Literatură română

Un text de o densitate nebună, inteligent și distractiv în același timp, în care Márquez se întâlnește cu Borges, Kafka cu Goethe și Eco cu Bulgakov. O carte de neratat, un roller coaster în care nu poți urca fără centură de siguranță și unde nimic nu e ceea ce pare.

„După primele două cărți, Biblia pierdută și Testamentul lui Abraham, ambele masive pe dinafară, inepuizabile pe dinăuntru, surprinzătoare și unice în literatura noastră actuală – asta doar pentru a-mi reprima tentația unor afirmații și mai radicale –, Igor Bergler pare că face o mică pauză de respirație și se relaxează cu șase povestiri scurte. În mod paradoxal, mai mari pe dinăuntru decât pe dinafară, parte recuperate și reconfigurate din vagoanele de șpan rămase după șantierul celor două romane, se aliniază frumos și se manifestă în consecință cele mai năstrușnice, mai imprevizibile, mai melancolice sau mai triste și, de ce nu, mai etice categorii de draci.

„Dar ce sunt, până la urmă, dracii lui Igor Bergler? Sunt entități ale infernului, pedepse năprasnice pe care omul trebuie să le îndure din pricina simplă că răul este complementul obligatoriu al binelui, sunt forțe ale disoluției, pentru că nu pot suporta măreția creației, sau, pur și simplu, sunt natura noastră mai mult sau mai puțin conștientă, sunt energiile noastre scăpate în libertate ori, cine știe, dacă nu chiar marea noastră șansă de a pătrunde acolo unde binele comun și gestul precaut nu ne acordă nici o șansă? Dar până la un răspuns convingător, pe care doar cititorul singur și-l poate oferi, un lucru este în afara oricărei discuții: cu aceste șase povestiri surprinzătoare, Igor Bergler, pe lângă faptul că reușește să spună și în flash-uri ceea ce a spus până acum doar în epopee, aduce și noi specimene de draci în infernul nostru literar, mult îmbunătățite față de alte produse asemănătoare, ceea ce, evident, nu i se va ierta ușor. Cum nu i s-a iertat încă nici faptul că a apărut din senin, fără să întrebe pe nimeni.“ - Pavel Șușară

„Igor Bergler e un scriitor năprasnic! Forța cu care creează imagini de neuitat, lejeritatea cu care se plimbă prin întreaga istorie a culturii ca prin biblioteca sa personală, un fel de Biblioteca din Alexandria, inteligența cu care construiește niveluri de semnificații, ca pe niște veritabile cetăți Troia, îngropate una sub cealaltă, sunt impresionante. Fiecare nouă citire a acestor șase povestiri e încă și mai surprinzătoare decât cea anterioară. În acest sens, este o operă în mișcare – una care trăiește, lucrează și evoluează! O capodoperă!“ - Simona Epuran, Cleveland State University

„Igor Bergler, regizor, scenarist și critic de film, doctor în management, profesor de Naratologie, este cel mai bine vândut autor român din ultimii 30 de ani. Primul său roman, Biblia pierdută, deține, cu peste 150 000 de exemplare vândute, recordul postrevoluționar de vânzări în România. Drepturile de traducere pentru această carte au fost vândute în peste 30 de țări, între alte edituri, la Penguin Random House și la prestigioasa La nave di Teseo din Italia, înființată de Umberto Eco. Celui de-al doilea roman, Testamentul lui Abraham, i-au trebuit mai puțin de nouă luni pentru a atinge 100 000 de exemplare vândute. Ambele romane au primit votul publicului pentru „Cea mai râvnită carte“ a celui mai important eveniment editorial românesc – Târgul Internațional Gaudeamus –, în anii 2015 și 2017.

