Literatură străină

Paris, 1938. Coco Chanel și Elsa Schiaparelli se războiesc de multă vreme pentru titlul de cea mai bună, cea mai inspirată, dar și cea mai influentă creatoare de modă din Franța. Rivalitatea dintre cele două este legendară, iar strategiile sunt, uneori, înspăimântătoare. Coco și Elsa sunt cum nu se poate mai diferite fie că este vorba despre opțiunile politice, fie despre stil. Ținutele imaginate de Chanel sunt clasice, elegante, practice, în vreme ce Schiaparelli mizează pe îndrăzneală și nonconformism. Când americanca Lily Sutter, o tânără văduvă care visează să devină pictoriță, este angajată la buticul Elsei, lucrurile se precipită. Fără voia ei, inocenta Lily se vede implicată în lupta dintre cele două creatoare de modă și nu știe căreia să îi ia partea. Concurența devine tot mai încrâncenată, iar atmosfera, tot mai sumbră căci amenințarea războiului plutește în aer.

„Inteligent, spiritual, scris din inimă și captivant. [...] Pur și simplu uimitor!” CHANEL CLEETON, autoarea romanului When We Left Cuba

„O poveste minunată despre două femei creative și vibranta lor bucurie de a trăi, dar și despre concurența aprigă dintre ele, totul pe fundalul amenințării crescute a invadării Parisului de către naziști.” SHELLEY NOBLE, autoarea romanului Lighthouse Beach

„În vreme ce Hitler și naziștii devin din ce în ce mai puternici, iar omenirea se pregătește de război, Elsa Schiaparelli și Coco Chanel, ale căror opinii politice diferă la fel de mult ca stilul vestimentar pe care îl propun clientelor, duc propria bătălie. [...] Jeanne Mackin îl însoțește pe cititor într-o călătorie captivantă, plină de descrieri atât de vii ale hainelor despre care se vorbește, încât ai senzația că le vezi sărind din pagină. Splendid istorisită, având la bază o cercetare minuțioasă, povestea Rivalelor este o lectură obligatorie.” RENEE ROSEN, autoarea romanului Park Avenue Summer

„Rivalele aduce în prim-plan povestea fascinantă a Elsei Schiaparelli într-un roman la fel de elegant construit precum ținutele imaginate de aceasta. Concurența aprigă dintre ea și Coco Chanel, precum și apropierea războiului creează o tensiune aproape palpabilă, iar, în cele din urmă, Jeanne Mackin propune cititorilor un deznodământ frumos, sfâșietor, perfect în toate privințele.” MICHELLE GABLE, autoarea bestsellerului Un apartament la Paris

„Cel mai greu e, poate, să-ți dai seama că nu știi nimic despre oamenii din preajma ta – iar cu cât îți sunt mai apropiați, cu atât îi cunoști mai puțin“ – aceasta este concluzia la care ajunge tânărul profesor Julien Kelsen când uciderea tatălui său declanșează o serie de evenimente care scot la lumină secrete ascunse până atunci în trecut ca sub spumele negre ale unui lac. Între Ungaria ocupată de naziști în cel de-al Doilea Război Mondial și Münchenul de la sfârșitul anilor ’80 se întinde un fir de suferință, ură și răzbunare, iar Julien, care până acum preda istoria de la catedră, se vede confruntat deodată cu ea în încercarea de a afla un adevăr care îi va schimba viața. În acest tulbure an 1989, pentru el vor cădea mai multe ziduri.

Arnaud Maret s-a născut în 1986 la Bagnes, în Elveția. A făcut studii de istorie și drept.
A debutat editorial cu volumul de poezii Terres orphelines (2009). Primul său roman, Les Écumes noires, a apărut în 2011, iar cel de-al doilea, Rusalka, în 2016 (și în 2019 în traducere la Editura Univers).

Paolo Giordano este autorul bestsellerului Singurătatea numerelor prime.

