Literatură străină

Câștigătoarea Goodreads Choice Awards 2024 - Best Mistery & Thriller

Nu toți cei care se pierd în pădure vor striga.

Și nu toți cei care strigă vor fi auziți...

August 1975. Patul Barbarei Van Laar e gol. Fiica proprietarilor unei tabere exclusiviste din munții Adirondack a dispărut fără urmă. Este un caz alarmant, dar și mai tulburător este faptul că nu e prima dată când un copil din familia Van Laar dispare în pădurea plină de enigme și legende înspăimântătoare.

Oare este vreo legătură între cele două dispariții? Judyta, anchetatoarea care se ocupă de caz, descoperă rapid că nu e vorba doar despre o adolescentă rătăcită în sălbăticie, ci despre o istorie de familie pe care toți s-au străduit s-o îngroape. Pe măsură ce investigația scoate la lumină un trecut marcat de tragedii, devine clar că pădurea ascunde mai mult decât copaci seculari: ascunde vina, rușinea și un adevăr care ar putea distruge o comunitate întreagă.

Pentru fanii romanului Dezumanizat, o nuvelă fascinantă despre micile izbăviri ale unui scriitor nefericit și demn de milă. 

Un scriitor fictiv trecut de treizeci de ani, pe nume Osamu Dazai, tocmai i-a trimis editorului său un manuscris groaznic, care îl umple de spaimă și rușine. Hoinărind de-a lungul unui râu, într-un parc de la marginea Tokyoului, întâlnește un licean care s-a lăsat de școală, iar cei doi se lansează într-o ceartă intelectuală. În cele din urmă, Dazai acceptă, încă din acea noapte, să ia locul băiatului ca narator al unei proiecții de film.

Așa începe aventura nebunească din Studentul cerșetor, unde există extravaganță în sărăcie și sclipiri de adevăr în duelul intelectual. Doldora de decoruri desprinse din îndrăgitul anime Bungo Stray Dogs și având teme preluate din Dezumanizat, această nuvelă usturătoare îl surprinde pe celebrul scriitor japonez la apogeul sarcasmului său.

„O operă literară magistrală, produsul unui intelect cercetător și arzător.” (Maggie O’Farrell)

Tapetul galben este o explorare fascinantă și tulburătoare a psihicului feminin și a constrângerilor sufocante ale societății secolului al XIX-lea.

Nuvela este considerată o operă timpurie importantă a literaturii feministe americane, ilustrând atitudinile din secolul al XIX-lea față de sănătatea fizică și mintală a femeilor. Narată la persoana I, reunește mai multe pagini de jurnal scrise de o femeie al cărei soț – John, medic – a închiriat un vechi conac colonial peste vară. Renunțând la celelalte camere din casă, cei doi se mută în camera copilului, la etaj, o cameră cu gratii la ferestre și cu tapet galben, pe care naratoarea îl găsește tulburător de la bun început. Ca formă de tratament, femeia nu este lăsată să muncească și este încurajată să mănânce bine, să facă mișcare și să iasă la aer, ca să se refacă după o așa-numită „depresie nervoasă temporară – o tendință ușor isterică”, diagnostic des întâlnit la femei în acea perioadă. Cu timpul, naratoarea ajunge să fie obsedată de tapet, găsind în model tipare ce par să prindă viață, iar starea ei mentală se deteriorează într-atât de tare, încât, în cele din urmă, aceasta devine convinsă că în el e captivă o femeie, o femeie care încearcă cu disperare să evadeze.

„Deși temele explorate ar putea părea irelevante, vă veți convinge că nu este deloc așa.” Guardian

„Mi-au plăcut la nebunie tonul tulburător, sarcastic și finalul înfricoșător.” Paris Review

Manciuria, 1908. În ultimii ani ai dinastiei Qing, o curtezană este găsită moartă de frig, pe pragul unei uși. În jurul morții ei planează zvonuri legate de vulpi, despre care se crede că îi seduc pe oameni, întrupându-se în femei frumoase și bărbați chipeși. Bao, un detectiv înzestrat cu însușirea neobișnuită de a distinge adevărul de minciună, este angajat să descopere identitatea femeii moarte. Încă din copilărie, Bao a fost fascinat de zeitățile-vulpe, fără a le întâlni însă vreodată. Poate că acum a sosit, în sfârșit, momentul.