Într-o Românie închisă pentru străini, într-un viitor îndepărtat, Marele Vătaf conduce cu mînă de fier. Savanţii au făcut descoperiri epocale sub înţeleapta lui îndrumare şi au reuşit să prelungească viaţa oamenilor cu sute de ani, iar porcii au un rol crucial pentru tinereţea veşnică. Totul se obţine însă cu sudoarea frunţii, iar fiecare român trebuie să muncească pînă la epuizare pentru a trăi în acest paradis. Vătaful are şi opt Căluşari care veghează la bunul mers al lucrurilor, vînează Cuiburile de Iele, în care se plănuieşte răsturnarea ordinii naţionale cu ajutorul nucilor şi al rîşilor, şi stîrpesc răul din faşă. Dar ceva se întîmplă în Gruiu, sat aflat sub autoritatea falnicului Căluşar al Ilfovului, favoritul Vătafului, şi o înaltă trădare se conturează chiar în locul în care inocenţa ar fi trebuit să fie la ea acasa... Jocuri-pasiune pentru adulţi, drone, o nouă religie, porci şi porcari, dictatori şi disidenţi, lupte pe viaţă şi pe moarte – toate acestea sunt mici piese angrenate în monstruoasa maşinărie creată de Tudor Ganea în Porci, o distopie cu accente etno ce debordează de fantastic şi fantezie.

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

Cuprins:
• Balade fantastice
• Balade vitejesti
• Balade pastoresti
• Despre curtea feudala

Ce iti ramane de facut atunci cand si natura, si soarta au fost nedrepte cu tine? Ce iti ramane de facut atunci cand ceilalti te privesc cu dispret?
Pe natura nu te poti razbuna, deci toata ura acumulata o viata se indreapta spre cei care ti-au provocat atata mahnire.
„Slutii“ incearca sa-si faca singuri dreptate, pe cand „Frumosii“ sunt si ei, in felul lor, sluti – aroganti, rai, mereu in cautarea unor avantaje materiale.

Razbunarea slutilor este un roman despre oamenii din jurul nostru, cu defectele, pasiunile si setea lor de razbunare.

Enigma Otiliei este un roman citadin, al Bucureștiului de până la Primul Război Mondial.

Regăsim lumea micii burghezii bucureștene, căreia îi aparțin toate pesonajele, exceptându-l pe Leonida Pascalapol, mare moșier și intelectual de rasă. Nimic livresc, nimic inventat în atmosfera în care evoluează personajele; este covârșitoare impresia de experiență treptată, așa cum o imprimă viața, cu sinuozitățile, cu surprizele, cu umbrele și luminile ei.

În roman se confruntă două lumi: cea „veche” cu cea „nouă”. Lumea veche, alimentată de o scară de valori desuete, supraordonate de cea materială (nu întâmplător „mărul discordiei” îl reprezintă substanțiala moștenire a lui Moș Costache Giurgiuveanul), circumscrie un teritoriu al asfixiei morale, al claustrării, de care profită singurul ei produs cu adevărat vital și dinamic – abilul și inteligentul Stănică Rațiu, arivistul, fanfaronul sentimentul, dar mai ales profitorul de ocazie lipsit de orice scrupul, care stă mereu la pândă în vederea marii lovituri. De cealaltă parte se află lumea nouă, tinerească și vie, axată pe valori superioare, ideale: studentul Felix Sima, viitoare figură ilustră a universității și medicinii naționale, rafinatul intelectual și aristocrat Leonida Pascalopol, frumoasa și seducătoarea adolescentă Otilia Mărculescu, de „o subțirime delicată, botticelliană”. G. Călinescu va mărturisi mai târziu: „Otilia este «eroina mea lirică», proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină. Flaubertian, aș putea spune și eu: «Otilia c’est moi», e fondul meu de ingenuitate și copilărie [...], este tipizarea mea, fundamentală, în ipoteza femină. Otilia este oglinda mea de argint.”