La vila bunicii sale din sudul Italiei, Teresa surprinde într-o noapte trei băieţi care se scaldă goi   în piscina din curte, după ce s-au furişat peste gardul proprietăţii. Ea încă nu ştie, dar cei trei băieţi care cresc împreună ca fraţii, deşi nu sînt fraţi – îi vor marca destinul, aşa cum şi ea le va influenţa viitorul, uneori tragic, alteori doar tulbure. Cei trei băieţi trăiesc la o fermă din apropiere, sub oblăduirea lui Cesare, tatăl unuia dintre ei şi părintele spiritual al tuturor. Îndrăgostită de unul dintre ei, năvalnicul Bern, Teresa va trăi următorii douăzeci de ani o poveste de dragoste frenetică, plină de bucurii, dar şi de ratări   şi taine funeste. Simbolică pentru anvergura întregului roman este tentativa eşuată a unui grup de tineri de a crea un paradis terestru la ferma lui Cesare. Istoria micii lor utopii ecologiste ilustrează contradicţiile, obsesiile şi tensiunile lumii contemporane. Un roman despre visurile, idealurile şi dorinţele necontrolate ale adolescenţei, despre complexitatea relaţiilor dintre tineri şi fragilitatea lor, despre iubire şi moarte violentă, Devorarea cerului prezintă, în acelaşi timp, lumea în care trăim, labilitatea credinţelor de orice fel şi, mai mult decît orice, căutarea încrîncenată a unui sens al vieţii.

„Giordano şi-a demonstrat deja abilitatea de a descrie şi a prezenta relaţii de durată profunde şi puternice, o constantă în viaţa per-sonajelor sale, dar care – în acelaşi timp – nu ajung să se desăvîrşească... Titlul Devorarea cerului nu se referă doar la aspiraţia romanului propriu-zis, ci şi la aspiraţia tinerilor, cu presupusa lor forţă şi omnipotenţă, cu puterea pasiunii lor, cu vitalitatea lor – un laitmotiv al romanelor lui Giordano, tratat splendid şi aici, ca şi în celelalte cărţi ale scriitorului.” (Lo Sbuffo)

„În Devorarea cerului, Paolo Giordano revine la tema anxietăţii şi a problemelor adolescentine, care ne-a cucerit în volumul său de debut, Singurătatea numerelor prime. Doar că de data aceasta ne propune o interpretare mai gravă, mai profundă. Subiectele sînt abordate cu mai multă maturitate şi au o deschidere internaţională, trecînd de la chestiuni de ecologie la neliniştile noilor generaţii dezorientate, în căutarea unor puncte de reper.” (Today, Italia)

„Un roman superb despre credinţă şi dorinţă, despre prietenia fără rezerve din copilărie şi despre singurătatea iremediabilă a tinereţii...” (Donna Moderna)

În Furie palpită o energie epică uimitoare, născută din comedia cea mai neagră, lipsită de orice urmă de compasiune, dintr-o tulburătoare analiză a abisului firii umane și dintr-o copleșitoare poveste de dragoste.

Profesorul Malik Solanka, protagonistul romanului Furie, istoric al ideilor şi plăsmuitor de păpuşi de renume mondial, decide într‑o zi să‑şi abandoneze viaţa şi familia de la Londra, fără nici o explicaţie, şi să evadeze la New York. Solanka simte în taină o furie nimicitoare îndreptată împotriva tuturor şi se teme că îi va scăpa la un moment dat de sub control, întorcîndu‑se împotriva celor dragi. Soseşte la New York într‑o epocă de aur a consumului, cînd America se află în culmea bogăţiei şi puterii ei, şi încearcă să se piardă pe sine în efervescenţa vieţii din jur. Însă, oriunde merge, îl întîmpină aceeaşi furie. Undeva în oraş, un ucigaş în serie începe să facă victime printre fetele frumoase şi stilate din mediul exclusivist al celor bogaţi, iar crimele par să coincidă în mod ciudat cu anumite episoade de amnezie prin care trece profesorul Solanka.

„Ca toate poveștile frumoase, Furie are și ea o morală, pentru care Rushdie explorează subiecte dificile, aducînd în discuție rasa sau clasa personajelor sale. Celebrul scriitor ne ajută să vedem viața americană prin ochii unui vizitator: dintr-odată, impresia pe care o avem despre noi se schimbă irevocabil.” (Houston Chronicle)

„Furia lui Rushdie e precum un cocktail Molotov, al cărui efect fulminant amestecă totul într-un bricolaj erudit și sentimental, absurd și totuși dintre cele mai obișnuite.” (Pittsburgh Post-Gazette)

„Rushdie simte și descrie pulsul vieții din America de parcă și-ar fi trăit toată viața printre americani. Puțini dintre cei ce au încercat au ajuns la o imagine atît de contradictorie – comică și supărătoare în același timp – a societății contemporane.” (The Tampa Tribune & The Tampa Times)

