Literatură română

“Marin Preda a scris, in fond, un roman pe care n-as putea sa-l numesc altfel decat romanul unei mari constiinte. Constiinta, intai, a unui mare prozator care judeca fara partinire, fara mistificaie (nici macar aceea ce se bizuie pe un tiranic senti-ment al justitiei !), o istorie in care fortele se confrunta in chip dramatic; constiinta, apoi, a unui erou care crede in puterea spiritului si in mitul fericirii prin dragoste. Destinul il loveste de mai multe ori, insa infrangerile nu-l imping spre negatia valorilor si nu-i salbaticesc sufletul.“- (Eugen Simion)

“Marin Preda a scris, in fond, un roman pe care n-as putea sa-l numesc altfel decat romanul unei mari constiinte. Constiinta, intai, a unui mare prozator care judeca fara partinire, fara mistificaie (nici macar aceea ce se bizuie pe un tiranic sentiment al justitiei !), o istorie in care fortele se confrunta in chip dramatic; constiinta, apoi, a unui erou care crede in puterea spiritului si in mitul fericirii prin dragoste. Destinul il loveste de mai multe ori, insa infrangerile nu-l imping spre negatia valorilor si nu-i salbaticesc sufletul.“- (Eugen Simion)

"Preda are meritul de a ne taia orice speranta desarta si de a ne indemna sa ne adancim in acel unic teritoriu salvator, in care oficialitatea nu putea patrunde: universul interior al fiecaruia dintre noi. Si, pana la urma, misterul etern care este viata insasi. Prezenvandu-ne astfel constiinta si, implicit, capacitatea de a ne redresa, la momentul potrivit. Murind social, spre a invia moral." (Razvan Voncu)

„Prozator experimentat, capabil sa utilizeze si sa parodieze cele mai diverse stiluri ale limbii romane, Stelian Turlea ne ofera si un spectacol de cuvinte. Pe care simti nevoia sa-l aplauzi la sfirsitul lecturii.” (Alex. Stefanescu)

Plaja era pentru B. locul unde era fericit si despovarat de toate grijile. Plaja era locul magic al orasului.

Daca Din oficiu este un detective story bine condus, e pentru ca tanarul Cristi Ardelean are deja o mobilitate iesita din comun a registrelor narative si o stiinta a constructiei in relief: stilul nervos al relatarii povestii e controlat cu succes de un metatext cinic si usor melancolic, menit sa filtreze «dosarele» personajelor sale in adevarate «dosare de existenta».“ (Alex Goldis)

Marcus, un tanar bolnav de SIDA, mai are doar un an de trait. Luca, un homosexual, nu poate accepta dispretul cu care este privit de familie si societate. Lucia, o asistenta resemnata, nu a fost niciodata fericita.

Si, totusi, vanam ceva? Vanam femei. Barbatul e un vanator, nu? Nascut vanator. Lustruiti armele. Bine, bine, le lustruim, dar pentru ce? Asa, pur si simplu. Trebuie sa lustruiesti ceva. Sa lustruim. Sau poate vanam insesi razele soarelui. Vanam insasi lumina, devreme ce lustruiam cu atata osardie, punind suflet din sufletul nostru vesnic, nemuritor.

„Delicatete si forta, stihuri-volute si umor, uimitoare bogatie de limbaj si sensibilitate incandescenta, poezie-n proza si invers. Emotie. Sau o sinecdoca splendida. Trebuie nota de subsol?“ (Razvan Petrescu)

“In primele 12 numere, Revista de suspans a publicat 105 texte literare de gen. In acest volum puteti citi cele mai bune 16 dintre ele. Sunt incredintat ca veti gasi aici proze dintre cele mai interesante, cu subiecte variate si scrise in stiluri deja bine formate si stapanite. Literatura romaneasca de suspans, cu toate subdiviziunile ei, traieste o perioada fasta. Revista de suspans este doar o tribuna, un ecran pe care autorii sunt invitati sa-si proiecteze povestile pline de emotii puternice. Iar volumul de fata este prima editie a Galei de premiere la finalul unui an de proiectii festivaliere.” (Mircea Pricajan – editor)

Editie revazuta si adaugita

Cartea de fata este dedicata Dianei Sorescu (1987-2013), o talentata jurnalista, plecata dintre noi prea devreme, la doar 26 de ani. Nu putini au fost cei profund impresionati de destinul ei tragic, atat apropiati, cat si cei care nu o cunosteau, dar care au auzit de povestea ei.

Proza scurta a lui Vlad A. Popescu face toti banii.

Icsa si Oama primesc un premiu. Bineinteles, premiul este unul neobisnuit, pentru ca daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

Daria Silvestri Mircescu, femeie de afaceri, a fost patroana unui salon de masaj.

„Datinile, povestile, muzica si poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate oricand reconstitui trecutul intunecat. Din studiul lor ne vom lamuri despre originea limbei noastre, de nasterea nationalitatii romane, de plecarile naturei cu care este inzestrat poporul, si de luptele ce le-au sustinut coloniile romane pan-au se preface in locuitorii de astazi ai vechei Dacie. Intre diferitele neamuri raspandite pe malurile Dunarii, niciunul nu are, ca neamul romanesc, o poezie poporala atat de originala, atat de variata, atat de frumoasa si atat de strans unita cu suvenirile Antichitatii. Nascut din sange meridional, stramutat de sub soare fierbinte intr-o tara noua, neamul nostru roman a pastrat o inchipuire fecunda, vie, gratioasa, o agerime de spirit, care se traduce in mii de cugetari fine si intelepte, o simtire adanca de dragoste pentru natura si o limba armonioasa, care exprima cu gingasie si totodata cu energie toate aspirarile sufletului, toate iscodirile mintii.” – (Alecu Russo, Poezia poporala)

Maestro este portretul unei epoci.