„Din echipa de aur a Opiniei studenţeşti, revista ieşeană  cu faimă naţională după  decembrie ’89, făcea parte şi o zgîtie de fată, cam fragilă pentru o meserie practicată în vremuri atît de tulburi. Aparenţele erau înşelătoare. Zgîtia s-a ţinut scai de minerii care plantau flori, cu bîta, în Piaţa Universităţii, fără să ia bătaie. O lună mai tîrziu se afla în Valea Jiului, înnopta în casa unui miner şi intra în abataj, să vadă   cum trăiesc minerii. În gaşca aia de golani, cum ar fi zis Ion Iliescu, toţi talentaţi, inteligenţi şi hotărîţi să termine cu trecutul, scrisul ei avea câteva date clare. Orice temă ar fi abordat, intra în subiect direct, simplu, fără   fasoane, fără inhibiţii. Lucru şi mai neobişnuit, punea punct articolelor la fel de brusc, cam pieziş, cam şui, acolo unde considera că orice cuvînt în plus nu-şi avea rostul. Apoi, ştia să facă personaje din oamenii, vestiţi sau iluştri necunoscuţi, despre care vorbea. În fine, mai avea şi darul de a povesti cu umor şi cu olecuţă de autoironie, cît să facă   suportabilă viaţa la vreme de restrişte. Toate acestea m-au făcut să-mi zic că în tînăra domniţă doarme un scriitor. Aşa că nu m-am mirat că pînă la urmă chiar a scris o carte. Asta pe care o aveţi în mînă. Şi care, deloc întîmplător, se cheamă Râsul. Cu douăsprezece povestiri rupte din viaţă. Dorina Rusu îmi pare un povestaş plin de farmec. Povestaş în sensul alegoriei prin care Mario Vargas Llosa desemna scriitorul. Adică un om cu darul de a duce şi de a aduce veştile şi poveştile cu oameni şi despre oameni. De citit.” (Neculai Constantin Munteanu)

Rosalyn are 24 de ani si este studenta la Londra. Cu un corp invadat de o boala ciudata, cu o poveste amoroasa complicata si o familie disfunctionala, la capatul puterilor, ea decide sa plece cu o bursa de un an la Tokio, pentru a studia limba japoneza. Intalnirea socanta cu o cultura impresionanta va functiona ca o oglinda necrutatoare, care o va ajuta sa se desprinda de trecut si sa se vindece.

„In ego-fictiunea Ralucai Nagy despre Japonia nu se intampla practic nimic: nu exista intriga, in sensul occidental, dupa cum ne avertizeaza autoarea inca de la inceput. Dar se petrece o intalnire radicala a europeanului cu un Celalalt extrem, care il face sa simta organic – la modul propriu – distanta culturala si provocarea umana. Un cal intr-o mare de lebede este pur si simplu naratiunea polisenzoriala si in acelasi timp auto-reflexiva, etnografica si personala, perplexa si totodata fireasca pana la limita intimitatii, a acestei experiente.“ Vintila Mihailescu

Linz, 1581. Doi talhari, o multime de maestri ceasornicari, matematicieni, un pictor, ucenici, servitoare, un manuscris si copia lui participa cu totii, pe durata a zece zile abrupte, la semnarea, modificarea si copierea actului in baza caruia calendarul gregorian urmeaza sa-l inlocuiasca pe cel iulian. Intrigile politice se amesteca cu discursul moral in atelierele ceasornicarilor si pe strazile umede de ceata Dunarii. Intr-o noapte, pe o asemenea ceata, cineva este ucis. Peste toate astea se suprapun povesti in rama, parabole si imagini, descrieri de ceasuri, de orare si tablouri ciudate, plus o multime de intrebari despre natura timpului, a imaginii, a identitatii si a sperantei. Va fi prins criminalul? Cum arata ochii lui? Cine e el?

