Literatură străină

O domnie de treizeci și trei de ani, un surghiun în miez de noapte la Salonic, orașul deja cucerit de ideile revoluționare ale Junilor Turci – Pe spinarea tigrului reconstituie, la mai bine de un secol de la mazilire, cea mai fascinantă etapă din viața sultanului Abdul-Hamid II. Un roman contemporan, deopotrivă exercițiu de conștiință și fină analiză psihologică.

În conacul Allatini din Salonic, Abdul-Hamid II, sultanul mazilit de Junii Turci, își trăiește surghiunul, înconjurat de o parte a familiei și de câțiva slujitori de la palat. E măcinat de neliniște, ipohondrie și suspiciuni. Alături de el, vreme de trei ani și jumătate, se află medicul militar Atıf Hüseyin, însărcinat nu doar să-l trateze, ci și să-l supravegheze. Ceea ce pare să fie o misiune banală se transformă într-un conflict interior tulburător. Pe măsură ce dialogul cu sultanul trece dincolo de permanenta nevoie de atenție medicală a acestuia, Atıf Hüseyin începe să se îndoiască de acuratețea imaginii oficiale a sultanului. Romanul reface, ca într-un joc de oglinzi, anii de domnie, copilăria, obsesiile și strategiile unui sultan care a ținut în echilibru fragil un mare imperiu. Iubiri, justificări, ritualuri medicale bizare, duse până la obsesie, paranoia și frici iraționale, jocuri de putere și adevăruri incomode – toate se împletesc într-un roman hipnotic despre prăbușirea unui imperiu și despre omul care l-a condus.

„Un roman dens și captivant despre Abdul-Hamid II, sultanul mazilit al Imperiului Otoman aflat în declin. De neratat.“ — Publishers Weekly

„Livaneli pledează pentru o continuitate istorică autentică între Turcia și restul lumii. În același timp, arată cum memoria publică oficială este constant deformată și ocultată de putere, ajungând să se sprijine pe o singură narațiune, fragilă și ușor de destrămat.“ — World Literature Today

Indiferent ce ni se întâmplă, putem face în așa fel încât soarele să răsară din nou în inima noastră.

Yoshie și-a pierdut unicul fiu, iar de atunci nu a mai ieșit din casă. Soarele nu mai răsare nici el, întreaga lume fiind acaparată de un întuneric perpetuu.Într-o zi, un băiat misterios îi bate la ușă și îi aduce o rază de speranță. Yoshie acceptă să-l însoțească într-o călătorie care o poartă prin trecut și printre propriile amintiri, până la regăsirea astrului dispărut. Căci, la capătul nopții, soarele e întotdeauna acolo,așteptând să răsară.

Durian Sukegawa dă naștere unei povești luminoase, în care căutarea soarelui se confundă cu cea a speranței, a vindecării și a luminii interioare.

Durian Sukegawa (n. 1962, Tōkyō) este profesor la Facultatea de Studii Internaționale a Universității Meiji Gakuin din Tōkyō, scriitor și interpret. A fost scenarist pentru emisiuni radio și TV. Romanul său Pastă de fasole dulce a fost tradus în 26 de limbi, inclusiv în franceză, engleză, germană și italiană, distins cu mai multe premii și adaptat pentru marele ecran. Un dozimetru pe cărarea spre Oku a fost distins cu Premiul Clubului Eseiștilor din Japonia (2019), iar Pisicile din Shinjuku a fost și el tradus în 11 limbi. Alte titluri recente sunt În lumea norocosului Tom și a fluturelui și Tornada albastră.

Heathcliff și Catherine se îndrăgostesc unul de celălalt și devin două suflete pereche inseparabile, iar destinul lor pare să fie unul inevitabil.

Totuși, Catherine se lasă dominată de dorința ei pentru statut și de presiunea socială, așa că, în cele din urmă, se căsătorește cu Edgar Linton, rivalul bogat și manierat al lui Heathcliff. Cuprins de amărăciune și de dorință de răzbunare, acesta caută să-și facă dreptate. Și nimeni nu-i poate sta în cale.

Efectele iubirii celor doi se răsfrâng și asupra generației următoare și, deși nevinovați, copiii lor sunt nevoiți să lupte pentru a scăpa din ghearele aceluiași destin neiertător.

„O carte infernală, un adevărat monstru. Acțiunea are loc în iad, dar se pare că locurile și oamenii de acolo au nume englezești.” - Dante Gabriel Rossetti

„Emily Brontë a văzut o lume cuprinsă de haos și a simțit în ea puterea de ai da formă întro singură carte. Această putere, aflată la rădăcinile naturii umane și care îi duce pe oameni la măreție, îi dă romanului un loc cu totul special în istoria literaturii.” - Virginia Woolf

Emily Brontë s-a născut în 1818 într-o familie numeroasă din Yorkshire. Deși unele surse o descriu ca fiind timidă și sobră, altele vorbesc despre spiritul ei foarte independent, despre empatia față de animale și despre profunda sa viață interioară.A rămas cunoscută în memoria colectivă ca o persoană solitară extrem de inteligentă și foarte pasionată de adevăr și libertate. A murit de tuberculoză pe 19 decembrie 1848, la numai treizeci de ani, la un an după publicarea singurului ei roman.

