Literatură română

,,Iar pe când soarele‑i sus,
Pe când șoimul sta ascuns,
Pe când umbra e scăzută
Și se face nevăzută,
Ghiță popa se oprea
Și pe rând el poposea
În mijlocul codrului,
Unde‑i larg voinicului.
În poiana înflorită
Cu frunzar acoperită,
Unde iarba se-mpletește
Și în vârf se-ngălbenește.
Vidra masa că-ntindea
Și la masă că ședea
Cu Ghiță alăturea.
Ei prânzea și veselea,
De nimeni grijă n‑avea.
Dar păcatul mi‑i păzea.“
Panait MACRI

Între 1868 și 1912, seria Iancu Jianu crește în complexitate și dimensiune. Practic, dintr-o nuvelă de aproximativ 50 de pagini crește un roman de 500! Complexitatea structurală, tematică și simbolică are în spate un motor istoricist: dorind să demonstreze că personajul a existat cu adevărat, prozatorul integrează, la fiecare nouă ediție, izvoarele publicate de C.D. Aricescu, Gr. Tocilescu ș.a. Parcă în ciuda teoriei lui D. Caracostea, conținuturile etnografice sunt puse în oglindă cu cele istoriografice. Efectul căutat, acela de verosimilitate a narațiunii (și, de fapt, de întemeiere istorică a mitului), nu-i reușește prozatorului și, paradoxal, cu cât se furnizează mai multe mărturii, cu atât personajul se îndepărtează mai mult de propria sa biografie. (…) Precum Luceafărului, lui Iancu Jianu i se refuză moartea și este „condamnat” la o perpetuă regenerare. A șasea ediție întărește structura hagiografică, în prima parte inserându-se aproape 100 de pagini despre istoria familiei Jianu-Cesianu. Dincolo de orice modificare survenită de la o ediție la alta, putem zări dominanta: efortul de cizelare a formei potrivite mitului haiducului național. Într-adevăr, caracterul de work-in-progress imprimat de N.D. Popescu romanului Iancu Jianu va asigura legea de repetiție proprie oricărui mit. Roxana PATRAȘ

Prefață de Doru Căstăian

“Îmi promit că voi închide ochii. Nu pot, mă atrage marginea halatului care se ridică, amenințător, peste genunchi. Trei palme. Trei distanțe care mă tulbură, mă turbează. Piele tânără care te înfometează și îți colonizează definitiv instinctele. Pierd noțiunea locului în care mă aflu, vreau să uit de ce am venit. Firele de praf care plutesc printre fâșiile de lumină intrate pe sub jaluzea stau să explodeze. Se mișcă pentru a lua hârtiile de pe birou, picioarele se desfac puțin. Un centimetru. Acel centimetru blestemat, absurd, care te preschimbă într-o secundă în pacient pe viață al psihologilor de carieră. Verdele-fistic devine pendulă și se mișcă stânga-dreapta, mi se închid pleoapele, genunchii ei mi se plimbă de câteva ori pe lângă față, miroase a fir de iarbă ucis prematur de cuțitul mașinii de tuns.”

„…un roman care aduce puțină lumină în sufletele noastre, un roman comprehensibil și în care solipismul se întrepătrunde cu teleologicul în egală măsură, atât escatologic, cât și oniric…” (Hebdomadaire quotidien)

„Unicul roman din istoria literaturii, care într-o săptămână a fost tradus în șapte limbi și treizeci de idiomuri…, … se anunță un succes la fel de mare ca Doctor Jivago al lui Pasternak”.  (Duracil Ciolovec)

„Tradus mai întâi de agenția Samizdat, aceasta s-a declarat depășită de cereri, iar romanul a trebuit sa fie preluat de un consorțiu de traducători.”  (Dagbladettul de Sud)

„… o scriere excepțional de bine vândută, romanul de față fiind deja cotat la bursă.”  (Financial Brexit)

