Literatură română

Dacă ar fi să răspunzi la întrebarea unde locuiesc zânele, ce ai răspunde? Ai fi rațional și ai zice că ele nu există sau ai căuta spre zările copilăriei și ai spune că zânele se află pe tărâmuri îndepărtate? În Zanele din Valea Cerbului, scriitorul Nestor Urechia face dovada faptului că știe exact unde viețuiesc zânele, făcându-ne cunoștință cu ele, cu delicatețe și bucurie. Basmele autorului sunt foarte vii și surprinzătoare, propunând o lume montană familiară în care se ascund, asemenea lui Peter Pan, făpturi de poveste.

Autorul reușește să consemneze în această carte povestiri pline de înțelepciune, învățăminte despre bunătate, vrednicie, seriozitate, izbânda omului de a urma calea cea dreaptă, dar și despre dorința lui de a-și îndrepta greșelile. Nu este astfel de mirare că Zânele din Valea Cerbului reprezintă cea mai cunoscută și îndrăgită lucrare a lui Nestor Urechia, cu peste 15 ediții apărute doar în secolul trecut, opera fiind redescoperită cu bucurie, în ultimii ani, de copii și părinți deopotrivă.

„Apariţie pe scena mondială: în Filip Florian poate fi descoperit un mare povestitor, iar romanul său, Toate bufniţele, este o carte copleşitoare, una dedicată consolării şi disperării în totalitarismul românesc. Acesta este mirajul cărţilor triste ale lui Filip Florian, există priviri asupra realităţii care fac ca ea să fie suportabilă, există şansa ca, măcar în ficţiune, la celălalt capăt al tunelului îngheţat să se afle o fată zâmbitoare.” (Die Welt)

„Odată intrat în lumea acelui orăşel de munte în care se întâlnesc destinele celor doi eroi, odată prins în pânza de păianjen a acestui scriitor de o fineţe şi o măiestrie excepţionale (da, măiestrie, ştiu că urâţi termenul, însă câteodată nu poate fi înlocuit cu erzaţ teoretic), lectura se înfăşoară în jurul tău, se strânge, te sufocă fără a accepta împotrivire: empatizezi atât de puternic, alternativ, cu fiecare personaj, încât te irită trecerea în planul celuilalt. Cam vreo două rânduri, după care te strecori sub pielea lui.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)

În decembrie 2016, cotidianul Die Welt a inclus romanul Toate bufniţele în topul celor mai bune zece cărţi din literatura internaţională ale anului.

La aproape 13 ani, Leep este un vlogger deja faimos, cu foarte mulţi follower-i. Sunt vremuri de pandemie, foarte asemănătoare celor pe care le traversăm noi acum, dar activitatea lui online este efervescentă. Poveştile lui îi ţin pe prietenii virtuali cu ochii în ecran. Acum Leep are o problemă, una mare de tot: cum îşi va aniversa el ziua de naştere, cu atâtea restricţii? Pentru că un vlogger ca el nu-şi poate aniversa ziua de naştere oricum, ci, aşa cum spune chiar el, trebuie să fie ceva „wow!”. Cu atât mai mult cu cât toată lumea aşteaptă asta de la el. Leep cere sugestii în stânga şi-n dreapta, iar în mintea lui se coace un plan îndrăzneţ. Unul în care colegii lui de şcoală & cartier, cu care acum se întreţine online, inventând animale fabuloase, pe care unchiul Vladimir încearcă să le creeze în laborator, au un rol esenţial. Astfel, Pixie, Griffo, Pikaciuu, Skelly şi enigmaticul Pleosk sunt atraşi într-o aventură. Una pe care toţi follower-ii lui Leep o vor urmări cu inima cât un purice, şi noi odată cu ei. Dar totul e bine când se termină aproximativ rău!

