Literatură străină

Editie bilingva romana-franceza

Max duce o viață îmbelșugată, merge la un liceu de elită din Londra și se pregătește pentru admiterea la Harvard Business School. Așa că vacanța pe care urmează să o petreacă în Yangon, în Myanmar, îi pare doar o paranteză plicticoasa. Tatăl lui are afaceri aici, dar Max nu știe nimic despre fosta Birmanie și nici nu e curios să afle.

Își petrece timpul cu băieții bogați, rareori părăsind somptuosul cartier Golden Valley. Însă după ce o întâlnește pe Dolly, totul se schimbă: dragostea pentru tânăra birmană îi aruncă în aer toate reperele și îl pune față în față cu adevăratul Myanmar: o țară zbuciumată, al cărei trecut de violență și corupție refuză să moară.

Ella este mare amatoare de cărți fantasy. Are și un blog, pe care postează mereu texte despre seria ei preferată, The Cinder Chronicles, și unde intră în dispute nesfârșite cu principalul ei follower, Cinder458.

Într-o zi însă, Ella suferă un accident de mașină care îi dă viața peste cap: petrece opt luni în spital și, la externare, este nevoită să se mute cu tatăl ei și cu familia lui „perfectă”. Ella ar da orice să trăiască singură, dar psihiatrul nu o lasă decât dacă dovedește că și-a format un „grup de sprijin”.

Singurul care o poate ajuta este Cinder. Dar nu a mai vorbit cu el de la accident. Și nici măcar nu se cunosc! Cum să-l aducă înapoi în viața ei? Și, mai ales, cât de mult să îl lase să se apropie?

Lea și Gabe merg la același curs de scriere creativă. Se uită la aceleași seriale, comandă același fel de mâncare și umblă prin aceleași locuri. Dar sunt atât de timizi, încât probabil că n-o să-și vorbească niciodată.

În afară de ei, toată lumea vede că sunt făcuți unul pentru altul și parcă întreg universul conspiră să-i aducă împreună.

Dar va fi oare de ajuns?

Paris, 1926. David Golder, un om de afaceri prosper, care a realizat totul prin forțe proprii, refuză să-l ajute pe Simon Marcus, prietenul său de o viață. Ca urmare, acesta se sinucide. După înmormântare, Golder călătorește spre Biarritz, unde are o casă imensă, opulentă. Acolo se află soția lui, Gloria, și fiica sa, Joyce, care îi cheltuiesc averea cu mână largă. În tren, Golder suferă un atac de cord. Cu sănătatea distrusă și viața în pericol, se vede forțat să-și reevalueze existența.

Bolnav, trădat și abandonat de familie, David ar putea accepta ruina băncii sale. Dar pentru fiica lui, frivolă și cheltuitoare, în legătură cu care nu-și face iluzii, bătrânul decide să-și reconstruiască imperiul și începe această luptă finală cu o energie aprigă... David Golder este un roman despre lăcomie și singurătate, despre raportul inegal dintre avere și fericire, al unei tinere romanciere de origine rusă, salutată ca o scriitoare de primă mărime.

O tragedie sordidă care ne face să punem la îndoială pentru a mia oară valoarea existenței umane. Impresia cu care rămâne cititorul este că e opera unei femei care are forța unor maeștri precum Balzac sau Dostoievski. The New York Times

Extraordinar! Némirovsky își realizează introspecțiile pătrunzătoare cu obiectivitatea lui Flaubert. The Washington Post

Franța anilor 1920. Yves Harteloup este un tânăr dezamăgit, marcat încă de trauma războiului. Pentru câteva săptămâni, peste vară, merge în stațiunea în care a petrecut vacanțe minunate în copilărie. Cu greu își poate permite această escapadă care îi îngăduie, pentru scurt timp, să trăiască mirajul bunăstării. Denise Jessaint este întruchiparea eleganței și a senzualității, dar, dincolo de toate acestea, e o femeie căsătorită și plictisită, de care Yves se îndrăgostește fulgerător.

Amețită de vraja nopților de vară și de intensitatea sentimentelor lui Yves, Denise se îndrăgostește, la rândul ei, pasional. Dar idila trebuie să ia sfârșit, iar Yves să se întoarcă la munca lui plictisitoare de birou. Toamna, în Parisul mohorât, dragostea lor este măcinată de neînțelegeri, iar Denise, mânată de gelozie, ia decizii pe care s-ar putea să le regrete veșnic.