Între timp, o familie care deține o renumită spițerie locală, vindecându-i pe oameni de multe suferințe, nu poate scăpa de propriul blestem abătut de generații întregi asupra ei – fiul cel mare moare întotdeauna înainte de împlinirea vârstei de douăzeci și patru de ani, la sosirea pe lume a fratelui său mai mic. Atunci când în gospodăria lor ajunge o tânără și misterioasă servitoare pe nume Omăt, soarta familiei pare pe cale să se schimbe. Așa va fi oare?

„O poveste uimitoare, plină de miracole, mistere și folclor. Am fost profund captivată de proza superbă a lui Yangsze Choo și de personajele fascinante, de la prima până la ultima pagină. O poveste remarcabilă, care îmi va rămâne multă vreme în minte.“ SUE LYNN TAN, autoarea romanului Fiica Zeiței Lunii

„Un fascinant mystery vulpesc, care merită din plin să vă suspendați neîncrederea... Bogata tradiție asiatică a folclorului legat de vulpi oferă un fundal pentru povestea aceasta complexă și plină de atmosferă despre identitate și descoperire, plasată în Manciuria începutului de secol XX.“ KIRKUS REVIEWS

„Precum vulpile care îi populează paginile, Soția-vulpe este un roman plin de viață, enigmatic și încântător. Această nouă fabulă a lui Choo invocă o lume în care primejdia și intriga se împletesc mereu cu sublimul și plăcerile senzoriale.“ M.L. RIO, autoarea romanului Dacă am fi ticăloși

„Magic, uimitor, revelator, romanul Soția-vulpe m-a transportat într-un alt univers și mi-a amintit că lectura poate fi bucurie pură... Am fost captivată de la primul până la ultimul cuvânt. Yangsze Choo este o scriitoare cu un imens talent.“ NGUYÊ N PHAN QUÊ MAI , autoarea romanului Cântecul munților

„Precum toate poveștile supranaturale, Soția-vulpe dezvăluie ceva profund despre umanitate: ușurința cu care alergăm după ceea ce credem că ne dorim, și nu după ceea ce ne hrănește. Și cruzimea cu care cei puternici îi tratează pe cei aflați în puterea lor.“ CHARLIE JANE ANDERS, The Washington Post

YANGSZE CHOO este autoarea bestsellerelor New York Times Mireasa fantomă (The Ghost Bride, ecranizat de Netflix) și Tigrul nopții (The Night Tiger), roman ce a figurat pe lista Reese’s Book Club și a fost selecționat ca Big Jubilee Read în cadrul Jubileului de Platină al reginei Elisabeta a II-a. Trăiește în California, alături de familia sa, și îi place nespus să mănânce și să citească (adesea în același timp). Nici Soția-vulpe (The Fox Wife), nici celelalte romane ale sale nu ar fi fost posibile fără cantități uriașe de ciocolată neagră.

In eseul sau din 1946, Politics and the English Language, Orwell prezentase ideea corelatiei care exista intre limba si minte. In 1984, Newspeak (noulimba), in acord cu interesele Partidului, sufera un proces de saracire, de reducție. Newspeak este destinat sa distrugă rationamentul prin amputarea limbii, astfel incat sa ramana doar cuvintele domesticite, spre folosința unor roboti. Prin urmare, totul este planificat si pus in opera in asa fel incat sa se elimine sistematic, intr-un mod mai eficient decat tortura, crimele prin gandire si orice alta forma de erezie.