Într-o noapte friguroasă, șapte ostași se întorc la palat, aducând cu ei un străin misterios, de pe un tărâm necunoscut, care știe de ce fiul împăratului oamenilor nu se trezește la viață. Salvarea prințului însă vine cu un preț usturător: o profeție care spune că atunci când el va împlini al douăzecilea său leat, va trebui să plece din regat pentru totdeauna, spre locul de unde sângele său își are rădăcinile. Destinul său îi va fi ascuns de cei din jur, dar odată ce va crește, inima începe să i se neliniștească, bănuind că alt adevăr îi este scris în stele.

Un thriller psihologic despre șapte păcate, între care invidia, lenea, superbia ori desfrânarea, plus un personaj care caută purgatoriul. O poveste de azi, alertă, frustă și simbolică în același timp.

„Scenele se construiesc ca niște cadre cinematografice, alternând planul îndepărtat cu cel apropiat, iar ritmul este dat de structurile dialogale – scurte, intense, pe alocuri repetitive, ca o țesătură care introduce o anumită linie-refren.“ Cristina Bogdan

Roman intelectualist, despre pandemie și reguli, despre amintiri, nostalgii și, desigur, femei, satiric și analitic în același timp, aduce o viziune completă asupra istoriei recente și o poveste de dragoste.

„M-am îndrăgostit la prima vedere și pe viață de Femeile de iasomie ale lui Ionel Bușe, savurând poveștile lor stranii, livrești și, deopotrivă, autentice, din postura inedită de jurizant al Concursului de debut al Editurii Litera, care a parcurs șaptezeci de manuscrise, spre a alege romane ce vor decide viitorul literaturii române.“ Radu Aldulescu

ANDREI PANŢU • FLORIN SPĂTARU • LIGIA PÂRVULESCU • LIVIU G. STAN • CRISTIAN FULAȘ • RADU ALDULESCU • RADU GĂVAN • DELIA HÜGEL • DORIAN DRON • ALLEX TRUȘCĂ • LAURA SORIN • DAN SOCIU • EMILIA TOMA • IRINA GEORGESCU GROZA • DOINA RUȘTI • COSMIN LEUCUȚA

„Diversitatea este marca acestei cărți alcătuite din texte inedite. Prin urmare, nu vorbim despre o antologie, ci despre cartea iubirii. De la posesiune, ca act al confirmării sinelui, la tristețile aspirantului sau chiar la viol, ca ritual social al crizei, toate povestirile desenează teritoriul dorințelor. În singurătatea ființei nu există decât speranța și imaginarul infinit al conchistadorului din noi.” Doina Ruști

Al șaptelea roman din seria MINERVA TUTOVAN.

Povestea începe la Restaurantul București, unde un grup nespus de ciudat comite niște violențe inexplicabile.

În altă parte, un inginer care lucrează la un proiect de importanță națională găsește… o violetă într-o casă de bani la care numai el are acces.

Cine era fata agresată în restaurant?

Cum a apărut floarea într-un loc secret?

Ce legătură există între cele două planuri?

Răspunsurile se află în acest roman irezistibil pentru toți iubitorii de suspans.

Al șaselea roman din seria MINERVA TUTOVAN.

Tâlharii pun stăpânire pe un oraș. Sursa răului este necunoscută și panica îi cuprinde rapid pe toți locuitorii care nu se pot lupta cu inamicul. Fiecare devine suspect și fiecare ascunde o poveste ce poate fi periculoasă pentru ceilalți.

Cine se află în spatele atacurilor?

Oamenii reacționează imprevizibil în situații de criză, adevărul și minciuna se confundă, o comunitate mică poate fi plină de surprize. Minerva Tutovan va încerca să descurce ițele și să-i identifice pe adevărații tâlhari.