108 bătăi de clopot, ingeniosul roman semnat de Keiko Yoshimura, are o spectaculoasă traiectorie în Europa, numai în Italia fiind vândut în peste 30000 de exemplare. Moștenind simplitatea marilor scriitori japonezi, cartea surprinde printr-un univers bogat, ancorat în tradiții, care relevă lecția altruismului și a solidarității unei comunități.

Născut pe cea mai mică insulă a arhipelagului japonez Izu, Sohara Mamoru este omul bun la toate care pune întotdeauna binele celorlalți mai presus de propriile dorințe. Pe fâșia sa de pământ acoperită de păduri de camelii, Sohara înfăptuiește miracole în fiecare zi: repară lucruri și bucură inimile locuitorilor insulei. În cele trei zile de dinaintea Anului Nou, se pregătesc mâncăruri tradiționale în așteptarea celor 108 bătăi de clopot de la trecerea dintre ani. Conform ritualului budist, fiecare bătaie de clopot îi ajută pe oameni să lase în urmă o patimă. O scrisoare sosită pe neașteptate de la Yamada, prietenul din copilărie al lui Sohara, îi dă acestuia din urmă întreaga viață peste cap. Prin gesturi de o compasiune tăcută, cartea lui Keiko Yoshimura e o fabulă modernă, delicată și emoționantă, despre sacrificiu și speranță, trăsături definitorii pentru chipul autentic al umanității.

„Scriitura lui Yoshimura este simplă, dar ne ajută să vedem semnificația gesturilor de zi cu zi, invitându-ne să reflectăm asupra modului în care formele de apropiere și grija față de celălalt pot construi legături profunde și de durată.“ — Takamori.it

„Un roman reconfortant și încântător, care te îndeamnă să visezi și care alină sufletul, cu trimiteri la clasicii moderni ai literaturii japoneze, precum Mishima, și la cinematografia lui Ozu, dar mai ales o carte care, invitându-ne într-o lume necunoscută, ne-o dezvăluie treptat și în profunzime, ajungând până în cele mai adânci straturi ale ființei.“ — Sololibri.net

„O împletire de chipuri și voci, asemenea unui concert în care fiecare notă își are locul ei. Prin umanitatea lui Sohara, un colț pierdut al lumii devine purtătorul unui mesaj universal.“ — Libriblog.com

KEIKO YOSHIMURA este pseudonimul unei scriitoare care trăiește la Tokyo și se ocupă cu studiul textelor vechi aparținând tradiției japoneze. 108 bătăi de clopot (108 rintocchi; Humanitas Fiction, 2026), publicat în 2023 și inspirat dintr-o poveste personală de familie, este primul roman pe care îl semnează cu acest nume.

Roma, Cetatea Eternă, este clădită din marmură durabilă. Însă splendidele fațade ale templelor și palatelor nu pot ascunde faptul că Republica se clatină, slăbită, de-a lungul anilor, de războaie și de revolta lui Spartacus. O nouă Romă stă să se nască – un imperiu formidabil, condus de nu mai puțin formidabilul Octavian Augustus, ajuns la putere grație geniului său politic sau, poate, cu ajutorul otrăvurilor. Confident (sau pion?) al Liviei, soția primului împărat, Noam se sufocă – pentru a câta oară? – în universul monstruos al puterii. Își va dobândi el, în afara Romei, în îndepărtata Iudee, încrederea în umanitate?

„Regăsim și în Cele două împărății elementele ce alcătuiesc forța acestui ciclu: amestecul de erudiție și fantezie, dar și măiestria de a da viață unor personaje celebre – Spartacus, Augustus, Pilat – prin integrarea lor într-o panoramă istorică care pune sub semnul întrebării prezentul nostru și ne apropie de aceste lumi dispărute.“ — Lire magazine

Cuvînt înainte de Ieromonahul Savatie Baștovoi
Ilustrații de Dan‑Ciprian Memei

Ediția de față, concepută în stilul cărților ilustrate de altădată,  este o alternativă pentru serile petrecute în familie fără tele­foane. Cele două povestiri tematice ale marelui Cehov, traduse de ­părintele ­Savatie Baștovoi și împodobite cu lucrări ale tînărului ­artist Dan‑­Ciprian Memei, absolvent al Facultății de grafică a Universității de Artă din Cluj, vă vor introduce în lumea sensibilă a as­cunzișurilor sufletești pe care fiecare credincios o poartă în felul său.

