Literatură română

Trama romanului este focalizată pe experiența dramatică de viață a unui tănăr, provenit dintr-o familie modestă. George Mohora, absolvent al Facultății de Litere din București, debutant în poezie, se trezește, peste noapte, patronul unei fabrici de ceai, dăruită de o rudă prosperă, fratele mamei sale. Personaj exponențial – în jurul lui se construiește întreaga acțiune -, George Mohora este un tânăr dificil. Poet promițător, la început, cu vocație didactică, cedează ușor în fața voinței mamei și a unchiului Eduard de a intra în afacerile acestuia din urmă. Abandonează cariera didactică deși n-are nicio atracție pentru manageriat. Este dispus să învețe, dar se dovedește stângaci, neîndemânatic și, în continuare, visător. Vrea să ofere o altă perspectivă vieții oamenilor pe care-i conduce, prin atracția către poezie – pasiunea la care nu renunță. Perorația lui pentru poezie este un amestec de sinceritate și patetism, de credință și naivitate, figurând visătorul incurabil. Eroul trăiește concomitent în două lumi – realitatea prozaică din familie și de la fabrica de ceai și o lume fictivă în care poartă convorbiri imaginare cu autori celebri, poeți și filosofi, ce i-au marcat devenirea artistică. Li se destăinuie și primește sfaturi. Se simte tonificat pentru moment, dar realitatea concretă se dovedește a fi la polul opus celei construite prin ficțiune.

Papa Inocentiu al III-lea (1198-1216) a avut o viziune cu totul aparte fata de imperiu si fata de relatia imperiu - ecclesia, astfel nu a avut ca obiectiv distrugerea acestuia, ci din contra o innoire a lui intr-o formula proprie. Aceasta formula era una clar favorabila papei in ce priveste dobandirea unui control si a unei dominari papale asupra statelor crestine europene. In toate discursurile sale publice in care se referea la rolul Bisericii in viata imperiului amintea de acea comparatie dintre Soare si Luna, cei doi luminatori ai cerului pusi de Dumnezeu, pe care ii aducea ca model pentru relatia Stat si Biserica; de aici rezulta primatul Bisericii asupra tuturor regilor si a statelor crestine si nu doar.

Un obiectiv central al papei Inocentiu al III-lea a fost acela de a reforma Biserica Romei atat din punct de vedere administrativ cat si canonic, dar mai ales o reforma spirituala a clerului si societatii. Politica sa papala dintre anii 1198-1215 se va regasi si desavarsi in lucrarile conciliului al IV-lea de la Lateran din 1215, un conciliu de o amploare nemaiintalnita pana atunci.

Inocentiu al III-lea a fost un bun diplomat si un excelent strateg, calitati care l-au facut un lider de temut in intreg spatiul politic, dar a fost mai ales singurul papa ce a supus intreaga Europa.

Cartea se incheie cu o concluzie care plaseaza personalitatea papei Inocentiu al III-lea in centru celor patru puncte cardinale care pot defini pontificatul si persoana sa: misiunea divina - lider spiritual, misiunea profana - lider politic, puterea absoluta - binomul Biserica si Imperiu, si puterea credintei - teologie si reforma spirituala.

Istoria l-a consemnat in filele sale atat ca papa cat si ca om politic, dar mai ales prin ceea ce a reprezentat cruciada a IV-a si apogeul papalitatii.

