Literatură română

O sensibila selectie de locuri consensuale cu femei si barbati ne este propusa in acest roman semnat de Corina Ozon, cu o maturitate a scriiturii ce culmineaza in fiecare fraza cu o speranta. Speranta devine un centru de viata secunda, reconstruind existente frante succesiv, feminine si masculine, sub forma unor identitati private, dezradacinate, dar care se exprima si traiesc intr-o comunitate globalizata de afecte si emotii. - Mihaela-Alexandra Tudor, profesor universitar, Les Arcs-sur-Argens, Franta

Nazdravaniile lui Nastratin Hogea este o suma de istorii orientale, in care eroul propune interlocutorilor sai sfaturi intelepte intr-o maniera ludica. Suntem intr-o atmosfera de poveste unde evolutia volumului coincide cu asimilarea experientelor de viata. Structura de adancime a fiecarei nazdravanii este plasata astfel incat extragerea unei morale sa fie insotita de placerea de a spune, de a colora intamplarile si de a zugravi naravuri.

Legendele tarii lui Vam-Vladimir Colin

Legendele tarii lui Vam: O mitologie a omului, un roman stiintifico-fantastic de fantezie istorica a aparut prima data in 1961 si republicata in multe alte editii este una dintre putinele carti romanesti traduse in limbile franceza, germana, bulgara, ceha, polona, engleza, rusa si japoneza. Colectia franceza Métal hurlant a transpus-o in 1989 intr-o banda desenata realizata de croatul Igor Kordej.

Legende istorice si alte poeme-Dimitrie Bolintineanu

Din lumea celor care nu cuvanta-Emil Garleanu

Provocarile venite in ultimul timp din campul literar romanesc au modificat substantial lectura textelor scriitorilor moderni. In colectia „Literatura romana moderna“ sunt „arhivate“ contributiile unor participanti majori la schimbarea de discurs literar. Incercam astfel sa adresam o invitatie elevilor si profesorilor de a cauta sa inteleaga mizele si subtextul unei schimbari de paradigma literara.

Deosebita de toate cartile anterioare ale autorului, aparitie fara precedent in intreaga proza romaneasca este Din lumea celor care nu cuvanta (1910), album de pictura animaliera in genul celui din Histoires naturelles de Jules Renard si care o anticipeaza pe aceea, mai rafinata, a lui Anghel, Arghezi si E. Lovinescu.
Dumitru Micu

Cuprins:
- Miron si Sorina
- Fata cu parul de aur
- Legenda cucului
- Zapisul
- Fusul fermecat
- Musafirul nevazut
- Ilior

Leonardo da Vinci scria la 1500 ca va veni timpul cand uciderea unui animal va fi condamnata ca si uciderea unui om. Tolstoi scria ca „daca abatoarele ar avea pereti de sticla, nimeni nu ar mai manca carne”. Iar marele geniu si Laureat al Premiului Nobel, doctorul Albert Schweitzer, scria ca respectul pentru viata este principiul etic fundamental al crestinismului, deoarece etica iubirii este continutul universal si permanent al mesajului crestin! Fiindca viata este sacra si indivizibila, una si aceeasi in substanta ei, indiferent de forma, nu putem sa-i acordam sau sa-i negam unei fiinte dreptul la existenta dupa forma in care se prezinta. Asemeni peregrinilor din aceasta carte este de datoria preotilor crestini sa dea exemplu si sa explice poporului respectul vietii indiferent de forma. - Emil Ratiu

Inca un roman al lui Mircea Daneliuc, unul dintre cei mai valorosi scriitori romani, una si aceeasi persoana cu marele regizor al nostru de cinema. Sfumato e un soi de road fiction, un road novel, asa cum Cursa fusese un road movie: impreuna cu sotia, protagonistul, imbatrinit, pleaca la drum pentru o interventie oculistica, insa va calatori (la figurat) si-n propria biografie, patetic si comic deopotriva, de parca am avea de-a face cu o retrospectie proustiana si, simultan, cu o parodie a ei. Ca-ntotdeauna la Daneliuc, scriitura e iute, colorata, argotica, pentru ca dincolo de atare suprafata acrosanta sa se-ntrevada treptat straturile de profunzime, semnificatiile simbolice si parabolice. Suprapunerea de straturi de culoare defineste – de altfel – si tehnica picturala a sfumato-ului arborat ironic in frontispiciul cartii. Pe deasupra, termenul mai inseamna (in italieneste) si "aburos", "fumegos": intr-adevar, personajul a suferit un dublu transplant de cornee si inca nu vede bine... Cit intelege din ce-a trait, din ce i se intimpla?! Exceptional scriitor – Mircea Daneliuc. - Ion Bogdan Lefter