Cartea de faţă pleacă de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune şi li se arată: un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice. Peste tot în lume, nu doar în România, fluviul credulităţii are trei afluenţi: sărăcia, boala şi disperarea. Oamenii care se scaldă în apele lor văd o barcă de salvare în orice frunză plutind la întâmplare. Buna informare pierde teren în faţa deznădejdii. A spaimei. A indigenţei. Şi chiar dacă nu toţi cei înfăţişaţi în cele patru capitole ale cărţii sunt şarlatani, cu toţii profită de naivitatea altora, de neputinţa celor mai săraci cu şcoala de-a deosebi adevărul de scorneală. Unul încearcă să convingă lumea că dacii i-au învăţat latină pe romani, altul susţine că plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede că virusul SARS-COV 2 dispare după o gură de ţuică, altul îi neagă existenţa. Unul înfiinţează o academie de slăbit, altul ştie că festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra conţine indicii la vederea cărora secta care ne controlează pe toţi primeşte undă verde să pună gheara pe planetă. Unul acreditează teza că Isus s-a născut în Ardeal, altul exaltă virtuţile curative ale argilei albastre.

Din toate aceste motive, Vitrina cu şarlatani este o încercare de repunere în drepturi a discernământului. A informării corecte, din surse credibile. A recursului la argument şi la logică.

Nastratin era un hogea (dascăl sau învățător)

Care a rămas de basmu, până astăzi tuturor,

Pentru că era din fire cam pe-o ureche, năzdrăvan,

Nu-l găsești însă în faptă să fi fost vreun viclean; 

Această ediție Arthur retro reproduce fidel ediția originală apărută la Editura Tineretului în anul 1955.

O serie de povestiri realiste, verosimile, despre felul în care se manifestă energia spirituală în univers.

"Voiculescu concepe o serie de povestiri despre întâmplări stranii, extraordinare, care să capteze atenţia, interesul, participarea cititorului, transmiţându-i concomitent acestuia şi mesajul ascuns. Pentru cititorul contemporan obişnuit, acestea sunt povestiri fantastice, omul ezitând între explicaţia raţională şi recunoaşterea unei forţe deocamdată iraţionale; pentru autorul lor, ele sunt povestiri realiste, verosimile, despre felul în care se manifestă energia spirituală în univers." Roxana Sorescu

Trei prieteni traverseaza impreuna aceleasi experiente: liceul, armata, facultatea, aventurile erotice, iubirile si casatoria... Fiecare experimenteaza in felul lui trecerea catre maturitate. O poveste tumultoasa a unor adolescenti porniti in cautarea sensului vietii. Trairi intense, aventuri, tradari sau dovezi de loialitate, iubiri si dezamagiri, un carusel de emotii te asteapta la fiecare capitol. Cine va fi primul care isi gaseste drumul? Cine va renunta? Vor ramane alaturi in ciuda pierderii inocentei, odata deveniti adulti? Miza creste, la fel si tensiunea, iar spre final timpul pare sa alerge, toata povestea se accelereaza, iar eroii nostri trebuie sa ia niste decizii! Descopera alaturi de ei provocarile pe care ti le putea oferi viata de zi cu zi intr-o Romanie a sfarsitului anilor '80.

„În odaia Lui, care este universul întreg, cu infernul și paradisul cu tot, stau de-a valma bunii și răii, viii și morții, fiecare cu existența lui și cu amintirea a ceea ce a fost, deposedați de sens sau de viață, absurzi precum spațiul în care au fost depozitați, inutili ca niște jucării de care te-ai plictisit sau pe care le-ai stricat și nu mai merită efortul de a le repara. Numai cine ar ieși un pic din odaie ar putea desluși rostul vechiturilor printre care s-a aflat vremelnic.“


Radu Gabriel Pârvu este scriitor, scenarist, traducător, profesor universitar de Comunicare și Filosofie. A scris, printre altele, cărți despre Dilthey, Noica și Cioran, a tradus opere fundamentale din Kant, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, Liszt, Nietzsche, Scheler, Kafka, Jung, Ruppert etc.

