Moderni & contemporani

Bestseller New York Times și Sunday Times  •  Nominalizat în 2022 la British Book Awards ‒ secțiunea Best Debut Fiction –, la Authors’ Club Best First Novel Award, The Society of Authors McKitterick Prize și The Winston Graham Prize for Historical Fiction  •  Selectat între cele mai bune romane ale anului 2022 de Sunday Times și Washington Post și în Top 10 Cele mai bune ficțiuni istorice din 2022 de Book Riot  •  Tradus în peste 15 țări.

Un teatru la malul mării. O copilărie ieșită din comun. Un război care schimbă totul. În Anglia exuberanței interbelice, într-un conac cu pereți prea groși și părinți veșnic neatenți, o fetiță găsește o balenă eșuată pe coastă, din scheletul căreia își va ridica un teatru. Așa începe marea aventură a lui Cristabel Seagrave care, alături de ceilalți copii ai familiei – Flossie și Digby–, construiește un univers al poveștilor și spectacolului. Copiii devin regizori ai propriei realități și, cu toate că drumurile lor, pe parcursul maturizării, se despart, iar războiul îi trimite în direcții diferite, firele nevăzute care îi leagă sunt puternice precum oasele balenei din copilărie. Relațiile se transformă, capătă tăceri și nuanțe, dar rămân temelia unei legături care sfidează timpul, distanța și ororile războiului. O saga despre familie, cea pe care o alegi, despre libertate și puterea salvatoare a teatrului, chiar și atunci când lumea arde.

„Joanna Quinn are abilitatea remarcabilă de a reda o lume dispărută – fie că este vorba de aristocrația aflată în declin, de o școală de pregătire pentru agenți britanici sau de un teatru parizian în vreme de război – cu atâta naturalețe, încât o acceptăm pur și simplu ca decor al dramei care se desfășoară.“ — Washington Post

„O saga de familie care te captivează de la prima scenă.“ — The Times

„Un roman sortit să devină un clasic.“ — Daily Mail

„Un roman luminos, profund, când amuzant, când trist, în care fiecare pagină e îmbibată de viață și experiență. Joanna Quinn este unul dintre acei scriitori care simt pulsul umanității.“ — Sunday Times

„Un captivant roman despre formare și tărie sufletească, care reunește tot ce are mai bun literatura clasică britanică.“ — Madame Figaro

Într-o clădire înconjurată de flori de nu-mă-uita, Gaustin, misteriosul personaj al romanului Refugiul timpului, deschide prima „clinică a trecutului", un loc unde bolnavii de Alzheimer să-și aline suferința. Camerele acestei clinici neobișnuite reproduc detalii din trecut care le îngăduie pacienților să retrăiască momente preferate din tinerețe, să recupereze scene demult pierdute datorită unor clipe care, cândva, le-au marcat viața. Asistentul lui Gaustin, vocea care-i spune povestea, e însărcinat să găsească recuzita acestui refugiu: obiecte din trecut, mobilă din anii 1960, nasturi din 1940 sau parfumuri uitate. Treptat, aura acestui adăpost crește, el începe să fie căutat și de oameni sănătoși, care încearcă să uite de prezent și să se retragă în scene din propria istorie, ba chiar națiuni întregi se îndreaptă către iluzia unor vremuri mai bune îngropate în straturile memoriei.

„Gheorghi Gospodinov este un scriitor unic... Nimeni altul nu poate armoniza în același text o idee stranie, o fantezie minunată și o scriitură fără cusur."- Olga Tokarczuk

„O terapie fără precedent care testează puterea de vindecare a nostalgiei, un roman provocator care-și merită locul alături de literatura lui Kafka." - Publishers Weekly

„Poate că în viața de zi cu zi amintirile nu ne apără de haos, dar orice e posibil în fantezia lui Gospodinov." - World Literature Today

„O carte în care timpul dispare și reapare în forme neașteptate. O satiră, dar și un roman înțelept și delicat." - The New Yorker

„Romanul meditativ al lui Gospodinov nu este atât o operă literară realistă, cât o alegorie pe marginea pericolelor explorării trecutului." - Kirkus Reviews

Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural, a fost tradus în peste 20 de limbi. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. Din opera lui, în colecția Anansi au apărut Fizica tristeții (2021) și Un roman natural (2022). În prezent trăiește la Sofia.