Neînțelegerea arată o cunoaștere remarcabilă a misterelor sufletului omenesc și a presiunilor sociale, familiale și economice care despart doi îndrăgostiți, chiar atunci când pasiunea îi apropie. Daily Mail

Un minunat tablou de epocă ce redă frământările dureroase ale iubirii și presiunile sociale care apasă asupra indivizilor. The Guardian

Bonom și guraliv, Švejk devine cel mai loial soldat ceh al armatei austro-ungare când este încorporat la izbucnirea Primului Război Mondial. Deși pare că singura sa dorință este să ajungă pe front, descurcărețul Švejk se folosește de toate subterfugiile posibile în relația cu medicii, polițiștii, preoții și ofițerii care îl bat la cap ca să intre în luptă, țelul său fiind să se țină cât mai departe de front.

Povestea unui „om mărunt“ prins într-o uriașă mașinărie birocratică, Peripețiile bravului soldat Švejk este una dintre cele mai amuzante și subversive satire despre inutilitatea războiului din literatura universală.

Genial… Poate cel mai amuzant roman scris vreodată. The Guardian

Hašek a fost un geniu al comicului. Sunday Times

Cu acţiunea plasată în Roma, în anii de după al Doilea Război Mondial, Roma cartierelor mărginaşe aflate în sărăcie şi lipsuri, Băieţii străzii spune povestea unui grup de copii, deveniţi adolescenţi, de la periferia societăţii. Trăind de pe o zi pe alta, Creţu, Caşu, Guriţă, Chioru, Alduccio şi prietenii lor duc o existenţă precară, având slujbe de ocazie, săvârşind furtişaguri mărunte şi prostituându-se. Personajele lui Pasolini străbat un itinerar picaresc, alcătuit din evenimente comice, tragice, groteşti.

Avându-şi rădăcinile în mişcarea neorealistă din anii ’50, Băieţii străzii este un omagiu plin de nostalgie şi de afecţiune adus unei întregi clase sociale aflate în pericol de a fi uitată. Cenzurat, criticat de specialişti şi blamat de publicul larg la apariţia sa, romanul lui Pasolini a fost, în cele din urmă, recunoscut universal drept o capodoperă a literaturii mondiale datorită forţei şi vitalităţii sale incontestabile.

Pasolini a fost un artist şi un gânditor care a încercat nu să-şi rezolve contradicţiile, ci mai degrabă să le materializeze pe deplin. The New York Times

Pasolini era într-o permanentă căutare, întotdeauna deschis la moduri diferite de a privi lucrurile. Jytte Jensen, curator al retrospectivei Pasolini la Muzeul de Artă Modernă din New York

Cine oare poate surprinde cu mai multă acuitate esența unei cărți, stilul ei, decât însuși autorul? Într-un volum recent (Longtemps, j’ai donné raison à Ginger Rogers, Grasset, 2020), Frédéric Vitoux își mărturisea, cu o dezarmantă sinceritate, preferințele:
Îmi plac scriitorii care pierd firul gândurilor, poveștilor, reflecțiilor. Și ce dacă, prin felul în care scriu, nu se țin ață de ceea ce voiau să spună, ci, dimpotrivă, se lasă duși de val, se descentrează, deschid paranteze înspre lumi nebănuite de ei înșiși cu o clipă înainte? Și ce dacă uită să le închidă? Eu n-am să fac niciodată elogiul închiderii.
Pe scurt, nimic mai încântător decât să te lași în voia unei literaturi vagabonde, să te simți liber, gata să te înclini în fața unei chemări, unei tentații. Când citesc, îmi sunt dragi cărțile în care știu, în care simt că autorul poate, în orice moment, la fiecare pagină, să mă poarte într-o direcție imprevizibilă, urmându-și fantezia, și că nimic nu e premeditat ori bătut în cuie dinainte. Îmi plac cărțile în mișcare, cărțile cu gust de hoinăreală…
La ce oră, din ce zi… e o astfel de carte, pornită să descopere, într-un colț de Paris, pasiuni, vise, decepții, într-un cuvânt, trăiri legate de un punct fix, micul bistrou Au Rendez-vous des Mariniers de pe insula Saint-Louis. Seismograf al unei epoci la ani-lumină de prezent și incredibil de aproape totuși, volumul e și un exercițiu de Gnosi seauton declinat în cheia lui „cunoaște-te pe tine însuți cunoscându-i pe ceilalți“. Când ei se cheamă Dos Passos, Hemingway, Cendrars, Simenon, Céline, Mauriac, Picasso… iar scriitura se joacă glosând cu un umor duios ori ironic, să rătăcești prin vremuri și cuvinte e, fără îndoială, o experiență fermecătoare.