Pentru Orwell, situatia politica reflecta limbajul, dar si reciproca este valabila. Asadar, daca politicul este corupt si limbajul va fi corupt, dar si viceversa, un limbaj deposedat, din proprie initiativa, de atributul libertătii poate corupe politicul. Orwell face, pornind de la constructiile limbii engleze, o demonstratie privind modul in care limba este utilizata in politica pentru a crea un fals sentiment de securitate, pentru a seda individul, pentru a-l convinge sa aleaga deliberat inactiunea, spiritul necritic.

1984 este, in esenta, centrat pe controlul psihologic al persoanei, chiar daca tortura fizica este prezenta, controlul mintii este prioritatea Partidului, iar manipularea mintala, care are loc in principal prin limbaj, este atat de subtil distilata in inconstient incat indivizii nici macar nu constientizeaza indoctrinarea. - Lucian Pricop

„Unul dintre marii stiliști ai prozei americane contemporane.“ - The New York Times

„O frescă istorică însuflețită de un lirism eclatant.“ Le Parisien

Viața lui Baumgartner, fenomenolog, scriitor și în curând profesor pensionar a fost defifinită de dragostea pentru soția lui, Anna, care a murit în urmă cu nouă ani. În vârstă de 71 de ani, Baumgartner continuă să trăiască prins într-o spirală a rememorării, care începe în anii 1968, când el și Anna s-au cunoscut, doi studenți săraci lipiți, apoi urcă în timp de-a lungul a patru decenii de iubire, reîntorcându-se la fifinal în anii tinereții lui Baumgartner din Newark și la relația cu tatăl lui, un anarhist ratat, transformat în proprietar de magazin de rochii. În primul lui roman de la 4321 și, din păcate, ultimul scris, Paul Auster își pune, cu seninătate emoționantă, întrebări precum „De ce ne rămân în memorie anumite episoade ale propriei vieți? De ce uităm ceea ce uităm? De ce ne amintim ce ne amintim?“. Un ultim roman austerian despre pierdere, doliu, iubire și împăcarea cu sine.

„Mintea lui Baumgartner este plină de revelații ale vieții aflflate la apus, pe când capacitatea lui de a iubi rămâne un fifilon emoțional plin de bogăție.“ – Kirkus

„Portretul excelent realizat al unui om care se luptă cu durerea... și un studiu de caractere ce reunește majoritatea calităților pentru care Auster a fost lăudat în îndelungata sa carieră.“ - Shelf Awareness

„Auster realizează portretul unui bărbat meditativ ce interiorizează pierderea și dragostea. El ne arată cu subtilitate dramele ascunse ale unei vieți contemplative și pline de bunătate.“ - Booklist

„Auster are, fără îndoială, bagheta magică a unui vrăjitor.“ - The New York Review of Books

„Magistral!“ - Télérama 

Prix Goncourt 2024

Prix Transfuge 2024

Aube, fata care vestește venirea zorilor, este o tânără algeriană silită să rememoreze evenimente din Războiul de Independență al țării sale, pe care nu l-a trăit, ca să uite războiul civil din anii ’90, care a marcat-o în mod direct. Tragedia îi este inscripționată pe trup: o cicatrice pe gât, în forma unui surâs, și corzile vocale distruse. Mută, visează să își recapete vocea. Își poate spune povestea doar fiicei pe care o poartă în pântece. Dar are oare dreptul să păstreze acest copil? Poți da viață atunci când aproape ți-a fost luată? Într-o țară care a adoptat legi ce pedepsesc pe oricine vorbește despre războiul civil, Aube decide să se întoarcă în satul ei natal, unde a început totul și unde morții îi pot răspunde la întrebări. 

„Cu acest roman sufocat de mânie și indignare, Kamel Daoud atacă ipocrizia puterii. O carte realmente curajoasă.“ - Paris Match

„O capodoperă. Kamel Daoud dă cuvântul tuturor victimelor războiului civil din Algeria anilor ’90. Un roman absolut magnific.“ - Franz-Olivier Giesbert, RTL

„O frescă istorică însuflețită de un lirism eclatant.“ - Le Parisien

 „Un mare roman!“ - Arnaud Viviant, Le Masque et la Plume

Roman ecranizat in 2021 in regia lui Benito Zambrano. Deschizand vechiul cuptor cu lemne, mirosul de paine proaspat coapta i-a mangaiat sufletul Marinei. A inchis ochii si a inspirat incet. Mirosul copilariei. Mirosul de acasa.