„Dulce ca pelinul e tocmai lumea (…) satului risipit în ţărâna timpului, un sat în care «bucuriile se amânau continuu». Romanul acesta, cu «gust mai degrabă de cucută», dezgroapă vieţi fabuloase, mitice, de parcă scriitorul s‑ar fi născut nu lângă Alexandria, ci prin America de Sud (...) Ştefan Mitroi se dumică în personajele sale, ca şi când nu şi‑ar ajunge lui însuşi şi, năpădit de aleanuri năprasnice, zămisleşte un roman de referinţă al literaturii noastre. Cartea e un bocet prelung şi înfundat, la capătul căruia simţi în nări amăreala deşertăciunii. Ştefan Mitroi e propriul lui fântânar şi din fântâna‑i lăuntrică aduce la noi o cronică de familie demnă de marea literatură romanescă a ţinutului moromeţian.“ Marian Nazat

Seria „Vietile sfintilor” cuprinde sapte volume cu invataturi despre: Sfantul Andrei, Sfantul Nicolae, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfanta Fecioara Maria, Sfantul Gheorghe, Sfintii Constantin si Elena si Sfintii Mihail si Gavriil. Alegerea acestora nu a fost deloc usoara, avand in vedere numarul generos de persoane sfinte cuprinse in calendarul crestin ortodox, insa i-am ales pe cei mai cunoscuti si dragi noua, romanilor, criteriul definitoriu fiind numarul mare de credinciosi care le poarta numele.

    Seria „Vietile sfintilor” cuprinde sapte volume cu invataturi despre: Sfantul Andrei, Sfantul Nicolae, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfanta Fecioara Maria, Sfantul Gheorghe, Sfintii Constantin si Elena si Sfintii Mihail si Gavriil. Alegerea acestora nu a fost deloc usoara, avand in vedere numarul generos de persoane sfinte cuprinse in calendarul crestin ortodox, insa i-am ales pe cei mai cunoscuti si dragi noua, romanilor, criteriul definitoriu fiind numarul mare de credinciosi care le poarta numele. 

    "Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul" (Matei 11, 11) sunt cuvintele Mantuitorului despre Inainte-mergatorul Domnului. Ultimul dintre proroci si, simbolic, primul dintre apostoli, el reprezinta legatura dintre Vechiul si Noul Testament. Intrupare a curajului si luptei statornice impotriva pacatului, Sfantul Ioan Botezatorul, care a dus o viata de inger in trup de om, ne arata ca imparatia cerurilor se dobandeste prin straduinta continua pentru atingerea telului nostru suprem, mantuirea.

    CUPRINS: Cuvant inainte • Introducere • Viata • Minuni • Cinstire • Bibliografie

   Pentru cei mai mici dintre scolari, invatatul trebuie sa fie o aventura si un joc. Cu atat mai mult cu cat miza este abilitatea de a citi, ce reprezinta fundamentul tuturor achizitiilor ulterioare. Iar pentru ca ne dorim ca acest proces sa fie cat mai usor si mai firesc, va propunem un material didactic imaginativ, in care veti regasi situatii de invatare atent selectate si jocuri antrenante.
    Sunetele si literele corespunzatoare sunt introduse gradual, pornind de la vocale – usor de retinut si clar de pronuntat –, continuand progresiv cu sunetele mai dificil de sesizat si pronuntat – consoanele. Textele-suport adecvate varstei si asociate cu literele sunt insotite de imagini nostime, ce vor starni curiozitatea copiilor si le vor stimula placerea de a citi.

"Mami, e gata?" este o carte cu aventuri haioase in bucatarie, cu un personaj deja cunoscut copiilor si parintilor, Ema din "Te iubesc orice-ai face", si cu fratele ei mai mic, Eric. Impreuna cu mama si cu tata, Ema si Eric pregatesc tot felul de mancaruri sanatoase si delicioase, iar episoadele haioase sunt nelipsite.
Mici accidente cu faina, fructe care sunt devorate inainte de a ajunge in placinta, cuvinte stalcite, lectii de viata, multa joaca si iubire, plus retete simple si sanatoase de pregatit in familie, acesta este cuprinsul acestei carti.
Pe scurt, o multume de hohote de ras impreuna pentru un timp de calitate cu mami si tati!
Cartea este avizata de Mihaela Bilic, medic nutritionist: Acesta carte minunata poate fi un sprijin si o bucurie pentru orice mama. Veti gasi in ea rerete deficioase, desene savuroase si povesti cu gust, pentru ca autoarea este nu numai o mama daruita cu har si o bucatareasa iscusita, dar si o povestitoare desavarsita.
Primiti-o in casa si la masa voastra, va va incanta sufletul! Pofta buna la crescut copii sanatosi si fericiti...

loana Chicet Macoveiciuc este jurnalist de profesie, autoarea unuia dintre cele mai cunoscute bloguri de familie si a bestsellerului "Te iubesc orice-ai face".