Fiindca exista atit de multe biografii ale unor morti, aceasta carte trebuia sa fie biografia unui viu. De pe urma ei, naratorul – cu aspiratii de scriitor – urmareste sa scoata niste bani. Intentia era ca publicul din Romania – mai ales cel tinar, poate lipsit de modele, poate suprasaturat de „modele” – sa afle povestea reusitei lui Sandel. Dar, dupa o prima varianta scrisa pe baza a peste o mie de fotografii in care Sandel apare mai mult sau mai putin, naratorul isi da seama c-a gresit abordarea si-si propune sa plece pe urmele lui, din Lume in Nelume, pentru a-i cunoaste pe oamenii cu care acesta s-a intilnit si locurile in care si-a construit cariera; numai ca apare problema de a face rost de bani pentru calatoriile de documentare, asa ca recurge la diverse metode, cum ar fi „cersuiala” si campania de stringere de fonduri online, care insa se dovedesc a fi niste esecuri. Cu dezinvoltura si umor, naratorul persevereaza si izbuteste sa ajunga in Africa (Casablanca si Marrakech) si in Asia Centrala, dar ramine de vazut daca, dupa incheierea calatoriilor, „cartea cu Sandel” va fi in continuare despre Sandel.

Spovedania unui preot ateu este o meditatie provocatoare pe tema conditiei umane, dar si o cautare a divinului, a credintei, dincolo de superstitii, dincolo de dogme, dincolo de orice religie institutionalizata. Nascuta dintr-o experienta directa de viata, tragica si tulburatoare, cartea refuza resemnarea si postuleaza o incredere reinnoita in umanitate.

Un ziarist cunoscut face o ancheta in legatura cu un politician corupt. Gaseste cu greu dovezi, oamenii se feresc sa vorbeasca pentru ca sunt speriati. Ziaristul insusi e urmarit, agresat, intimidat, se incearca arestarea lui, punandu-i-se in carca uciderea uneia dintre surse. Politicianul are oameni infiltrati inclusiv in politie, unde tabere adverse lupta pentru putere. In acest rastimp, la Gurile Dunarii are loc o captura uriasa de droguri - doua tone. Intervin mai vechile noastre cunostinte, inspectorul Victor Stamate si adjunctul sau Petrus, care descalceste cat de cat itele.

Al patrulea volum din seria Vlad Lupu. In incercarea de a afla mai multe despre enigmaticul Vlad Lupu, arheologul care dezgroapa - uneori la propriu - scheletele unui trecut nefast, Corina le ia interviuri altor doi membri ai cercului de umor absurd Parazitul prietenos: Olimpiu "Pilu" Pop si Gabi Ionescu. In tinerete, Pilu a fost prins si "reeducat" de Securitate, iar acum vorbeste despre sine la persoana a treia. Misiunea pe care a primit-o de la Vlad e simpla: sa iscodeasca activitatile Muzeului Judetean de Istorie din Brasov. Insa lucrurile se complica atunci cand ia sub aripa un copil al nimanui pe care il vaneaza si o presupusa binefacatoare occidentala extrem de excentrica. De cealalta parte, Gabi Ionescu s-a indepartat de tot ce inseamna Parazitul prietenos si nu isi aminteste cu prea mare bucurie de momentele petrecute cu Vlad. Certurile si neintelegerile au creat intre cei doi o prapastie greu de trecut. In plus, Gabi e absorbit de pasiunea pentru o femeie al carei trecut ciudat aduce inspre crime petrecute in inima Africii. Dar niciunul dintre ei nu se asteapta la complotul de proportii pus in miscare de fortele oculte impotriva carora lupta. Pentru ca in scena apare Stotca, fost tertionar securist care cauta sa profite de pe urma unui proiect european de mare avengura. Iar dezlegarea misterului e ascunsa in runele secuiesti pe care le descopera Vlad.

