Literatură străină

George R.R. Martin s‑a născut în 1948 la New Jersey și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii ’70 a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i‑au fost decernate premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy și horror. În anii ’80 a fost producător și scenarist de televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului Frumoasa și Bestia. Premiată cu Locus în 1981, nuvela Zburătorii Nopții a fost ecranizată pentru lung metraj în anul 1987, iar în 2018 a fost adaptată de SyFy și Netflix pentru un serial de televiziune. În 1996, Martin a început să scrie seria fantasy Cântec de gheață și foc, alcătuită din șapte romane, dintre care cinci au și fost publicate: Urzeala tronurilor, 1996 – Editura Nemira, 2007, 2011, 2013, 2017; Încleștarea regilor, 1999 – Editura Nemira, 2008, 2011, 2013, 2017; Iureșul săbiilor, 2000 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Festinul ciorilor, 2005 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Dansul dragonilor, 2011 – Editura Nemira, 2011, 2012, 2013, 2017, iar două se află încă în stadiul de proiect (The Winds of Winter și A Dream of Spring). Saga Cântec de gheață și foc este considerată o capodoperă a genului, alături de trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, fiind până în prezent tradusă în peste treizeci de limbi, cu peste 2 200 000 de exemplare vândute numai în Statele Unite. Drepturile cinematografice au fost achiziționate de HBO, care a difuzat deja primele șapte sezoane ale serialului. Primul volum al seriei, Urzeala tronurilor, a obținut Premiul Locus în 1997, a fost finalist al premiilor Nebula și World Fantasy, iar nuvela Sângele dragonului, care face parte din roman, a obținut Premiul Hugo în 1997. Romanul Încleștarea regilor a câștigat, de asemenea, Premiul Locus în 1999 și a fost finalist al Premiului Nebula, în timp ce Iureșul săbiilor a fost recompensat cu premiile Locus și Geffen în 2001, respectiv 2002, fiind finalist al premiilor Hugo și Nebula. Al patrulea volum al seriei, Festinul ciorilor, a fost finalist al premiilor Hugo și Locus. Dansul dragonilor a fost recompensat cu Premiul Locus în 2012, fiind finalist al Premiului Hugo în 2012.

George R.R. Martin s‑a născut în 1948 la New Jersey și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii ’70 a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i‑au fost decernate premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy și horror. În anii ’80 a fost producător și scenarist de televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului Frumoasa și Bestia. Premiată cu Locus în 1981, nuvela Zburătorii Nopții a fost ecranizată pentru lung metraj în anul 1987, iar în 2018 a fost adaptată de SyFy și Netflix pentru un serial de televiziune. În 1996, Martin a început să scrie seria fantasy Cântec de gheață și foc, alcătuită din șapte romane, dintre care cinci au și fost publicate: Urzeala tronurilor, 1996 – Editura Nemira, 2007, 2011, 2013, 2017; Încleștarea regilor, 1999 – Editura Nemira, 2008, 2011, 2013, 2017; Iureșul săbiilor, 2000 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Festinul ciorilor, 2005 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Dansul dragonilor, 2011 – Editura Nemira, 2011, 2012, 2013, 2017, iar două se află încă în stadiul de proiect (The Winds of Winter și A Dream of Spring). Saga Cântec de gheață și foc este considerată o capodoperă a genului, alături de trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, fiind până în prezent tradusă în peste treizeci de limbi, cu peste 2 200 000 de exemplare vândute numai în Statele Unite. Drepturile cinematografice au fost achiziționate de HBO, care a difuzat deja primele șapte sezoane ale serialului. Primul volum al seriei, Urzeala tronurilor, a obținut Premiul Locus în 1997, a fost finalist al premiilor Nebula și World Fantasy, iar nuvela Sângele dragonului, care face parte din roman, a obținut Premiul Hugo în 1997. Romanul Încleștarea regilor a câștigat, de asemenea, Premiul Locus în 1999 și a fost finalist al Premiului Nebula, în timp ce Iureșul săbiilor a fost recompensat cu premiile Locus și Geffen în 2001, respectiv 2002, fiind finalist al premiilor Hugo și Nebula. Al patrulea volum al seriei, Festinul ciorilor, a fost finalist al premiilor Hugo și Locus. Dansul dragonilor a fost recompensat cu Premiul Locus în 2012, fiind finalist al Premiului Hugo în 2012.