În prima povestire, intitulată „În cușca libertății“, Iunia, elevă în clasa a V-a, încearcă să dezlege misterul unui roman pe jumătate rupt, descoperit de ea în apropierea locuinței. Atmosfera de suspiciune și teroare a României anilor ’50-’60 este filtrată prin percepția fetiței care ajunge treptat să se inițieze în arta supraviețuirii.

În cea de-a doua scriere, o versiune modificată a textului „Drumul spre Emaus“, apărut la Editura Vremea, 2002, Monica Pillat adoptă formula jurnalului de gânduri, urmărind pelerinajul sufletului ei prin amintiri, vise de noapte, cugetări și reverii de o viață.

Ambele proze se inspiră din biografia autoarei, comunicându-ne, prima, pe calea ficțiunii, iar cea de-a doua, pe calea confesiunii directe, experiența captivității și soluția descătușării spirituale. Memoria devine forța creatoare ce dă sens timpului cu care dansează.

Autor

Monica Pillat – nepoata poetului Ion Pillat și a pictoriței Maria Pillat-Brateș, fiica lui Dinu și a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la București. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secția poezie.

Absolventă a Facultății de limbi germanice, secția engleză-română (1970). Doctorat în literatură comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze și americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din București (1970-1972) și apoi la Catedra de literatură engleză a Facultății de limbi străine, Universitatea București (1973-2005).

Fa Ying, pescăriță thailandeză, își începe călătoria spirituală prin lunca unui fluviu muribund. Ariel Jolie este o regină aztecă: ea aleargă să cunoască gloria tocmai la Budapesta, capitala mondială a filmelor XXX. Iar Edi este un băiețel atipic din stirpea inițiatorilor: într-un orășel din est vede Idi i smotri la cinema și are „revelația”, cam în același timp cu Bruno Farhadi, starul grunge din Seattle, care se luptă cu depresia și cu impulsul suicidal. Despre toate acestea scrie un bărbat divorțat, retras într-un buncăr cu plante și pești tropicali, ca tînărul din Twin Peaks în sera cu orhidee...

„Ștefan Manasia e la fel de neînseriabil în proză ca în poezie: autoficțiune realistă deviată în discurs hipnagogic, narațiune paranoidă, distopie cu accente eco, fals tratat despre conviețuirea umanului și a non-umanului în același biotop, toate aceste dimensiuni compun un volum experimental, pe care nu orice cititor îl poate digera. Dar de care literatura română de azi – prea puțin dedicată unor astfel de proiecte – are încă nevoie.” (Alex Goldiș)

Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, la secțiunea Debut-Proză

Cîştigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2020

O tînără de 28 de ani crede că şi-a găsit vocaţia cînd renunţă la jobul într-o corporaţie şi decide să plece la ţară, să facă agricultură. O însoţesc iubitul ei, Matei, şi vărul acestuia, Francisc. Împreună găsesc o fermă de închiriat, într-un sat din judeţul Buzău, şi pun bazele unei comunităţi ciudate. Descoperă istoriile locale, dintre care cea mai atrăgătoare este, fără îndoială, cea a dispariţiei lui Marcel Serebreakov – fost copil-minune şi spirit protector al întregii lor aventuri. În numele lui, se trezesc antrenaţi într-un carusel de întîmplări stranii, teorii ale conspiraţiei şi fenomene paranormale.

„Copiii lui Marcel e o carte grăsuţă şi în general veselă, la care am scris (de mînă), cu multe întreruperi, vreo nouă ani. Datorită sau din cauza ei am dezvoltat diverse obsesii, asupra cărora m-am documentat intens: trăitul într-o comunitate, cultivarea plantelor, teoriile conspiraţiei, oamenii care dispar… Ca Marcel însuşi, mi-am făcut în bibliotecă un raft de utopişti. Am strîns fotografii, am desenat, am făcut calcule şi tabele. M-am distrat foarte bine, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.” (Ema Stere)

O poveste a unei epoci care a distrus destine, în care alegerile, dragostea sau nebunia te poartă într-o aventură a lumii marginalilor, așa cum numai Radu Aldulescu o poate „respira”.