Carmen Firan este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru şi scenarii de film. Din 2000 s-a stabilit la New York. A publicat peste 30 de volume de poeme, nuvele, povestiri şi eseuri, în România şi în Statele Unite ale Americii.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societăţii Poeţilor Americani şi PEN American Center din New York. Între 1997-2002 a fost director de programe la Institutul Cultural Român din New York. Este co-editor al antologiei de poezie americană contemporană Locul Nimănui (Cartea Românească) şi antologiei de poezie română modernă şi contemporană Născut în Utopia (Talisman Publishers) SUA, 2006, precum şi co-editor al antologiei Străin acasă. Poezie contemporană americană cu accent (Numina Press, Los Angeles, 2008). Opera sa apare în traducere în reviste, antologii sau în volum în Franţa, Anglia, Irlanda, Polonia, Israel, Canada, Germania, Suedia. Susţine conferinţe şi lecturi literare la universităţi americane şi la colocvii internaţionale din Statele Unite ale Americii şi Europa.

„Un mister existențial forțează o femeie să-și înțeleagă rostul vieții. Pe parcursul acestei aventuri ea pătrunde pe vrute sau nevrute într-o Terra Incognita, în interiorul vieții bărbaților pe care i-a iubit, rănit, și, în sfârșit, acceptat. Împăcarea prin ieșirea din sine este posibilă.

Mimi este un personaj memorabil, construit cu măiestrie, care se dezvoltă într-o lume ce se infantilizează. Succes și bani trecuți prin sita unor observații acute schițează portretul unui exil complex. Am devorat traseul acestei eroine: nu am bănuit nici ce i se va întâmpla, nici ce va reuși să înțeleagă. Singurătatea bărbaților este un roman perfect. Scris cu sensibilitate și o sagacitate rară, această carte conține un veac de înțelepciune despre timp, vârstă, dragoste și soartă, creând un gen de suspans rar azi în literatură.”

Andrei Codrescu

„Singurătatea bărbaților – un dosar cu pagini albe, în jurul căruia se (re)scrie drumul unei femei. O poveste alertă ca un film polițist, subtilă ca un buchet de simboluri care leagă atent trecutul de prezent.

Temele predilecte ale autoarei – evadare/emigrare și căutare, succes/bogăție și ratare, creație și pasiune/procreație, dez-echilibru, culpă și împăcare – se întrepătrund într-o construcție rotundă și plină de înțelesuri. Pentru că arta (ca și relația de cuplu) poate fi, deopotrivă, libertate și încătușare, nebunie și terapie, iluzie a tinereții fără bătrânețe și spaimă a dispariției numelui după trecerea în neființă…”

Elena Ștefoi   

„Un roman care are multe calități, dar mai ales una foarte rară în proza românească: faptul că se citește ușor, deși e complex și plin de umanitate.”

Mircea Cărtărescu

„O poveste în stil clasic cu un ritm modern, despre șansele și neșansele emigrației, viață și literatură, femei în lumea bărbaților, răsturnări de situație și mister care prind cititorul – în ambianța cotidianului american al zilei, privit la firul ierbii.”

 Ioana Ieronim

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului.

Citind povestirile lui Marian Ilea nu poti sa nu te duci cu gandul la relatarile unor Elisabeta Rizea sau Anita Nandris-Cudla. Nu poti sa nu iti amintesti de volume ca Povestirile mamei batrine de Radu Tuculescu. Cat despre fantasticul lui Marian Ilea, este unul inrudit, as spune, cu cel din povestirile lui Carson McCullers (si aici ma refer in special la Balada tristei cafenele), asta ca sa depasesc granitele literaturii romane. Marian Ilea este un autor complex, un cronicar nu numai al unor vremuri trecute, ci si al prezentului, preocupat de impactul noului asupra unei lumi bine ancorate in traditii vechi, puternice. Se poate spune ca prin spiritul lor mitteleuropean, povestirile lui Marian Ilea aduc un cu totul alt aer in literatura romana contemporana. - Raul Popescu