George R.R. Martin s‑a născut în 1948 la New Jersey și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii ’70 a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i‑au fost decernate premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy și horror. În anii ’80 a fost producător și scenarist de televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului Frumoasa și Bestia. Premiată cu Locus în 1981, nuvela Zburătorii Nopții a fost ecranizată pentru lung metraj în anul 1987, iar în 2018 a fost adaptată de SyFy și Netflix pentru un serial de televiziune. În 1996, Martin a început să scrie seria fantasy Cântec de gheață și foc, alcătuită din șapte romane, dintre care cinci au și fost publicate: Urzeala tronurilor, 1996 – Editura Nemira, 2007, 2011, 2013, 2017; Încleștarea regilor, 1999 – Editura Nemira, 2008, 2011, 2013, 2017; Iureșul săbiilor, 2000 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Festinul ciorilor, 2005 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Dansul dragonilor, 2011 – Editura Nemira, 2011, 2012, 2013, 2017, iar două se află încă în stadiul de proiect (The Winds of Winter și A Dream of Spring). Saga Cântec de gheață și foc este considerată o capodoperă a genului, alături de trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, fiind până în prezent tradusă în peste treizeci de limbi, cu peste 2 200 000 de exemplare vândute numai în Statele Unite. Drepturile cinematografice au fost achiziționate de HBO, care a difuzat deja primele șapte sezoane ale serialului. Primul volum al seriei, Urzeala tronurilor, a obținut Premiul Locus în 1997, a fost finalist al premiilor Nebula și World Fantasy, iar nuvela Sângele dragonului, care face parte din roman, a obținut Premiul Hugo în 1997. Romanul Încleștarea regilor a câștigat, de asemenea, Premiul Locus în 1999 și a fost finalist al Premiului Nebula, în timp ce Iureșul săbiilor a fost recompensat cu premiile Locus și Geffen în 2001, respectiv 2002, fiind finalist al premiilor Hugo și Nebula. Al patrulea volum al seriei, Festinul ciorilor, a fost finalist al premiilor Hugo și Locus. Dansul dragonilor a fost recompensat cu Premiul Locus în 2012, fiind finalist al Premiului Hugo în 2012.

George R.R. Martin s‑a născut în 1948 la New Jersey și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii ’70 a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i‑au fost decernate premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy și horror. În anii ’80 a fost producător și scenarist de televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului Frumoasa și Bestia. Premiată cu Locus în 1981, nuvela Zburătorii Nopții a fost ecranizată pentru lung metraj în anul 1987, iar în 2018 a fost adaptată de SyFy și Netflix pentru un serial de televiziune. În 1996, Martin a început să scrie seria fantasy Cântec de gheață și foc, alcătuită din șapte romane, dintre care cinci au și fost publicate: Urzeala tronurilor, 1996 – Editura Nemira, 2007, 2011, 2013, 2017; Încleștarea regilor, 1999 – Editura Nemira, 2008, 2011, 2013, 2017; Iureșul săbiilor, 2000 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Festinul ciorilor, 2005 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Dansul dragonilor, 2011 – Editura Nemira, 2011, 2012, 2013, 2017, iar două se află încă în stadiul de proiect (The Winds of Winter și A Dream of Spring). Saga Cântec de gheață și foc este considerată o capodoperă a genului, alături de trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, fiind până în prezent tradusă în peste treizeci de limbi, cu peste 2 200 000 de exemplare vândute numai în Statele Unite. Drepturile cinematografice au fost achiziționate de HBO, care a difuzat deja primele șapte sezoane ale serialului. Primul volum al seriei, Urzeala tronurilor, a obținut Premiul Locus în 1997, a fost finalist al premiilor Nebula și World Fantasy, iar nuvela Sângele dragonului, care face parte din roman, a obținut Premiul Hugo în 1997. Romanul Încleștarea regilor a câștigat, de asemenea, Premiul Locus în 1999 și a fost finalist al Premiului Nebula, în timp ce Iureșul săbiilor a fost recompensat cu premiile Locus și Geffen în 2001, respectiv 2002, fiind finalist al premiilor Hugo și Nebula. Al patrulea volum al seriei, Festinul ciorilor, a fost finalist al premiilor Hugo și Locus. Dansul dragonilor a fost recompensat cu Premiul Locus în 2012, fiind finalist al Premiului Hugo în 2012.

