botoșani își fac de cap literar, spre deliciul cititorilor. Dan Naciu este imploziv, timid, contorsionat, ventriloc, în timp ce Dan Sociu are o privire cu rază medie de acțiune, imprevizibilă, de o cruzime bine temperată, de o sinceritate programatică, de o luciditate fără miză declarată. Ambele personaje par analfabete empatic și cu sentimente anesteziate local, ceea ce le face să ne livreze detalii surprinzătoare, sordide sau dureroase cu multă dezinvoltură. Dan Naciu ne propune un mizerabilism 2.0, next generation, în timp ce la Sociu subrealismul contondent alunecă în eseu ori în episoade suprarealiste.

Dintre sute de catarge este o poveste despre lupta pentru supravietuire, despre ganduri, mustrari de constiinta, sacrificiul de sine pentru binele celorlalti, despre manie, disciplina, sau lipsa ei. Pe un platou de pe muntele Giumalau, cincisprezece partizani din grupul „Stanca“, specializati in aruncarea in aer a esaloanelor militare hitleriste, fac ultimele pregatiri pentru a trece la indeplinirea unei misiuni grele... poate ultima, caci, asa cum arata evenimentele, razboiul se apropie de sfarsit. Sunt insa tradati, iar nemtii vin pe urmele lor. Reusesc sa iasa din incercuire, nu fara pierderi de vieti omenesti, si asa incepe un mars istovitor, prin codrii desi si intunecosi din muntii Calimanului, despre care niciunul dintre ei nu stie unde, cand si cum are sa se termine.

In 1944-1945, timp de 80 de zile, Corpul 7 armata a dus o ofensiva neintrerupta pe teritoriul Ungariei. Revelion ’45 recompune evenimentele petrecute in cele 15 zile si nopti ale actiunilor din cadrul operatiei „Budapesta“, care s-au soldat cu 11 000 de morti, raniti si disparuti. Revelion ’45 nu este doar o insiruire de documente, asa cum Haralamb Zinca ne-a obisnuit. De data aceasta, amintirile, memoriile, sintezele sunt invelite intr-o aura de poveste, cu personaje de fictiune care povestesc despre faptele eroice ale ostasilor romani. Scriitorul Corneliu Cara, alter ego-ul lui Haralamb Zinca, reapare pentru a convinge un participant la luptele pentru Budapesta sa-si rememoreze acest moment prin dialoguri cu fostii sai camarazi, lasand generatiilor viitoare o fila de istorie.

In 1944, Haralamb Zinca s-a inrolat voluntar pe frontul antihitlerist, traind ororile razboiului, care l-au indemnat sa scrie nu numai un jurnal, ci si povestirile pe care le-a publicat mai tarziu. Zefirul este o culegere de schite si nuvele despre zilele celui de-Al Doilea Razboi Mondial, de o extraordinara delicatete, in care abunda personaje sensibile, dar care insa actioneaza cu hotarare atunci cand este nevoie si care isi arata, in acele momente, trasaturile de caracter exceptionale. Acestora li se adauga cateva insemnari si reportaje dedicate Armatei Romane a anilor ’50.

Acest mic roman (sau volum de proze) ofera o experienta agreabila atat celor care il citesc pentru prima data, cat si celor care il recitesc. Felul in care Sebastian reprezinta femeile aici poate sustine acuzatia de misoginism. Ele apar de regula in ipostaze pasive, avand un statut aproximat prin cel al plantelor sau al obiectelor, sau fi ind identifi cate ca simple anexe ale barbatilor.Toate aceste amanunte trebuie citite, desigur, in contextul intelectual al epocii. Era curent in acea perioada un misoginism care opunea „pasivitatea“ femeii (creditata cu capacitatea de a crea doar in plan biologic, dar nu si in cultura) energiei creatoare in plan intelectual prin care erau legitimati barbatii. (Mihai Iovanel)