PE LÂNGĂ CEAUȘESCU, ÎMPĂRATUL CALIGULA ERA INOFENSIV CA UN PISOI

Acest roman e compus din trei lumi:
Prima e aceea a unui grup de hoți bucureșteni atât de iscusiți, încât îți fură și sângele din tine și tencuiala de pe pereți. De aceea sunt porecliți „Îngerii Apartamentelor” sau „Vrăjitorii Lacătelor”.
Fiind singurii ce nu sunt înfricoșați de Ceauseșcu, spărgătorii de case alunecă treptat într-un război de gherilă cu Președintele României.
Cea de a doua lume e cea a lui Nicolae Ceaușescu. El e mai plin de contradicții decât un arici, de țepi. Își înspăimântă supușii. E când crud ca un demon, când, îngrozindu-i și mai tare pe cei din jur, se transformă într-un ins plin de umor, iertător și care se sacrifică pentru ceilalți.
În sfârșit, cea de a treia lume e cea a tinerilor scriitori. Printre aceștia se numără și Daniel Bănulescu care, deși știe sigur că va ajunge cel mai mare scriitor din lume,  găsește că e prea periculos să scrie mai mult de un cuvânt pe zi.

Povestirile ce compun volumul lui George C. Dumitru îi dau imediat cititorului senzația unei imersări în lumea românească actuală. O lume de oameni prizonieri ai grijilor de zi cu zi: câștigarea existenței, dificultățile din cuplu, copiii care cresc și problemele lor cu școala, cu telefoanele mobile, jocurile pe calculator și rețelele de socializare ce-i acaparează. Priviți de autor cu o ironie în care pare să se strecoare uneori și o undă de duioșie, protagoniștii acestor povestiri – personaje adesea cenușii, banale – sunt sistematic învinși în încercările lor de a depăși constrângerile cotidianului și de a se împlini. Un angajat al unei corporații plănuiește în amănunt seducerea unei colege, dar un incident face ca operațiunea să se sfârșească, umilitor, înainte de a începe. Un altul, atras de perspectiva de a urca în ierarhia firmei, se îmbată cu comice visuri de mărire care nu așteaptă decât următoarea ședință pentru a se spulbera la contactul cu realitatea. O femeie care a renunțat la carieră pentru a se consacra familiei – de fapt, slujirii unui soț de care e dominată – se străduiește să se convingă singură printr-un adevărat program de viață că a găsit calea spre fericire...

Alecu Ancuțescu își poartă greu cei aproape 60 de ani. Lumea lui îl dezamăgește și îl înspăimântă, iar violența i-a devenit, pe negândite, firescul. Nici nu mai știe de când Larisa, soția sa pe care odată a adorat-o, e o alcoolică veșnic arțăgoasă ori de când Oana, fiica lor de 15 ani pe care o iubește nemăsurat, s-a lepădat de orice afecțiune filială față de el. Egreta Office, clădirea de birouri unde e paznic și refugiul lui de 15 ani încoace, a rămas singurul loc în care mai poate să simtă că nu e pe de-a-ntregul ratat. Dar într-o zi Larisa dispare, iar Alecu, încercând să se salveze pe sine și să-i salveze pe ai săi, își disecă viața și fricile căutând răspunsuri izbăvitoare, în mijlocul unor accese de nebunie ce par să-l îndepărteze de eliberarea dorită. Ce anume îi ține împreună pe membrii familiei sale disfuncționale și cum se face că nașterea copilului i-a înstrăinat pe unul de altul? Cum își mai poate răscumpăra el viața când trecutul s-a transformat acum într-o amenințare? Povestea lui Alecu Ancuțescu depășește granițele unui roman de familie, reușind să oglindească o societate canceroasă a anilor nesiguri din preajma aderării României la Uniunea Europeană.

Intre doua fronturi. O iubire secreta din cel de-al doilea Razboi Mondia. Ediția a II-a, revizuită și repaginată

Cu inima impartita intre loialitatea fata de tara si iubirea pentru un ofiter german, Lulli Leonida-Lazarescu, sotie-trofeu si o femeie inaintea epocii sale, traieste o aventura pasionanta, ce o duce din Bucurestiul boem al Athenee Palace-ului si Capsei, misunand de spioni si informatori, de ofiteri si diplomati nemti si sotiile lor, pana in Berlinul bombardat de dupa razboi, odata cu schimbarea hartii Europei.