Traducere de Dana Ligia Ilin după versiunea semnată de Nicholas de Lange

Traducere de Dana Ligia Ilin

Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi. Poveste despre dragoste şi întuneric a primit zece distincţii literare internaţionale, printre care Premiul France Culture în 2004, Premiul Goethe în 2005 și National Jewish Book Award în 2006. În 2015, Natalie Portman regizează o adaptare cinematografică a cărții în care joacă unul dintre rolurile principale..

Dragostea şi întunericul sunt cele două forţe care dau viaţă extraordinarei poveşti a lui Amos Oz. Scriitorul ne poartă într-o călătorie insolită şi seducătoare prin copilăria şi adolescenţa lui petrecute pe străzile toropite de căldură din Ierusalimul anilor '40-'50, prin istoria neaşezată a Israelului aflat la răscrucea vremurilor şi prin tumultul vieţii de familie alături de o mamă romantică şi visătoare şi de un tată logic şi sobru, antrenaţi în nesfârşite discuţii intelectuale. Prins între cele două lumi, cea dinăuntrul şi cea din afara căminului părintesc, copilul Amos simte greutatea trecutului şi a prezentului apăsându-i umerii, iar prin ochii lui de martor inocent şi curios luăm parte la naşterea unei naţiuni.

George R.R. Martin s‑a născut în 1948 la New Jersey și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii ’70 a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i‑au fost decernate premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy și horror. În anii ’80 a fost producător și scenarist de televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului Frumoasa și Bestia. Premiată cu Locus în 1981, nuvela Zburătorii Nopții a fost ecranizată pentru lung metraj în anul 1987, iar în 2018 a fost adaptată de SyFy și Netflix pentru un serial de televiziune. În 1996, Martin a început să scrie seria fantasy Cântec de gheață și foc, alcătuită din șapte romane, dintre care cinci au și fost publicate: Urzeala tronurilor, 1996 – Editura Nemira, 2007, 2011, 2013, 2017; Încleștarea regilor, 1999 – Editura Nemira, 2008, 2011, 2013, 2017; Iureșul săbiilor, 2000 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Festinul ciorilor, 2005 – Editura Nemira, 2009, 2011, 2013, 2017; Dansul dragonilor, 2011 – Editura Nemira, 2011, 2012, 2013, 2017, iar două se află încă în stadiul de proiect (The Winds of Winter și A Dream of Spring). Saga Cântec de gheață și foc este considerată o capodoperă a genului, alături de trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, fiind până în prezent tradusă în peste treizeci de limbi, cu peste 2 200 000 de exemplare vândute numai în Statele Unite. Drepturile cinematografice au fost achiziționate de HBO, care a difuzat deja primele șapte sezoane ale serialului. Primul volum al seriei, Urzeala tronurilor, a obținut Premiul Locus în 1997, a fost finalist al premiilor Nebula și World Fantasy, iar nuvela Sângele dragonului, care face parte din roman, a obținut Premiul Hugo în 1997. Romanul Încleștarea regilor a câștigat, de asemenea, Premiul Locus în 1999 și a fost finalist al Premiului Nebula, în timp ce Iureșul săbiilor a fost recompensat cu premiile Locus și Geffen în 2001, respectiv 2002, fiind finalist al premiilor Hugo și Nebula. Al patrulea volum al seriei, Festinul ciorilor, a fost finalist al premiilor Hugo și Locus. Dansul dragonilor a fost recompensat cu Premiul Locus în 2012, fiind finalist al Premiului Hugo în 2012.