• roman inclus de critici în lista celor mai bune 100 de cărți de proză apărute în România

• tradus în Franta (L’amant du Veuve, Syrtes) și nominalizat la Prix Litteraire des Jeunes Europeens

I.L Caragiale a venit pe lume in anul 1852 in satul Haimanale, judetul Prahova.
A fost  dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman.
Caragiale este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani.  A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.
Caragiale s-a bucurat de recunoasterea operei sale pe perioada vietii sale, insa a fost si criticat si desconsiderat.

Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii si o drama), nuvele si povestiri, momente si schite, publicistica, parodii, poezii. Caragiale nu este numai intemeietorul teatrului comic din Romania, ci si unul dintre principalii fondatori ai teatrului national. Operele sale, in special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic romanesc.
Desi a scris doar noua piese, Ion Luca Caragiale este considerat cel mai bun dramaturg roman din toate timpurile.

Anotimpurile Ianei ne dezvăluie un Univers material, intelectual şi moral pe care Ileana Vieru l-a conturat cu o excepţională artă scriitoricească. Personajul principal, Iana, destăinuie faţete ale vieţii sale, trăiri care nu sunt întâmplătoare, ci îşi găsesc locul la momentul potrivit şi bine determinat, încadrat de narator în răstimpuri răzleţe şi în anotimpuri ordonate: împrejurări ieşite din comun, stări de spirit, sentimente de mulţumire vie, de tristeţe profundă, suferinţe fizice sau experiențe trăite cu intensitate, întâmplări relevante, definitorii. (Petronela-Luminiţa Tucă)

* * *

În lumea Ianei faptele erau reprobabile, oamenii aveau gânduri murdare, deloc nevinovate, crucile rupeau spinări, fricile dădeau fiori, timpul era adesea un duşman înverşunat, iubirea umbla în zdrenţe, însângerată şi sleită de puteri. Oamenii obişnuiţi păreau fabuloşi, trăsăturile lor erau conturate cu mână de maestru, anotimpurile aveau culori pe care el, slujitorul lui Dumnezeu, nu le văzuse niciodată aşa cum le vedea acum prin ochii ei. I se părea că ochii lui văzuseră până în zilele acelea în alb, negru şi gri, iar acum fiinţa aceasta pe jumătate doar – sfioasă, politicoasă, smerită – îi descoperea culorile vii ale vieţii şi anotimpurilor. Vii, intense, marcante, atrăgătoare. (Ileana Vieru)

* * *

ILEANA VIERU s-a născut în 4 august 1972 în localitatea Corbii Mari, judeţul Dâmboviţa. Este absolventă a Liceului Pedagogic din Ploieşti (promoţia 1990) și licenţiată a Facultăţii de Pedagogie Muzicală, Secţia Muzică Psaltică din cadrul Academiei de Muzică Bucureşti (promoţia 1997). În perioada studiilor universitare, a fost membră a Corului „Preludiu” din cadrul Centrului „Tinerimea română”. Realizator de emisiuni la Radio România, din 1997, pe posturile: România Muzical, România Cultural, România Actualităţi şi Antena Satelor. A publicat articole de specialitate muzicală în Revista Radio şi pe site-ul postului naţional de radio Antena Satelor. A făcut parte din diverse jurii la festivaluri şi concursuri naţionale din sfera folclorului muzical, a tradiţiilor şi meşteşugurilor populare. Din 2019, este membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A publicat romanul Să respir lângă tâmpla ta (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014).

Prefață de Camelia Curuțiu

Aceasta e o carte care își propune să ofere, atât publicului larg, cât și celui de specialitate – actori, regizori și dramaturgi, noi perspective și experiențe, o carte plină de haz care îl va face până și pe cel mai lipsit de umor dintre noi să‑și depășească condiția de „sărac cu duhul”, un adevărat manual de tehnică și scriitură dramatică și, nu în ultimul rând, o adevărată sursă de inspirație pentru orice artist (sau șomer) care dorește să urmeze o carieră de succes în lumea show‑ului de stand‑up comedy. (Camelia Curuțiu)