Undeva in Sri Lanka, intr‑un alt timp, o fetita urmareste cu privirea marita de teama o procesiune rituala de elefanti. O vom revedea, in alte secvente, asistand la eruptia unui vulcan in Indonezia, jucandu‑se cu un caine numit Akbar, invatand din zbor cuvinte si expresii in limbile unor tari exotice. O vom regasi in Cipru, in momente tensionate, cand un avion cu echipaj romanesc risca sa fie aruncat in aer de teroristi, dar tatal fetitei reuseste sa salveze prin negocieri viata a peste o suta de oameni.

Dupa ani si ani, fetita va deveni un model de succes, va face cariera in TV si lumea modei si va calatori prin lume. O parte dintre aceste calatorii, intretesute cu povesti din trecut, au ajuns intre copertile acestei carti. In final, intr‑un templu budist, un personaj enigmatic care nu este decat un mesager ii va dezvalui un secret care ii va schimba perceptia despre trecut si viitor.

Basmul fotbalului s-a născut la Istanbul, într-o discuţie cu Marius Mitran, mărturiseşte autorul, Marian Nazat, dorindu-se să fie un dialog cu poveşti despre fotbal şi nu numai. Din păcate, Marius Mitran a părăsit basmul înainte de finalizarea proiectului, iar cartea a fost scrisă şi condusă pe tot parcursul editorial de domnul Marian Nazat.
Aceasta conţine, pe lângă textele autorului, fragmente din articolele publicate de Marius Mitran de-a lungul timpului sau replici ale acestuia din lungile taifasuri despre fotbal.
„Rămas solitar în basm, l-am recroit. (...) Când am isprăvit lucrarea, i-am trimis-o lui Radu Cosaşu, rugându-l să o prefaţeze. « Prietene, s-a scuzat ultimul mohican al cronicii sportive de la noi, apar suficient de mult între copertele ei ca s-o mai şi prezint. Iar eu sufăr de un bun-simţ acut, ca să folosesc o replică dragă mie, dintr-un film. Mai e şi vorba aia deşteaptă a lui Talleyrand, cum că tot ce-i excesiv devine neimportant. Basmul este voinic acum, poate să stea pe picioarele lui. »
L-am ascultat pe scriitorul care mi-a marcat viaţa de microbist şi i-am dat drumul în lume cărţii fără recomandări, fără călăuze…" Marian Nazat

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

Majoritatea supereroilor au apărut dintr-o revoltă împotriva criminalităţii şi împotriva unui sistem justiţiar incompetent. O foarte mică parte dintre ei, însă, sunt preocupaţi de un alt tip de nelegiuire, una mai subtilă şi care aparent nu are un impact atât de important asupra bunăstării cetăţenilor. Sau cel puţin nu unul imediat.

Cu toţii suntem deranjaţi de clişee, de barbarisme şi de greşelile repetate de exprimare, însă puţini consideră că ele ar putea deveni o ameninţare. Pentru această problemă există eroi mai puţin cunoscuţi, care nu provin din industriile Marvel şi DC Comics, însă au propriul lor univers.

Pregătiţi-vă, aşadar, de o nouă ligă de supereroi din care fac parte: Cliché Buster, Quotation Boy, Weekend Man, Gasleak Woman, Taxi Girl, Vampiria, Byron Maiden, Burlesque, Captain Blush, Oxy Moron, Pizza Boy şi mulţi alţii!

S. lucrează la o librărie, joacă un joc de strategie cu tancuri pe net, e aparent îndrăgostit de o S. când n-ar trebui. În mintea lui o voce nu vrea să tacă și compune fără încetare epistole, într-un delir bine temperat. Război și dragoste: cu S + S = LOVE (?), vizite ale Diavolului și bunului Dumnezeu, ale distinsului domn Patapievici ca șef de stat major, cu război de uzură și atacuri furibunde, eschive, retrageri, ambuscade și armistiții, cartea lui Stelian Müller e o fantasmagorie frumoasă cu o mie de bătălii în care totul nu e niciodată pierdut. Rareș Moldovan

Ca un adevărat Saramago transilvănean, Leon-Iosif Grapini face un exercițiu de imaginație, de recuperare și de creare a unui spațiu magic, pierdut. Un spațiu al copilăriei și al satului transilvan în trecerea sa forțată către timpurile moderne. Un sat nenumit, utopic, în care firul narativ urmează cu umor copilăria băiatului cu ochi albaștri și bucle de aur, care parcurge evenimente aparent banale, ca prima zi de școală, primul televizor, prima vizită la oraș, prima eclipsă totală de soare sau primul film văzut la cinematograf. Totul însă are un sens ascuns.