Această carte cu basme originale scrise de Petre Ispirescu este însuflețită prin ilustrații unice, special create de către artiști grafcieni, de-a lungul a 6 luni de zile. Planșele ilustrate sunt realizate în desen, tehnica aquarelei dar și a grafcii digitale. Prin acest ansamblu de metode cu dărnicie meșteșugite, se urmărește a recrea în imaginarul micilor cititori atmosfera de altă dată a eroilor și eroinelor celor mai dragi povești ale sufletului neamului românesc.

Lumea e un stabiliment de boli psihice, arondat unui birou de intrebari ridicole, fara raspuns, prin care bintuie personaje stranii. Ian, om de serviciu intr-un hotel din Paris (curata toalete, emite panseuri existentiale, inspirate de urmele de fecale), bintuie si el prin aceasta lume, grabindu-se spre Craiova si Bucuresti, ca sa prinda incinerarea mamei sale, cu care converseaza la telefon pe drum (m-au incuiat in capela, a trebuit sa ies pe geam ca sa fumez. Pina cind ma vor incinera, sint inca mama ta). Mama lui Ian, aflam din primele pagini, s-a trezit moarta – o metafora tutelara, ce dirijeaza desfasurarea naratiunii, detectind puseurile de iluminare din proximitatea mortii. Calatoria lui Ian este o bucla, care tinde sa-l intoarca spre sine si spre originea materna. Prin acest al doilea roman, conceput in acelasi registru magic grotesc-morbid ca precedentul, Dan Ciupureanu isi consolideaza locul printre cei mai valorosi prozatori romani ai momentului. - Radu Aldulescu

La rugamintea unei jurnaliste, Vasilica Buburuz isi rememoreaza viata in fata unui reportofon. E ultima confesiune a unei femei care din copilarie este imobilizata intr-un scaun cu rotile, handicap ce nu o impiedica sa traiasca asemenea oamenilor valizi, tintuiti, la rindul lor, in fata computerelor si dominati de prejudecati de tot felul. Isi doreste sa danseze, sa-i creasca aripi si sa-si ia zborul, sa se elibereze de boli si suferinte macar in vis. Cu o origine modesta, considerata de parinti un esec al vietii lor si de aceea lipsita de afectiune, fata infirma studiaza, termina doua facultati, se poate intretine singura. Gratioasa si fragila, dar cu resorturi inimaginabile, traieste si povesti de dragoste, si multe deziluzii, depasite in numele iubirii. Marturia ei de o cruda sinceritate creioneaza portretul unei fiinte greu incercate – o luptatoare optimista si perseverenta, care se dedica alinarii suferintelor celor din jur si, cu o vitalitate extraordinara, reuseste sa se bucure de fiecare noua zi.

In Accidentul, Nora sare stangaci din tramvai si este ajutata sa se ridice de Paul, avocat de succes, insa nefericit sentimental, care o conduce pana acasa. Tanara profesoara i se daruieste spontan, desi devotamentul si rabdarea ei il lasa multa vreme indiferent pe mizantropul Paul. In cele din urma, Nora Ii propune o excursie la schi, in mijlocul naturii somptuoase de pe Valea Prahovei, cu intentia vadita de a-l vindeca de depresia suferita ca urmare a iubirii pentru pictorita Ann. Accidentul, cel mai popular roman al lui Mihail Sebastian, infatiseaza iubirea cu toate meandrele ei si alegerile hotaratoare in fata carora sunt puse personajele feminine. 

Primul roman din seria Minerva Tutovan

Un presupus atentat cu mașină. Un manipulator media, lipsit de scrupule. Sentimentul de vinovăție. Lupta disperată de-a nu pierde controlul. Acesta este un roman fascinant despre trezirea conștiinței. 