„Povestirile scrise în această perioadă (1920-1940) înfățișează o Rusie fermecată, o populație de expatriați, observați atent, cu excentricitățile lor de ființe asuprite, care profită prin purtare de natura provizorie a propriei cetățenii... Există ceva încîntător în felul în care Nabokov, descendent aristocrat și artist autocratic, și-a împrumutat imaginația, cu atîta cuprindere și veselie, acestei ambianțe de mahala a exilului în sărăcie.” (John Updike, The New York Times)

„Nici un autor nu a exprimat în culori mai vii, nu a explorat cu mai multă forță și varietate fizica imperativă pentru a da formă și sens unei experiențe, ca apoi să poată fi înțeleasă și îndurată.” (The Washington Times)

„Povestirile reunite în acest volum oferă o remarcabilă viziune de ansamblu asupra evoluției unui scriitor magnific... Efectul unei asemenea desăvîrșiri a exprimării indică o finețe a auzului, o inventivitate profund uimitoare și fără limite – zboruri ample ale imaginației.” (The New Yorker)

„Probabil cea mai adîncă, cea mai importantă temă, indiferent dacă reprezintă subiectul propriu-zis sau se strecoară printre rînduri, este disprețul lui Nabokov față de cruzime – cruzimea oamenilor, cruzimea sorții –, iar în Povestiri... exemplele sînt numeroase...” (Dmitri Nabokov)

Vîrsta recomandată 12+

Lumea lui Axlin e ameninţată de monştri. Unii îi atacă pe călători pe drum, alţii asaltează cătunele pînă cînd reuşesc să le facă una cu pămîntul, iar alţii se furişează noaptea prin case şi răpesc copiii adormiţi. Axlin a crescut cu spaima că în orice clipă le-ar putea cădea victimă. Oamenii din cătunul ei le-au rezistat monştrilor vreme de generaţii şi au învăţat să se ferească de ei pe cît posibil. Dar, într-o zi, Axlin descoperă că există multe feluri de monştri, că fiecare cătun se luptă cu propriile coşmaruri şi că sînt creaturi pe care nu le cunoaşte şi de care nu are habar cum să se apere. Axlin este scribul cătunului ei, singura care ştie să scrie şi să citească. Aşa că nimeni din jur nu înţelege importanţa muncii sale. Dar ea e hotărîtă să afle tot ce poate despre monştri şi să-şi pună descoperirile într-o carte ce i-ar putea ajuta pe alţii să înveţe cum să se apere. De aceea hotărăşte să plece într-o călătorie împreună cu Străjerii ca să adune cunoştinţele de generaţii ale cătunelor în lupta lor inegală cu monştrii. Totuşi, de-a lungul călătoriei va descoperi lucruri pe care nici nu şi le-ar fi imaginat cînd a pornit la drum.

Tsukiko are treizeci şi opt de ani, lucrează într-un birou şi trăieşte singură. Îi place să meargă la bar şi să bea sake. Într-o zi se întîlneşte întîmplător cu un fost profesor de liceu, un venerabil dascăl de literatură căruia, pentru că nu-şi aduce aminte cum îl cheamă, îi spune „sensei”. Acesta este cu treizeci de ani mai în vîrstă, pensionar şi văduv. Legătura lor – căreia Hiromi Kawakami îi dă ritmul lent al trecerii anotimpurilor – se conturează discret, iar sensei şi fosta lui elevă se întîlnesc tot mai des, se bucură împreună de mîncare şi de sake, depind tot mai mult unul de celălalt. Pe măsură ce prietenia lor se adînceşte, lui Tsukiko îi trece prin cap că mîngîierea pe care o găseşte în compania lui sensei ar putea fi ceva mai mult decît amiciţia ce i-a apropiat.

Autoarea bestsellerului internaţional Bastarda Istanbulului

Palatul Puricilor foloseşte cu ingeniozitate structura narativă din O mie şi una de nopţi, ramificînd naraţiunea principală în nenumărate poveşti, care mai de care mai amuzantă şi mai uimitoare. Ceea ce leagă toate aceste întîmplări este locul în care se petrec – Palatul Bomboană, o clădire de apartamente de pe strada Cabal, construită pe la jumătatea secolului XX de un cuplu de imigranţi ruşi. Altădată plin de farmec şi cu personalitate, acum însă căzut în paragină, invadat de gunoaie şi de paraziţi de toate soiurile, Palatul Puricilor, aşa cum a ajuns să fie poreclit, este populat de personaje curioase, de la pitoreştii coafori Celal şi Cemal la obsedata de curăţenie Tijen Igienă, familia Fiii-cei-iuţi-din-fire, urmărită de blestemul nasurilor, sau frumoasa Amanta Tristă. Palatul Puricilor este, de fapt, o metaforă a Istanbulului, cu amestecul lui de vechi şi nou, splendoare şi mizerie şi diversitatea lui culturală cuceritoare.