Chisinau, 1903. Cateva saptamani pana la pogromul evreilor. Platon, un jurnalist corupt, de la care invatam ca fake news-ul nu este o inventie a mass-mediei moderne, orchestreaza alaturi de seful politiei, de ministrul de interne si de mitropolit evenimentele sangeroase care aveau sa socheze opinia publica internationala. In fundal se desfasoara intrigi, se devoaleaza caractere si se reliefeaza o societate decadenta, istovita de conflicte mocnite, de lupte pentru control absolut politic si economic, care penduleaza intre New York si Odessa, intre o nobilime pe cale de extinctie si o noua patura sociala, interlopa, ambitioasa si fara scrupule.

Contemporan cu ilustri colegi profesionisti si stimulat de febrila lor activitate, am scris prima mea opera importanta de imaginatie. Cu putine exceptii, evenimentele descrise in Risipitorii n-au fost traite de mine direct. La cele mai multe am asistat doar ca martor, altele mi-au fost povestite, iar altele pur si simplu le-am inventat. Universul astfel creat este vazut dinafara, confruntat si sustinut doar de cuceririle proprii in ceea ce priveste pasiunile. Proiectiile principale, ca si celelalte personaje care isi schiteaza doar destinul in aceasta carte nu sunt atat rodul observatiei directe, cat al reflectiei asupra propriei mele naturi, cu impulsurile proprii, succesive prin care am trecut in decursul anilor. Asadar, in primul rand, rod al reflectiei si, in al doilea rand, rod al observatiei obiective. Daca as fi izbutit sa aduc pe acelasi plan reflectia de ordin subiectiv cu observarea obiectiva, rezultatul ar fi fost, neindoielnic, asemanator cu cel din Morometii, lucrare ce intruneste aceasta elementara si greu de cucerit conditie a creatiei. Am totusi sentimentul ca Risipitorii e superior Morometilor, caci in acest roman este descrisa prima mea tinerete, pe un fundal, cred eu, mai deschis, mai putin particular si, in consecinta, mai accesibil si din punct de vedere strict estetic. Marin Preda

L`amitie amoureuse e o relatie care-i convine de minune cvadragenarului, care pare a continua sa vada in femeia divortata copila de odinioara , nu si Adelei, pentru care acesta nu mai este doar maestrul adorat in taina, ci un barbat adevarat. Dar tocmai aceste nesigurante formeaza in definitiv continutul si interesul romanului

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

Un șahist imbatabil transformă un oraș într-o imensă tablă de șah, iar locuitorii lui devin regi, regine, nebuni, cai, pioni, într-o competiție absurdă care macină destinele tuturor. Un scriitor dispare din mediul său, atras de mirajul depărtărilor, de chemarea iubirii, a „tinereții fără bătrînețe”. Cînd se întoarce, după mai bine de 40 de ani, descoperă că misterul dispariției sale îl propulsase între clasicii literaturii din țara sa natală și pe lista pentru Premiul Nobel. Un individ primește moștenire o bibliotecă fabuloasă, o „casă a vîntului“, care îl ia captiv și îl transformă în ficțiune. Un critic literar este răpit de autorii mediocri pe care îi desființează și este constrîns, într-un text de un comic savuros, să-și schimbe discursul critic pentru a deveni poetically correct. Un prunc se naște cu darul de a înfuleca și a secătui de viață tot ce iubește, altul are darul de a potoli foamea celor care doar îi rostesc nu-mele. De la Facerea lumii, fiecare nume are în spate o istorie, demonstrează Adrian Alui Gheorghe, iar fiecare ființă de pe pă-mînt are o rădăcină fantastică din care se poate naște, din fantezia unui povestaș inspirat, o nouă poveste.

