Moderni & contemporani

ROBERT WRIGHT este autorul The Evolution of God, finalist pentru Premiul Pulitzer, Three Scientists and their Gods, finalist pentru National Book Critics Circle Award, Nonzero: The Logic of Human Destiny și The Moral Animal. Este cofondator și redactor-șef la Bloggingheads.tv și a scris pentru The New York Times, The New Yorker, The Atlantic, Time, Slate și The New Republic. Este profesorul unui curs popular online despre intersecția budismului cu psihologia modernă.

Aja Raden a studiat istoria antică și fizica la University of Chicago și a fost coordonatoarea diviziei de licitații a faimoasei House of Kahn Estate Jewelers. Timp de peste șapte ani a lucrat ca designer pentru compania de bijuterii fine Tacori, cu sediul la Los Angeles, fiind unul dintre cei mai buni experţi în domeniu. Locuiește în Beverly Hills, California.

Ioan T. Morar s-a născut la 13 aprilie 1956, în comuna Șeitin, județul Arad. A absolvit Facultatea de Filologie, Universitatea din Timișoara.

De același autor:

POEZIE

sub semnătura Ioan Morar

•   Vară indiană (Albatros, 1984), Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România

•   Fumul și spada (Cartea Românească, 1989)

•   Șovăiala (Brumar, 2000), Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor

•   Nerușinarea (Brumar, 2003)

•   Paloarea (Brumar, 2010)

– prezent  în antologia Child of Europe, de Michael March, Penguin Books, 1990

PROZĂ ŞI PUBLICISTICĂ

•   Lindenfeld (Polirom, 2005), roman, Premiul Național de proză oferit de Ziarul de Iași

•   Cartea de la capătul lumii: Noua Caledonie - la un pas de Paradis (Polirom, 2007), memorialistică

•   Negru și Roșu (Polirom, 2013), roman (Tradus în spaniolă, Negro y rojo, Xorki, Madrid, 2016. Trad. Joaquin Garrigos)

•   Sărbătoarea Corturilor (Polirom, 2016), Premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor din România

•   Șapte ani în Provence (Polirom, 2018), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor

•   Fake News in Epoca de Aur (Polirom, 2020), Premiul Scriitorul Lunii Iulie al Uniunii Scriitorilor

Jonathan Harris revizitează istoria Bizanțului dintr-o perspectivă nouă și poate nu întâmplător extrem de actuală. Imperiul din răsăritul Europei a fost excepțional de longeviv. Care să fie explicația? – se întreabă istoricul englez. Peste Constantinopol au venit valuri de populații, de multe ori puternice și agresive, cu armate capabile să distrugă orice împotrivire. Şi se pare că soluția salvatoare a fost de cele mai multe ori abila transformare a dușmanilor în aliați și apoi integrarea lor în imperiu. Autorul este profesor de istorie a Bizanțului la University of London.

Jean d'Ormesson (1925-2017) este una dintre marile figuri ale literaturii franceze contemporane. Romancier, eseist si filozof, este adesea evocat ca eternul ''fericit'', gratie seninatatii sale indelung hranite cultural. Nascut la Paris, intr-o familie aristocratica, in care vederile de dreapta si de stanga se calibrau reciproc prin filtrul catolicismului, contele Jean Bruno Wladimir Francois de Paule Le Fevre d'Ormesson a studiat filozofia la Ecole normale superieure. Intre 1974 si 1977 a condus prestigiosul cotidian Le Figaro. In 1973 a devenit membru al Academiei Franceze, preluand fotoliul lui Jules Romains, dupa ce obtinuse, in 1971, marele premiu pentru roman al Academiei Franceze, pentru La Gloire de l'Empire.

Åsa Hellberg s-a născut în 1962. A încercat mai multe meserii, de la stewardesă la vânzătoare şi şefă de producție, experiențe care au ajutat-o la scrierea savuroaselor romane cărora li se dedică acum, cu care i-a cucerit pe cititorii din lumea largă.
După succesul răsunător al celor două volume Promisiune de lux și Marele secret, Åsa Hellberg ne propune direct, cu multă căldură și umor, A doua șansă. Pentru că noi toți avem nevoie de A doua șansă!

Un hotel șic la Londra, o casă fantastică în Mallorca, un restaurant adorabil la Paris și șapte ani de la dispariția Sonjei. Rebecka, Maggan, Susanne și a doua lor șansă, într-un roman sincer despre curajul de a alege schimbarea. Schimbarea totală a vieții, indiferent de vârstă, cu bucuria de a trăi doar cum îți place, unde îți place și, mai ales, cu cine îți place.

Portret-robot. Dupin. Comisar d'antan. Artagos. Dependent de cafeina. Parizian. Tocmai mutat de la Paris intr-un loc uitat de lume. Pe Coasta Bretona. In Pont-Aven. De la croisantul sau matinal cu cafea direct pe scena unei crime, intr-o comunitate adormita, intr-un mister perfect si un paienjenis mut de secrete cu miros de mare si gust de fries francais. O scrisoare de amor pentru Bretania si un PS semnat Gauguin.