Traducere de Camelia Dinică

Vestea bună era că mă iubea în continuare. Vestea proastă, că părinții ei, nu.

Acuzat pe nedrept de o crimă pe care n-a comis-o, tânărul Éric părăsește centrul pentru minori în care și-a petrecut ultimii patru ani și încearcă să se reintegreze într-o societate plină de prejudecăți ‒ și de tentații ‒, care nu e gata să-l primească cu brațele deschise. Îi dau putere teama de a nu fi absorbit în viața cartierului imund de la periferia Barcelonei, unde trăiște fami¬lia sa, dorința de a-și continua studiile, bucuria de a citi și dragostea pentru Xenia, în calea căreia se ridică atâtea piedici. Vor fi cărțile și fata pe care o iubește argu¬mente îndeajuns de puternice pentru a depăși greutățile de acum?

Cred că doar disperarea sau singurătatea sau un amestec sinucigaș din ambele m-a făcut să formez numărul Xeniei, deși știam că nu aveam cum să vorbesc cu ea. Am înregistrat o tăcere lungă de peste două minute. În ea reuneam toată tristețea, toată singurătatea, toată furia mea.

Romanul Adevărul (2017), continuarea bestsellerului premiat Minciuna (2015), dovedește încă o dată forța creatoare a autoarei și abilitatea ei de a scrie povești puternice, emoționante și pline de empatie. Personajele sale – adolescenți cărora viața le servește uneori lecții dure – reușesc să își dea singure o nouă șansă și să își găsească propriul drum.

Iată ce se întâmplă când îți moare mama.

Este cea mai frumoasă zi de vară și afară este întuneric. În casa ta este întuneric, la fel și în camera ta, la fel și în inima ta. Te simți de parcă întunericul te va rupe în bucăți.

Așa se simte Tiger. Întotdeauna au fost doar ea și mama ei, împotriva lumii întregi. Într-o zi, mama ei moare. Iar Tiger rămâne singură.

Iată cum te poți împrieteni cu întunericul.

Puterea este mult mai ușor de dobândit decât de păstrat – iată o lecție pe care Jude a învățat-o când a renunțat la controlul asupra regelui malefic, Cardan, în schimbul unei puteri nemăsurate.

Acum, când este Regina muritoare și exilată a Tărâmului Zânelor, Jude e lipsită de putere și devastată de trădarea lui Cardan. Așteaptă răbdătoare momentul în care să-i ceară înapoi tot ce a luat de la ea. Iar oportunitatea se ivește în persoana înșelătoarei sale surori, a cărei viață de muritoare este în primejdie. Ca să o salveze, Jude trebuie să se aventureze în periculoasa Curte a Zânelor și să dea piept cu sentimentele pe care le are de ceva vreme pentru Cardan.

Dar Regatul Elfhame nu mai este așa cum l-a lăsat.  Un război e pe cale să izbucnească și Jude este prinsă în intrigile sângeroase ale acestui conflict. Iar când un blestem vechi și puternic se dezlănțuie, răspândind panica în tot regatul, Jude este nevoită să aleagă între ambiție și umanitate…

Un băiat devine prizonierul unei vrăjitoare și trebuie să-i spună în fiecare seară o poveste înfricoșătoare pentru a supraviețui. Acest palpitant fantasy contemporan aduce la viață magia și arta povestirii.

Poveștile ingenioase și înspăimântătoare scrise de Alex sunt singurele care o fac fericită pe vrăjitoarea Natacha, dar în curând băiatul va termina paginile pe care le are de citit și va rămâne prizonier pentru eternitate. Puștiului i-au plăcut toată viața poveștile de groază și știe că cele mai multe nu au un final fericit. Acum, când Alex e captiv într-o poveste cu adevărat înfricoșătoare, e disperat să găsească un final diferit și o cale de a evada din acest loc extrem de ciudat.

Această variantă modernă a poveștii Șeherezadei e perfectă pentru fanii cărților Coraline și O Poveste Grimminală. Cu tot soiul de ponturi despre cum să creezi suspans într-o povestire, cum să ieși din blocajul scriitorului și să țeși intrigi palpitante, Nightbooks: Captiv în poveste e cartea ideală pentru autorii la început de drum și pentru toți cititorii de povești adorabil de întunecate.