Traducere de Marlena Braester

Amos Oz scrutează pasiunile şi slăbiciunile omeneşti într-o mare carte despre singurătate. Între prieteni a primit în 2013 National Jewish Book Award USA. Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi.

Între prieteni este „un roman din povestiri“ ce recompun universul dens şi apăsător al vieţii într-un kibbutz din anii '50 ai veacului trecut, în răstimpul dintre două războaie. Viaţa locuitorilor este aspră, guvernată de reguli inflexibile şi, uneori, absurde, iar personajele suferă, mai toate, de singurătate, cum ar fi tatăl care nu poate accepta faptul că trebuie să-şi culce fiul, noapte după noapte, într-un dormitor special, destinat copiilor din kibbutz, tânjind mereu după apropierea trupului mititel şi alimentându-şi zi după zi frustrarea. Întreaga comunitate vuieşte în clipa în care secretarul, un tânăr destoinic, întâiul copil născut în kibbutz, este bănuit a avea o relaţie secretă cu una dintre cele mai frumoase şi dorite femei – o tânără căsătorită, în mod inexplicabil, cu un bărbat lipsit de maniere, total nepotrivit pentru ea. Un cuplu se destramă din pricina infidelităţii soţului, însă un schimb de scrisori între soţie şi cea pentru care a fost părăsită dezvăluie viaţa monotonă şi neîmplinită a tinerilor care trăiesc în kibbutz. Părinţii îşi sacrifică relaţia cu propriii copii de dragul unor idealuri la care nu pot renunţa, iar copiii lor, odată deveniţi adulţi, caută instinctiv o fericire la care visează să ajungă în afara hotarelor kibbutzului.

„Între prieteni explorează strălucit relaţiile nesigure şi sensibile dintre bărbaţi şi femei, dintre părinţi şi copii, dintre prieteni şi duşmani, într-un limbaj care se potrivește perfect cu tonul laconic al naraţiunii.“ — Guardian

Traducere de Coman Lupu

Construit, la fel ca Mătuşa Julia şi condeierul, pe două planuri, Povestaşul este romanul unui scriitor frământat de rostul lui şi al ficţiunii în genere. Amintirile naratorului despre un coleg din tinereţea universitară, atras irezistibil de o cultură amazoniană, alternează cu povestirile pline de poezie ale unui povestaş, personaj enigmatic, depozitar al memoriei colective şi garant al unităţii unei mici comunităţi pierdute în selva peruviană. Confluenţa finală a celor două planuri dezvăluie secreta lor unitate şi nevoia absolută de ficţiune a omului, de la individul societăţilor primitive până la exponentul culturilor occidentalizate. O carte-simbol despre nevoia noastră de real magic.

„O poveste fascinantă... cu o măiestrie uriaşă şi evident farmec, Vargas Llosa înaintează sinuos prin misterul ce înconjoară destinul lui Saúl Zuratas.“ — Time

Traducere de Jean Grosu

Alegând lozinca insurgenților Sorbonei din mai 1968 drept titlu al romanului său, Milan Kundera așază destinul unei întregi generații sub semnul eșecului. Eroul său nu este însă un tânăr al acelor locuri și vremuri, ci unul care-și trăiește dureroasa maturizare în epoca instaurării regimului comunist în Cehoslovacia. Adolescent vulnerabil, bântuit de teama de ridicol, dar de o extremă puritate, poetul Jaromil se simte atras de ideologia marxistă, care-i promite o iluzorie revanșă împotriva unei lumi ce nu-l poate cuprinde. Treptat, el devine prizonierul unui sistem care îi cere să renunțe la tot ce venerase în chipul cel mai curat cu putință și să intre în concertul platitudinilor care se dau drept singura literatură adevărată.