Jocurile Daniei este, inainte de toate, unul dintre cele mai moderniste romane ale epocii, unul dintre varfurile unui subgen care, abia dupa 1930, se manifesta cu toata forta in spatiul romanesc – romanul de dragoste.Eroina acestui roman este un construct, un obiect a carui voce se face auzita doar pentru a-si confi rma propriile limitari arhitecturale. Dania este cea mai autentica golden girl a literaturii romane, iar tragedia ei este aceea de a aparea cu cateva decenii mai tarziu, cand neadecvarea ei la contextul istoric si literar poate duce la interpretari reductioniste.Dania este primul personaj feminin pe care naratorul nu-l mai educa, prima femeie care rastoarna raporturile dintre naratorul-barbat si eroina si are avantajul unei pozitii superioare. (Daiana Gardan)

Donna Alba e un plonjon pe care e greu sa-l pui intr-o categorie anume si care  confirma impresia ca avem clasamente literare si loc la microfon, nu doar din considerente valorice. Am fost total fascinata de maniera fina prin care se penduleaza la granita dintre real si aproape-real, de cautarea obsesiva a frumusetii care se invecineaza cu fatalitatea. Cu toate ca elogierea perfectiunii feminine primeste de ceva ani eticheta „subiect epuizat”, aici nu are nimic previzibil. Alba e aliasul femeii perfect naucitoare, o Gesche Gottfried care are in loc de otrava farmec si o forta de atractie atat de mare incat simpla ei prezenta capata valente seismice. Ea volatilizeaza si restabileste distantele- fie ele temporale, afective sau de alta natura. Pe langa „duelul” dintre barbatii din viata ei, sunt surprinse foarte bine si duelurile interioare deloc de neglijat, precum cel al lui Mihai Aspru caruia ii place aceasta viata dubla, aceasta scormonire cu tarnacopul in tot mai adanci subterane (desi operatia se petrece la mansarda). E o carte despre alegerea intre a infrange si a te lasa infrant, intre a cauta aparitia providentiala si a fi aparitia providentiala. Orice si oricine ar fi (in interiorul acestui roman sau oriunde), rezilienta e cea care incetineste, dar nu anuleaza autodistrugerea. In Donna Alba, un simplu schimb de priviri si de intimitate e suficient pentru a nu mai fi cel/cea de dinainte de toate acestea.

Roman experimental metafizic, Adam si Eva iese in evidenta prin universul fictional intru totul coerent si simetric, in care metempsihoza functioneaza ca principiu esential. Dihotomii precum bine/rau sau sacru/profan fusesera consumate narativ in perioada in care Liviu Rebreanu isi scria romanul, dar mitul complementaritatii androginice continua sa produca fictiune si astazi, absorbit in cultura de masa si constant reinventat, figurand adesea ca unica abatere de la cinism si cartezianism a protagonistilor.

Scris sub forma de jurnal si publicat in 1933, Adela e considerat unul dintre cele mai bune romane de analiza psihologica ale literaturii noastre. A fost conceput in perioada in care inca se mai simteau la noi reverberatii ale romanului modernist din Occident. Adela e una dintre multele carti in care personajul principal feminin exista aproape doar ca proiectie a imaginatiei, sau ca anexa a celui masculin. Acesta nu e un roman de dragoste, pentru ca nu propune o imagine reala a iubirii, fie ea si neimplinita, si pentru ca lipseste total intelegerea partii feminine, pe care doar o ghicim.