* * *

Dacă într‑o zi nu mi‑aș fi găsit pe internet unul din textele mele preferate, în câteva sute de locuri și pe zeci de pagini de facebook, fără ca numele meu de autor să fie pomenit, nu m‑aș fi apucat să public această carte acum. […] Fiind iute la mânie, m‑am întrebat cum mi‑aș mai putea cere, eventual chiar reclama dreptul de autor asupra textelor mele? M‑am liniștit spunându‑mi că n‑am, până la urmă, nici de ce, și nici cum. Sau... am cum? Brusc, m‑a entuziasmat ideea de a strânge cât de multe texte scrise de mine pentru stand‑up comedy mai pot să găsesc (scobind prin hard-discuri vechi, sau căutând pe computerul actual) –, unele spuse în urmă cu mai bine de zece ani de scenă sau la emisiunea HBO – Stand‑up Café, altele nespuse încă pe o scenă, doar scrise și eventual postate pe contul meu de pe facebook. Poate am chiar material de o carte, mi‑am zis; doar la noi lumea încă mai citește, din fericire, textul tipărit. Ar fi o cărticică ușoară, numai bună de citit când călătorești, când zbori cu avionul. Sau ar putea fi mai mult decât atât? Utilitatea practică a acestui demers poate merge dincolo de amuzamentul cititorului întâmplător: ca orice alt text dramatic, și textul de stand‑up comedy ar putea fi folosit ca exercițiu actoricesc pentru studenții la actorie sau, de ce nu, chiar pentru cei care vor să intre la facultatea de teatru. De asemenea, aceste idei și texte pot fi un imbold, o sursă de inspirație pentru cei care și‑ar dori vreodată să facă stand‑up comedy. (Patricia Nedelea)

* * *

PATRICIA NEDELEA este un om al Renașterii, sau mai exact o femeie a Renașterii, studiile ei universitare cuprinzând o varietate largă de științe umaniste și sociale. A terminat o facultate de actorie, o facultate de jurnalistică și limba engleză, patru masterate în lingvistica limbii române, antropologie, studii de gen, istorie și civilizație. Cele două doctorate obținute la două prestigioase instituții europene – CEU și EUI – aplică studiile de gen pe dramele shakespeariene și punerile lor în scenă, dar și arta memoriei pe sistemele vizuale ale cărților de tarot, un artefact produs de Renașterea italiană. În plus, Patricia este prima femeie din România care a făcut stand-up comedy (din 2006 până în 2011), pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca și la HBO România, în emisiunea „Stand-up Cafe”. Cărțile academice publicate până în acest moment sunt: Three Shakespearean Graces: a queer perspective, 2012, Femina Ludens: Re-Con-Queering Shakespeare, 2012, Ochiul care privește, ochiul care plătește (și nici nu clipește), 2012, Femina Ludens Playing Shakespeare, 2017 și Didascaliile lui Camil Petrescu – o scriere dramatică unică, 2020. Patricia Nedelea a publicat și cărți de ficțiune: thrillerul Constant Guests, 2016 (tradus în română: Oaspeți nechemați, 2017), romanul comic Vai, l-am omorât pe Sergiu, 2017.
Dacă în viitor Patricia va mai urca sau nu pe scenă pentru a face stand-up rămâne, deocamdată, un mister.

Al cincilea roman din seria MINERVA TUTOVAN.

În dimineața zilei de 1 ianuarie, inginerul Dan Manu e găsit lângă rafturile bibliotecii, cu un cuțit înfipt între omoplați.

Pentru a rezolva crima, Minerva Tutovan trebuie să navigheze printre cei apropiați victimei, toți cu vieți complicate și câteva secrete surprinzătoare: Cora Manu, soția serafică, bătrânul și avarul Jack, tânărul escroc Titel, Georgeta, gospodina prostănacă, eternul îndrăgostit Mihai și restul.

Ce scenă mai potrivită pentru a investiga o crimă decât microuniversul unei gospodării în care toate problemele se bagă sub preș?