Dispariția unui poet pe nume Dhimitrie stârnește rumoare printre prietenii și cunoscuții acestuia, care, în încercarea de a-i da de urmă, ajung să-și amintească tot felul de lucruri cu și despre el. Este cartea lui Leonida Neamțu cu personajele cele mai stranii și interesante, din care nu lipsește, desigur intriga țesută în felul atât de propriu al autorului.

„Strania Poveste a „Marelui Joc” ramane cartea mea de suflet, desi, intre timp, am mai citit cinci metri cubi. Tatal meu, primul si penultimul meu profesor de inalte lecturi, mi-a pus in brate un scriitor cum sufl etul meu n-a mai gasit niciodata, niciunde. Si-n cartea asta, o vrajitoare Z (de la zapada) il ingrijeste pe Dhimitrie (poetul) intr-o cabana din munti, ca sa-i oblojeasca ranile. Ea e inteligenta, ironica si, tot ea, cu automobilul ei albastru, l-a izbit pe zapacitul ala care suge ace (un tabiet oarecare); ca sa nu se trezeasca cu un dosar penal, il ia si-l duce in munti, sa-l faca bine la trup, ca la sufl et e poet futil. Si-n timpul asta, prietenii lui Dhimitrie (poetul), toti stranii si atemporali, il cauta prin zapezi si amintiri. Un medic genial si abscons; Toma Bumbuc, un burlac care locuieste intr-un turn de apa, unde hraneste un soricel cu nume de sarja de cavalerie (Androtancus); Stefan cel Bigot, subtire cunoscator al volutelor in spatele carora s-au ghemuit mintile oamenilor; o secretara cu nume de catifea inghesuita-ntr-o poseta de piele, Melania, fluida ca un val de mare si nitel frivola.” Crin-Triandafi l Theodorescu

„Cerul ca oțelul este un tur de forță, așa cum ne-a obișnuit Cosmin în mai toate cărțile lui. Surprinzător că într-un cadru postapocaliptic, la limita supraviețuirii, autorul își alege drept protagonist o eroină, un fel de Ellen Ripley care învață să se adapteze într-o lume unde nu xenomorfii fac legea, ci propriii ei semeni dezumanizați, alienați. Road-novel, distopie, poveste cu mult suspans, violență bine dozată, dialoguri pe muchie de cuțit, cartea își atinge țelul fără ocolișuri inutile și ne obligă să medităm în cel mai serios mod la propria noastră natură. Am fi pregătiți să facem față unui astfel de univers fără să ne pierdem umanitatea?“ — ANDREI MOCUȚA

„O poveste tulburătoare despre lupta pentru supraviețuire a unui singure femei într-un peisaj postapocaliptic. Însă tot ce mai rămâne după un dezastru global de natură incertă este confruntarea terifiantă cu răul din oameni, căci speranța stă ascunsă printre tranșeele ființei. Un roman șocant, care îți ține sufletul captiv pe toată durata lecturii, doar pentru a fi devorat mai târziu.“ — IONUȚ CHERAN

Retipărirea narațiunii Pustnicul Pafnuție și ucenicul său, Ilarion, în cunoscuta de-acum colecție, Mica Romă XXI, coordonată de Cristian Bădiliță, asigură cărții locul pe care îl merită în literatura română. În plus, ediția de față are meritul de a relua varianta științifică a cărții, plecând de la manuscrisul inițial.

„Într-un stil pointillist, cu umorul său inimitabil, Cătălin Mihuleac trezește la viață, prin intermediul unor figuri emblematice, o Românie în plină transformare, pe care eu însămi am cunoscut-o bine. De la Misiunea Militară a generalului Berthelot, din 1916, la Misiunea Universitară Franceză de după război, personajul lui Marcel Fontaine, fir conducător al cărții, și ordonanța sa, soldatul Petru Negru, călăuza lui spre sufletul românesc, restituie întreaga căldură a prieteniei franco–române, pe care mi se pare acum că poveștile atât de evocatoare ale lui Cătălin Mihuleac reușesc să o scoată la lumină.