Romanele autoarei Virginie Grimaldi, născută în 1977 și laureată a premiului E-crire Auféminin în 2014, sunt bestselleruri (O să-nțelegi când o să fii mai mare, Era și timpul să aprind iar stelele, Când amintirile vor veni să danseze). Primele două titluri au fost publicate de Editura Univers în 2019, iar ultimul este în curs de apariție. În 2018, Virginie Grimaldi ocupa locul 6 (cu peste 600.000 de exemplare vândute) în Top 10 al romancierilor francezi care au vândut cele mai multe cărți în Franța.

Georges Rodenbach (1855–1898) a fost primul autor belgian care a cunoscut succesul la Paris, și pe bună dreptate. Poet simbolist și romancier, prieten cu Mallarmé, fraţii Goncourt și alte personalităţi ale vremii, a fost primul care a folosit fotografia integrată într-un roman (Bruges-la-Morte, 1892), procedeu reluat apoi de André Breton în Nadja. Opera sa a contribuit la crearea renumelui internaţional al orașului Bruges, denumit „Veneţia Nordului“.

Spunem frecvent despre Aventurile lui Alice (Alice în Tara Minunilor, publicata pentru întaia oara în 1865, si Dincolo de oglinda si ce a gasit Alice acolo, din 1871) ca sunt unele dintre cele mai cunoscute texte ale literaturii pentru copii. Totusi, Lewis Carroll, autorul acestor carti de fictiune cu adresabilitate initial juvenila, a reusit sa seduca si cititori adulti. Imaginatiei scriito­rului britanic i se recunosc de catre istoria literaturii universale paternitatea pentru absurdul scenelor de fictiune si fertilitatea acesteia pe teritoriul culturii moderne si contemporane.
Copiii care vor citi textul lui Lewis Carroll pentru prima data vor fi surprinsi sa afle ca multe dintre elementele din desenul animat creat de Walt Disney în 1951 provin din acest al doilea roman si nu din primul: întalnirea cu florile, Ciripoi si Ciripici, oul Humpty Dumpty etc.

Titlul original, in limba franceza, al romanului lui Jules Verne Steaua Sudului este L’Étoile du Sud. Initial, a aparut in foileton intre 1 ianuarie si 15 octombrie 1884 in Magasin d’éducation et de récréation, apoi in volum in acelasi an.
Actiunea cartii se petrece in Griqualand, in Africa de Sud, unde inginerul minier Cyprien Méré conduce unele cercetari de chimie organica asupra diamantelor. Cyprien este indragostit de Miss Alice Watkins, cu care planuieste sa se casatoreasca, „proiect“ caruia i se opune tatal acesteia, John Watkins. Prin urmare, Méré trece in exploatarea miniera, alaturi de un quaker din Statele Unite. Exploatarea miniera constituind o amanare a studiilor sale si o pierdere de timp din punctul de vedere al cercetarilor stiintifice pe care le face cu mare pasiune, Cyprien incepe fabricarea unui diamant artificial cu ajutorul caruia sa obtina mana lui Alice. In urma unei experiente norocoase, el obtine un enorm diamant negru, supranumit „Steaua Sudului“, dar piatra dispare la putina vreme dupa taiere.[…]
Jules Verne a prezentat in mai multe ocazii goana dupa imbogatire, cu toate efectele negative pe care aceasta le aduce. De-a lungul istoriei, teritoriul Africii de Sud a fost o continua scena a luptei pentru inavutire intre cautatorii de diamante. […] In romanele lui Jules Verne, justitia divina, conform careia binele trebuie sa invinga intotdeauna, este o parte importanta din rezolvarea povestii. […]
Descoperirea de catre Cyprien Méré a unui procedeu chimic destinat crearii diamantelor de sinteza i-a permis lui Jules Verne sa sublinieze valoarea relativa a posesiunilor materiale, care isi pierd importanta odata cu anihilarea bogatiei de catre abundenta. In felul acesta, fericirea poate fi obtinuta prin sinteza chimica, adica prin vointa individuala, independenta de elemente biografice adverse.
Lucian Pricop

Pana la intoarcerea acasa, eroii vor trece prin situatii deo­sebit de periculoase, numeroase primejdii, capcane si experi­ente uluitoare.

Margaret Rogerson este autoarea romanului An Enchantment of Ravens, bestseller New York Times. Are o licență în antropologie culturală la Miami University. Atunci când nu citește sau scrie, îi place să deseneze, să se joace pe calculator, să facă budincă și să se uite la documentare mai mult decât este social acceptabil (potrivit unora). Trăiește în apropiere de Cincinnati, Ohio, lângă o grădină plină de păsări colibri și de trandafiri.