Jean d’Ormesson este una dintre marile figuri ale literaturii franceze contemporane. Romancier, eseist şi filozof, este adesea evocat ca eternul „fericit“, graţie seninătăţii sale înde­lung hrănite cultural. Născut la 16 iunie 1925 la Paris, într-o familie aristo­cratică, în care vederile de dreapta şi de stânga se calibrau reciproc prin filtrul catolicismului, contele Jean Bruno Wladimir François de Paule Le Fèvre d’Ormesson a studiat filozofia la École normale supérieure. Între 1974 şi 1977 a condus prestigiosul cotidian Le Figaro. În 1973 a devenit membru al Academiei Franceze, preluând fotoliul lui Jules Romains, după ce obţinuse, în 1971, marele premiu pentru roman al Academiei Franceze, pentru La Gloire de l’Empire.

Când indiferența pregătește admirabil pasiunea și speranțele derizorii se dizolvă în iubirea pentru ce ai pierdut: Béatrice și Philippe în mâinile marelui d’O, un roman fluid, nobil și agreabil.

Nu folosește la nimic să-ți afli dinainte viitorul, pentru că dintr-odată el devine prezent și își pierde culorile și conturul pe care i le dau așteptarea, teama, speranța și timpul trecut. Și-apoi, chiar dac-am ști ce-o să fie, tot vom continua să ne mirăm, ba poate chiar mai mult. Puterea inimii, a timpului care trece și a întâlnirii, e infinită.

În dragoste, să acționezi înseamnă să vorbești. De asta nu mă îndoiesc. Cred că Giraudoux a zis că un mut n-ar avea cum să cucerească o femeie. Ce complicat și fascinant drum au de străbătut prin limbaj ființele care se caută în iubire. Pură e doar pornirea care împinge trupurile unul spre altul, le mână vertiginos din vreun colț de oraș sau de lume, făcând să dispară glumele, așteptările, prudențele, toată dialectica asta secundă a cererii și a ofertei, până ce nu mai rămâne nimic între cele două chipuri, între brațele întinse, între epiderme, nimic mai mult decât dorința. Zidul se prăbușește. O s-o îmbrățișez chiar acum.

Ce puternic te simți când ești tu însuți! Și cât de slab, îndată ce vrei să pari ceea ce nu ești! Spuneam fleacuri, orice-mi trecea prin minte și, cu fiecare vorbă, mai avansam un pic în inima lui Béatrice. De regulă, un îndrăgostit se luptă să-și cucerească perechea. Ori face pe indiferentul și virtuosul, ori, dimpotrivă, se dă mare golan. Mai devreme sau mai târziu, de sub orice mască țâșnește însă dispe­rarea bietului june sentimental.
Serile, bântuiam prin oraș. Eram încă foarte tineri. Iar eu, de felul meu, mă străduiam să-mi risipesc viața. Rătăceam din bar în bar, ne cheltuiam banii la jocuri mecanice și stăteam cu orele nemișcați să ascultăm Les Amants d’un jour sau Envoie la musique. Erau ca niște semne secrete de recunoaștere, derizorii şi tocite, pe care simțeam nevoia să ni le trimitem unii altora în virtutea unei delicioase și echivoce complicități.

„MARELE SECRET“ ESTE CONTINUAREA ROMANULUI DE SUCCES „PROMISIUNE DE LUX“. ENIGME SI ROMANTISM, SPERANTE SI DEZILUZII, AMOR NEBUN, FIDELITATE SI ABANDON

Rebecka, Maggan si Susanne ne poarta într-un ritm ametitor prin Mallorca, Londra si Paris, unde dragostea ar putea înflori daca nu i-ar sta în cale atâtea mistere. Fotografii vechi, cu Sonja si presedintele Frantei. Da, Sonja, cea mai buna prietena a lor, pe care au reusit sa o cunoasca atât de putin, si marele ei secret, într-o comedie romantica plina de caldura si generozitate.
Kicki întelegea. Ce drama! Chiar daca n-ar fi plecat din Franta, probabil ca Edith ar fi suferit mult din cauza acelei sarcini neasteptate. 
„Eu stiu ce-a simtit, pentru ca am trecut prin ceva asemanator“, se gândi jurnalista si îl privi cu tristete pe Fredrik. Spre deosebire de Frank, Fredrik nu-i fusese alaturi când ea avusese nevoie de el.
Julie se simtea neputincioasa. Nu era pregatita sa dea ochii cu el atunci, seara.  Abia a doua zi ar fi putut sa rosteasca toate acele cuvinte pe care le repetase în minte de sute de ori. Întoarse capul în directia opusa, cautând o cale de scapare, dar, cu coada ochiului, îl vazu pe barbat ridicându-se de la bar si îndreptându-se catre masa ei. Oricât de mult ar fi vrut, nu mai avea timp sa fuga.
Pâna aici erau de acord. Amintirea Sonjei ramânea steaua lor calauzitoare. Bunul mers al afacerilor reprezenta primul pas. Care avea sa fie al doilea nu stiau. 
Sperau ca misiunea încredintata lui Kicki si lui Fredrik avea sa le ofere raspunsul la întrebarea asta.