Printre «domnișoarele lui Fontaine» sunt câteva care mi-au fost colege la Liceul Francez din București, în ultimul său an de existență, 1947–’48, înainte ca regimul comunist să-l desființeze, și am fost foarte impresionată de curajul cu care au înfruntat toate pericolele atât de scump plătite.

O carte emoționantă, de citit și recitit cu plăcere.“ — MARILY LE NIR

Apărut în 1925, Adam și Eva este un roman ce are drept temă principală credința în reîncarnare, metempsihoza.

Cuplul arhetipal și androginic se caută și se reîntregește în șapte perioade istorice foarte diferite. Personajul principal, Toma Novac, trece prin mai multe vieți: este pe rând păstor în India, guvernator în Egipt, scrib în Babilon, cavaler roman în epoca domniei împăratului Tiberiu, călugăr în Germania medievală, medic în Franța Revoluției Franceze și, în cele din urmă, profesor universitar la București. El se îndrăgostește pe rând de șapte personaje feminine diferite: Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne și Ileana.

Singulară în cadrul operei marelui scriitor român, Adam și Eva este, așa cum mărturisea autorul, cartea sa cea mai iubită.

Ca orice povestitor de vocație, Ioana Nicolaie își ia cititorul de mână și-l conduce pe un drum. Un drum surprinzător, căci din loc în loc îi dezvăluie straturi emoționante de arhitectură interioară. Se poposește în copilărie, dar și-n adolescență, dar și-n viața matură. Și din fiecare se scoate la lumină ba un secret, ba o mărturie, ba un nucleu dramatic, sau straniu, sau impregnat cu mister. Miezul inimii e o carte a tandreței, a iubirii, dar și a lucrurilor inexplicabile care ne tivesc tuturor viețile.

„Cât despre scris, nu e mare lucru de adăugat: scriitoare am fost întotdeauna. Și pe vremea dansului cu menghina, și pe timpul zugrăvitului sau al practicilor agricole, și pe când coseam cu atenție ștergare, și pe când abia mai răsuflam în năvodul ce părea că nu se va deschide vreodată. Dar, dacă n-ar fi fost revoluția, bănuiesc că n-aș fi intrat la facultate, așa că nu mi-aș fi pus nicicând cărțile pe hârtie. Aș fi fost, probabil, angajata unei fabrici de tricotaje sau, pentru că-mi plăcea să cos la mașină, aș fi ajuns croitoreasă.“ — IOANA NICOLAIE

„Un bărbat e pe cale să se despartă de femeia pe care încă o iubește și, încetul cu încetul, tot decorul din jur se schimbă. Povestea pare să se îndrepte spre o distopie. Eu o văd mai degrabă ca pe o splendidă parabolă despre dragostea care distruge sau reface întreaga lume. Despre dragostea și lumea în care facem toate greșelile posibile.

Deși ecourile prezentului, cu metehnele și amenințările lui, sunt ușor de recunoscut, totul e proaspăt în această carte: emoționantele personaje ale diasporei cu care se intersectează traducătorul-interpret Radu Grinda, scenele cu copii, amintirile, primejdiile venite la pachet cu gesturile colective salvatoare, până și cumpărarea unui sendviș în pauza de masă. 

Cătălin Pavel are un stil dens, atașant, care se opune banalității lumii prin observarea omenescului cu o atenție și o înțelegere de-a dreptul binefăcătoare. Lumea contemporană/viitoare e privită cu neîncrederea și umorul pe care le merită.