„Felul în care Cehov reușește să facă eroi din oameni pe care alții nici măcar nu îi bagă în seamă ne descoperă nu doar un mare maestru al cuvîntului, ci, înainte de asta, un om de o mare sensibilitate, pentru care scrisul este o operă de salvare a tuturor celor lepădați de lume. Pe aceștia îi prinde Cehov în mrejele scrierilor sale și, asemenea păstorului care se bucură de oaia cea pierdută, el face ca cele lepădate de oameni să devină prețioase în ochii lui Dumnezeu.” Savatie Baștovoi

Publicat in 1818, Frankenstein de Mary Shelley s-a impus nu doar ca un reper al literaturii gotice si al romantismului tarziu, ci si ca unul dintre primele romane ale modernitatii, anticipand teme filosofice, etice si stiintifice care aveau sa devina centrale in cultura secolelor urmatoare. Textul depaseste limitele unei simple povesti horror: el propune un amplu exercitiu de reflectie asupra naturii creatiei, asupra dorintei omului de a sfida limitele impuse de ordinea naturala si asupra responsabilitatii morale pe care o implica orice act creator.

In centrul romanului se afla figura dubla Victor Frankenstein – Creatura, un binom ce functioneaza ca o oglinda fracturata. Victor, tanarul savant obsedat de descifrarea „secretelor vietii”, devine modelul romantic al titanului care aspira la cunoastere absoluta. Insa, odata cu reusita experimentului sau, triumful stiintific se dovedeste a fi doar inceputul unei tragedii. Frankenstein fuge de propria creatie, refuzandu-i numele, educatia, protectia – adica exact ceea ce confera umanitate. In acest gest de respingere totala se afla esenta romanului: nu actul creatiei este monstruos, ci abandonul.

Creatura, in schimb, reprezinta o constiinta in formare, un „nou-venit in lume” care descopera frumusetea si ostilitatea existentei. Ea citeste, observa, sufera, invata sa vorbeasca si se confrunta cu o societate ce o respinge violent din cauza aparentei. Mary Shelley inverseaza astfel perspectiva traditionala asupra monstruosului: monstru nu este cel care arata inspaimantator, ci cel care refuza empatia si responsabilitatea. Drama creaturii este aceea a unui individ condamnat la izolare, in ciuda unei sensibilitati profunde si a unei dorinte autentice de a apartine lumii oamenilor. Romanul poate fi citit si ca o meditatie asupra modului in care stiinta, dezlipita de etica, poate produce nu progres, ci haos. Shelley scrie intr-un moment in care revolutia industriala si descoperirile medicale reconfigurau radical imaginea omului despre sine. Frankenstein avertizeaza asupra pericolului unei stiinte conduse doar de ambitie si de obsesia pentru putere, fara constiinta morala si fara respect pentru complexitatea vietii.

Mai profund, cartea pune in discutie insasi conditia umana: ce ne face oameni? Ce datoram celor pe care ii aducem pe lume, fie prin nastere, fie prin creatie culturala sau tehnologica? Cum se formeaza identitatea in raport cu privirea celuilalt? Si, poate cel mai apasator, cat de fragila este linia dintre uman si inuman atunci cand iubirea, grija si responsabilitatea lipsesc?

Finalul romanului, cu Victor si Creatura urmarindu-se in pustietatea polara, capata dimensiunea unei parabole tragice: creatorul si creatia sunt legati inexorabil, doi poli ai aceleiasi vinovatii. Shelley nu ofera solutii, ci ridica intrebari ce continua sa preocupe literatura si etica contemporana, mai ales in era biotehnologiei si a inteligentei artificiale.

Astfel, Frankenstein este mai mult decat o poveste cu un savant nebun si o creatura inspaimantatoare. Este un mit fondator al modernitatii, un avertisment despre consecintele ignorarii responsabilitatii morale, o reflectie asupra setei de cunoastere si asupra nevoii fundamentale de relationare umana. Ramane, pana astazi, una dintre cele mai tulburatoare meditatii literare despre limitele pe care oamenii le depasesc – si pretul pe care il platesc atunci cand o fac.

Volumul 3 din seria de succes Metro

Moscova era ca o femeie care murise deja, însă copiii

din pântecul ei mumificat erau încă în viață.

La douăzeci de ani după ce al Treilea Război Mondial a șters omenirea de pe fața pământului, lumea e un cimitir uriaș din care se hrănește rugina. Încercând să se ferească de radiațiile bombelor atomice, supraviețuitorii ai rasei umane se târăsc prin tunelurile metroului din Moscova. Artiom însă refuză să creadă că lumea e cu adevărat pustie. Și dacă, totuși, nu sunt singuri?

Cum altcumva poate fi guvernat omul nostru?

Trebuie să i se distragă atenția tot timpul.

Dirijat, ca să zic așa. Are nevoie să i se impună o idee oarecare.

Are nevoie de dușmani inventați pentru el, în permanență!

Războaiele istoriei încetaseră să mai țeasă. Prea puțini oameni se mai interesau de trecut într-o lume fără viitor. Țesătura vastă se oprise brusc, lăsând intact un singur fir subțire.