Volumul reproduce o selectie din nuvelele consacrate ale lui I.Al. Bratescu-Voinesti, autor recunoscut, in special, pentru scrierile sale destinate copiilor.

CUPRINS:
• Schita biografica
• Niculaita Minciuna
• Puiul
• Privighetoarea
• Bietul Tric
• Moartea lui Castor
• Nicusor
• "Calatorului ii sade bine cu drumul"

Revoltă sau renunţare, agresiune sau sacrificiu, apel sau fugă, exaltare sau deznădejde? Nu există act mai ambiguu decât sinuciderea, care pare să lanseze de fiecare dată un soi de enigmă supravieţuitorilor. A muri în urma unui accident sau a unei boli nu înseamnă decât a muri – dar a te sinucide înseamnă să faci chiar din liniştea morţii un ecou al labirintului. Maurice Pinguet

O epocă a contradicţiilor şi a disoluţiei vechilor canoane, precum cea interbelică, în care formulele tradiţionale coexistă cu cele moderne în plan estetic, nu ar fi putut da naştere decât unei palete policrome în abordarea actului suicidar, de la descrierea cu atenţie pentru amănuntul verosimil a etapelor presuicidare, înscrise într-o structură narativă omogenă şi coerentă, până la abordarea autosuprimării ca gest dilematic, înscris într-o realitate indefinisabilă, sau act gratuit, menit să întărească derizoriul existenţei.

Ultimul sau film: Cele ce plutesc, dateaza din 2009. Refuz sa cred ca el marcheaza sfarsitul carierei acestui cineast. Nicio cinematografie normala, sanatoasa, nu se poate dispensa de un artist de talia lui Mircea Daneliuc, chiar daca el insusi pare a fi renuntat la a face film.
De atunci, niciun producator serios n-a avut initiativa de a-I interesa in realizarea unui proiect cinematografic. lar orgoliul sau de creator, constient de forta talentului pe care il poseda, I-a impiedicat sa iasa in intampinarea celor ce hotarasc soarta filmului romanesc.
Sper ca inertiile ce-I Inconjoara pe acest regizor incomod sa se risipeasca, spre binele unei cinematografii altminteri destul de saraca in valori autentice.
La urma urmei, cum avertizeaza Montaigne „le monde n'est qu'une branloire perenne”. Adica lumea nu-i altceva decat o clatinare fara sfarsit...

Fragment:

  Aceasta este, pe scurt, relatarea povestii filmului dupa „reteta D. I. Suchianu" care se pare ca l-a iritat totdeauna pe Daneliuc. Caci spre deosebire de popularul critic, autor al primului nostru Curs de cinematografie (1930) ce sustinea cu tarie ca filmul este poveste, find subordonat papa peste poate literaturii, tanarul cineast stia ca lucrurile stau cu totul altfel, ca filmul are propria sa vocatie de a infatisa lumea. Drept care a demonstrat Inca de la debutul sau in cinema aceasta realitate estetica pe care multi dintre cineastii vremii o ocultasera, preferand sa faca flume cu cai si calareti Para numar, cu voievozi tinand discursuri ample pe la raspantiile istoriei, sau cu secretari de partid (noii voievozi comunisti) pledand patetic pentru intelegerea de cane popor a nobilelor idealuri marxiste.
A preluat deci proiectul unui film ce se dorea in esenta ilustrarea eroismului clasei muncitoare, apta sa construiasca instalatii industriale gigant, sä le transporte pe platforme ghidate cu mans sigura de soferi priceputi, traversand vai si munti, orase si sate prospere, marturii de necontestat ale justetii politicii partidului comunist. Fara indoiala ca exista mult adevar in schimbarile sociale produce in Romania, in evidentierea succeselor economice dobandite, dar peste aceste realitati propaganda regimului stia sa teasa panza de borangic a minciunii, lasand sa se inteleaga ca fericirea a fost repartizata in mod egal fiecaruia, prin decret prezidential sau prin hotararea Marii Adundri Nationale. Ceea ce preocupa in cel mai inalt grad aparatul specializat al partidului era impunerea „omului nou", invulnerabil la once Incercare a destinului individual pentru Ca acesta era components a marelui destin colectiv al natiei, inaintand triumfatoare spre „cele mai inalte culmi de progres si civilizatie".
Or, Cursa a reprezentat prima confruntare a lui Daneliuc cu „aparatcikii", cu cei ce considerau filmul — aidoma lui Vladimir Ilici — „cea mai importanta dintre arte". Adica o arta ce trebuia neaparat rechizitionata in beneficiul „cauzei", contandu-se pe marea ei forta de patrundere in randul celor mai diferite straturi ale societatii.