Holly Black este autoarea a peste 30 de cărți fantasy pentru copii și adolescenți. A ajuns printre finaliștii Premiului Eisner și a primit Premiile Andre Norton, Mythopoeic și Newbery Honor. Romanele ei au fost traduse in 32 de limbi. Locuiește în Massachusetts împreună cu soțul ei Theo, și cu fiul lor, într-o casă cu o ușă secretă.

Rovina Cai este câștigatoarea mai multor premii pentru ilustrații si locuiește în Melbourne, Australia. Lucrează într-un studio intim situat într-o clădire veche, care a fost cândva mănăstire și e posibil să fie bântuită.

Abigail Hing Wen este licențiată Harvard, are o diplomă în Drept de la Columbia Law School și a absolvit un masterat la Vermont School of Fine Arts. Când nu scrie sau nu ascultă coloanele sonore favorite, lucrează ca avocat specializat în capital speculativ și inteligență artificială. Locuiește în Silicon Valley, împreună cu soțul ei și cu cei doi fii ai lor. Loveboat, Taipei este primul ei roman.

Vazute prin ochii lui Feyre si ai lui Rhysand, evenimentele din aceasta carte, care au loc la cateva luni dupa intamplarile ravasitoare din Regatul aripilor si al pieirii , fac trecerea catre urmatoarele volume din seria Regatul spinilor si al trandafirilor .

Feyre, Rhys si prietenii lor sunt inca ocupati cu reconstructia Regatului Noptii si a lumii de dincolo de el, atat de schimbate de lucrurile petrecute cu cateva luni in urma. Dar Solstitiul de Iarna se apropie. El reprezinta promisiunea unei linisti castigate cu greu. Totusi, atmosfera festiva nu poate sa indeparteze umbrele trecutului. Primul ei Solstitiu in postura de Mare Lady ii aduce lui Feyre emotii nebanuite.

Ea descopera ca persoanele care ii sunt dragi au mai multe rani decat si-ar fi imaginat. In urma lor raman cicatrice care vor avea un impact urias, desi greu de anticipat asupra Regatului Noptii.

"Un captivant thriller politic de o uimitoare plauzibilitate psihologică, o analiză pe cât de sumbră, pe atât de subtilă a sistemelor dictatoriale. Aici, mecanismele puterii totalitare sunt expuse în mod necruțător." (Sudwestrundfunk)

A noua carte a seriei Roata timpului, volumul îi prezintă pe eroul Perrin Aybara și pe urmașii săi care îi urmăresc pe Shaido Aiel care și‑a răpit soția, Faile Bashere, în timp ce Elayne Trakand încearcă să-i suprime pe nobilii rebeli. Perrin o caută cu disperare pe Faile. Împreună cu Elyas Machera, Berelain, Profetul și o „armată" amestecată, formată din forțe disparate, el se deplasează prin țară.

Cea de-a patra carte din seria The Camel Club prezintă un grup de prieteni care au în comun o legătură cu Oliver Stone, un fost veteran de război din Vietnam. Acțiunile se plasează în cele mai diferite locuri, de la cele mai liniștite coridoare ale agențiilor de spionaj din Washington și până într‑un oraș minier de cărbune.

Domnul Henri, charismaticul patron al restaurantului Le Relais Fleuri, s-a opus mereu, fara explicatii, ca fiul sau, Julien, sa devina bucatar. Cand intra in coma, Julien are o singura obsesie: sa gaseasca caietul in care, inca din copilarie, si-a vazut tatal scriindu-si retetele. Apoi descopera alte secrete si intelege de ce Henri si-a lasat sotia sa plece fara un cuvant.

Roman definitoriu pentru existențialismul filosofic transpus în literatură, scris sub forma unui jurnal găsit întâmplător de un editor și publicat în 1938, Greaţa ne relatează o perioadă din viața tânărului Antoine Roquentin petrecută în imaginarul port francez Bouville, considerat de critici a fi Le Havre, unde Sartre a predat filosofie la liceu înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Acolo, după o îndelungată călătorie în Indochina, Roquentin se retrage pentru a finaliza biografia unui anume marchiz de Rollebon, aristocrat implicat în politică în epoca Revoluției franceze. Roquentin începe să scrie acest jurnal pentru a înțelege mai bine starea de anxietate şi greaţă care-l acaparează uneori, întinzându-se şi cucerind totul în jurul său, inclusiv lucrurile în care obişnuia să găsească în trecut liniște ori plăcere. Cuvintele este lucrarea autobiografică prin care Jean-Paul Sartre renunța în mod declarat la literatură, în 1964, același an în care refuza Premiul Nobel, considerând că aceasta este un surogat burghez al unei implicări reale în viață; Cuvintele a avut un succes imediat și răsunător.