Romanul Patimi ne spune povestea trecerii – individuale, dar si colective – dintr-o lume in alta, a tranzitiei de la o epoc a dominata de mica aristocratie rurala spre una a functionarimii burgheze si a capitalismului. Sofia Nadejde construieste un spatiu de granita in care nu se lupta doar doua feluri de oranduiri sociale, ci si doua tipuri de morala.Desi, pana la urma, se va impune morala pragmatica si cinica a inavutirii de tip capitalist, vocea nostalgica a naratorului (si, poate, a autoarei insasi) deplange – cumva paradoxal pentru o scriitoare socialista – vechea lume a aristocratiei si reperele oferite de aceasta. Drama sociala e dezvoltata pornind de la o intrig a de moravuri: Matilda, sotia boierului Mustea, are o relatie extraconjugala. Motivul, ne las a sa intelegem autoarea, e monotonia crunt a a vie tii de la tara. Femeia renunta la familie de dragul aventurii, fugind la oras cu amantul si cu banii furati de la sot. Robia banului: A doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fiul unui imigrant s arac, hot araste c a singurul scop al vie tii lui este s a ajunga bogat si respectat. Timp de zeci de ani, acesta isi urmareste cu incapatanare telul, fara sa tina seama de dramele ce se petrec in jur. Devenit unul dintre cei mai importanti bancheri ai Romaniei, descoper a insa ca bogatia nu o poate tine aproape pe singura persoana pe care a iubit-o vreodata. Parinti si copii: Tache Serafim ramane singur cu cei patru copii – Zoe, Magda, Georgica si Ilie, dup a ce sotia lui, Eliza, moare dand na stere celui mai mic dintre ei. Incurajat sa se insoare din nou, Tache refuza, mai ales pentru ca nu poate avea incredere ca o alta femeie ii va creste corect copiii. Prefera, astfel, sacrificiul fiicei celei mari, Zoe, care renunta la tot pentru a- si creste fratii si surioara, dar care asista neputincioasa la esecul constant al acestora, caci Georgica ajunge medic doar pentru a vedea ca nu poate sa rezolve nimic din cauza unui sistem erodat pe toate partile, Magda ajunge sa fure, iar Ilie este urmarit de politie. Romanul devine, astfel, tocmai prin situa tiile prin care trec copiii odat a ajunsi adulti, o pledoarie consistenta pentru fidelitate, invatatura si cinste.

La sfirsitul deceniului patru al secolului 20, o frumoasa, cocheta si rasfatata actrita facea furori in societatea romaneasca: Leny Caler. Pentru Camil Petrescu, a fost intruchiparea perfectiunii feminine, actrita regasindu-se in Ela din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, in Emilia sau chiar Doamna T din Patul lui Procust. Pentru ea, Mihail Sebastian, indragostit nebuneste, a scris Jocul de-a vacanta. Tudor Musatescu i-a dedicat toata opera dramatica de dupa ce s-au cunoscut. Elly Roman a compus cantece de muzica usoara pentru vocea ei, pe care Leny le-a inregistrat la casa londoneza de discuri His Master's Voice. Tudor Arghezi, de obicei critic aspru al actorilor, i-a remarcat interpretarea si i-a dedicat un poem in proza intr-un numar al revistei Bilete de papagal. Autoexilata la Berlin spre sfarsitul vietii, actrita si-a scris memoriile, lin care trateaza cu delicatete afacerile sen-timentale, descriind doar o iubire: cea pentru sotul ei.

Romanul debuteaza abrupt, cu marea calatorie din 1930 a „financiarului” Baruch Landau, soldata cu disparitia sa socanta, apoi anul 1925, an de cotitura, cand, casatorit cu Mira fiica unui rabin, cauta sa plece la Bucuresti pentru a iesi din saracie. Epopeea familiei Landau incepe in ghetoul din Dorohoi, continua la Braila unde tatal, croitorul Mendl Landau, decide sa se mute pentru a scapa de saracie. In copilarie, Baruch face cunostinta cu antisemitismul in mai multe forme, de la framantarile din 1907, cand taranii rasculati se dezlantuie impotriva evreilor, sau cand sustine examenul la liceu, la care obtine nota 8,33 dar nu este primit deoarece locurile fusesera completate cu „neevrei”. Neavand bani pentru o scoala particulara, se angajeaza mai intai ucenic la un fotograf, apoi functionar la o societate comerciala. Se apropie de miscarea socialista, fiind fascinat de Stefan Gheorghiu sau Panait Istrati. Baruch devine obsedat de problema evreiasca, incearca sa scoata o gazeta in idis si chiar sa lanseze o miscare de popularizare a limbii si literaturii idis. Romanul se incheie brusc prin seducerea brutala a Mirei. Ghetto veac XX a fost prima parte a unei trilogii planuite de Benador, in care urmatoarele volume ar fi fost Mal si bezna, si Urcus in gol. Acestea insa n-au vazut niciodata lumina tiparului.