Bestseller New York Times, nominalizată la National Book Award.

Pe pământ suntem strălucitori o clipă este scrisoarea unui fiu către mama sa care nu știe să citească. Naratorul, Little Dog, are aproape treizeci de ani când scrie această scrisoare în care scoate la lumină istoria familiei care a început înainte de nașterea lui – o istorie cu epicentrul în Vietnam – și de care se servește apoi pentru a-i oferi mamei acces la porțiuni din viața sa necunoscute acesteia, toate culminând cu o revelație de neuitat.

Pe pământ suntem strălucitori o clipă este în egală măsură despre puterea care vine din a-ți spune propria poveste și despre lipsa de putere care-ți anulează identitatea atunci când nu ești auzit.

Cu o grație și urgență uluitoare, Ocean Vuong scrie despre oameni prinși între lumi diferite și întreabă cum ne vindecăm și ne salvăm unii pe ceilalți fără a uita cine suntem. Cum este posibilă supraviețuirea și cum o putem transforma într-un fel de bucurie sunt întrebările care propulsează cel mai important roman de debut din mulți ani.

„Pe pământ suntem strălucitori o clipă va fi descrisă – pe bună dreptate — drept o carte luminoasă, tulburătoare, importantă, necesară. Însă cuvântul la care mă tot întorc este crudă: atât de puternice sunt emoțiile din ea și felul în care te simți după ce o citești — răzuit până la os. Cu precizia poetului, Ocean Vuong investighează dacă a-ți pune experiența în cuvinte poate crea punți peste răni întinse pe mai multe generații și dacă e posibil să fim vreodată înțeleși cu adevărat de cei pe care-i iubim cel mai mult” — Celeste Ng, autoarea romanelor Tot ce nu ți-am spus și Mici focuri pretutindeni

„Pe pământ suntem strălucitori o clipă este unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit vreodată, o minunăție literară și o operă de un extraordinar umanism. Este despre cine suntem și cum ne găsim pe noi înșine în propriile corpuri, în ceilalți, în țări, pe acest pământ: o adevărată capodoperă”. — Max Porter, autorul romanului Durerea e o făptură înaripată

„Apare din când în când un scriitor care-ți taie respirația. Citesc Pe pământ suntem strălucitori o clipă, iar prin trupul meu circulă atât de puțin aer în timpul lecturii. Când scrisul e atât de bun, cine mai are nevoie de aer?” — Jacqueline Woodson, autoarea romanului Red at the Bone

„O scrisoare de dragoste vineție, bulversantă care nu va fi trimisă niciodată. O mărturie puternică despre magie și pierdere. O minune”. — Marlon James, autorul romanului Black Leopard, Red Wolf

„Este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit. Mereu îmi doresc ca poeții mei preferați să scrie romane, iar în cazul acesta dorința mi s-a îndeplinit. Ocean Vuong este un maestru. Cartea este o capodoperă. Pe pământ suntem strălucitori o clipă aduce o odă pierderii și luptei, identității de vietnamez american, orașului Hartford din Connecticut, fiind în același timp o odă epistolară închinată unei mame despre care nu suntem siguri că știe să citească. Am îndoit atât de multe pagini încât aproape am frânt cartea – și odată cu ea, aproape m-am frânt și eu”. — Tommy Orange, autorul romanului There There

„Vuong este un scriitor curajos. Merge la sursa durerii și creează un roman saturat de tânjire și suferință (…) Transformând emoționalul, visceralul, personalul în politic, el scrie un roman de neuitat — cu adevărat strălucitor —, o carte care urmărește să-și afecteze cititorii la fel de profund cum este afectat Little Dog nu doar de iubitul lui, ci și de persoana care l-a adus pe lume”. — Viet Thanh Nguyen, TIME

„Abordarea radicală a formei și combinația curajoasă de reflexii personale, rememorări istorice și explorare sexuală îl fac fără îndoială pe Vuong urmașul literar al lui Walt Whitman. Pornind de la o condiție cât se poate de marginală, a produs o operă lirică de descoperire de sine șocant de intimă și în mod pregnant universală”. — Ron Charles, Washington Post

În Grădinarul din Oceakov, fantasticul hâtru, ca la Bulgakov, coexistă cu un realism frust, decupat chirurgical dar cu umor. Kurkov mixează inedit două epoci istorice –a Ucrainei „URSS-iste“ din anii ’50 și a Ucrainei de azi –, construind un roman în care suspansul și misterul, romantismul și brutalitatea ne sunt înfățișate ca într-un joc captivant cu bandiți, vânzătoare de pește, hoți de vin, milițieni și IT-iști. Grădinarul din Oceakov e o istorie a lumii de Est și a oamenilor care trec prin ea…

