Literatură străină

Rosalind Porter este o femeie care și-a depășit limitele, atât în viața profesională, în cadrul muncii ei de fizician pentru Proiectul Manhattan, cât și în viața personală, prin idila ei pasională cu Thomas Weaver, colegul ei. La cinci ani după sfârșitul carierei și relației, durerea provocată de căderea bombei atomice și despărțirea de Weaver se împletesc, deși aproape că a renunțat să mai spere. Totul este dat peste cap de întoarcerea lui Weaver, dar și de apariția agentului FBI Charlie Szydlo, care vrea ca Roz să-l spioneze pe Weaver, suspectat de FBI că vinde secrete rușilor. Având în vedere că Rosalind însăși cunoaște importanța acestor secrete, despre existența pericolelor, oare va putea să-l spioneze pe bărbatul pe care încă îl mai iubește? În același timp, Rosalind se simte atrasă de Charlie, care este un bărbat bântuit de umbra războiului, un bărbat cu un trecut apăsător, la fel ca și ea. Pe măsură ce sentimentele pentru fiecare dintre cei doi se adâncesc, la fel se adâncește și pericolul care o paște. Va trebui să aleagă între bărbatul care a învățat-o să iubească... și bărbatul pe care dragostea ei îl va salva?

La sfârșitul lunii octombrie, Henry Parsons, un oficial de rang înalt, încearcă să gestioneze un nou agent patogen misterios și mortal. Parsons se potrivește arhetipului familiar al eroilor thrillerului: este incredibil de încrezător, competent și experimentat. Până când se încurcă și nu reușește să blocheze agentul patogen. Călătorește din Indonezia în Arabia Saudită, în întreaga lume, și dintr-odată milioane de oameni sunt morți. Infecția duce la recesiune și la un război convențional, la atacuri cibernetice și la războiul biologic. Lucrurile escaladează rapid.

Oriana Fallaci (29 iunie 1929 – 15 septembrie 2006), jurnalist de origine italiană, a început studiile la Universitatea din Florența, în medicină și chimie, dar ulterior s-a transferat în domeniul artei, însă fără a absolvi. La îndemnul unchiului său, el însuși jurnalist, Oriana Fallaci a început cariera de jurnalism, devenind corespondent special pentru ziarul italian ,,Il mattino dell`Italia centrale” (1946). Începând cu anul 1967, a fost corespondent de război în Vietnam, Orientul Mijlociu și America de Sud. Un personaj controversat, cu un curaj feroce și o determinare ieșită din comun, Oriana Fallaci a fost un adversar al Islamului, considerându-l noul fascism, și contestând modul în care erau tratate femeile musulmane. Interviurile sale absolut remarcabile au vizat prin întrebările sale incomode numeroase personalități: Yasser Arafat (om politic palestinian), Golda Meir (prim-ministru în Israel), Indira Gandhi (prim-ministru în India), Haile Selassie (împăratul Etiopiei), Deng Xiaoping (politician în China), Henry Kissinger (secretar de stat american). După ce a pierdut o sarcină, a devenit o militantă activă împotriva avortului. Astfel s-a născut cartea ,,Scrisoare către un copil care nu s-a născut niciodată”. Nu a fost căsătorită, însă a trăit timp de trei ani alături de activistul politic grec Alekos Panagoulis, care a murit în condiții suspecte și despre care Oriana Fallaci a scris în cartea sa ,,Un uomo”. După atentatele din 11 septembrie 2001, Oriana Fallaci a publicat două cărți care au devenit bestselleruri în Italia: ,,Furia și mândria”, o critică adusă occidentului pentru atitudinea mult prea conciliantă față de pericolul islamizării, și ,,Puterea rațiunii”, în care a pledat pentru superioritatea civilizației occidentale. Cărțile sale au fost traduse în peste 21 de limbi. A primit numeroase premii de-a lungul carierei sale pentru contribuțiile culturale notabile, dar și pentru curajul de a fi un simbol în lupta împotriva fascismului: în anii 1967 și 1971 a primit premiul pentru jurnalism „St. Vincent”. Anul 1970 i-a adus premiul Bancarella pentru cea mai bună carte ,,Nothing, and So Be It”, iar nouă ani mai târziu, premiul internațional pentru pace, progres, cultură, „Viarregio-Versilia”, îi revine datorită volumului ,,Un uomo”. În 2005, la New York, un alt premiu, „Annie Taylor”, i-a fost oferit pentru curajul neobișnuit în condiții nefavorabile și de risc major, de către Centrul pentru Studiul Culturii Populare. Președintele Republicii italiene, Carlo Azeglio Ciampi, i-a acordat, în anul 2005, o medalie de aur pentru contribuțiile sale culturale, însă din cauza problemelor de sănătate, Oriana Fallaci nu a putut participa la ceremonie, a fost însă profund mișcată de recunoașterea meritelor sale. În anul 2006, a primit din nou, la New York, o medalie de aur din partea Consiliului Toscanei, oferită de către președintele Riccardo Nencini pentru aportul său cultural; în timpul ceremoniei, Oriana Fallaci a afirmat că va face o caricatură a lui Mohammed.