„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…“
Rodica Ojog-Brașoveanu

„Ce râs are bărbatul ăsta! Clocotesc în el atâta poftă de viață, atâta robustețe, atâta lumină! Mă întrebam azi‑noapte dacă Șerbănescu ar putea ucide. Iar de dimineață, când își prepara micul dejun, încercam să‑i văd palmele. Eu le am scurte, cu muchia exterioară bombată. Mâini de tip mercurian, mâini capabile să omoare.

De câteva zile dorm prost, gândurile cele mai bizare îmi ațâță insomniile. Mi s‑a năzărit deodată că nu sunt singura care dorește moartea lui Dan. Și n‑aș suporta să mi‑o ia altcineva înainte. Ar însemna că totul a fost zadarnic.

Cine ar putea s‑o facă? Jack, Titi, Toni? M‑am oprit la Șerbănescu. Nu pentru că ar avea o autentică vocație criminală, ci din cauza eventualului mobil. O iubește pe Cora. O iubeşte cum nu multor femei le‑a fost dat să fie iubite. E de ajuns să te uiți la el ca să‑ți dai seama că ar fi în stare să sărute și urma paşilor ei.“

Al patrulea roman din seria MINERVA TUTOVAN.
 

Există un leac-minune care ajută la regenerarea completă a țesuturilor, după un accident mortal. Autoritățile române, precum și agenții unor forțe necunoscute intră într-o cursă contracronometru pentru a afla secretul din spatele acestei minuni medicale și pentru a pune mâna pe ea.

O capcană, o partidă de cărți, un vals, un om gri, un han pe lângă Peștera Sihastrului, o spargere și câteva asasinate mai târziu, Minerva Tutovan se dezlănțuie, cu tot talentul ei detectivistic, pentru a descurca ițele acestui caz.

Cine e inventatorul leacului „nemuririi“?

Cine este omul gri?

Și, mai ales, cine este criminalul?

„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…“
Rodica Ojog-Brașoveanu

„Minerva învățase pocher pe la 12 ani, într‑o vacanță ploioasă petrecută la tanti Caliopi la Lerești, lângă Câmpulung Muscel. Mătușă‑sa trișa – femeia asta n‑a suportat niciodată să piardă altceva în afară de bani, chei, timp și doar din când în când umbrela. Achitarea datoriei consta în trei cucuriguri răsunătoare urlate de pe acoperiș. Din cauza aceasta și numai dintr‑aceasta, Minerva lupta din răsputeri ca să câștige, urmărind cu ochi de șoim manevrele lui tanti Caliopi. Plăcerea de a o vedea pe mătușă-sa cățărându‑se în vârful casei să strige cucurigu – spectacol pasionant, urmărit de vecini și găzdoi la ore fixe – era inegalabilă. De fapt, după câteva zile, le vizitase agentul sanitar, care le întrebase cu un tremur ciudat al glasului și fără să intre în casă dacă nu cumva le poate fi de folos.“

Roman ecranizat în 1970, în regia lui Nicolae Breban, cu Dan Nuţu, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Ion Dichiseanu, Ion Besoiu şi Emilia Dobrescu

„Odată cu Animale bolnave, Nicolae Breban revine la realism, într-un roman de acţiune vie, palpitantă, cu personaje clasic conturate, de la detectivi la profeţi, roman ce nu-ţi refuză scene de maximă violenţă, anchete brutale, violuri, crime şi, în acelaşi timp, prefirat subtil, cu elemente suav halucinatorii, urme ale antirealismului vizionar de care se arătase mînat altădată.” (Ion Negoiţescu)

La inceputul anior 2000, locuitorii unui bloc din Bucuresti primesc niste colete absolut macabre: parti din cadavrul unei femei, transat cu sange-rece de macelar. Totul porneste din apartamentul diplomatului Harald Balacescu, dar cercul se largeste si numarul celor implicati creste, de la antipatica Ecaterina Sofron la familiile Dragusin si Dimitrescu.

Cine este doamna din congelator? Ce legatura este intre toti destinatarii coletelor? Acestea sunt itele pe care inspectorul Dinu Manescu, zis si Milord, trebuie sa le descurce ca sa descopere criminalul sadic.