Claudiu Groza

Unii îl consideră un Bulgakov al timpurilor noastre, alții un Murakami ucrainean… Cu amestecul specific de realism și fantastic, Grădinarul din Oceakov cu siguranță își va încânta cititorii… Kurkov combină detaliul mundan din Ucraina modernă (rutiere înghesuite, conserve de șprot și sticle de țuică) cu elemente suprarealiste specifice thrillerelor sau narațiunilor SF: gangsteri cuțitari sau portaluri temporale găsite la miezul nopții în suburbii. Subiectul șerpuiește asemenea unui tramvai kievean, oprind periodic pentru vodkă, salam și castraveți murați.

Phoebe Taplin, The Guardian

Pierre Ménat ne propune în acest excelent roman intelectual de spionaj o dezbatere filosofică și ficțională asupra conceptului de așteptare. Concept dezbătut de-a lungul vremii de autori foarte diferiți, ca Proust, Beckett, Gracq, Ionesco, Buzzati sau Winnicott, Așteptarea, în domenii intime, amoroase și chiar profesionale, caracterizează specia umană. Nici personalitățile lumilor diplomatice nu sunt ferite de așteptare, cu toată viteza accentuată și intensitatea la care se desfășoară existența lor. A ști să aștepți (până la moarte?) și a ști să trăiești din plin această așteptare este una dintre calitățile cele mai importante ale lui Luigi di Scossa, proaspăt ambasador al Luxemburgului în România și personajul plin de surprize al acestei cărți.

Sfârșitul trilogiei Amintiri din trecutul Terrei.

Spaima anihilării reciproce a dus la decenii de pace între umanitate și trisolarieni, dar o nouă forță pune în pericol fragilul echilibru al noii lumi.

Știința umană avansează considerabil datorită infuziei de cunoștințe ale trisolarienilor, iar aceștia împrumută tot mai multe din cultura pământeană. Cele două civilizații coexistă pașnic, dar umanitatea a început să se complacă în siguranța oferită de conviețuire.

Cheng Xin, un inginer aerospațial din secolul XX, se trezește din hibernare în această nouă epocă. Ea își amintește de un program de mult uitat, conceput la începutul crizei trisolariene, care acum poate desatabiliza ambele civilizații.

Va merge umanitatea spre stele, sau va muri în leagănul ei?

„O carte-eveniment! Un amestec unic de speculație filosofică și științifică, de politică și istorie, de teoria conspirației și cosmologie.“ George R.R. Martin

„Războiul lumilor pentru secolul XXI. Ce surprize îți rezervă fiecare pagină!“ The Wall Street Journal

„O meditație asupra tehnologiei, progresului, moralității, extincției și cunoașterii, care însoțește un thriller al universului în echilibru.“ NPR

Toată lumea mai greșește uneori, dar prin alegerea pe care a făcut-o Meghann Dontess cu câțiva ani în urmă a pierdut foarte multe, inclusiv dragostea surorii ei, Claire. Meghann este acum o avocată de succes și a lăsat în urmă orice vis legat de iubire – până când întâlnește un bărbat care crede că poate să îi schimbe părerea. Claire s-a îndrăgostit pentru prima dată în viață, iar odată cu ziua nunții se apropie și momentul când trebuie să dea ochii cu sora ei mai mare. Revăzându-se după douăzeci de ani, cele două surori care cred că nu au nimic în comun vor încerca să devină ceea ce nu au reușit să fie niciodată: o adevărată familie.

Plină de tandrețe și de umor, dulce-amară și înduioșătoare, Între surori este expresia talentului lui Kristin Hannah de a explora bucuriile și tristețile profunde care compun o relație apropiată, greșelile pe care le facem în numele dragostei și promisiunea iertării.

„Hannah are un adevărat dar de a explora psihologia personajelor ei și de a sublinia nuanțele sentimentelor.“ The Washington Post

„Autoare a nenumărate bestselleruri, Hannah scrie dialoguri inteligente… ajungând cu nerv și căldură la această concluzie pe care o cunoaștem foarte bine din viață: nu poți fi mulțumit decât dacă accepți că ceilalți nu sunt perfecți.“ Revista People

Profesoară la Dartmouth College în SUA, Kate Moreton ajunge în Irlanda ca să-și petreacă anul sabatic într-un proiect de cercetare. Acolo îl întâlnește pe Ozzie Ferriter, pescar și veteran al războiului din Afganistan. Familia acestuia are o istorie îndelungată pe îndepărtatele insule Blasket, iar Ozzie – care are dublă cetățenie, irlandeză și americană – s-a retras în unicul loc care îi poate aduce puțină pace, după experiența tragică din război.