Puritatea lui ultragiată se transformă atunci de-a dreptul în abjecție, odată cu denunțul prin care Jaromil își trimite prietena la închisoare. Și dacă, așa cum se spune, viața poetului este exponențială, căderea lui Jaromil, pusă de autor față în față cu căderile atâtor mari poeți ai lumii, vorbește despre căderea tuturor celor prinși în vâltoarea istoriei. Iată de ce romanul său n-a putut apărea decât în afara granițelor Cehoslovaciei, în 1973, mai întâi în Franța, unde a primit Prix Médicis étranger.

„Alături de Don Quijote și Doamna Bovary, Viața e în altă parte este probabil opera cea mai dură care s-a scris vreodată despre poezie. Despre poezie ca ultim refugiu al lui Dumnezeu.“ — FRANÇOIS RICARD

Traducere, repere biobibliografice, postfață şi note de Mihai Banciu

Important prozator italian al secolului XX, Italo Svevo a avut o lungă prietenie cu James Joyce, fiind de notorietate faptul că i-a inspirat personajul Leopold Bloom din Ulise. Cele mai multe traduse pentru prima dată în limba română, povestirile cuprinse în volumul de față oferă o privire caleidoscopică asupra obsesiilor lumii europene în urmă cu o sută de ani. Surprinzător sau nu, ele coincid în mare parte cu cele ale omului contemporan. Povestirea care dă titlul acestei selecții ilustrează o temă ce amprentează întreaga operă a lui Italo Svevo, și anume în ce fel „acțiunea memoriei se poate mișca în timp asemenea evenimentelor înseși“.

Preocuparea pentru evoluțiile din tehnică și medicină, fenomenul îmbătrânirii pus în relație cu suferința și moartea, atât din perspectivă individuală, cât și socială, literatura ca vehicul al supraviețuirii, memoria și visul, spațiul și timpul în geografia personală, erosul și, nu în ultimul rând, exploatarea unor elementele camuflate de autobiografie situează proza scurtă sveviană la nivelul marilor sale romane.

„Nu putem face abstracție, iar aceasta cu referire la toate operele lui Svevo, de ceea ce constituie însăși calitatea lui esențială: pasiunea pentru adevărul uman, dorința lui continuă de a sonda, dincolo de aparențele fenomenale ale ființei, în acea zonă subterană și întunecată a conștiinței în care oscilează și se tulbură evidențele cele mai consacrate.“ — EUGENIO MONTALE

Pe copertă: Piero Marussig, Seară la Trieste (detaliu)

Traducere și note de Tudora Șandru |Mehedinți

Ultimul mare mit al literaturii argentiniene, Ernesto Sabato este creatorul unei opere proteice, care conține eternele contradicții și frământări ale ființei umane și ale societății, circumscrise unui univers artistic și spiritual dens și original.

„În romanul meu am încercat să surprind realitatea în toată extinderea și profunzimea ei, înglobând nu doar partea diurnă a existenței, ci și pe aceea nocturnă și tenebroasă. Întrucât Fernando Vidal este personajul central și precumpănitor, tot ce se referea la el era important și trebuia descris... Raportul reprezintă marele coșmar trăit de el, exprimând, chiar dacă simbolic și oarecum incert, miezul cel mai semnificativ al condiției și existenței sale. Dacă aș fi suprimat această parte din roman, din considerente legate de coerența logică, ar fi însemnat să suprim visele oamenilor, care aparțin viziunii lor integrale asupra vieții.“ — ERNESTO SABATO

Adevărată capodoperă, Despre eroi și morminte (1961), cel de-al doilea volet al trilogiei care începe cu Tunelul (1948) și se încheie cu Abaddón, exterminatorul (1974), este un roman total, scris cu credința mărturisită de autor că „nu se poate trăi fără eroi, sfinți și martiri“ și că „prezentul generează trecutul“. Trei planuri se întrepătrund, într-un joc fascinant de umbre și lumini, în complexa sa structură narativă de voci alternante, întemeiată pe împletirea istoriei naționale argentiniene cu drama individuală: povestea de dragoste dintre Martín și Alejandra, trecutul glorios dezgropat din morminte, reconsiderat printr-o radiografie a Argentinei contemporane, și obsedanta temă a orbirii și a nebuniei din celebrul Raport despre orbi.