Anul 2034 îi găsește pe supraviețuitorii catastrofei nucleare tot în tunelurile moscovite. La suprafață nu poate încă trăi, iar în subteran coșmarurile au prins viață – creaturi stranii devorează tot ce le iese în cale, un virus incurabil amenință să pună stăpânire pe întregul metrou, iar oamenii încept să piardă lupta cu monștrii din ei. În peisajul apocaliptic câteva suflete naive încă mai cred în miracole.

Dar moartea era capricioasă și nu-i plăcea ca oamenii să-i dicteze.

„Al doilea volum al trilogiei Metro este urmarea superbă și mult așteptată a bestsellerului cult Metro 2033 care continuă povestea luptei pentru supraviețuire dusă în tunelurile metroului din Moscova după cel de-Al Treilea Război Mondial.“

Cu ocazia aniversării de 80 de ani a „Micului Prinț”, studioul MinaLima reimaginează în stilul său unic povestea scrisă de Antoine de Saint-Exupéry și continuă să inventeze noi legături între pagină și imaginație.

Cei care îndrăgesc povestea, vor avea surpriza să descopere o ediție inedită cu ilustrații și elemente interactive de MinaLima.

Ar fi trebuit s-o judec după fapte, iar nu după vorbe. Mă înmiresma şi mă însenina. N-ar fi trebuit să fug! Ar fi trebuit să ghicesc tandreţea îndărătul bietelor ei stratageme. Florile sunt atât de contradictorii! Dar eram prea tânăr ca să ştiu s-o iubesc.

O poveste care a îmblânzit cititori de toate vârstele, din toate colțurile lumii.

„A fost odată ca niciodată un mic prinț care locuia pe o planetă abia cu un pic mai mare decât el și care avea nevoie de un prieten...» Pentru cei care înțeleg viața, asta ar fi părut mult mai adevărat. Fiindcă nu-mi place să mi se citească superficial cartea. E atât de dureros pentru mine să povestesc amintirile astea. Sunt șase ani deja de când prietenul meu a plecat, împreună cu oaia lui. Dacă mă străduiesc să-l descriu aici este ca să nu-l uit. E trist să-ți uiți un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten.“ Antoine de Saint-Exupéry

După ce se vindecă în mod inexplicabil de o boală incurabilă, Lucas Walker pare să fi primit o a doua șansă la viață. Toată lumea vorbește despre un miracol, însă Emma, iubita lui, simte că ceva nu este în regulă: Lucas se comportă diferit, ca și cum ar fi devenit o altă persoană. Obiectul misterios care a căzut în curtea lui chiar în noaptea vindecării pare să ascundă un adevăr tulburător. Hotărâți să afle ce s-a întâmplat, Emma și Lucas pornesc într-o călătorie care se transformă rapid într-o cursă contracronometru, plină de mister, aliați neașteptați și pericole mortale.

Un roman captivant despre identitate, loialitate și puterea iubirii.

Insula câștigă întotdeauna...

Skandar și sora lui, Kenna, sunt în sfârșit împreună în Cuib. Dar al treilea an de pregătire va fi mai periculos ca oricând.

Ca să meargă mai departe, Skandar și prietenii lui trebuie să treacă de Probele Haosului și să câștige toate cele patru pietre ale elementelor. Prieteniile, alianțele și legăturile cu unicornii vor fi puse la încercare, și doar cei mai puternici vor rezista.

În același timp, Kenna este tot mai singură din cauza legăturii ei cu unicornul sălbatic. Iar când o amenințare întunecată pune în pericol întreaga Insulă, Skandar trebuie să decidă cât de mult este gata să riște pentru sora lui și pentru Cuib.

Aventura plină de magie, lupte în văzduh, secrete străvechi și unicorni feroce continuă…

Jessica este nou-venită la Școala Snow Hill. O vezi mereu cu câte o carte în mână. Alexia, plină de fițe, își apără cu tenacitate popularitatea printre fete. Danielle, mai dolofană decât colegele ei, încasează în tăcere toate glumele răutăcioase. Anna este prea timidă ca să răspundă la ore, Jeffrey urăște școala, Luke e tocilarul clasei, iar Peter – miștocarul. Ce au ei în comun? Nimic. Asta până când apare domnul Terupt, noul lor învățător. Cu stilul lui insolit de predare, domnul Terupt reușește să îi învețe pe elevii săi recalcitranți nu doar matematică sau științele naturii, ci și ce înseamnă să îi vezi cu adevărat pe cei de lângă tine. Dar oare vor învăța copiii lecția la timp?

Ultimul an la Școala Snow Hill îi forțează pe elevii domnului Terupt să se maturizeze subit. Alexia se străduiește să descopere secretele copiilor mai mari. Anna, Jeffrey și Danielle sunt puși în fața unor noi responsabilități. Peter ar face orice ca să oprească timpul în loc. Luke află că lucrurile pe care le înveți la școală nu te ajută doar să iei note mari, iar Jessica recompune piesele trecutului domnului Terupt.