Wilbur Smith este un fenomen la scară planetară – romanele sale s-au vândut în mai mult de 130 de milioane de exemplare, de-a lungul unei cariere de cincizeci și cinci de ani.

Născut în Africa Centrală în 1933, Wilbur s-a dedicat în totalitate scrisului în 1964, după ce a debutat cu When the Lion Feeds, iar de atunci a publicat peste patruzeci de bestselleruri internaționale, toate bazate pe cercetări meticuloase în cadrul numeroaselor sale expediții în toată lumea.

Wilbur a înființat Fundația Wilbur & Niso Smith în 2015 pentru a încuraja scriitorii, a promova programe de alfabetizare și a oferi sprijin genului literaturii de aventură. Programul cel mai important al fundației este Wilbur Smith Adventure Writing Prize.

CARLOS MONTERO (Celanova, Ourense, 1972) a absolvit Știința Informației la Universitatea Complutense din Madrid. A lucrat peste șaisprezece ani în domeniul audiovizualului, ca scenarist de cinema și teatru. A scris câteva dintre cele mai de succes seriale TV spaniole, ca Al salir de clase și El Comisario, printre altele. Este și creatorul serialului Física o Química. Printre cele mai recente lucrări ale sale se numără adaptările de succes El tiempo entre costuras, bazat pe romanul best-seller semnat de María Dueñas, și Apaches, după cartea cu același titlu de Miguel Saez.

În 2012 a debutat cu romanul Los Tatuajes no se borran con Laser.

Romanul Haosul din urma ta (2016) a fost adaptat într-un serial TV în opt episoade, pe Netflix.

Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuță cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se servește o cafea pregătită cu artă. Clienții sunt mai mereu aceiași, ocupă mereu aceleași locuri și își petrec timpul în același fel. Dar tihna și cafeaua nu sunt singurele experiențe pe care cafeneaua le are de oferit. Dacă te așezi pe un anumit scaun, poți să te întorci în timp, într-un moment anume. Există însă anumite reguli. Cea mai importantă este să bei cafeaua până nu se răcește, altfel rămâi blocat în afara timpului. Iar regula cea mai crudă este că, orice ai face în acele câteva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun să te mai întorci acolo? se întreabă rând pe rând personajele care decid să facă scurta călătorie. Adevărul este că refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvânt ratat în trecut schimbă fundamental ceva: modul de înțelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relații, poate a întregii vieți. Există încă șansa de a schimba viitorul.

Până nu se răcește cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce în scenă personaje complexe, convingătoare, emoții intense și o viziune particulară asupra vieții și destinului.

Memoriile lui Sherlock Holmes este a doua colecție de povestiri polițiste scrise de Sir Arthur Conan Doyle și reunește unsprezece dintre cele mai faimoase cazuri ale legendarului detectiv. Printre povestirile din volum se numără celebrele „Fir-de-Argint“, „Funcționarul comercial“, „Ritualul Musgrave“, „Interpretul grec“ și „Tratatul naval“. Ingenioasele scenarii, plasate în decorul Angliei de la sfârșitul epocii victoriene, sunt relatate de doctorul Watson, tovarăș credincios al lui Sherlock Holmes. Cu ochiul său ager, vestitul detectiv observă detaliile esențiale și se concentrează asupra lor, reușind, cu inteligența lui ascuțită și remarcabila sa putere de deducție, să rezolve o serie de cazuri ce par insolubile. Puține personaje din literatura engleză au rămas atât de bine întipărite în memoria publicului larg precum Sherlock Holmes și doctorul Watson. Cei doi protagoniști au depășit granița literaturii și au devenit repere universale ale deducției logice, în căutarea adevărului.