Roman al constiintei, in buna traditie dostoievskiana, Am ucis pe Dumnezeu trateaza drama metafizica a unui pictor bucurestean, framantat de problema existentei lui Dumnezeu. Adrian Vornicu, fiu de preot si fost seminarist, pune la indoiala existenta lui Dumnezeu. Pictor fiind, se considera un demiurg, ridicandu-si creatia artistica la nivelul celei divine. Intra in scena Demian, un alter-ego demonic, menit sa-i atate necredinta. Pictorul cauta raspunsuri la dilemele sale mistice, stand de vorba cu detinutii din inchisoarea Doftana. Episoadele succesive de „iluminare” par rataciri ale unei minti pe cale de a innebuni. Intamplarile se succed halucinant, intr-o (supra)realitate grotescabsurda. Adrian este tot mai aproape de gestul final de eliberare a constiintei, intocmai ca in Crima si pedeapsa.

Un roman despre iubire si bani, despre avaritie si goana dupa avere cu orice pret. A doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fi ul unui imigrant sarac, hotaraste ca singurul scop al vietii lui este sa ajunga bogat si respectat. Timp de zeci de ani, acesta isi urmareste cu incapatanare telul, fara sa tina seama de dramele ce se petrec in jur. Devenit unul dintre cei mai importanti bancheri ai Romaniei, descopera insa ca bogatia nu o poate tine aproape pe singura persoana pe care a iubit-o vreodata.

Un roman cinic despre felul in care puterea de sacrificiu isi rateaza totusi misiunea intr-o lume atat de inegala. Tache Serafim ramane singur cu cei patru copii – Zoe, Magda, Georgica si Ilie, dupa ce sotia lui, Eliza, moare dand nastere celui mai mic dintre ei. Incurajat sa se insoare din nou, Tache refuza, mai ales pentru ca nu poate avea incredere ca o alta femeie ii va creste corect copiii. Prefera, astfel, sacrificiul fiicei celei mari, Zoe, care renunta la tot pentru a-si creste fratii si surioara, dar care asista neputincioasa la esecul constant al acestora, caci Georgica ajunge medic doar pentru a vedea ca nu poate sa rezolve nimic din cauza unui sistem erodat pe toate partile, Magda ajunge sa fure, iar Ilie este urmarit de politie. Romanul devine, astfel, tocmai prin situatiile prin care trec copiii odata ajunsi adulti, o pledoarie consistenta pentru fidelitate, invatatura si cinste.

Matei este un pusti de 13 ani care, suparat de faptul ca parintii lui au divortat, se refugiaza in casa Bunicului, aflat deja la a patra pensionare si, mai nou, pasionat de pictura. Bunicul este insarcinat de Alexiu sa faca lumina in cazul disparitiei unei fete, si astfel intra intr-o lume dominata de droguri, pariuri si prostitutie, populata de personaje care mai de care mai colorate. De aceasta data are ajutoare de nadejde: Matei are puteri paranormale, reusind sa vada si sa auda ce fac si ce vorbesc oamenii asupra carora se concentreaza, Tom, ratusca Agapia si iepuroaica Doly au darul vorbirii, asa ca intreaga trupa porneste pe urmele infractorilor, in paralel punand la cale si impacarea parintilor lui Matei, prin metode mai putin conventionale.

„Sunt oameni care nu pot trai nejudecati; constiinta lor ii impinge sa-si dezvaluie maruntaiele in fata lumii, altfel ajung singuri sa si le sfasie.“ Razboiul a trecut, dar evenimentele de atunci au lasat urme adanci. Bunicul si Panaitescu sunt invitati de un fost colaborator intr-o statiune, pentru a se bucura de efectele binefacatoare ale izvoarelor. Dar acesta este doar un pretext. Bunicul este chemat, de fapt, sa scoata la lumina un adevar dintr-o epoca pe care o stie prea bine. Un caiet de scoala al unei fetite ucise de o mina ramasa din razboi, in care, pe langa compuneri, sunt si fi le din jurnalul de razboi al unui barbat, destinele incalcite si impletite ale oamenilor din acea vreme, precum si intamplari stranii si aparent ilogice petrecute in preajma lor trezesc in Bunic dorinta de a descoperi ce se ascunde sub calmul aparent.