La malul mării, pe fundalul senzațional de frumos al peisajelor irlandeze, cei doi se îndrăgostesc și încearcă să-și ducă viața pe insula visurilor lor, departe de tumultul vieții cotidiene. Irlanda își scrie propria poveste, după cum spun legendele, iar granițele iubirii și încrederii celor doi sunt puse la încercare. Demonii interiori îl determină pe Ozzie să pună în pericol viața lui și a lui Kate, care fuge în America pentru a nu-l vedea pe omul pe care îl iubește cum se autodistruge. Când primește vestea că soțul ei, un adevărat erou, este dat dispărut pe mare, Kate trebuie să se hotărască dacă să se lase îndrumată de iubire și să-l urmeze sau de rațiune și să-l uite.

„J.P. Monninger a scris o frumusețe de roman – despre bucuriile pe care ți le aduce prietenia, despre riscul de a te îndrăgosti și despre puterea pe care o au secretele de a distruge un viitor plin de posibilități. Este o poveste despre oamenii care ne influențează, despre ceea ce putem păstra sau pierde pe drumul vieții și despre ceea ce alegem să devenim.“ Adriana Trigiani

Maria Weston a disparut in noaptea petrecerii de absolvire a liceului si toata lumea crede ca a murit. Peste 27 de ani, Louise Williams primeste o cerere de prietenie pe Facebook de la nimeni alta decat maria si simte ca se sufoca. Ceva s-a intamplat atunci, in 1989, lucruri pe care Louise nu le vrea dezgropate pentru ca ar afecta nu doar viata ei construita cu grija, ci si vietile altora. Este doar o gluma proasta, sau ceva mult mai sinistru? Oare este chiar Maria, sau cineva care vrea sa se razbune?

Povestea lui Fenoglio este pe cale să fie rescrisă. Ombra se confruntă cu noi pericole, în timp ce furia prințului Cap-de-viperă se dezlănțuie. Sunt făcute noi alianțe, au loc răsturnări de situație, iar Mo e nevoit să pună capăt nemuririi prințului înainte de sfârșitul iernii, altfel viața lui și a lui Meggie e în mare primejdie.

„Meggie, a spus Fenoglio încet... Tatăl tău e ca Prințul Negru! Îi este milă de cei sărmani. Nu eu i‑am scris lucrurile astea în inimă, erau dintotdeauna acolo! Tatăl tău nu s‑a dus din cauza mea în Ombra – el s‑a dus în Ombra pentru copiii care dorm acum în peșteră. Poate că ai dreptate. Poate că povestea asta îl schimbă, dar și el schimbă povestea.“

„O grădină narativă a plăcerilor, un caleidoscop colorat, un omagiu adus cărții însăși și neînțelesei arte a cititului cu voce tare.“

Spiegel Spezial

„Trilogia Corneliei Funke este o dovadă că cititul, scrisul și povestitul pot cu adevărat să schimbe lumea.“

KidsReads

Finalist Women's Prize 2019

Câștigător al Premiului LA TIMES pentru cel mai bun Mystery/Thriller

Nominalizat la Premiile GOODREADS pentru cel mai bun Mystery & Thriller și cel mai bun roman de debut

Sora mea, ucigaşa în serie este o comedie neagră despre cum sângele e mai gros - şi mai greu de scos din covor - decât apa. Când primeşte un telefon de la sora ei în timpul cinei, Korede ştie de ce are nevoie pentru întâlnirea care urmează: mănuşi de cauciuc, clor, nervi de oţel şi un stomac puternic. E deja al treilea iubit de care se descotoroseşte Ayoola - după spusele ei în legitimă apărare - şi al treilea loc al crimei pe care Korede trebuie să-l cureţe până la ultimul colţişor. Poate că ar fi bine să se ducă la poliţie, dar îşi iubeşte sora şi ştie şi ea că familia trebuie pusă mereu pe primul loc. Însă îl mai iubeşte şi pe bărbatul care a ajuns de curând în braţele Ayoolei şi riscă să sfârşească cu un cuţit in spate. Acum rămâne să-şi dea seama cum să evite vărsarea de sânge fără să trădeze sângele care-i curge prin vene.