Istoria lecturii cartii Micul Print este povestea unei incercari de recuperare a unei stari ingenue, indiferent de continentul, cultura, limba sau dialectul in care a fost naturalizata. Sunt cuantificate, de altfel, 270 de limbi si dialecte, existand chiar versiuni in limbi moarte, precum latina sau aramaica. De ce o povestioara ilustrata (de insusi Exupery) pentru copii captiveaza si azi, trezeste emotie egala in randul oamenilor mari si al copiilor ce deprind cititul?

Atatea raspunsuri posibile si unul singur care sper sa ne aduca impreuna intr-o noua lectura a aceste capodopere: Literatura este o forma de salvare, refugiu, evadare, ascensiune si alte cuvinte grele. Poate va amintiti de acel Intermundiu al zeilor, un teritoriu fericit si netulburat. De pe aceasta planeta vine si personajul lui Exupery si in aceasta lume ne initiaza.

Prima traducere in limba romana care pleaca de la manuscrisul cartii.

Probabil cea mai citita carte din lume (dupa Biblie) si, fara indoiala, cea mai tradusa, Micul Print este un veritabil fenomen cultural de mai bine de sapte decenii.

Iata cateva dintre cele mai tulburatoare mesaje ale acestei carti-cult:

"Te rog... deseneaza-mi o oaie!"

"Baobabii, inainte de a creste, sunt la inceput mici."

"A te judeca pe tine insuti e mult mai greu decat a-ti judeca semenul. Daca ajungi sa te judeci bine inseamna ca esti un intelept adevarat."

"Stelele sunt luminoase numai pentru ca, astfel, fiecare, candva, sa o poata regasi pe a lui."

Arata ca un cavaler. Se poarta ca un erou. E frumos, atent, politicos. Dar... aparentele sunt inselatoare. Da, da, am tot auzit ca "dragostea nu are varsta". Ca e normal sa te agati de cineva care iti zambeste, atunci cand toti ceilalti te uita. Dar ce faci cand iubirea te orbeste? Cand nu vezi ca omul din fata ta, aparent perfect... incepe sa controleze fiecare aspect al vietii tale? Poate ca nu trebuia sa-i deschizi usa. Dar acum... e deja inauntru. Si nu mai poti scapa de el. Dragostea nu are varsta. Dar are consecinte letale.

Ninge in Bizant Vol. I - Poarta arborelui lui Iuda Istoria recenta a Turciei se impleteste cu legende stravechi care au strabatut o mie de ani si mai bine calatorind in manuscrise ascunse, pierdute si regasite de carturari apartinand unor religii diferite. Intr-unul dintre zidurile care inconjurau pe vremuri Bizantul, exista, poate, o poarta menita sa deschida calea unui miraculos salvator. Sa o gaseasca este misiunea vietii lui Teo, un grec silit pe vremuri sa fuga din Istanbul impreuna cu familia, acum bizantinolog in plin avant al unei cariere academice serioase.

Autoarea bestsellerului Femei care cumpara flori. Poate ca nu toate femeile sunt mame, insa toate sunt fiice. Ce ti?ai dori sa?i spui mamei tale, dar n?ai avut niciodata curajul s?o faci? Cum ar fi sa existe lucruri pe care niciuna din voi nu le banuieste despre cealalta?

Ce faci cand esti un om singur in marele Paris si simti nevoia sa fii alintat cu drag? Domnul Cousin a gasit solutia: adopta un piton, botezandu-l chiar asa, Alint. De aici o sumedenie de incurcaturi, intr-o fabula moderna care amesteca umorul cu tristetea fara margini a unei existente.