Observația criticului: Nu ratați apariția întâmplătoare a unui anume Pavel, mereu nedumerit, «picat din lună», episod care revine în toate romanele de până acum ale autorului: e semnătura lui secretă. Și nu ratați nici o întâlnire cu cărțile a căror semnătură e Cătălin Pavel.“ —     IOANA PÂRVULESCU

„Să scrii un roman rămâne cea mai curioasă îndeletnicire din lume. Cum s-a putut ajunge la așa ceva? Poate din cauză că, indiferent cât de mult uităm asta, scrisul și cititul ne scot din bolgia intermitenței și a fragmentarului. Și din cea a artificialității, care doare fără să-ți dai seama. O vreme am crezut că scriu o utopie neagră. Ar fi groaznic, bineînțeles, să ajungem să trăim într-o lume fără copaci – de fapt, ar fi o lume fără oameni. Dar, la urma urmei, e un roman despre iubirea care nu te poate părăsi cu totul. Sau mă înșel, și poate.“ — CĂTĂLIN PAVEL

Ilustrația de pe copertă: manuscris al lui Beatus din Liébana, ilustrat de Ende și Emeterius (folio 63r, detaliu), sec. X, Muzeul Catedralei din Girona

Martin Plant, regizor, american. Ana-Maria Iacob, scenografă, româncă. O nuntă în Brașov, o escapadă în Munții Făgărașului, o viață în doi începută în candoarea și frumusețea a două suflete pereche. Dar în a treia zi a căsniciei lor Ana dispare pur și simplu. Soțul ei este considerat suspect, însă ancheta poliției e sistată din lipsă de probe. Suferința lui Martin capătă noi dimensiuni după ce descoperă jurnalul Anei, o Ana neștiută, încercând să pătrundă înțelesul scrierilor mistice ale iudaismului. În visele ei notate cu acuratețe, un înger (sau un demon?) îi desenează planul unei case, în fapt Templul lui Solomon adus la scară. Martin înțelege că trebuie să construiască această casă chiar pe locul unde dispăruse soția lui. Înțelege că, odată ridicat, templul îi va aduce înapoi dragostea. Un proces greu și complicat, care îi va pune la încercare răbdarea și credința în oameni: este atacat și tâlhărit, amenințat de autorități, ocolit de sătenii habotnici și superstițioși, acuzat că vrea să se închine lui Satan. Cu toate acestea, limitele în care este împins, efortul supraomenesc la care se supune, transfigurările prin care trece îi vor limpezi mintea și sufletul: Ana lui e aici, în această serenitate a ființei, și îl așteaptă. Iar el e hotărât să facă pasul spre ea.

„Cartea de față e scrisă în cheia cabalei literale, temurah. Aici metoda devine un proces de construcție care duce către un adevăr incontestabil: dragostea e căderea în cer, calea spre iluminarea sufletului.“ (Paul Țanicui)

Într-o zi labirintică, viața domnului Franz se transformă în coșmar, iar pe urmele sale se află un narator ironic și hotărât să mărească necruțător toate detaliile. Un roman matur, cu o compoziție ingenioasă și final bun.

„Inteligent, extravagant, niciodată plictisitor, combinând cuvintele cu dezinvoltura cu care un erou de western învârtește pistolul pe un deget, Pavel Nedelcu îl ia mereu prin surprindere pe cititor.” Alex Ștefănescu

Pavel Nedelcu (n. 1993), traducător, critic literar și prozator din grupul LiterNautica, multipremiat pentru povestirile sale la diferite concursuri literare (organizate de PEN România, revista Tribuna, revista Apostrof etc.). Cele mai cunoscute au fost publicate în volumul Treisprezece. Proză fantastică (2021). Încotro ne îndreptăm a primit Premiul al II-lea la concursul „Primul roman“ organizat de Editura Litera.

Sexualitate, literatură și scene memorabile în peisajul bucureștean actual.

„Un roman dens și senzual, cu o imagerie stranie, de avangardă, Greier de topaz amintește prin vervă și intensitatea emoțiilor de scriitura lui Céline, de care îl mai apropie și observația exactă, dar și viziunea sardonică, uneori. Scrisul voluptuos, inventiv, și cultura filologică fac din el un roman de raftul întâi.“ Doina Ruști

Florin Spătaru (n. 1983) e prozator, poet și traducător din limbile romanice. A câștigat concursuri literare în Franța și a fost publicat în Nouvelle Quinzaine littéraire din Paris. Romanul Greier de topaz s-a aflat printre finalistele la concursul de debut al Editurii Litera – „Primul roman“.