Sherlock Holmes este singurul detectiv din lume care acordă consultanță gratuită. Banii și prestigiul nu îl interesează, ci șansa de a-și flexa mușchii intelectuali și de a-și exersa metoda unică de deducție. Urmărindu-l de-a lungul unei serii de situații complicate, veți avea ocazia să observați o minte remarcabilă la lucru și să vă adânciți în lumea răufăcătorilor din Londra. The Guardian

CARE SANTOS s-a născut în 1970, în orașul Mataró din apropierea Barcelonei. A studiat mai întâi dreptul, apoi filologia la Universitatea Autonomă din Barcelona. Și-a început cariera jurnalistică la Diari de Barcelona, lucrând ulterior în redacțiile cotidienelor ABC și El Mundo. În prezent, este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo și coordonează site-ul dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. A debutat în 1995 cu volumul Cuentos cítricos. E autoarea a numeroase romane și volume de proză scurtă, a două volume de poezii, precum și a multe cărți pentru copii și adolescenți, pentru care a primit o serie de premii importante: Ciudad de Alcalá, Ana María Matute, Alfonso Cossío, Gran Angular, Edebé, Cervantes Chico de Literatura Infantil i Juvenil. Printre volumele publicate de Care Santos se numără Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (El mejor lugar del mundo es aquí mismo, 2008, roman semnat împreună cu Francesc Miralles; Humanitas Fiction, 2017), Încăperi ferecate (Habitaciones cerradas, 2011; Humanitas Fiction, 2013), Aerul pe care îl respiri (El aire que respires, 2013; Humanitas Fiction, 2014). În 2014, Care Santos publică romanul Poftă de ciocolată (Desig de xocolata), devenit bestseller și recompensat cu Premiul Ramon Llull, iar în 2015, romanul Diamant blau. Bestsellerul Jumătate de viață (Media vida; Humanitas Fiction, 2018) apare mai întâi în castiliană în 2017, fiind distins cu Premiul Nadal. În 2018 publică, în catalană și castiliană, un nou roman de succes, Tot binele și tot răul (Tot el bé e tot el mal; Humanitas Fiction, 2019), urmat în 2020 de Voi merge pe urmele pașilor tăi (Seguiré els teus passos; Humanitas Fiction, 2021). Opera lui Care Santos este tradusă în peste 20 de țări.

ETGAR KERET s-a născut pe 20 august 1967, la Tel Aviv, în familia unor evrei supraviețuitori ai Holocaustului. Este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori israelieni contemporani, scenarist, regizor și autor de benzi desenate. Povestirile sale au apărut în The New York Times, Le Monde, The New Yorker, The Guardian, The Paris Review și Zoetrope. A publicat mai multe volume de povestiri care au devenit bestselleruri, fiind traduse în 42 de limbi — Tzinorot (Conducte, 1992, 2004), Ga’aguay Le-Kissinjer (Mi-e dor de Kissinger, 1994), Ha-Kaytana Shel Kneller (Tabăra de vară a lui Kneller, 1998), Anihu (Eu sunt el, 2002), Și, deodată, cineva bate la ușă (Pitom Dfika Ba-Delet, 2010; Humanitas Fiction, 2018) și Haide, zboară odată (Takala Bi-Ketzeh Ha-Galaxia; Humanitas Fiction, 2021), cu care a câștigat în 2018 Premiul Sapir și National Jewish Book Award for Fiction. Keret este autorul câtorva cărți pentru copii și al volumului de memorii Șapte ani buni (Seven Good Years, 2015; Humanitas, 2018). A primit în 2016 Charles Bronfman Prize și English Pen Award și, în calitate de regizor, în 2007 a câștigat împreună cu soția sa, Shira Geffen, Caméra d’Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes pentru filmul Meduzot. În 2010, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. În prezent predă la Facultatea de Litere a Universității Ben-Gurion din Negev și la Facultatea de Cinematografie a Universității din Tel Aviv.