Jeffrey, Alexia, Anna, Danielle, Luke, Peter și Jessica sunt încântați să-l aibă înapoi pe iubitul lor profesor, domnul Terupt. Încă se bazează pe el să-i îndrume, atât la școală, cât și în viață.
Când domnul Terupt dezvăluie că plănuiește să plece după încheierea anului școlar, elevii pun la cale un nou proiect: o listă de dorințe pentru a-și arăta aprecierea față de el și pentru a face timpul prețios petrecut împreună să fie cu adevărat memorabil. Vor dăinui prieteniile lor după despărțirea dificilă?

„Capodopera lui Fumio Yamamoto este mai actuală ca niciodată.“ -Chicago Review of Books

Haruka vorbește tot timpul despre boala ei, deși încearcă din răsputeri s-o lase în urmă. Odată vindecată, prietenii și familia o înconjoară cu căldura lor, dar ea se lasă posedată de amintirea suferinței, care i-a devenit o a doua identitate. Izumi trebuie să-și găsească un loc de muncă, dar își privește viitorul cu îndoială. Ce-ar fi dacă ar căuta fericirea într-o viață fără soț, fără să muncească? În fiecare seară, Katō încearcă să-și ducă la capăt tura la magazinul nonstop fără să fifie hărțuită. După șapte ani de conviețuire cu iubitul ei, Mito trebuie să aleagă între căsătorie și perspectiva singurătății. Numai că viitorul soț e șomer de multă vreme și tot ce-i mai leagă e trecutul, timpul petrecut împreună. În Dilemele femeilor muncitoare, Fumio Yamamoto surprinde îndoielile și certitudinile femeilor japoneze, pe fundalul unei societăți prinse între emancipare și tradiție, între propriile aspirații și așteptările generațiilor trecute.

„Traduse acum pentru prima dată, aceste povestiri despre femei ce înfruntă așteptările societății au devenit clasice ale genului.“ - Boston Globe

„Povestirile lui Fumio Yamamoto ne aduc aminte că nu suntem singuri în tristețea acestei vieți.“ - Booklist

„O lectură plină de viață, încântătoare.“ - Asian Review of Books

„Amuzantă, lipsită de temeri, uneori autoironică, capodopera lui Fumio Yamamoto va găsi cu siguranță rezonanță în rândul cititorilor de astăzi.“ - Chicago Review of Books

„Prin voci de tonalități diferite, femeile sunt pe rând dezamăgite, trădate, iubite și salvate de femeile și fetele din jurul lor.“ - World Literature Today

Scriitoarea japoneză Fumio Yamamoto (1962–2021) este cunoscută cititorului contemporan pentru umorul și inteligența cu care descrie locul femeii în societate. Recunoașterea în lumea literară a venit odată cu romanul Loveaholic, cu care Fumio Yamamoto a câștigat Premiul Eiji Yoshikawa pentru scriitori debutanți. Dilemele femeilor muncitoare i-a adus prestigiosul Premiu Naoki și a devenit repede bestseller, cu 500 000 de exemplare vândute. Ultimul ei roman, Rotație și revoluție, a fost distins cu Premiul Shimase și cu Premiul Chūō Kōron în 2021.

Roman nominalizat la The Booker Prize 2024 și Giller prize 2024

„Un experiment remarcabil în domeniul ficțiunii istorice... O lecție de măiestrie.“ - The Nation

Povestea captivantă, magistrală, a unei familii născute pe partea greșită a istoriei, scrisă de unul dintre cei mai buni romancieri contemporani.

Timp de șapte decenii, între 1940 și 2010, familia Cassar, de origine franceză, este mereu pe drumuri — separată în haosul celui de-Al Doilea Război Mondial, fugind dintr-o patrie colonială complicată și rămânând în cele din urmă, după independența Algeriei, fără o patrie a lor. Această Stranie istorie tumultuoasă, povestită din perspectivă istorică, e mai presus de toate o poveste de familie: a patriarhului Gaston și a soției sale Lucienne, învăluiți într-un mit al iubirii perfecte care îi sufocă pe copiii lor; a lui François și Denise, frați devotați, legați de ciudățenia familiei lor; despre căsătoria lui François cu Barbara, o femeie atât de diferită din punct de vedere cultural încât abia se pot înțelege unul pe celălalt; sau despre Chloe, rezultatul acestei uniri, care consideră că relatarea acestor povești îngropate le va aduce tuturor pacea.