„Rămas fără o slujbă certă, am fost angajat să spun povești unui om care se împotmolise în orizontul patului de suferință. O suferință mută pe care povestea o putea atenua, o făcea suportabilă. Astfel am văzut cum acționează cuvîntul asupra minții, inimii și sufletului omenesc, ca un fel de neurohormon al fericirii, care se insinuează în creier. De asta, nu vă îndemn să vă îndepărtați de realitatea imediată, care vă asigură echilibrul pe planetă, dar vă îndemn să nu vă îndepărtați mai ales de poveste, de literatură, care vă asigură echilibrul în univers. Fiecare om e o poveste cu final previzibil, numai că pînă la final sînt o mulțime de imprevizibilități. Asta e literatura, de fapt. În poveste viața fiecăruia capătă sens, în afara ei e mai mult un element statistic. Vorba cuiva: sîntem ceea ce citim. Dar, dacă nu citim, cine sîntem?“ (Adrian Alui Gheorghe)

Vasile I. Dumitra are 13 ani, trăieşte undeva într-un sat sărac, pe timpul „Epocii de Aur”, şi începe în anul 1972 un fel de jurnal la care scrie câteva luni. În pagini se adună micile întâmplări de zi cu zi, viaţa unei fete obişnuite din acel timp trecut, doar că ea citeşte mult, peste puterile vârstei ei – printre altele, Divina comedie, ceea ce-o face şi mai nostimă. Vorbeşte despre ale ei, dar şi, indirect, despre acea epocă „de tristă amintire”, cum sună o sintagmă arhicunoscută. O face, desigur, fără încrâncenare, fără ideologie, fără tezism, fără victimizare, fără accente melodramatice, uneori cu umor, deşi în pagini transpare tot acel fond de umilinţe, de neajunsuri, de limitări, de lucruri întunecate specifice comunismului, dar şi existenţei în general, de oriunde, căci peste tot există nedreptate, suferinţă, bătrâneţe, moarte. Perspectiva este aceea a omului liber care este adolescentul (sau copilul), în orice condiţii ar trăi.
Despre libertatea firească a celui care se află la marginea lumii, la marginea prăpastiei, ca-n faimosul De veghe în lanul de secară, altă carte cu copii şi adolescenţi, e vorba şi în ataşantul roman al Dumitriţei Stoica. Simona Popescu

Un teritoriu imaginar, un război civil, un armistiţiu. O unitate militară de lîngă o mină de aur şi mai mulţi soldaţi prinşi în această paranteză de timp în care totul se reaşază, în care toate percepţiile se schimbă.

Povestea unui colonel prins în vertijul istoriei: arestat, închis într-un lagăr, eliberat, trădat apoi în război ş hăituit. Un colonel îndrăgostit de pictură, de frumuseţea detaliilor şi de nuanţele luminii. Povestea lui Matei care reconstruieşte o grădină într-o unitate militară, în care trăieşte fulguranţa unei fericiri. Povestea unui băiat fără memorie care, într-un oraş părăsit, învaţă să privească şi să simtă de la un bărbat fără nume ce poartă cu sine povara unei trădări.

E un roman despre timp şi despre povestea unei fotografii ce trece peste ani de la un personaj la altul, printre care şi o fetiţă numită Aura. Între capitole sunt scrisorile de mai tîrziu ale lui Medveşan, trimise colonelului, în care firele narative şi poveştile romanului se leagă ca într-un raport despre moartea celorlalte personaje, un raport melancolic, de sfîrşit de lume şi totuşi cu credinţa că fiecare moment a meritat.