„Cea mai jucăuşă şi distractivă petrecere a criminalilor la care ai fost invitat vreodată.“ Marie Claire

„Consistent, picant şi funest, servit cu un comic lipsit de sentimentalism... Thrillerul acesta micuţ cu coadă de scorpion lasă o impresie - şi o înţepătură - de ţinut minte.“ The New York Times

„De o eleganţă letală." Luke Jennings (Killing Eve )

„Acest roman captivant, ultra-dark şi de un comic violent este debutul exploziv al lui Oyinkan Braithwaite şi anunţă o nouă voce  literară entuziasmantă.“ Nylon

„Nu te poţi abţine să dai pagină după pagină.“ Buzzfeed

„Tulburătoare, jucăuşă şi delicioasă.“ Ayobámi Adébáyo (Rămâi cu mine)

„Debutul strălucitor al lui Braithwaite e la fel de tăios ca un cuţit. Amuzant de caustic şi scris  cu o măiestrie genială, Sora mea, ucigaşa în serie nu are niciun cuvânt care să nu fie la locul lui.“ Publishers Weekly

"Sângele e mai gros și mai greu de scos din covor decât apa, dar sângele apă nu se face. Două surori ca fata moșului și fata babei, Ayoola - frumoasă și iresponsabilă, Korede - urâtă și loială. Una cu tendința deloc sănătoasă să-și căsăpească iubiții, cealaltă hotărâtă să facă mereu curat după ea. Am fost plăcut surprinsă să descopăr un roman polițist cu aer sicilian, dar cu ritm sacadat și alert de dans african. Toți criminalii din capul meu erau ba în Scandinavia, ba în America de Nord de ani buni și a fost o gură de aer curat să mă plimb pe tărâmuri nigeriene." (Andreea Caleman)

La miezul nopții, într-o casă de pe o stradă liniștită din suburbiile orașului Minneapolis, părinții lui Luke Ellis sunt omorâți și el e aruncat într-o mașină. Totul, în mai puțin de două minute.

Luke se trezește la Institut, într-o cameră foarte asemănătoare cu cea din casa lui, însă fără ferestre. Dincolo de uși sunt alte uși. Dincolo de uși sunt alți copii cu talente speciale, care au ajuns acolo la fel ca el.

În această instituție sinistră, directorul urmărește să amplifice puterile supranaturale ale copiilor, ca ei să devină arme guvernamentale. Pe măsură ce tot mai mulți dispar, Luke își dă seama că trebuie să evadeze.

Dar nimeni nu a scăpat vreodată din Institut.

„King ne uimește cu cea mai înspăimântătoare poveste despre copii care se confruntă cu răul de la IT încoace. Intrând în mintea personajelor-copii, King redă amenințarea și intimitatea fricii cu o intensitate extraordinară.“ Publishers Weekly

„Cum ajunge o ființă umană să privească abuzul asupra copiilor mai întâi ca pe un rău necesar, apoi ca pe o rutină? King ridică această problemă cu relevanță politică de neocolit pentru lumea de azi.“ The New York Times

Mereu o fire visătoare, Laura Templeton a crescut în mijlocul unei familii înstărite şi iubitoare, convinsă că destinul ei este să devină soţie şi mamă. Poate prea grăbită să transforme în realitate basmele copilăriei, se mărită la numai optsprezece ani, punându-şi toate speranţele în Peter Ridgeway, un chipeş şi rafinat colaborator al tatălui ei. Însă răceala, nepăsarea şi apoi infidelitatea soţului destramă treptat ceea ce ar fi trebuit să fie o viaţă fericită până la adânci bătrâneţi. După zece ani de căsnicie, Laura intentează divorț, iar Peter pleacă, luând cu sine nu doar visurile ei, ci şi aproape toţi banii pe care îi aveau.

Cu inima frântă şi cu o situaţie financiară dezastruoasă, mândra fiică a familiei Templeton refuză să apeleze la sprijinul material al familiei. Din păcate, orele nenumărate de muncă nu pot să umple un suflet pustiu. Laura își dă seama că trebuie s-o descopere în sfârșit pe femeia din ea, iar apariția unui bărbat frumos ca păcatul și la fel de primejdios, care îi întruchipează visurile cele mai tainice, nu simplifică deloc lucrurile...

„În ultimul roman al trilogiei, Nora Roberts își maturizează personajele și adâncește relațiile dintre ele – totul cu aceeași îndemânare deosebită și cu același dialog incitant.“ The Romance Reader