„Cit timp oamenii vor spune povesti, iadul e departe. Iar povestile, dupa cum ne arata istoria asta de citeva mii de ani, sint despre lacrimi si risete, despre iubire si despartire, despre calatorii si alti oameni care spun povesti. Tot ce trebuie sa facem e sa ne deschidem inima. Ferecata, nici nu sufera, nici nu se bucura, pentru ca nu da nimic, dar nici nu primeste nimic.” (Dragos Ghitulete)

„Sa scrii despre Gellu Naum este o impietate. Sa scrii ceva elaborat, gindit, modificat despre cel care si-a luat scrisul din stele si l-a trecut asa cum era pe hirtie este un nonsens. Gellu Naum a fost si este pentru mine cea mai vie si mai elocventa forma a suprarealismului.” (Alexandru Tocilescu)

„Buzaul anului 1985 traieste distopia cu majuscule a Societatii Socialiste Multilateral Dezvoltate. Orasul are chip orwellian, incremenit sub o maree de ciment. Securitatea vegheaza, dupa cum ii e menirea, asupra unei turme de oameni care «stiu totul despre ceilalti si nimic despre ei insisi». Veleitari cinici, fachiri ai duplicitatii, traficante ale propriilor nuri, impostori consolati de alcool, neveste ornamentale, activisti slinosi, brute doldora de frustrari, aspiranti la gloriola unei pagini de ziar, delatori cu suras perfid – asa arata distributia pusa de autor sa joace tragicomedia unei minciuni cu miros de sulf. Este minciuna unei vieti proptite de concesii si complicitati, de manevre si timorari. In rasparul propriului nume, Claudiu Soare scrie despre o lume catusi de putin solara – o lume gata sa se inece in smarcuri, o lume unde santajul si amenintarea sunt modus operandi, iar lumina, un rasfat interzis. O hidosenie de care nici moartea nu te scapa definitiv, fiindca la priveghi rasuna glasul lui Dolanescu. «Inocenta e o raza intr-un cerc vicios», conchide pascalian protagonistul cartii. Dur, sec si valabil. Scris cu nerv si plin de imagini care ti se stanteaza in minte, Tratament impotriva revoltei e un roman ca o cruce infipta in mormantul sperantelor.“ (Radu Paraschivescu)

„Acolo unde Herman doar schiteaza viziunile sale de simetrii, analogii, antagonisme, coincidentia oppositorum si conexiuni cosmice, Mircea isi traieste viziunile ratacind de-a lungul universului fractalic in care povestea familiei si copilariei sale se-ntrepatrunde cu istoria Romaniei postcomuniste, ca si cu alte timpuri si spatii ale secolelor trecute si-ale privelistilor indepartate, din Bucuresti in Bulgaria si din Louisiana in Țarile de Jos.“ (American Book Review)

„Cartarescu pare ca s-a retras din orice discutie literara sau culturala locala si, in loc sa incerce sa coaguleze o realitate contemporana fragmentata, s-a intors intr-un timp care n-a existat cu adevarat niciodata, un timp imaginar in care toate genurile literare erau un singur gen si toate discursurile un singur discurs, dupa care totul s-a spart in bucati.“ (London Review of Books)

„Aceasta opera fantastica și luminoasa ce risca atat de mult ca sa puna marile intrebari merita toate elogiile pe care le-a primit și cu siguranta va fi impodobita cu mai multe premii binemeritate in lunile care urmeaza. A facut ceea ce putine alte opere au reușit: a transformat literatura romana in literatura de clasa mondiala.“ (World Without Borders)

„Aceasta opera fantastica și luminoasa ce risca atat de mult ca sa puna marile intrebari merita toate elogiile pe care le-a primit și cu siguranta va fi impodobita cu mai multe premii binemeritate in lunile care urmeaza. A facut ceea ce putine alte opere au reușit: a transformat literatura romana in literatura de clasa mondiala.“ (World Without Borders)

In Romania anului 1989, viata de zi cu zi inseamna mai ales frica, lipsuri, uniformizare, compromisuri, umilinte. Raul si uritul sint dominantele epocii „de aur”, dar nu totul este rau si urit.

„O carte neobisnuita, socanta, provocatoare, de factura singulara in literatura romana. Despre Gellu Naum, poetul extraordinar al avangardei romanesti, nu s-a scris niciodata cu atita competenta ca in Zenobia.” (Lucian Raicu)

„Am scris aceste povesti pentru a ma vindeca eu insami de dorul celor pierdute si m-am jucat cu umbrele pana cand am putut iesi din nou la liman, unde ma astepta de mult ignorata frumusete a clipei prezente.“ (Monica Pillat)

Pentru protagonistul romanului Portbagaj, un individ abrutizat si stapanit de fascinatia raului, singura cale spre celebritatea literara e impostura.

Daca v-a fost dor de Stim si Stam, omuletii fara chip din Baiuteii, nascuti dintr-un borcan de mustar, Matei Florian a creat in Si Hams Si Regretel un intreg univers fantast, populat cu o legiune de pitici din ceata colorata.

Beniamin este a patra carte din proiectul epic inceput cu Supunerea (2006) si continuat cu romanele Cat ar cantari un inger (2008) si Plan de rezerva (2011). Toate cele patru romane isi au centrul de greutate in intersectarea destinelor personajelor cu doi dintre cei mai reprezentativi si mai nemilosi oameni ai dictaturii comuniste, unelte ale indoctrinarii si represiunii: Neculai Craciun si Todor Grancea.