In urma unui incident tragic, provocat, poate, si de vorbele necugetate aruncate de ea in timpul unei emisiuni televizate, o femeie se trezeste scoasa de pe orbita propriei vieti si proiectata intr-un univers necunoscut, parjolit si aspru, in care lipseste orice urma de simpatie umana si in care ea insasi nu mai este decat o umbra bantuind pe strazi dupa lasarea intunericului. In aceasta noua lume isi fac loc incet un pisoi vagabond, ranit si aparent de neimblanzit, si o fetita care este tinta bullyingului la scoala.

Uneori, nu e nevoie decat de un mic imbold pentru a-ti recapata speranta in viata... Megg are 40 de ani, este casatorita si are doi copii. Moartea mamei ei, in urma cu sase luni, a dat-o peste cap. Nu mai gaseste niciun sens in viata ei monotona, in care trebuie sa se limiteze la rolul de mama casnica. Megg se confrunta cu o adolescenta in plina criza, pe care aproape ca nu o mai recunoaste, iar sotul nu-i este de niciun ajutor in treburile zilnice.

Atunci când un tablou dispare dintr-un muzeu maritim și un cadavru este găsit în apropiere, Lockwood Antique Hunter, agenția nou înființată de Freya Lockwood și mătușa ei Carole, este chemată să investigheze. Urmând o pistă care le duce într-o croazieră de lux, având ca temă antichitățile, pe un vas ce navighează spre Marea Roșie, cu destinația Iordania, ele descoperă că galeria de artă a navei este plină cu artefacte și opere de artă furate, acestea figurând și în jurnalele regretatului mentor al Freyei, care detaliază cazuri nerezolvate.

Cele doua vieti ale unei spioane Evenimentele descrise in Statia CIA din Beirut sunt in mare parte fictive, dar cateva se bazeaza pe incidente istorice, printre care asasinarea tragica a sefului statiei CIA, William Francis Buckley - si urmarirea ucigasilor acestuia de catre Agentie timp de doua decenii -, vizita din iulie a Condoleezzei Rice, pentru a negocia o incetare a focului intre Israel si Hezbollah, si evacuarea haotica a cetatenilor straini din Beirut in primele zile ale razboiului de treizeci si patru de zile.

Copil fiind, în Benghaziul anilor 1970, Khaled aude într-o seară la radio o foarte scurtă şi stranie povestire scrisă de un autor enigmatic, care ajunge să-l obsedeze, schimbându-i total cursul vieţii. Astfel, el porneşte într-o aventură existenţială ce-l va purta din Libia până în Scoţia, la universitate. Într-o societate deschisă şi liberă, departe de realităţile Libiei lui Gaddafi, Khaled începe să se descopere şi să se schimbe. Participă la o demonstraţie în Londra împotriva dictatorului, încheiată într-o tragedie ce-l va rupe de ţara şi de familia lui. Când hazardul i-l scoate în cale pe însuşi autorul care i-a marcat copilăria, se trezeşte cufundat în cea mai profundă şi mai intimă prietenie din viaţa sa, în care-şi găseşte sprijin şi un nou suflu, însă care, odată cu izbucnirea Primăverii Arabe, îi şi clatină din temelii existenţa, făcându-l să penduleze între revoluţie şi un trai ocrotit, între familie şi exil, forţându-l să-şi definească propriul sine în contrast cu personalităţile celor apropiaţi.

„O carte captivantă şi empatică, ce împleteşte singurătatea şi camaraderia, independenţa şi interdependenţa care definesc şi delimitează exilul.” (The Atlantic)

„Un roman strălucit despre inocenţă şi experienţă, despre prietenie, familie şi exil, care dovedeşte încă o dată formidabilul talent de romancier al lui Hisham Matar.” (Colm Tóibín)

„Prietenii mei este romanul cu cea mai mare miză politică al lui Hisham Matar, precum şi o meditaţie intimă despre prietenie şi dragoste, cu toate nuanţele lor intermediare. O carte profund emoţionantă, generoasă şi înţeleaptă, virtuţi ce transpar din scriitura de o extraordinară eleganţă şi din vocea unui narator pe care l-ai asculta tot restul vieţii.” (Juan Gabriel Vásquez)