Traducere și note de Mihnea Gafița

Bestseller New York Times, declarat una dintre cele mai bune cărți ale anului de San Francisco Chronicle, NPR, Los Angeles Times, The Guardian, The Telegraph, National Post, BookPage și Kirkus Reviews

Întinzându-se pe cinci decenii, de la sfârșitul anilor '70 până în zilele noastre, schimbând mereu decorul și sporind suspansul în pregătirea unei concluzii cel puțin surprinzătoare, acest roman într-adins complicat oferă o nouă viziune asupra motivului casei bântuite, pe care o distorsionează precum oglinzile de la bâlci.

Romanul Greyhound, un thriller care ne poartă într-o „aventură incredibilă, extrem de captivantă” (The New York Times), are ca subiect luptele navale din cel de-al Doilea Război Mondial.

Misiunea comandantului George Krause, ofițer în Marina Militară a Statelor  Unite, este aceea de a proteja un convoi de treizeci și șapte de nave comerciale care se deplasează pe apele înghețate ale Atlanticului de Nord, din America înspre Anglia. Acolo vor descărca provizii de care oamenii au disperată nevoie, dar numai dacă vor putea să treacă de „haita de lupi”, așa cum sunt numite submarinele germane care îi așteaptă, copleșindu-i numeric, în apele periculoase.

Timp de patruzeci și opt de ore, Krause va încerca să iasă învingător din acest joc de-a șoarecele și pisica, luptându-se cu epuizarea, cu foamea și cu setea, pentru a proteja mărfurile în valoare de cincizeci de milioane de dolari și viața a trei mii de oameni.

Declarat unul dintre cele mai bune romane ale anului la publicarea sa, în 1955, Greyhound este un fascinant volum în stil clasic despre războiul naval, scris de unul dintre acei maeștri ai secolului al XX-lea pasionați de poveștile mării.

 Actorul, scenaristul, regizorul și producătorul Tom Hanks este cunoscut pentru rolurile sale în filme istorice, în care personajele interpretate de el explorează adeseori ce înseamnă eroismul și patriotismul. Nu este de mirare, așadar, că a ales să-și facă debutul ca scenarist cu filmul Greyhound. Lansat în 2020, filmul are la bază romanul lui C.S. Forester, apărut prima oară în 1955, cu titlul Păstorul cel bun, și reeditat în 2018, cu titlul Greyhound. Hanks interpretează rolul principal, al comandantului de navă Krause, un bărbat singuratic și bântuit de propriii demoni, a cărui misiune este să aducă cele treizeci și șapte de nave comerciale, în siguranță, din America în Anglia. Însă el nu trebuie să se lupte doar cu submarinele nemțești, ci și cu îndoielile și neputințele personale. Criticii au apreciat personajul construit de Tom Hanks, considerându-l un adevărat studiu de caracter.

 „Forester este deschizător de drumuri. Un scriitor neegalat.” The New York Times

„C.S. Forester este cel mai bun autor care scrie despre mare.” Time

„De la romanul Bătrânul și marea al lui Hemingway, nu a mai apărut o carte atât de palpitantă.” The Guardian

„Acțiune, tensiune, suspans care îți dă fiori... Cel mai bun volum de aventuri ce are ca subiect al Doilea Război Mondial.” Life Magazine

Bestseller internațional 

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă povestea uluitoare a unui cuplu pe care divorțul l-a separat, dar pericolul îl reunește, pe parcursul unei aventuri care începe la Paris și se prelungește până în Amazonia. 

Artistă boemă şi temperamentală, Nikki dă buzna în viaţa liniştită şi ordonată a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche și bogată familie newyorkeză. Deși sunt cum nu se poate mai diferiți, se iubesc cu pasiune și se căsătoresc. Dar căsnicia lor nu merge și, încet-încet, ura ia locul iubirii. După un divorţ furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Până într-o zi, când dispariția misterioasă a fiului lor o face pe Nikki să-i ceară ajutorul fostului soț, pe care nu l-a mai văzut de şapte ani. Constrânşi să-şi unească forţele, Nikki şi Sebastian pornesc într-o urmărire plină de neprevăzut, care îi poartă de pe străzile Parisului până în inima junglei amazoniene. Prinși într-o conspirație infernală, cei doi au prilejul de a redescoperi intimitatea pe care o credeau pierdută pentru totdeauna.