Încă îndurerată de pierderea mamei, Lucy Kincaid părăsește Nashville și se îndreaptă spre vechiul orășel Cape Hudson, Virginia. Se duce să vadă casa pe care a moștenit-o – una despre care nici nu știa că există, lăsată moștenire de o femeie pe care nu a cunoscut-o niciodată. În centrul acestui mister se află speranța că poate-poate în acest conac de vacanță ar putea găsi răspunsuri la nesfârșitele întrebări despre trecutul mamei... inclusiv cine este tatăl ei biologic.

În loc de bungalow-ul pitoresc din Virginia la care se aștepta, Lucy descoperă o moșie veche și grandioasă cu multe ascunzișuri - suficient de mare pentru a adăposti un secol de secrete, pasiuni și trădări. Tot acolo se găsește și un străin chipeș și enigmatic, un bărbat care urmează să revendice moștenirea lui Lucy.

Pe măsură ce Lucy cercetează trecutul, descoperind moștenirea secretă de la Cabana de iarnă, va ajunge să descopere la fel de multe lucruri despre istoria familiei sale ca și despre ea însăși. Căutând, ea ar putea găsi în sfârșit singurul lucru pe care nu l-a avut niciodată cu adevărat: un cămin.

Oferă o incursiune în trecutul celor care și-au făcut averile la începutul anilor 1900 și ajunge până în prezent, iar misterul și romantismul condimentează o poveste cu multiple fațete, care va fi cu siguranță pe placul tuturor. The New York Journal of Books

Umberto Eco (1932-2016) a fost, în anii ’60, unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, devenind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. A scris romane care au ajuns în scurt timp celebre, studii de semiotică, estetică şi teorie literară şi numeroase articole cu teme dintre cele mai diverse. Din opera sa, la Editura Polirom au apărut În ce cred cei care nu cred? (în colaborare cu Carlo Maria Martini), În căutarea limbii perfecte, Misterioasa flacără a reginei Loana, Trei povestiri (în colaborare cu Eugenio Carmi), Pendulul lui Foucault, Baudolino, Cum se face o teză de licenţă, Şase plimbări prin pădurea narativă, Limitele interpretării, Apocaliptici şi integraţi. Comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă, A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere, Insula din ziua de ieri, De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn şi interpretare, Kant şi ornitorincul, Cimitirul din Praga, Cum ne construim duşmanul, Confesiunile unui tînăr romancier, Numărul zero, Cronicile unei societăți lichide, Scrieri despre gîndirea medievală şi Despre televiziune. Scrieri 1956-2015.

Sophie Hardcastle s-a născut în 1993, la Sydney. Părinţii ei erau marinari de profesie, participând la întreceri nautice pe iahturi, iar Sophie a învăţat la rândul ei navigaţia şi surfingul competitiv. Şi-a luat diploma în arte vizuale la Sydney College of the Arts, specializându-se în pictură. Este scriitoare, artistă, scenaristă şi cercetătoare. A publicat un volum de memorii, Running like China (2015), centrat pe experienţele ei ca persoană diagnosticată tardiv cu tulburare bipolară. Este şi autoarea unui roman pentru adolescenţi de mare succes, Breathing Under Water (2016). În 2018 a studiat literatura engleză ca bursieră la Worcester College, University of Oxford, perioadă în care a scris Sub punte, pentru care s-a inspirat din propriile experienţe pe mare, în Antarctica, precum şi din două episoade dureroase de violenţă sexuală suferite în adolescenţă şi la vârsta de douăzeci şi trei de ani. În prezent lucrează ca asistent de cercetare la University of Oxford. Sophie Hardcastle este coscenaristă şi coregizoare a miniserialului online Cloudy River.