„Întotdeauna am admirat vocea lui Matar, plină de delicateţe şi compasiune, puternică şi convingătoare totodată.” (Elif Shafak)

„Thomas Pynchon este, în acest moment, cel mai mare scriitor în viaţă din literatura lumii.” (Mircea Cărtărescu)

În California, la începutul anilor ’70, Larry „Doc” Sportello, detectiv particular, este contactat de fosta lui iubită Shasta Fay Hepworth pentru a investiga un complot căruia i-a căzut victimă noul ei iubit, un dezvoltator imobiliar miliardar pe nume Michael Z. „Mickey” Wolfmann. Încă îndrăgostit de Shasta, Doc acceptă misiunea, trezindu-se implicat într-o uriaşă conspiraţie din care nu lipsesc Departamentul de Poliţie din Los Angeles, organizaţia secretă Colţ de Aur, Frăţia Ariană sau Panterele Negre, totul învăluit într-un fum gros de marijuana. Roman noir, roman politic cu puternice accente comice, Viciu ascuns este un tribut adus contraculturii hippy şi subversivilor ani ’60 – una dintre cele mai amuzante şi mai accesibile cărţi ale lui Thomas Pynchon.

Trei femei, trei epoci. Ana traieste la Bruges in timpul Renasterii, Hanna, in Viena imperiala de la inceputul secolului XX, iar Anny, in Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Si daca ele reprezinta una si aceeasi femeie?

In secolul al XVI-lea, Anne, o tanara modesta din Bruges, fuge de acasa in ziua nuntii pentru a nu fi victima unui destin pe care nu si-l doreste. In Viena lui Freud, Hanna von Waldberg, rasfatata a lumii bune, isi paraseste sotul care o adora pentru a se descoperi pe sine cu ajutorul psihanalizei. Iar in zilele noastre, la Hollywood, Anny Lee, o actrita a carei frumusete nu e intrecuta decat de nevoia ei de a se autodistruge prin droguri si alcool, rupe tiparele industriei entertainment-ului si refuza stratagemele care ar transforma-o intr-un adevarat star. Trei epoci diferite, pe care le unesc insa ipostazele unei femei libere, nesupuse, aflate in cautarea adevarului si a iubirii.

 

Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Gioacchino Lanza Tomasi

Apărut la Editura Feltrinelli din Milano în 1958, Ghepardul, unul dintre cele mai importante romane ale secolului XX, a fost ecranizat în 1963 în filmul de referință regizat de Luchino Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon și Claudia Cardinale în rolurile principale, și adaptat în 2025 într-o miniserie disponibilă pe platforma Netflix, cu actorii Kim Rossi Stuart, Saul Nanni, Deva Cassel și Benedetta Porcaroli. Ediția în limba română, în traducerea semnată de Gabriela Lungu, redă cu mijloace stilistice remarcabile și în cel mai pur spirit lampedusian imaginea unei epoci care se sfârșește. Romanul este însoțit de prefața lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit textul, precum și de două fragmente inedite și câteva poeme cuprinse în așa-numitul „Canțonier al casei Salina“.

„Dragă Enrico, în mapa de piele vei găsi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. […] Mi se pare că prezintă un oarecare interes, pentru că se referă la un nobil sicilian într-un moment de criză (ceea ce nu înseamnă doar cea din 1860), felul în care el reacționează la această criză și cum se accentuează decăderea familiei sale până la risipirea ei aproape totală; toate astea văzute dinăuntru cu o oarecare participare a autorului și fără nici o ranchiună. […] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte și dintotdeauna. Cred că totul este impregnat de o proprie poezie melancolică. […] Fii atent: câinele Bendicò e un personaj foarte important și aproape că este cheia romanului.“ — GIUSEPPE TOMASI DI LAMPEDUSA, scrisoare către Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957