„O capodoperă... este unul dintre puținele romane pe care cititorul nu doar le citește, ci le trăiește alături de personaje. Claire Messud este o povestitoare extraordinară, iar romanul său, o istorie cuprinzătoare a oricărei inimi umane, ne va rămâne în suflet ca o amintire dragă, sfâșietoare.“ - Yiyun Li, autoarea volumului Cartea gâștei

„O stilistă deosebit de talentată, care se evidențiază prin utilizarea frazelor lungi, fluide, perfect compuse, bogate în construcții paralele, probabil o analogie cu fluxul istoriei... Messud scrie frumos despre efectele demenței și decrepitudinii și despre felul în care, pe neașteptate, provocările vieții pot să adâncească ori să acopere rupturi emoționale.“ - Los Angeles Times

„Un roman aproape insuportabil de emoționant, plin de înțelepciune, o proză extraordinară.“ - The Guardian

„Un roman pointillist, profund în descrierea tensiunilor, legăturilor și suferințelor.“ - Vogue

„Un adevărat eveniment literar, care surprinde și încântă la fiecare pagină.“ - Chicago Review of Books

Claire Messud, romancieră americană de succes și profesoară de scriere creativă, este cunoscută mai ales ca autoare a romanului Copiii împăratului. A studiat la Cambridge și Yale. Cărțile sale Când lumea stătea în loc și The Hunters au fost finaliste la PEN/Faulkner Award. The Last Life a fost desemnat cel mai bun roman al anului de către Publishers Weekly. Messud a primit burse Guggenheim și Radcliffe și este laureată a Strauss Living Award acordat de American Academy of Arts and Letters. Locuiește în Cambridge, Massachusetts, împreună cu soțul și copiii ei. „Prin scrierea acestei uluitoare ode — și elegii — sub forma unui roman, Messud își onorează strămoșii, punând sub semnul întrebării circumstanțele care i-au modelat și incertitudinile care i-au frământat.“ - The Boston Globe

Bestseller în Franța, cu peste 168 000 de exemplare vândute în primele luni, Viața fericită, de David Foenkinos, este un roman profund și actual despre sensul fericirii și curajul de a-ți schimba viața.

David Foenkinos construiește o poveste originală în jurul a două personaje care par să aibă totul, dar care continuă să caute bucuria autentică. Între melancolie și deziluzie, drumul lor devine o explorare subtilă a liniștii interioare și a sensului existenței. Prin întâmplări surprinzătoare, romanul abordează teme universale: dorința de a ne cunoaște mai adânc, nevoia de a ne elibera de trecut și de presiunea unui cotidian copleșitor. În același timp atinge și subiecte esențiale precum caracterul efemer al vieții, inspirându-se dintr-un ritual real din Coreea de Sud, în care cei prezenți iau parte simbolic la propria înmormântare – o experiență revelatoare despre ceea ce contează cu adevărat. Dintr-un trecut marcat de drame, personajele învață să redescopere bucuria clipei prezente. Cu tandrețe, ironie și o sensibilitate aparte, autorul ne oferă o reflecție profundă asupra fragilității umane și a curajului de a merge mai departe.

„Un roman sentimental în care autorul se abandonează optimismului care îl caracterizează. Foenkinos surprinde viața și bucuria prin personaje cu dificultăți de adaptare.“ — El Cultural

„Un portret excelent, dinamic și modern al relațiilor interpersonale și al dorințelor ascunse.“ — Culturamas

„Un roman tandru, ironic și plin de fantezie, pe care doar un mare scriitor precum Foenkinos îl putea scrie.“ — Elle

„Un roman care explorează moartea, dar care este un imn adus vieții.“ — Le Soir

A fost a lui, dar a pierdut-o.

Și va face orice ca s-o recâștige.

Puternic, ingenios și ambițios, Dominic Davenport a urcat în ierarhia socială și a devenit regele Wall Street-ului. Are tot ce și-a dorit vreodată: o casă frumoasă, o soție splendidă și mai mulți bani decât ar putea cheltui.

Dar, în ciuda averii pe care a strâns-o, nimic nu îl satisface pe deplin. În goana lui de a câștiga și mai mult, el o îndepărtează pe singura persoană care îl iubește necondiționat: soția lui.

Abia după ce ea îl părăsește, Dominic își dă seama că viața înseamnă mai mult decât bogăție și glorie…

Dar e posibil să fi înțeles asta prea târziu. Amabilă, inteligentă și grijulie, Alessandra Davenport a jucat rolul soției-trofeu ani în șir. I-a fost alături soțului ei în timp ce el a construit un imperiu, dar acum, după ce au ajuns în vârf, ea își dă seama că Dominic nu mai este bărbatul de care s-a îndrăgostit.

După ce devine evident că el va pune mereu munca pe primul loc, Alessandra își ia în sfârșit viața în mâini și se dedică planurilor personale — chiar dacă asta presupune să-l părăsească pe singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată.

Însă nu se aștepta ca el să refuze despărțirea… și nici să facă orice pentru a-și salva căsnicia.

El este tot ce mi-am dorit vreodată…

Și tot ce am crezut că nu pot avea.

Sunt cei mai buni prieteni, încă din copilărie.

Două inimi frânte. Și pornesc într-o călătorie pentru a fugi de tot și de toate.

De ani de zile, nu am reușit să fiu pentru el decât o prietenă.