***

***

O lucrare structurata dupa modelul Decalogului, o indrazneata propunere literara, cu citirea in paralel a cronicilor (ganduri) ale cineastului Andrei Blaier, cu marturisirile (meditatii) ale omului Andrei Blaier, impletite totodata cu analiza criticilor (cronici) si vorbele autorului cartii.
Patru puncte cardinale legate prin natura insssi a subiectului, arealul politic impus de conjunctura istonca, complexitatea operei si personalitatea regizorului Andrei Slaier.
Andrei Blaier are o fisa de creatie impresionanta (cred ca I-ar intrece si pe Sergiu Nicolaescu, daca am contabiliza metrajul peliculelor si nu spectatorii, numarati, mai mereu cu semnul ori doi, in perioada anilor din urma ai regimului comunist).
Treizeci de lung metraje de fictiune, doua serial° TV cu 43 episoade, teatru TV, scurtmetraje documentare, filme publicitare si filme utilitare care reprezinta cartea de vizita a celui ce avea sa exploreze cu har si inspiratie medii sociale si personate in profunzimea lor umana, dincolo de schematismele dictate de ideologia si politrucii epocii. Un ,,revoltat" cazut pe ganduri.


Fragment:

Diminetile unui baiat cuminte este filmul Ia care tin cel mai mult. El ma leaga, pe linia unor, investigatii in domeniul actualitatii (careia am cautat in linii mari sa-i fiu credincios), de alte doua filme, ale mele: Ora H si A fost prietenul meu.

Am vrut sa realizez in acest film o dezbatere sincerera, adevarata, despre unele probleme importance ale tineretului: ce facem pe lumea asta, cum ne gasim rostul intr-insa, cum ne putem fi utili noua si celorlalti. Nevoia de autodepasire, de perfectionare morala, insotita de intrebarile firesti ale varstei, cautarea febrila si autentica in contextual nostrum socialist, care obliga Ia intrebari despre noi insine, am vrut sa caracterizeze pe eroii Diminetilor. Pe de alta parte, am tinut o polemica ascutita cu pseudo framantarea, cu drama contrafacuta. Pentru ca, filmul e relatarea facuta lui insusi de eroul principal, Vive, am vrut s-o faca  cinstit, cu pasiune si avid de a se autodefini, sincer si adevarat, asa cum m-am obligat si pe mine ca autor (de la dramaturgie Ia atmosfera, ritm, tratare cinematografica, munca cu interpretii, etc.).

Era pariul castigat din pornire, pariul autorului cu autorul, cu credinta ca trebuie bouta apa de la izvorul adevarului cu privirea limpede si senzatia de rece; incearcd un experiment racoritor, intr-o tara incinsa in acea perioada, incinsa ideologic. Andrei isi gasise calea.