Miguel Bonnefoy s-a născut în 1986, în Franța, dintr-o mamă venezueleană și un tată chilian. Romanele sale Le Voyage d'Octavio (finalist la Premiul Goncourt pentru roman de debut, mențiune specială la Premiul celor cinci continente ale Francofoniei) și Sucre noir (finalist la Premiul Fémina și la Premiul Mille Pages) s-au vândut în Franța în peste 30 000 de exemplare și au fost traduse în mai multe limbi.
În 2013, Miguel Bonnefoy a fost recompensat cu Premiul Tânărului Scriitor de limbă franceză pentru Icare et autres nouvelles.
Ereditate s-a bucurat de un mare succes încă de la apariție: a fost nominalizat la Premiul Fémina și la Marele Premiu al Academiei Franceze.
A obținut Premiul Librarilor din Franța în 2021.

David Biro a absolvit Universitatea din Pennsylvania și Columbia Medical School. Și-a luat doctoratul în literatură engleză la Universitatea Oxford. În prezent, este profesor la SUNY Downstate Medical Center și medic dermatolog în Bay Ridge, Brooklyn.
Este autorul a două cărți de nonficțiune: One Hundred Days: My Unexpected Journey from Doctor to Patient și The Language of Pain: Finding Words, Compassion, and Relief.
Această splendidă mare pestriță este romanul său de debut.
David Biro a publicat articole în The New York Times, Slate, Philadelphia Inquirer și în numeroase reviste medicale.
Locuiește la New York, împreună cu soția sa și cei doi fii gemeni ai lor.

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) este autorul unei opere în care individualul şi naţionalul capătă dimensiuni universale. Începând cu trilogia autobiografică scrisă în perioada 1852-1857 şi alcătuită din romanele Copilăria, Adolescenţa şi Tinereţea, sondarea „fluidităţii” universului interior şi a temeiurilor morale ale omului a devenit principala temă a operelor sale. În nuvela Cazacii, eroul, un tânăr aristocrat, redescoperă bucuria comunicării cu natura, viaţa firească şi integră a omului simplu. Capodopera Război şi pace zugrăveşte viaţa întregii societăţi ruse în perioada războaielor napoleoniene; evenimentele istorice şi interesele personale, căile de autodefinire a personalităţii şi spontaneitatea vieţii populare sunt prezentate drept componente echivalente ale existenţei natural-istorice. La sfârşitul anilor 1870, scriitorul a trecut printr-o criză spirituală amplificată ulterior de ideea desăvârşirii morale şi a „simplificării” (care a dat naştere doctrinei şi mişcării „tolstoismului”) şi a întreprins în operele sale o critică din ce în ce mai accentuată a instituţiilor birocratice, a statului, a Bisericii (în 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă), a civilizaţiei şi culturii, a întregului mod de viaţă specific „claselor cultivate”, ilustrată în romanul Învierea, nuvela Sonata Kreutzer sau dramele Puterea întunericului şi Cadavrul viu. De asemenea, interesul său s-a îndreptat spre temele morţii, păcatului, căinţei şi renaşterii morale, precum în nuvelele Moartea lui Ivan Ilici, Părintele Serghi, Hagi Murad. La Editura Polirom au apărut: Anna Karenina, Război şi pace, Învierea, Sonata Kreutzer şi alte povestiri, Povestiri din Sevastopol, Copilăria, Adolescenţa. Tinereţea.

Gabriela Garcia este fiică de imigranți din Cuba și Mexic. A fost crescută la Miami și locuiește în prezent în San Francisco Bay Area. S-a făcut remarcată prin opiniile ei feministe și ca activistă ce susține drepturile imigranților, lucrând în presă și în domeniul muzical. A absolvit sociologia la Fordham University și masteratul în literatură la Purdue University, unde a predat apoi scriere creativă.

Proza și poeziile ei au fost publicate în Best American Poetry, Tin House, Zyzzyva, Iowa Review, Michigan Quarterly Review, The Cincinnati Review sau Black Warrior Review. A primit numeroase premii și burse de creație, printre care se numără Rona Jaffe Foundation Writer’s Award, Steinbeck Fellowship, bursele Breadloaf, Sarabande Books, Lighthouse Works, the Keller Estate și Community of Writers at Squaw Valley. Romanul său de debut, Femei și sare (Of Women and Salt, 2021), o saga matriliniară inspirată de povestea propriei familii, a fost deja tradus în zece limbi.