Pe scurt, romanul-confort, între lacrimi și hohote de râs.
Patru doamne, prietene de când se ştiu, între care, aparent, nu există niciun secret. Până când Sonja dispare neaşteptat, nu înainte însă de a fi pregătit pentru Maggan, Rebecka şi Susanne un hotel de lux la Londra, un apartament cochet la Mallorca şi o carieră de scriitoare la Paris.
Şi puţină răbdare, urmează Marele secret!

Pentru Providence Dupois, viaţa seamănă un pic cu maioneza: cu cât mai multă agitație, cu atât mai multe șanse de reușită. Pe când tânăra şi frumoasa poştăriţă se pregăteşte să plece în Africa pentru a o lua pe fetiţa pe care o iubeşte cel mai mult pe lume, un vulcan islandez erupe, paralizând întreg traficul aerian din Europa. Și atunci începe cea mai palpitantă, mai neobișnuită şi mai grozavă călătorie. Dragostea îţi dă aripi. Sunteţi gata să vă luaţi zborul?

Dacă totul a început, pentru Romain Puértolas, prin marşul către succes, întortocheat şi planetar, al unui dulap cu cărţi plin cu Fakir-ul său, totul va continua cu epopeea aeriană a lui Providence Dupois: în picioare dis-de-dimineaţă, nas de regină, şase degete la piciorul drept, poştăriţă de profesie şi mamă din instinct. Blocată în aeroport de furia norilor de cenușă împinși spre cer de un vulcan islandez, Providence nu poate ajunge în Maroc, nu poate ajunge la Zahera. Doar dacă ar încerca să zboare…

Dacă Romain Puértolas a devenit cunoscut pentru primul său roman, Extraordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea, (publicat în peste patruzeci de țări şi în curs de adaptare cinematografică), e şi graţie metodei sale neobişnuite de a scrie: pe telefonul mobil şi pe haine. Acum se întoarce cu acest nou roman, în parte conceput sub duş, poate din nostalgia pentru timpurile în care visa să devină scafandru pentru comandantul Cousteau, meserie pe care nu a apucat încă să o practice.

In cautarea sunetului perfect, celest, magic si etern, cel mai inzestrat copil, cel mai crud amant, cel mai mare tenor. Si cel mai cumplit blestem.

Schimbare, schimbare, schimbare! 
Satula de gazele de esapament si de lipsa locurilor de parcare, Kiki se hotaraste sa se mute la tara. Intr-o cladire veche, pe malul unui lac, unde sa isi deschida o pensiune. Dar cu trei saptamani inainte de inaugurare, totul era un dezastru. Iar gradina de zarzavaturi bio – doar un pustiu. Fara sa stea pe ganduri, Caroline, Eva, Estelle si Judith pornesc in ajutorul lui Kiki si nimeni nu le poate desparti. Cu exceptia lui. Un barbat sarmant, cu agenda incarcata.

Monika Peetz s-a nascut in 1963, in Germania. A studiat germanistica, stiintele comunicarii si filozofia la Universitatea din München. Dupa excursuri in advertising, in dramaturgie si in lumea editoriala, din 1990 este redactor la Bayerischer Rundfunk in redactia de film, iar din 1998 a devenit autoare de romane cu un imens succes.

„Minciunile sunt ca bumerangul. Se întorc si il lovesc pe cel care le-a lansat in lume, ca sa impiedice un rau si mai mare. Uneori imediat, alteori dupa ceva timp.“ - Monika Peetz, Doamnele de marti

Asemenea spiritului său tutelar, Borges, Alberto Manguel e un autentic cetăţean al lumii. A absorbit culturi multiple, a avut destinul călătoriei de foarte timpuriu şi consideră că adevărata sa patrie este literatura. Născut la Buenos Aires în 1948, şi-a petrecut copilăria în Israel, unde tatăl lui era ambasador. Experienţa sa întemeie¬toare a avut loc în adolescenţă, când l-a întâlnit pe Borges, ajuns aproape orb, căruia i-a citit ani la rând. I-a dedicat apoi bătrânului său maestru pagini de neuitat. Manguel, cetăţean canadian, locuieşte în prezent într-o mică localitate franceză din regiunea Poitou-Charentes, unde a cumpărat o fostă casă parohială, pe care a transformat-o într-o enormă bibliotecă personală, ce-i găzduieşte cele peste treizeci de mii de volume. Gândirea profundă se asociază cu o mână uşoară şi cu darul povestirii învăluit în charisma scrisului. De o cordială erudiţie, Manguel rămâne un profet al lecturii. Asemenea unui preot sau credincios inspirat, el ne invită să trecem pragul copertelor – pentru a descoperi minunea cărţilor, minunea care ne face oameni deplini.