Vazand filmul peste ani, am constatat perspective demersului si viabilitatea personajului creionat de Stoiciu. Eram in anul IV la I.A.T.C., sectia Imagine de film si televiziune, clasa prof. Mircea Gherghinescu si Aurel Costachevici. Eram in practica la filmul lui Vitanidis, Clipa, sub indrumarea unui maestru al imaginii, Nicu Stan. Serios, daruit, priceput, stapan pe meserie.Stateam de aproape doua saptamani in pregatirea unor filmari de noapte, in atmosfera unui lagar. Testam obiectivele supraluminoase. Lumina castiga teren incet incet in fata intunericului. Frumoase "clipele" petrecute alaturi de cei care scriu cu respect aceste randuri sub semnul influentei lui Barry Lyndon, in regia lui Stanley Kubrick.

O carte de dragoste şi aventură, o explorare psihologică a emigrantului între două vîrste prins între dileme identitare. Povestea unui cuplu de români stabiliţi la New York, un scriitor şi o bale-rină, care înfruntă cu intensităţi diferite provocările lumii noi. Un roman despre succes şi ratare, despre cum poţi să-ţi împlineşti visul american, dar şi despre capcanele şi anxietăţile oraşului, deopotrivă strălucitor şi devorator de energii.

„Carmen Firan a scris un roman de mare mister, săpînd adînc în relaţia dintre două personaje şi două lumi. Umbra pierdută e un thriller psihologic şi intelectual al zilelor noastre, admirabil scris, cu luciditate şi umor.” (Andrei Codrescu)

„Un roman fascinant despre seducţia visului american şi dilemele emigrantului, despre lumina orbitoare şi reflecţiile necruţătoare ale New Yorkului, o poveste universală în care fiecare se poate, într-un fel, regăsi.” (Isaiah Sheffer)

„Scriitor al lumii, Carmen Firan este o autoare prolifică, reflectînd în proza ei provocările lumii în care a crescut şi oferindu-ne o imagine tulburătoare, din alt unghi, a Americii.” (Midwest Book Review)

̶ Hei, priviți! spune Tom Jr, și toți trei se întorc cu spatele la șosea. În fața lor, se întindea o livadă neobișnuită. Haideți să mergem să vedem ce-i acolo, vreți? Oare ce copaci sunt ăștia? Pruni?

Tipul din filme nu exista: o carte plina de autoironie si umor din care vei afla, intre altele, cum pastrezi langa tine un tip nascut inainte de 1989, de ce trebuie sa fugi de tipul care uraste pisicile, ce sa nu-i spui niciodata unui barbat in pat sau cum sa-l sperii de moarte, sau de ce sunt ochelaristele niste femei mai misto. O carte pentru femeile inteligente si barbatii cu simtul umorului, pe care poti s-o citesti si intr-un weekend, si intr-un an.

    Fragment din volum:

Nu există ceva mai simplu și în același timp mai complicat decât să scrii o carte de amintiri. Cristina Crețu trece cu nota zece acest examen, la care mulți scriitori nu reușesc să ia nici nota cinci. Cine scrie la persoana întâi este tentat să-și fardeze imaginea. Și mai face o greșeală (pe care Cristina Crețu o face și ea, dar foarte rar): selectează întâmplările trăite nu după expresivitatea lor, ci după importanța pe care au avut-o la vremea respectivă pentru viitorul memorialist. Autoarea acestei cărți, cu un titlu plin de farmec (O carte pentru primăvara mea), se prezintă pe sine cu franchețe, fără nicio intenție vizibilă de a face o impresie bună. Instinctul artistic sigur o ajută, totodată, să-și dea seama că momente care nu i-au influențat în vreun fel biografia sunt semnificative din punct de vedere literar și merită evocate. Va fi o încântare pentru cititori, așa cum a fost și pentru mine parcurgerea cărții de la prima până la ultima pagină. Deși citesc, din obligație profesională, sute de cărți pe an, n-am mai găsit de multă vreme una pe care s-o citesc din plăcere, așa cum am citit O carte pentru primăvara mea de Cristina Crețu.