 „Un cuplu à la Cary Grant și Katherine Hepburn, multe personaje interesante, o scriitură care dă dependență. Un roman pe care îl veți citi cu sufletul la gură.“ - Europe 1

 „Un thriller romantic, plin de emoții și de aventuri, de sentimente și de răsturnări de situație.“ - Le Soir Magazine

 „Guillaume Musso plasează o familie destrămată în miezul unui amestec irezistibil de acțiune, suspans și aventură. Nu mai există multe cărți care să se poată compara cu După șapte ani.” - Le Parisien

 „Un roman mai întunecat decât romanele timpurii ale lui Musso. Un thriller agresiv, dar romantic.” - Le Monde

 „Un romancier care și-a testat încă o dată talentul de a da viață unor personaje cu care ne putem identifica cu toții.” - Le Figaro littéraire

 „Guillaume Musso ne convinge să citim, chiar să îi devorăm romanul, oriunde și oricând, în tren sau pe nisip. Primim la schimb din ce în ce mai multă dragoste pe măsură ce străbatem paginile, plus explozii de suspans și fantezie la tot pasul.” - Figaroscope

Bestseller internațional 

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă povestea a două vieți legate de un secret uluitor, o comedie romantică ce se transformă pagină cu pagină într-un thriller care te ține cu sufletul la gură. 

New York, aeroportul Kennedy. În sala de aşteptări aglomerată, un bărbat şi o femeie se ciocnesc, îşi cer scuze, apoi fiecare îşi vede de drumul lui. Madeline şi Jonathan nu se mai întâlniseră până atunci şi n-ar fi trebuit să se revadă vreodată. Dar, ajunşi la destinaţiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când îşi dau seama de greşeală, sunt despărţiţi de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el se ocupă de un mic restaurant la San Francisco. Învinşi de curiozitate, fiecare cercetează conţinutul telefonului celuilalt. O dublă indiscreţie şi o revelaţie: vieţile lor sunt legate printr-un secret pe care-l credeau îngropat pentru totdeauna… 

 „O poveste care te face să visezi cu ochii deschişi. Guillaume Musso este un autor care îşi cunoaşte foarte bine cititorii.“ - Paris Match

 „Imposibil să nu te prindă: Chemarea îngerului este fără îndoială unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso.“ - Terra Femina

 „Un romancier care și-a testat încă o dată talentul de a da viață unor personaje cu care ne putem identifica cu toții.” - Le Figaro littéraire

 „Musso are darul de a crea intrigi originale și pe acela de a clădi și de a spori suspansul până la ultima pagină.” - Direct Soir

Bestseller internațional 

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă o poveste în care prima iubire influențează cursul întregii vieți, aventurându-se de pe acoperișurile din Paris până în însoritul San Francisco. 

Inima lui Gabrielle este sfâşiată între două feluri de iubire: cea pentru tatăl ei şi cea pentru primul bărbat de care s-a îndrăgostit. Primul este un poliţist pasionat de meseria lui, celălalt este un hoţ celebru. Însă amandoi au dispărut cu cincisprezece ani în urmă. Într-o bună zi, la aceeaşi oră, tatăl rătăcitor şi iubitul rămas pe un alt continent reapar în chip straniu în viaţa ei. Curând, Gabrielle îşi dă seama că cei doi sunt prinşi într-o cursă mortală. Destinele lor nu pot fi separate. Pe cine să salveze şi pe cine să piardă?