O poveste despre razbunare, oarecum fantastica si cu o doza de imprevizibil. Bunicul se afl a in spital in urma unui atac de cord. Colegii de salon simt nevoia sa-i impartaseasca povestile lor de viata, care, in mod ciudat, se impletesc, chiar daca unul dintre ei nu-si aduce aminte de celalalt. Destinul tragic al unui personaj comun acestor povestiri il impresioneaza pe Bunic, iar fi rele, legate unul de altul prin intermediul povestirilor celor doi si prin adaosul de date parvenite din randurile unei scrisori anonime, il pun pe ganduri, cazul devenind, astfel, pentru el, unul de constiinta.

Bunicul si Panaitescu se imbarca intr-o noua aventura tocmai in... Thailanda. Cei doi detectivi temerari pornesc in cautarea unei fete care in urma cu trei ani plecase singura, fara stirea parintilor, intr-o tara asiatica si de atunci nu mai daduse niciun semn de viata. O cheama Simona. Seamana cu o fosta iubire a Bunicului care il parasise brusc in urma cu douazeci de ani si pe care o cheama la fel. In avion, bunicul mai are o surpriza: stewardesa se numeste tot Simona si seamana izbitor de mult cu cele doua disparute. In plus, il roaga pe Bunic sa semneze o carte pe care acesta o scrisese cu douazeci de ani in urma: Bunicul, Thailanda si? Care este legatura dintre cele trei Simone si, mai ales, va reusi Bunicul sa le gaseasca?

O poveste despre cultul personalitatii, imbogatire peste noapte si razbunare. Dupa Revolutie, trupul unei femei este descoperit aproape descompus pe malul Ialomitei. Un parinte indurerat isi recunoaste fata dupa degetele mici de la picioare, indoite intr-un mod ciudat. Insa femeia moarta are injur de 40 de ani, iar fata disparuta avea abia 23... Intra in scena si medicul legist Gogu Pomisor, care le cere Bunicului si lui Panaitescu, acum detectivi particulari, sa afle cine se afla in mormant si unde este fata asa-zis moarta.

Romanul publicat de Petre Salcudeanu in 1980 si ecranizat patru ani mai tarziu, imbina suspansul unui policier clasic cu o patrunzatoare analiza a unor oameni avizi de putere si imbogatire. Bunicul si Panaitescu, pensionati in urma cu un an, se afl a in Delta Dunarii, intr-o calatorie de placere. Vacanta le este tulburata de o descoperire macabra la bordul vasului Pescarusul, iar cei doi hotarasc sa elucideze cazul Verei Varlaam, o tanara data disparuta dupa ce depistase nereguli masive in registrele unei ferme de porcine din zona. O ancheta cu multe necunoscute si rasturnari de situatie, in care adevarul pare tot mai difi cil de scos la lumina din cauza ostilitatii cu care pasagerii isi protejeaza interesele mai mari sau mai mici.

Cartea a fost ecranizata cu succes in 1980, sub titlul O lacrima de fata. Bunicul si Panaitescu investigheaza moartea suspecta a unei tinere satence, intr-o naratiune plina de suspans. Bunicul si Panaitescu ajung in pitorescul sat Salcioara de pe valea Muresului pentru a ancheta moartea tinerei localnice Ana Draga, caz pe care autoritatile locale l-au clasifi cat drept accident. Piedicile puse in cale de catre sateni nu reusesc sa-i opreasca pe cei doi detectivi din cautarea adevarului. Rezultatele cercetarilor vor arunca o lumina noua asupra biografi ei victimei, dar, mai cu seama, vor „dezgropa” confl icte mocnite intre localnici si secrete intunecate din alte vremuri.

Doua cazuri in care protagonisti sunt copiii capitanului Alexiu. Bunicul si doi delincventi minori. Bunicul investigheaza disparitia lui Andrei, fi ul cel mic al capitanului Alexiu. Odata cu el, dispare si cel mai bun prieten al acestuia, de care insa nimanui nu-i pasa. O poveste sensibila despre copii neiubiti sau transformati in mingi de ping-pong intre parinti care nu-i doresc, dar si o poveste despre prietenie adevarata si despre solidaritate la orice varsta. Un bunic si o biata aventura. Bunicul, Panaitescu, Alina Alexiu si alsacianul pleaca in concediu la Eforie Nord. Bunicul se ofera sa ajute Militia locala sa rezolve un caz aparent simplu – furtul unei biciclete. Care ar putea fi legatura intre bicicleta, un ceas foarte scump si o sinucidere prin inec? La prima vedere, niciuna, insa eroii nostri sunt hotarati sa rezolve enigma.