Să dansezi pe Pink Floyd sau Jimi Hendrix!? O, da! Mai mult decât atât, piesa definitorie a ceaiurilor noastre a fost power play-ul In A Gadda Da Vida, al trupei Iron Butterfly, o bucată de 17 minute, cu solo de baterie de 2 minute și 39 de secunde. Dansam solo-ul de baterie!

Din cuprins:
Primavara
Ploita
Ingerasul
Nu mai plange, copile
Un cadou pentru mama
Mamei de-ajutor
Supararea mamei
De vorba c-o furnica
Cantec de leagan
Mama
Bunica
Sora mai mica
Povestea bunicai
Bunicuta mea
Brandusele
Ghiocelul
Viorelele
lacramioarele
Narcisa
Macul
Trandafirul
Luna martie
Intrarea Domnului in Ierusalim
Jocuri de Florii
Ouale pascale
plaiul stramosesc
Ghicitori

Cuprins:
- Rugaciune
- Somnoroase pasarele
- O, ramai
- Ce te legeni
- La mijloc de codru des
- Lebada
- Copii eram noi amandoi
- Freamat de codru
- Revedere
- Fiind baiet paduri cutreieram
- Doina
- La steaua
- Povestea codrului
- Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie
- Colinde, colinde!
- Invierea

Cuprins:
Ghicitori patriotice
Fructe, legume si plante
Animale, pasari
Anotimpuri, fenomene ale naturii
Ghicitori diverse
Raspunsuri

  In acest roman de debut, suntem martorii unei vieti pe fast forward, in care narcisismul, cautarea iubirii, pierderea, vinovatia si acceptarea de sine alcatuiesc un domino infernal. Geo Dinescu scrie brut, autentic si emotionant.

Aventurile micilor Zane - Silvia Ursache
Cuprins:
Aparitia copilitelor ciudate
Foamea
A doua zi de viata
Jocurile zglobii
Casuta minunata
Cearta neasteptata
Singuratatea

Clinchet de zurgalai. Culegere de poezii despre iarna ale poetilor romani din Basarabia.

Craiasa Iarna - Silvia Ursache. Legende

Cuprins:
Legenda zapezii
Legenda primilor fulgi
Legenda crivatului
Legenda iernii
Povestea lui Mos Craciun
Povestea bradului

 Scriitor roman, director al Teatrului National, presedinte al Asociatiei Scriitorilor din Romania, Rebreanu a fost primul dintre cei 13 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si al Ludovicai, ambii descendentii unor familii de tarani liberi („graniceri") de pe Valea Somesului.
 Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista Luceafarul, din Sibiu, condusa de O. Goga si de O. Taslauanu, catre sfarsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista Convorbiri critice, la Bucuresti, unde tanarul prozator se stabilise, incercand sa se afirme in viata literara romaneasca. ln anul 1910, este desemnat sa ocupe functia de secretar de redactie, la Falanga liferara si artistica, condusa de M. Dragomirescu, functie pe care o va detine si la Convorbiri critice. In 1911, este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Garleanu, la acea data directorui institutiei.
 Pana la aparitia primului sau roman, lon (1920), a publicat cateva volume de nuvele (Framantari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafulala, 1919). In decembrie 1928, este numit director al Teatrului National din Bucuresti.
 Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de Primul Razboi Mondial (Catastrofa, Itic Strul-Dezertor, Calvarul).
 Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern, a carui opera se caracterizeaza printr-o diversitate tematica, a surprins in scrierile sale o multitudine de aspecte umane, reusind sa prezinte viata in complexitatea ei, sociala si psihologica. De altfel, Liviu Rebreanu este autorul primului roman obiectiv din literatura romana, lon, si al primului roman de analiza psihologica din proza romaneasca, Padurea spanzuratilor.

Cu pisicile Ursula, Jiri, Cici. Si Tocilescu.