Alexandra Joel este o scriitoare australiană care a lucrat ca editor pentru Harper’s Bazaar și pentru Portfolio, colaborând însă cu multe alte publicații notabile din țara sa, precum The Australian, Sydney Morning Herald, Good Weekend Magazine, Cleo etc. A lucrat și ca psihoterapeut și consilier, căci, după absolvirea Universității din Sydney, a finalizat și cursurile Australian College of Applied Psychology. Dintre lucrările sale amintim Parade: The Story of Fashion in Australia (1984) și Best Dressed: 200 Years of Fashion in Australia (1998), două lucrări de referință despre evoluția modei în Australia, precum și Rosetta: A Scandalous True Story (2017), romanul său de debut ale cărui drepturi de ecranizare au fost achiziționate de un important studio de producție american; The Paris Model (2020; Modelul din Paris, Nemira, 2021) și The Royal Correspondent (2021).

Lena Hills și-a descoperit pasiunea pentru lumea cărților de la vârsta de unsprezece ani. În prezent, urmează studii în domeniul afacerilor, pentru că își dorește să profeseze în această arie, însă nu va renunța niciodată la pasiunea sa. Autoarea simte că evoluează cu fiecare frază creată și ne-a spus că:

„Iubesc să dau viață unor personaje noi, să le ofer destine presărate cu multe obstacole, pentru că, în fiecare carte pe care o scriu, vreau să reliefez latura umană exact așa cum este ea. Prin personajele mele vreau să arăt faptul că nu suntem perfecți și că e în regulă să luăm decizii proaste, pentru că, de cele mai multe ori, acestea ne ajută să evoluăm și să fim mult mai înțelepți.”

Katy Birchall este jurnalistă freelancer și autoare a mai multor romane YA, inclusiv seriile IT Girl, Hotel Royale și Morgan Charnley. Este coautoare a seriei pentru adolescenți Find the Girl, cu vedetele de pe YouTube, Lucy și Lydia Connell. Când nu scrie, autoarei îi place să alerge în parc alături de Bono, câinele pe care l-a adoptat. În prezent, Katy trăiește alături de partenerul ei în Londra.

K. Bromberg, una dintre cele mai bine vândute autoare New York Times și USA Today, scrie romane contemporane romantice, emoționante, senzuale și cu un strop de realitate. Ea însăși este puțin din fiecare personaj feminin pe care îl creează: inteligentă, încăpățânată, rezervată, prietenoasă, determinată, emotivă, puternică și cu o inimă mare. Pe toate acestea le afișează zilnic față de soțul ei și de cei trei copii, alături de care locuiește în sudul Californiei.

Chiar dacă și-a publicat prima carte mai mult din capriciu, Kristy a reușit să vândă din 2013 peste un milion și jumătate de copii ale cărților sale în 17 țări diferite. Iar seria Driven a ajuns să fie ecranizată de Passionflix.

K. Bromberg, una dintre cele mai bine vândute autoare New York Times și USA Today, scrie romane contemporane romantice, emoționante, senzuale și cu un strop de realitate. Ea însăși este puțin din fiecare personaj feminin pe care îl creează: inteligentă, încăpățânată, rezervată, prietenoasă, determinată, emotivă, puternică și cu o inimă mare. Pe toate acestea le afișează zilnic față de soțul ei și de cei trei copii, alături de care locuiește în sudul Californiei.

Chiar dacă și-a publicat prima carte mai mult din capriciu, Kristy a reușit să vândă din 2013 peste un milion și jumătate de copii ale cărților sale în 17 țări diferite. Iar seria Driven a ajuns să fie ecranizată de Passionflix.