Pentru fanii lui Jasper Gervais, el este un hocheist care îți taie răsuflarea. Dar pentru mine Jas a rămas același băiat pierdut, cu ochi triști și cu o inimă de aur.

De asemenea, el e cel pe care îl iubesc în secret de atâta vreme.

Atunci când viața mea se întoarce cu susul în jos chiar în ziua în care urmează să mă căsătoresc, Jasper devine salvatorul meu, ca un cavaler pe cal alb.

Dar și când lumea lui pare să se destrame, eu sunt alături de el.

Cu cât petrecem mai mult timp împreună, cu atât mai mult înțeleg că Jasper nu mă mai consideră doar o prietenă.

Și începe să mă atingă de parcă nu am mai fi simpli amici.

Se poartă de parcă mă dorește. Însă deja m-a respins de câteva ori, iar acum trebuie să facă eforturi să mă convingă că mă dorește cu adevărat.

Elsie Silver este o autoare canadiancă. Scrie povești de dragoste fierbinți, sexy, care se desfășoară în orășele de provincie. Îi plac personajele masculine bine aduse din condei și eroinele puternice, care îi îngenunchează pe aceștia. Locuiește la marginea orașului Vancouver, în British Columbia, împreună cu soțul, cu fiul și cei trei câini ai lor. E o pasionată cititoare de romance încă de la vârsta la care se presupune că nu ar fi trebuit să le citească. Îi place la nebunie să gătească și să încerce noi feluri de mâncare, adoră călătoriile și să petreacă timp cu băieții ei, mai ales în aer liber. Elsie a devenit, de asemenea, o împătimită a liniștitei ore cinci dimineața, atunci când își scrie majoritatea cărților. În acest moment al zilei savurează o cafea fierbinte și își închipuie o lume ficțională plină de povești romantice, pe care s-o împărtășească cititorilor ei.

DRAGOSTEA ESTE CEA MAI PERICULOASĂ FORMĂ DE MAGIE.

Isabel Ibañez, autoarea seriei Secretele Nilului, îi poartă pe cititori în Epoca Renașterii, pe străzile și în piețele din Florența, unde magia și arta ar putea declanșa un război, iar secretele și dorințele pătimașe țes o poveste de iubire slow-burn și enemies-to-lovers.

Genul noir domestic la cel mai inalt nivel. Cititorii vor devora aceasta poveste captivanta si uimitoare despre dezintegrarea unei casnicii, in care durerea, gelozia, tradarea si crima distrug fatada cuplului literar perfect.

„Se desfasoara intr-un ritm ametitor si navigheaza cu usurinta prin mai multe rasturnari de situatie decat drumurile serpuite din
Tennessee. Te va tine in suspans, la fiecare pas, pana la finalul surprinzator!“. − LISA SCOTTOLINE, autoarea bestsellerului One Perfect Lie, New York Times

„Un thriller diabolic de bun, despre o casnicie numai buna de pus in rama, dar care este orice altceva, numai perfecta nu, LIE TO ME le are pe toate: crima, minciuni, tradare. J.T. Ellison ii va face pe cititori sa stea cu sufletul la gura, odata cu cea mai recenta si mai iscusita poveste a ei“. − MARY KUBICA, autoarea bestsellerului The Good Girl (Fata cea buna), New York Times

„Te rascoleste, te arunca in mijlocul unei actiuni palpitante si al unor revelatii neasteptate. Pregateste-te pentru o cursa ametitoare ca intr-un montagne russe!“ − CATHERINE COULTER, autoarea bestsellerului Enigma, #1 New York Times

„Combina in mod stralucit un thriller noir domestic cu un portret tulburator a doi scriitori prinsi intr-o retea de minciuni, de tradari si crima. Scris cu iscusinta si construit magistral, romanul este plin de adevaruri dure despre viata creativa si casnicia moderna“. − JEFF ABBOTT, autorul bestsellerului Blame, New York Times

J.T. Ellison este autoarea a peste 25 de romane, bestsellere New York Times si USA Today, si coprezentatoarea premiata cu EMMY® a emisiunii literare A Word on Words. De asemenea, scrie carti de fantezie urbana sub pseudonimul Joss Walker. Cu milioane de exemplare tiparite, cartile sale au fost apreciate de critici si a primit premii prestigioase. Titlurile sale au fost rezervate pentru show-uri de televiziune si publicate in douazeci si opt de tari.

Cuore este un roman pentru copii scris de Edmondo De Amicis și publicat la 15 octombrie 1886, ziua deschiderii scolilor italiene, la editura Emilio Treves. El se prezintă ca un jurnal al unui școlar italian în cursul anului școlar 1881-1882.

Bestseller internațional – distins în 2023 cu Prix 30 Millions d’Amis, supranumit Goncourt des Animaux, Prix Terre de France și Prix de la Société Centrale Canine, iar în 2024 câștigător al Trophée de l’Auteur de l’année, acordat de Livres Hebdo –, tradus în peste douăzeci de limbi, Mirosul lui după ploaie este romanul celor treisprezece ani de complicitate, rutină, libertate și afecțiune absolută dintre Cédric Sapin‑Defour și câinele său Ubac, un ciobănesc de Berna.