Am incercat sa ofer in Arca lui Noe un tablou tipologic si istoric al romanului romanesc. (…)
Nu sunt un cititor de romane. In ordinea preferintelor mele de lectura, romanul a ocupat mult timp unul din ultimele locuri, lasand in urma poate doar cartile de calatorie si pe cele de aventuri. Si totusi Arca lui Noe este un lung eseu despre roman; contradictie numai aparenta, pe care as lamuri-o spunand deocamdata ca un critic nu scrie neaparat despre ce i-ar placea sa scrie. Placerea constituie pentru el un criteriu secundar, caci nu hedonismul se afla la originea actului critic, ci o anumita necesitate a spiritului care substituie dorintei un sentiment de obligatie. Asa cum moralistul (bine se stie) nu este neaparat un iubitor al moralei, nici criticul nu-si gasesti justificarea psihologica in iubirea de literatura, ci, mai degraba, intr-un interes complex, care o face uneori posibila, fara insa a o presupune totdeauna in punctul de pornire. Thibaudet spune ca nu atat dragostea de literatura, cat nevoia de a vorbi despre ea, face critica. Un autor, o opera, un gen sau o epoca literara constituie in primul rand pentru critic o problema: o dificultate de invins. Nu numai poetul, cum spune Valery, dar si criticul este „un martir al rezistentei fata de ceea ce se face usor”. Si nu cauta cu orice pret o solutie; se confrunta adesea cu lipsa ei. Solutiile lesnicioase il lasa indiferent; insolubilul, iata visul. - Nicolae Manolescu 

Varf de lance al primului aval de proza romaneasca postmoderna, lansat in jurul anului 1980, Mircea Nedelciu (1950-1999) a publicat de-a lungul a circa doua decenii de cariera literara patru volume de proza scurta, trei romane, plus un al patrulea scris impreuna cu doi colegi eseisti, a colaborat la ziare si reviste, a sustinut rubrici, a participat la dezbateri si a acordat interviuri. O opera ampla, impunatoare, pe care editia de fata, proiectata in noua volume, o va restitui in toata complexitatea ei, sub ingrijirea criticului Ion Bogdan Lefter.
Dupa ce primul volum, aparut in 2014, restituise primele doua culegeri ale sale de texte scurte, tomul de fata le cuprinde pe celelalte doua, Amendament la instinctul proprietatii (1983) si Si ieri va fi o zi (1989), plus Povestea povestilor Gen. `80 (1998) si alte cateva piese de gen. Amendamentul... completeaza etapa a primului Mircea Nedelciu, in timp ce Si ieri va fi o zi aparea dupa scrierea a doua romane, Zmeura de cimpie (1984) si Tratament fabulatoriu (1986). Peste tot “ acelasi mare prozator al existentei cotidiene, ticluitor de explorari atente, ingenioase, profunde.

Opere vol.5 - Femeia in rosu - Mircea Nedelciu, impreuna cu Adriana Babeti si Mircea Mihaies

Seria Operelor complete ale lui Mircea Nedelciu continua cu Femeia in rosu, spectaculosul roman scris in trio, impreuna cu Adriana Babeti si Mircea Mihaies, considerat de critica o capodopera a postmodernismului romanesc.
Pornind de la un „fapt divers” din categoria „senzationalului”, si anume de la episodul uciderii de catre FBI a unuia dintre cei mai periculosi gangsteri americani, John Dillinger, cu contributia decisiva a unei romance, banateanca Ana Cumpanas, devenita peste Ocean Anna Sage, cei trei autori au realizat o reconstituire partial documentara, dar folosind si instrumentele fictiunii.
Elaborarea romanului, in sine un experiment de scriere colectiva extrem de interesant, e de asemenea consemnata si inclusa in text, care avanseaza ca o poveste insotita de propria ei poveste.
Totul – intr-o carte cuceritoare, pe cit de sofisticata ca proiect, pe atit de placuta la lectura, pasionanta ca un „roman de consum”, ceea ce – partial, dar numai partial! – si este.- Ion Bogdan Lefter

Dupa proza scurta a lui Mircea Nedelciu si dupa Zmeura de cimpie, seria Operelor complete ale marelui autor continua cu cel de-al doilea roman al sau, Tratament fabulatoriu.

E o spectaculoasa constructie cu straturi multiple, cu limpezimi si ambiguitati care trec unele intr-altele pe nesimtite, incit povestea se mentine tot timpul intr-un regim bivalent, teoretic imposibil: realist si fantastic nu in succesiune, ci simultan! Romanul amesteca existenta cotidiana concreta, documentabila, cu fictiunea halucinatorie, cvasi-mitica, alimentata – pe deasupra – din surse livresti, totusi ancorata si ea in zona posibilului, de vreme ce autenticitatea ii este confirmata de marturiile credibile ale localnicilor. Mircea Nedelciu patenteaza astfel o varietate inedita a categoriei fantasticului, rezultata dintr-un – da! – „tratament fabulatoriu” aplicat vietii celei adevarate. Pina la urma, romanul se dezvaluie ca o enorma parabola a vietii si a literaturii, amuzanta ici, nelinistitoare dincolo, profunda, impresionanta. Proza de mare clasa! (Ion Bogdan Lefter)