„Fără îndoială, aceasta e o carte pe care autorul a purtat-o și a hrănit-o înlăuntrul său toată viața. Când terminăm de citit Ghepardul, ne aducem aminte totul și suntem siguri că mai devreme sau mai târziu vom vrea să-l recitim de la prima la ultima pagină. Ne întrebăm despre câte cărți din acest deceniu se poate spune același lucru.“ — EUGENIO MONTALE, Corriere della Sera, 12 decembrie 1958

Cu Ziua eliberării, finalist la Ray Bradbury Prize 2022, tradus în peste 20 de țări, George Saunders revine magistral la forma literară care l-a consacrat, oferind un volum de povestiri incisive și tulburătoare, care explorează natura umană în fața opresiunii, tehnologiei și alienării.

Povestirile lui Saunders, alcătuind un univers neașteptat, pătrund în cutele adânci ale subconștientului și scot la iveală monștri, dar și victime. Terifiantul se amestecă cu satira, grotescul cu sensibilul, realul pipernicit cu fantasticul trăit la cotele maxime ale disperării. Există însă mereu o fibră de caldă umanitate care răzbate dincolo de orice gest opresiv – o candoare care îți ajunge la inimă și te îndeamnă la reflecție.

„Un Gogol american: amuzant, incisiv, plin de nuanțe și mereu ghidat de o conștiință morală. Ziua eliberării nu face decât să confirme această perspectivă. Cele nouă povestiri de aici sunt inteligente și pline de umor, speculative, dar în același timp profund umane, narațiuni despre iubire, pierdere, dar și despre nevoia esențială de a crea legături.“ — Kirkus Reviews

„Rareori în istoria literaturii un autor de proză scurtă a fost mai premiat și s-a bucurat, încă din timpul vieții sale, de o recunoaștere totală așa cum se întâmplă de un deceniu încoace cu George Saunders. Cu acest volum de proză scurtă, Saunders uimește, o dată în plus, prin felul în care găsește limbaje și forme noi pentru povestirile sale de o originalitate frapantă: halucinații hipercapitaliste, distopii spirituale, experimente elegiace. Un scriitor complet (deopotrivă romancier și eseist strălucit), a cărui inventivitate este egalată doar de profunzimea povestirilor sale.“ — MARIUS CHIVU

Romanul care îl aduce în scenă pe canibalul Hannibal Lecter

„Cel mai bun roman popular publicat în America de la Nașul încoace.“ Stephen King

„Irezistibil. Un thriller cutremurător. Cititorii ar trebui să se pregătească pentru o noapte lungă de lectură, pentru că Harris te prinde de la primele pagini și nu îți mai dă drumul.“ Publishers Weekly

„Dragonul Roșu este o mașinărie concepută cu un singur scop: să accelereze pulsul, să facă inima să bată nebunește, să stimuleze glandele fricii.“ The New York Times Book Review

„Suspansul, rafinamentul și explorarea profundă a minților criminalilor sunt câteva dintre ingredientele care fac din seria Hannibal Lecter un careu de lecturi obligatorii. De la tensiunea investigației din Tăcerea mieilor la macabrul joc al puterii din Hannibal, fiecare roman oferă o incursiune hipnotizantă în relația tulburătoare dintre oamenii legii și unul dintre cei mai fascinanți antieroi ai literaturii moderne.“ Marian Coman

O a doua familie a fost masacrată de înfricoșătorul criminal în serie pe care presa l-a botezat „Zâna Măseluță“. Agentul special Jack Crawford apelează la singurul om care poate readuce pe linia de plutire o anchetă eșuată: Will Graham. Graham este cel mai bun profiler pe care FBI l-a avut vreodată, dar rănile fizice și psihice lăsate de capturarea lui Hannibal Lecter l-au forțat să se retragă prematur.

Pentru a da de „Zâna Măseluță“, Graham trebuie să-l înțeleagă. Iar pentru a-l înțelege, mai poate merge într-un singur loc: mintea lui Hannibal Lecter.