„Într-o lume tulburată de prea multe vorbe-n vânt, prietenia unui necuvântător dă glas esențialului. Ubac intră în viața autorului ca o întâmplare, dar se dovedește a fi una dintre marile întâlniri. Împreună, cei doi străbat munții și descoperă loialitatea din refugiul prieteniei, în care, cu răbdare, își împart, ca pe o bucată de pâine, timpul. Când marea prăpastie îi desparte, ceva din tăcerea relației se aude ca un ecou, umple golul și deschide poteca. O poveste reală, inspirată, parcă, dintr-un mit animist.“ — ALEXANDRU N. STERMIN

„Un text minunat, desăvârșit până în cele mai mici detalii.“ — Le Figaro Littéraire

„O carte care radiază o frumusețe pătrunzătoare.“ — Elle

„Celebrul omagiu adus de Cédric Sapin‑Defour vieții lui Ubac, romanul Mirosul lui după ploaie, este o bijuterie literară.“ — Sunday Times

„Mirosul lui după ploaie nu este doar un tribut adus dragostei oamenilor pentru animalele de companie, ci și o modalitate de a exprima durerea profundă resimțită după moartea unui câine, când tot ce ți-a rămas e zgarda lui, iar casa pare prea mare fără el.“ — The Guardian

„Imposibil de catalogat, romanul Mirosul lui după ploaie, prezentat uneori și ca eseu, este un adevărat fenomen literar.“ — Le Figaro

CÉDRIC SAPIN-DEFOUR s-a născut la 14 aprilie 1975 în Saint-André-les-Vergers, în departamentul Aube, din Franța. Și-a făcut studiile liceale în Oyonnax, urmate de cele universitare în domeniul sportului. După o accidentare, și-a schimbat par­cursul academic, studiind patru ani medicina, pentru a alege ulterior cariera de profesor de educație fizică și sport. A început să scrie din pasiune pentru natură. Trăind în regiunea montană Beaufortain din Alpii francezi, obișnuia să noteze gânduri, observații și experiențe legate de viața în natură, de alpinism și de relația omului cu mediul înconjurător, texte care au fost apoi publicate în reviste sau au fost transformate în cărți precum Gravir les montagnes est une affaire de style (2017), Espresso (2019), L’Art de la trace (2020). Consacrarea internațională a venit odată cu publicarea cărții sale autobiografice Mirosul lui după ploaie (Son odeur après la pluie, 2023; Humanitas Fiction, 2026), bestseller în Franța, distins în 2023 cu Prix 30 Millions d’Amis, supranumit Goncourt des Animaux, Prix Terre de France și Prix de la Société Centrale Canine și câștigător în 2024 al Trophée de l’Auteur de l’année, acordat de Livres Hebdo. Romanul este tradus în peste douăzeci de limbi. În 2025, Mirosul lui după ploaie a fost adaptat ca bandă desenată și a fost dramatizat în regia lui Richard Arselin și a lui Véronique Boutonnet. În 2025 vede lumina tiparului Où les étoiles tombent, bestseller în Franța. Cédric Sapin‑Defour locuiește în prezent în orașul montan Beaufort, în Alpii francezi, alături de soția sa, Mathilde, și de câinele său actual, Lulu, adoptat dintr-un adăpost din România în vara anului 2023.

Cinci copii și-o creatură (Trilogia Samiadei, volumul I)

Cinci frați, rămași acasă doar cu servitorii, pornesc în căutare de noi distracții. Din momentul în care dau peste creatura din nisip, viața lor se schimbă total.

Citește cartea și vei afla cum arată creatura, ce puteri are, cât de greu e să-ți pui dorințe, dar și ce dificil e să găsești unele care să nu te bage în bucluc, așa cum pățesc frățiorii vreme de nouă zile.

Ce învață ei din această aventură? Ce se întâmplă cu creatura? Dispare magia după cele nouă zile? Răspunsul îl vei găsi în paginile primului volum din trilogie.

Cinci copii și-o creatură a apărut în anul 1902, fiind un roman fantasy, primul din Trilogia samiadei. De-a lungul timpului, au fost realizate mai multe adaptări pentru diferite serii TV, pentru marele ecran, musicaluri pentru teatru, dar și benzi desenate.

Edith Nesbit (1858–1924) a fost o scriitoare și o poetă engleză. Publicând mai bine de 60 de titluri de-a lungul vieții, este considerată prima scriitoare modernă de literatură pentru copii. A influențat mulți scriitori, printre care Pamela Lyndon Travers (Mary Poppins), C.S. Lewis (Cronicile din Narnia) sau J.K. Rowling (Harry Potter).

„Mă identific cu E. Nesbit mai mult decât cu oricare alt scriitor.“ - J.K. Rowling