Scriitor (romancier, eseist, autor de memorii), aviator, diplomat, regizor, scenarist, ROMAIN GARY, pe numele adevărat Roman Kacew, s-a născut pe 8 mai 1914 la Vilnius într-o familie evreiască și a crescut la Varșovia, unde mama sa l-a botezat catolic. În 1928 s-a stabilit în Franța. A studiat Dreptul la Aix-en-Provence și Paris. În timpul războiului, când și-a luat numele de Gary, a fost pilot în Forțele Aeriene Franceze Libere, primind ulterior multe medalii și distincții, printre care titlul de Comandor al Legiunii de Onoare. L-a întâlnit pe generalul de Gaulle în 1940 la Londra și a rămas toată viața un admirator al acestuia. După război, cariera de diplomat avea să-l poarte la Sofia, Berna, New York, Londra, Los Angeles. S-a căsătorit în 1945 cu jurnalista britanică Lesley Blanch. Numit consul general la Los Angeles, a întâlnit-o pe actrița Jean Seberg, cu care s-a căsătorit în 1963, a avut un fiu și de care a divorțat în 1970. Pe 2 decembrie 1980, la un an după ce aceasta s-a sinucis, Romain Gary s-a împușcat. Este singurul scriitor care a primit de două ori Premiul Goncourt, mai întâi ca Gary, apoi ca Émile Ajar (identitatea lui Ajar s-a aflat abia după moartea autorului). Opera vastă, eterogenă semnată Gary se întinde pe mai mult de patru decenii. Dintre romanele sale menționăm: Educație europeană (Éducation européenne, 1945; Humanitas Fiction, 2020), Marele vestiar (Le grand vestiaire, 1948; Humanitas Fiction, 2021), Les racines du ciel (1956, Premiul Goncourt), Promisiunea zorilor (La promesse de l’aube, 1960; Humanitas Fiction, 2018), Les oiseaux vont mourir au Pérou (1962), Lady L. (Lady L., 1963; Humanitas Fiction, 2021), La tête coupable (1968), Dincolo de limita aceasta biletul își pierde valabilitatea (Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable, 1975; Humanitas Fiction, 2019), Clar de femeie (Clair de femme, 1977; Humanitas Fiction, 2017), Zmeie de hârtie (Les cerfs-volants, 1980; Humanitas Fiction, 2019) etc. Sub pseudonimul Émile Ajar au apărut Gros-Câlin (1974), La vie devant soi (1975, Premiul Goncourt), Pseudo (1976), L’angoisse du roi Salomon (1979).

STEPHANIE PERKINS este autoarea romanelor Anna și sărutul franțuzesc, Lola și băiatul de treabă din vecini și Isla și fericirea până la adânci bătrâneți. A lucrat întotdeauna cu cărțile, mai întâi ca librar, apoi ca bibliotecară, iar acum ca romancieră. Stephanie Perkins locuiește în zona muntoasă a Carolinei de Nord, împreună cu soțul ei, și fiecare cameră a casei lor are pereții pictați întruna dintre culorile curcubeului.

Dalia Sofer este autoarea bestsellerului Septembrie în Shiraz (Leda, 2008), care a obținut PEN/Robert W. Bingham Prize, s-a numărat printre finalistele National Jewish Book Award, a figurat pe lista lungă pentru Orange Prize și pe cea de cărți notabile a The New York Times. Romanul fost publicat în șaisprezece țări și a fost ecranizat în 2015. Este laureată a Whiting Writers’ Award, iar scrierile ei au apărut în publicațiile The New York Times Book Review, The Believer, Los Angeles Review of Books și nu numai. Născută în Teheran, ea locuiește la New York.

Sofi Oksanen s-a născut în 1977, la Jyväskylä, în Finlanda. A studiat literatura şi dramaturgia la Helsinki, devenind cunoscută odată cu romanele Stalinin lehmät (Vacile lui Stalin, 2003; Polirom, 2012) şi Baby Jane (2005). În 2007 a scris piesa de teatru Puhdistus (Purificare), ce s-a bucurat de mare succes pe scena Teatrului Naţional Finlandez şi a stat la baza romanului cu acelaşi titlu, publicat în 2008. Purificare a ajuns în topul bestsellerurilor finlandeze şi i s-au decernat numeroase premii de prestigiu, printre care Nordic Council Literature Prize (2010), Prix Femina étranger (2010), A Barnes & Noble Summer 2010 Discover Title (2010), European Book Prize (2010) şi Prix du Roman FNAC (2010). I-au urmat romanele Kun kyyhkyset katosivat (Ziua când au dispărut porumbeii, 2012; Polirom, 2013), Norma (2015) şi Koirapuisto (Parcul pentru câini, 2019; în curs de apariţie la Editura Polirom), care i-au confirmat valoarea de-a lungul timpului şi au propulsat-o printre cei mai buni scriitori finlandezi contemporani.