„Toţi ceilalţi din jurul tău fac eforturi să te schimbe, să te convingă, să te ispitească și să te controleze. Cei mai buni cititori aleg ficţiunea pentru a se elibera de tot acest zgomot”, spunea Philip Roth. Proza scurtă te poate elibera de zgomotul lumii în doar câteva pagini.

„În cele patruzeci de proze ale antologiei există istorii despre persecuţia Securităţii comuniste și despre migraţia din UE; au loc întâmplări în târguri de vechituri și cârciumi, în sanatorii conduse de vampiri și cabinete de terapii high-tech ale viitorului; se desfășoară călătorii peste hotare, în jurul camerei, în mintea umană, în timp sau în universuri paralele. Astfel, în fiecare povestire – fie că e vorba de monolog, dialog sau realism comportamentist, epistolă postumă, parabolă religioasă sau metanaraţiune livrescă, apocrife istorice, pastile filosofice ori microistorii cyber pop – se conturează o formă de graniţă, de trecere sau de încălcare a unei limite: între culturi, limbi și ţări, între prezent, trecut și viitor, între realitate, vis și fantezie, între uman, animal și nonuman, între public și privat, inocenţă și maturitate, decenţă și obscenitate, luciditate și nebunie, convenţional și diferit, între viaţă și moarte.” (Marius Chivu)

Ediţia Sosiri/Plecări a Antologiei KIWI a primit Premiul RSS Reloaded pentru Cartea de proză scurtă a anului 2021.

Un consilier prezidential ajunge in vizorul public, cade in dizgratie si isi pierde functia din pricina unei banale iesiri duminicale la mall. Un pensionar ajunge presedinte de bloc, ocazie care il face sa descopere cu alti ochi micul univers din cladirea in care locuieste si in care se „pregateste” o oribila crima. Un ambasador la Lima este pus in dificultate de o cerere neobisnuita, care ii va schimba complet viata. O greseala din adolescenta ii influenteaza intreaga existenta a unui barbat. Aflat intr-o vacanta greceasca, el are parte de o intalnire socanta, care il forteaza sa-si rememoreze viata pentru ultima data. Toate aceste povesti va asteapta sa le descoperiti in volumul de fata.

„Gabriel Gafita revine cu un volum de povestiri, patru la numar, cantonate in cea mai stricta actualitate: Experiment pe persoana publica, Balada comitetului de bloc, Problema de la Lima, Alternativa la fuga in Egipt.
Autorul are un simt deosebit al detaliilor semnificative, o finete a observatiei surprinzatoare, un verb ironic. Si mai ales surprinde micimea lumii inconjuratoare cu o acuratete deosebita. Acestea par sa fie principalele trasaturi ale celor patru proze ale lui Gabriel Gafita.“
Stelian Turlea

Toată lumea pare vinovată şi toţi au ceva de ascuns. Iar dragostea, oarbă şi imprudentă, nu ajută prea mult la limpezirea lucrurilor. Conu Costache, un poliţist elegant, pasionat de ceea ce face, trebuie să dea rapid de urma adevăraţilor răufăcători. Marile ziare rivale, Universul şi Adevĕrul, sunt implicate, fiecare în alt fel, în ceea ce se pune la cale.

Personajele principale din Viaţa începe vineri sunt prinse în noi întâmplări: escrocherii, politică, dezordine şi poveşti de dragoste care nu exclud escrocheria, politica şi dezordinea. Le leagă un singur lucru: obsesia pentru viitor. Fiindcă, dacă aşezi în altă ordine cifrele secolului XIX, dai, cu totul pe neaşteptate, de secolul XXI.

Într-o singură săptămână, începând de luni, 23 februarie, şi până duminică, 1 martie, Capitala e zguduită de o mulţime de evenimente. Şi totul porneşte de la o conferinţă ştiinţifică ţinută la Ateneu de un doctor tânăr şi ambiţios.