 „Guillaume Musso este un alchimist al succesului. Ce-as fi eu fără tine? este în acelaşi timp o poveste de iubire pasională, un excelent scenariu de film poliţist, o călătorie fantastică şi un roman iniţiatic.” - Le Figaro Littéraire

  „Un roman fenomenal, despre destine încrucişate şi iubiri condamnate, cu personaje fermecător de umane.” - France Soir

„Musso are darul de a crea intrigi originale și pe acela de a clădi și de a spori suspansul până la ultima pagină.” - Direct Soir

Singurul romancier american contemporan despre care se poate spune că are geniu. Norman Mailer

Sondând limitele relației dintre artă și obscenitate, Prânzul dezgolit este una dintre cărțile ce au redefinit nu doar literatura, ci și întreaga cultură americană. Romanul a constituit obiectul unui proces considerat ultima acțiune majoră de cenzură împotriva unei opere literare în Statele Unite.
Verdictul final, favorabil, s-a datorat pledoariei unora dintre cei mai importanți scriitori americani ai epocii, precum Norman Mailer și Allen Ginsberg, care au certificat valoarea artistică a cărții. În 1991, regizorul David Cronenberg a ecranizat romanul, iar producția lui s-a transformat foarte repede într-un film-cult.

„O carte de o mare frumusețe și de o splendoare rară, obsesivă." Norman Mailer

„Un adevărat geniu și primul mitograf al celei de-a doua jumătăți a secolului XX, William Burroughs este descendentul direct al lui James Joyce. Prânzul dezgolit e un festin de neuitat." J. G. Ballard

„Burroughs nu a dat naștere numai la metafore, ci și la generații pline de viață, înzestrate cu spirit propriu." Allen Ginsberg

William S. Burroughs (1914-1997) s-a născut în St. Louis, Missouri. A studiat literatura engleza și antropologia la Harvard, apoi medicina la Viena. În 1951, pe când se afla în Mexic, și-a împușcat accidental soția. A debutat în 1953 cu Junky, iar în 1959 a publicat (în Franța) romanul Naked Lunch (Prânzul dezgolit). Apariția în 1962 a ediției americane a provocat un imens scandal. În 1982 este ales membru în Academia Americană și în Institute of Arts and Letters, iar statul francez îi acorda titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. Din opera lui William S. Burroughs, în seria Anansi. Clasic vor mai aparea Junky și Queer.

Roman finalist al Pulitzer Prize 2020
Finalist al National Book Critics Circle Award
Câștigător al Los Angeles Times Book Prize

Alternând cu repeziciune perspectivele și planurile temporale, Școala din Topeka spune povestea unei familii, cu punctele forte și luptele din interiorul ei: împăcarea lui Jane cu amintirea unui tată abuziv, adulterele compulsive ale lui Jonathan, provocarea de a crește un fiu în plină cultură a masculinității toxice. Romanul lui Ben Lerner este, de asemenea, o cutremurătoare preistorie a prezentului: el urmărește degradarea graduală a discursului public, nașterea trollilor și tiranilor noii drepte, continua criză identitară a rasei albe.

„Dacă mai putem vorbi despre un viitor, cred că viitorul romanului se află aici,în Școala din Topeka." Sally Rooney

„Ben Lerner a redefinit condiția scriitorului american din prezent, arătând cum o familie se poate împăca cu propriul trecut. La el, planul personal și cel politic se împletesc cu măiestrie. Școala din Topeka este un roman curajos, furios și, nu în ultimul rând, o operă închinată iubirii." Ocean Vuong

„Ben Lerner este un romancier sclipitor, căruia nu îi este frică să transforme romanul în ceva cu totul nou... E unul dintre scriitorii mei contemporani preferați." Rachel Kushner

„Școala din Topeka a ridicat foarte sus ștacheta prozei americane contemporane." The New York Times Book Review


Ben Lerner (n. 1979) este prozator, poet, eseist și critic literar, finalist al Pulitzer Prize, National Book Award și al National Book Critics Circle Award. În 2011 a câștigat Preis der Stadt Münster für Internationale Poesie, fiind primul poet american laureat al acestui premiu. A publicat patru volume de poezie, un volum de eseuri și trei romane, iar în prezent predă literatură engleză la Brooklyn College.