China, 1800. Copilă fiind, Micuța Floare este vândută familiei bogate a lui Linjing pentru a deveni muizai, adică sclavă. Într-o izbucnire de gelozie copilărească din pricina faptului că servitoarea ei este mult mai talentată decât ea la brodat și că mai are și picioarele legate, ca o doamnă, spre deosebire de ea, care nu va avea niciodată picioare de lotus, Linjing face tot posibilul pentru a se asigura că Micuța Floare nu o va putea părăsi niciodată pentru a-și croi o viață mai bună. În ciuda diferențelor de statut dintre ele, cele două fete sunt nevoite ca, de-a lungul timpului, să colaboreze pentru a-și asigura amândouă viitorul prin intermediul căsătoriei lui Linjing. Pe măsură ce se maturizează, ele sunt când rivale înverșunate, când aliate unite de un scop comun.

O poveste de dragoste intensa si periculoasa, care te va cuceri cu personaje complexe si intrigi captivante. Sebastian Garcia, un barbat puternic si enigmatic, si o tanara curajoasa, se confrunta cu provocari care le vor pune la incercare relatia.

Ea este prințesa cartierului Upper East Side, iar el — fiul menajerei. De la bun început, povestea lor de iubire n-a avut nicio șansă. „Acest romance de tipul enemies to lovers surprinde emoțiile tumultuoase ale protagoniștilor, precum și atracția intensă dintre cei doi. În mod sigur, cititorii nu vor putea lăsa cartea din mână.” — Publishers Weekly

Fosta jucătoare de tenis Easton Bradbury încearcă, la numai douăzeci și trei de ani, să fie o profesoară de excepție, să-și captiveze elevii plictisiți și să-și uite trecutul. Pentru ea nu are importanță ce anume a adus-o în acest punct al vieții. Easton nu vrea să permită trecutului să-i influențeze prezentul. Însă o ședință cu părinții ar putea isca mari probleme. După ce l-a cunoscut pe Tyler Marek, Easton a înțeles imediat de ce fiul lui nu-și găsește locul la școală. Marek știe să se ocupe de propriile afaceri și să-și sporească averea, dar nu știe să fie tată pentru băiatul lui adolescent. Și totuși… ceva la Tyler o atrage pe Easton — o umbră de vulnerabilitate, o scânteie de dorință care ar putea să se transforme într-un foc aprig. Să-l dorească e tabu. Nu încape îndoială că are nevoie de el. Iar atingerea lui, după care tânjește, o va determina pe Easton să șovăie, dezvăluind ceea ce ar trebui să rămână ascuns…

Barcelona anilor 1920. Un tânăr scriitor obsedat de o iubire imposibilă primeşte, din partea unui editor misterios, oferta de a scrie o carte cum n-a mai existat, în schimbul căreia i se promite nu doar o avere, ci mai mult de-atât. În stilul său plin de strălucire, de o precizie narativă impecabilă, autorul romanului Umbra vântului ne transpune din nou în Barcelona începutului de secol XX şi în Cimitirul Cărţilor Uitate, oferindu-ne un roman cu o intrigă captivantă, o poveste de dragoste imprevizibilă şi o cursă printr-un labirint de taine unde magia cărţilor, pasiunea şi prietenia se împletesc într-o naraţiune magistrală.

„Ficţiunea înseamnă magie. Asta mi-am tot repetat citind Persoana întâi singular, strălucitul volum de povestiri al lui Haruki Murakami. Oricum ai vrea să descrii literatura lui – realism magic, realism supranatural –, Murakami îi pune pe cititorii săi din întreaga lume în faţa unor întrebări esenţiale pe care numai arta le poate prilejui: ce înseamnă să port cu mine bagajul propriei identităţi? Cine este eul din mintea mea raportat la lumea exterioară? Este omul care eram cu ani în urmă aceeaşi persoană care sunt acum? Poate un nume să fie furat de o maimuţă?” (The New York Times Book Review)