M-am ghemuit din nou pe scândură; dârdâiam de frig în vestonul meu subţire. Încercam să mă rog. Dar în locul rugăciunilor obişnuite de seară, îmi veneau tot mereu în gând cuvintele Psalmului, cu care niciodată până atunci nu mă rugasem:
De profundis clamavi ad te Domine… Din străfundul abisului am strigat, Doamne, către tine… Nu ştiam, neştiutorul de mine, că eram încă departe de acele ultime profunzimi, de acel străfund al abisului, că abia căzusem într-o groapă nu prea adâncă şi că aveam să mă prăvălesc cu timpul pe povârnişuri tot mai abrupte, să mă prăbuşesc prin râpe din ce în ce mai prăpăstioase, nici nu bănuiam măcar cât de lungă era calea pe care o aveam de străbătut printr-un labirint tot mai întunecos până să dau de lumină.” Nicolae Balotă

Dacă Nicolae Balotă ar fi reuşit să finalizeze tetralogia memorialistică pe care o proiectase (I. Tinereţe fără bătrâneţe…; II. Caietul Albastru; III. Abisul luminat; IV. şi viaţă fără de moarte…) aceasta ar fi putut deveni „marea operă a începutului de mileniu în literatura română”, aşa cum îşi dorea autorul.
Abisul luminat, urmând Caietului Albastru (ediţia I, 1998), deşi neterminat, este o operă ce depăşeşte graniţele literaturii memorialistice, fiind o „operă de autoficţiune”, în viziunea autorului ei, ce cuprinde întreg universul recluziunii; o (re)construcţie a perioadei de detenţie (1956-1964).
Cele trei cărţi care o compun, Preludiu la o coborâre în infern, Interludiu tragicomic şi Destine deviate, se constituie într-un rechizitoriu al efectelor devastatoare pe care venirea comuniştilor la putere le-a avut asupra a tot ce însemna Cultură: „Revoluţia socialistă, în realitatea ei, trăda un nihilism cultural.”, spune Nicolae Balotă.
Abisul luminat este o lectură care te convinge că Iubirea poate converti întunericul ignoranţei, al urii şi al oricăror acţiuni opresive în lumina speranţei şi a frumosului artistic.
prof. dr. Carmen Elena Andrei

„Ambasadorul reprezintă o reală surpriză. El se cere primit cu tot fastul datorat unor emisari de excepţie. N-a dat prin presă (dar nu toate ziarele sunt disponibile la Paris) de surlele şi trâmbiţele care, asemenea celor de la o curte renascentistă, s-ar fi cuvenit să răsune la întâmpinarea unui astfel de text. În fond, acest roman de debut nu anunţă, ci este.

De n-ar rămâne decât el în bibliografia lui Ioan Mihai Cochinescu (deşi de la un atare autor, aşteptăm mai departe cărţile pe care desigur ni le va da), locul lui în literele noastre ni se pare deja asigurat.” Monica Lovinescu (1991)

Scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea
Ediție îngrijită, transcriere, note şi prefață de Christina Zarifopol-Illias

„Cititorul are șansa de a se întîlni cu niște documente care, pe lîngă inestimabila lor valoare de istorie literară, sînt și un extraordinar document uman. În felul acesta, se vor risipi, sînt convinsă, multe speculații privind atît superficialitatea Veronicăi, cît și lipsa de entuziasm, în destule împrejurări, a poetului. Se poate constata, din­colo de orice tăgadă, că marea poveste de iubire n-a fost o simplă mitizare a unor hagiografi mai mult sau mai puțin inocenți, ci o veritabilă comuniune sufletească.” (Christina Zarifopol-Illias)

„Cînd gîndesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de-o mie de ori ți-am spus: că te iubesc...

Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiți într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în lumea asta destul loc pentru atîta iubire cîtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiți? Se potrivește amorul și suferințele noastre cu o lume în care basseța, invidia, răutatea domnesc peste tot și pururea?”