Petra vrea sa fie scriitoare, Petrei i-e frica sa fie mama. Pentru o protagonista feminina in literatura romana, Petra e deosebit de antipatica. O inchipuita. Dar literatura romana a zilelor noastre are tot mai multe scriitoare gata sa darime, cu scrisul lor, mitul maternitatii ca binecuvintare, ceas magic si predestinare. Niciuna dintre mamele cartii de fata (tinere sau batrine) nu e, filtrata prin ochii «rai» ai Petrei, o sfinta, fiindca lumea (a noastra) pe care o descrie Maria Manolescu e o lume a barbatilor, doriti, rasfatati, idealizati in varianta lor eroica si inaccesibila de cuceritori. Pentru ca ne plac vinatorii, nu culegatorii, luptele scurte, nu cultivatul cu rabdare. Din fericire, Maria Manolescu are simtul umorului si al grotescului, iar Petra supravietuieste scriitoriceste propriilor inchipuiri. Petra, aceasta voce care se povesteste la persoana a III-a in romanul Mariei Manolescu, scrie piese de teatru, cu titluri care se tot schimba, si e fascinata de teatru, pe cale de mostenire de familie si din dor de tatal-actor disparut. In textele inserate in roman e vorba si despre teatrul politic care-salveaza-lumea (not) si mai ales despre specialitatea semideclarata a romancierei, relatiile de iubire si de cuplu (acum, si la maturitate). Daca n-o cunoasteti pe Maria Manolescu dramaturga, Vinatori-culegatori e introducerea ideala, intr-o confruntare prieteneasca la gratar sta o viata-ntreaga de visuri ratate. - Iulia Popovici

Atelierul lui e o lume. El nu mai traieste in Franta. O lume mica si alba in care realitatea se schimba, trupurile groase cad si corpurile isi dezvaluie sufletele, esenta. Charon e mic, cu ochi vii. Miini puternice ii piaptana barba desprinsa din Vechiul Testament. Si, daca vrea, te invita sa treci pragul. Si, daca se infurie, te poate arunca afara. Cu suturi in fund. Si, daca e fericit, aprinde focul in forja, fierbe o supa, scoate gaina si o frige direct pe jar. Peretii albi ascund drumurile lumii. Scarile de funie urca pina la patul ascuns. Sculpturile stau exact la distanta de care au nevoie ca sa vorbeasca intre ele. Ca sa vorbeasca in capul lui. Fumul gros de tigara si praful alb de ghips se poarta deasupra lor. Si piatra cinta. - Fragment

Cind, seara tirziu, se pornise ploaia, barbatul aparuse cu cutia aceea mica in mina, aratindu-i-o incintat. Am luat-o din Dorohoi, de la libraria lui Bercovici. E sirguincios si e un copil cuminte, o merita, a zis el. Maria s-a repezit la cutie cu praf dezinfectant si, cu miscari scurte, a sters vioara de opt ori. Sa nu i-o dai decit miine-dimineata, altfel nu doarme toata noaptea, a zis ea. Cind a intrat sa-l verifice, baiatul dormea. Dimineata, dupa ce a facut focul in soba, Costache a mai deschis o data cutia, trecindu-si degetele peste vioara cu trei corzi – un fel de instrument de jucarie, dar un instrument perfect pentru un baiat de nici cinci ani. A asteptat cu nerabdare ca George sa se trezeasca, sa se spele si sa manince, apoi, dupa ce a inchis fereastra si ropotele ploii au scazut in intensitate, a luat cutia si i-a intins-o. Baiatul era asezat pe scaunelul de linga vatra – a deschis cutia si, dupa ce a privit vioara citeva secunde, a ridicat-o si, cu o miscare scurta, a aruncat-o direct in foc. Maria inlemnise in picioare, in spatele lui Costache – barbatul ramasese cu zimbetul impietrit pe fata, fara replica. Am zis ca imi doresc o vioara, nu o jucarie, a zis baiatul, ridicindu-se calm. O vioara cu cinci strune, la care sa cint, nu sa ma joc, a zis aproape soptit, ca pentru sine, apoi a parasit incaperea. - Fragment