Un banal accident de masina devine un caz nu doar complicat, ci si bine... organizat. O fata ajunge la spital in urma unui accident de circulatie si, cu toata silinta medicului, moare pe masa de operatie. La autopsie se descopera ca, de fapt, decesul se petrecuse cu... trei ore inainte de a fi operata. Bunicul intra pe fi r si, chiar daca medicul care o adusese la spital si o operase declara ca el a accidentat fata, batranul politist nu-l crede si cauta sa afl e motivul pentru care cineva cu o cariera impresionanta marturiseste o fapta pe care nu a comis-o.

Cat costa viata unui om atunci cand banii sunt cel mai important lucru? Un accident in urma caruia o fata cade in casa liftului de la etajul 7 si isi pierde viata, caz aparent de mare interes pentru mai-marii Militiei, ii este incredintat spre rezolvare Bunicului, proaspat pensionar. Doar ca, pentru cineva de sus, important era ca aceasta crima sa fie pusa pe seama unei grupari politice careia fata i-ar fi apartinut, iar Bunicul este „impins“ usor in aceasta directie. Si cum acesta se incapataneaza sa descopere adevaratul sau adevaratii vinovati, cineva incearca sa-l omoare, mai intai cu o bomba pusa la masina lui Panaitescu, apoi cu un pistol cu amortizor.

Bunicul, alsacianul si Panaitescu descurca itele unei afaceri incalcite. Un accident de masina, soldat cu moartea unei femei, caz considerat inchis de catre cei de la Circulatie, ii este dat Bunicului – ofiter de militie pensionar –, pentru a aduna date legate de psihologia soferului. Vinovatul ajunge la sectia de boli nervoase, incapabil sa vorbeasca, asa ca Bunicul porneste sa descopere cauza accidentului. O lada de struguri cazuta pe sosea, multe persoane cu acelasi nume de familie, mai putin obisnuit, un frate abia iesit din inchisoare, o sotie tanara care ameninta cu divortul si o lovitura care il trimite pe Bunic in lumea viselor sunt elementele care formeaza un caz in care condamnat este cel cu vina cea mai mica.

Comisarii Roman si Miclovan, bine-cunoscuti din filmul Cu mainile curate, devin, aici, personaje de roman. Decembrie 1944. Bucurestiul trece printr-o perioada grea. Nu este lovit doar de saracie, ci si de bande inarmate. Un comisar de politie este ucis, iar Mihai Roman, fost comunist ilegalist, este numit la conducerea uneia dintre cele mai „fierbinti“ sectii de politie din Capitala, cu misiunea de a pune capat jafurilor, crimelor si violurilor din sector. Roman trebuie sa colaboreze cu Patulea, comisarul care il anchetase si il batuse in inchisoare, si cu Miclovan, seful Brigazii antigang. Roman insa nu uita ce s-a intamplat in inchisoare, iar Patulea il recunoaste si el. Si cum se simte amenintat de noul comisar-sef, in mintea lui incolteste gandul razbunarii...

Bunicul, ofiter de militie pensionar, continua sa colaboreze cu fostii lui colegi, rezolvand cazuri aparent simple, alaturi de Copil, un batran caine politist scos si el la pensie si adoptat de Bunic, si de Panaitescu, soferul personal. Moartea manechinului. Cadavrul unei tinere de 19 ani, manechin la o casa de moda, este gasit la marginea unui drum. Pornind pe urmele ucigasului, Bunicul se trezeste in fata mai multor piste si a si mai multor suspecti, care au legaturi cu o secta religioasa, cu reguli bine stabilite si despre al carei sef nimeni nu are voie sa spuna nimic. Detectiv la 14 ani. Bunicul este tintuit la pat cu un picior in ghips, dupa trei luni de stat in spital. Desi operatia reuseste, cu toata stradania medicilor, sanatatea lui continua sa se inrautateasca. Pentru a-l scoate din depresie, capitanul Alexiu ii trimite pe cap trei dintre cei sapte copii ai sai si o misiune, pe care Bunicul trebuie sa o duca pana la capat asistat de aceste neasteptate ajutoare.