O singură masă poate să schimbe totul!

O poveste culinară pe care s-o savurezi.       O poveste cu fantome pe care s-o devorezi.       O poveste de dragoste pe care s-o apreciezi.

Tatăl lui Konstantin Duhovny a murit când el avea zece ani, iar de atunci este un om bântuit. Când descoperă că poate invoca spirite prin mâncarea pe care o gătește, decide să-și deschidă un restaurant inedit în New York, mânat de ambiția de a-i conecta pe cei vii cu cei dispăruți, pentru o ultimă experiență culinară, menită să le aline sufletele. Dar, pe măsură ce lucrurile încep să se complice, va putea Kostya să-și urmeze dorința până la capăt?

Un cocktail dulce-amărui de umor și emoție, Gustul unei amintiri este o odisee plină de imaginație, în care se împletesc mâncarea și iubirea, viața și pierderea ei, lucrurile care ne susțin, ne conectează și ne reamintesc cine suntem.

„O călătorie tulburător de evocatoare pe tărâmurile durerii, ale plăcerii și ale puterii mâncării.“ – NIGELLA LAWSON

„Extrem de spirituală și distractivă.“ - LEO VARDIASHVILI

„O carte extraordinară... Pentru gurmanzi, pentru îndrăgostiți, pentru cei cărora le place o doză de supranatural.“ - BOOKLIST

„Lavelle creează o intrigă întortocheată, plină de descrieri culinare apetisante și de fantome foarte flămânde... O variantă savuroasă a unui thriller supranatural.“ - KIRKUS REVIEWS

„Pregătiți-vă să vă treziți că ronțăiți ceva sau chiar că vă lingeți buzele în timp ce întoarceți aceste pagini... Un roman captivant, satisfăcător și delicat.“ - BOOKTRIB

DARIA LAVELLE este o scriitoare de ficțiune speculativă care s-a născut la Kiev, Ucraina, și a crescut în zona metropolitană New York. Deține diplome de la Princeton University și de la Sarah Lawrence College. Opera sa explorează teme legate de identitate și apartenență prin intermediul magiei și al supranaturalului. Povestirile ei au apărut în The Deadlands, Dread Machine și în alte publicații. Locuiește în New Jersey împreună cu soțul, copiii și câinele lor, care apreciază mâncarea bună aproape la fel de mult ca ea.

Roman nominalizat la International Booker Prize

Autoarea bestsellerului Sezonul Uraganelor 

Într-un complex rezidențial de lux, doi adolescenți se ascund de adulți și se îmbată. Franco Andrade, singuratic, supraponderal și dependent de pornografifie, fantazează obsesiv plănuind să-și seducă vecina – o femeie atractivă, căsătorită și mamă a doi copii –, în timp ce Polo visează să renunțe la slujba istovitoare de grădinar al complexului și să fugă de mama autoritară și din satul lor controlat de trafificanții de droguri. Confruntați cu o lume nedreaptă, violentă și plină de umilințe, Franco și Polo pun la cale un plan macabru și fără sens. Parădais explorează fragilitatea explozivă a societății mexicane – cu tendințele rasiste, intolerante și hiperviolente – și felul în care deformează caracterul celor mai vulnerabili dintre membrii ei.

„Fernanda Melchor are o voce puternică, nemiloasă, devastatoare, vocea cuiva care scrie cu furie și are puterea de a-și transmite ideile.“ - Samanta Schweblin

„Fernanda Melchor explorează în acest roman brutal violența și inechitatea socială și o face cu măiestrie tehnică uimitoare. Ea are un simț perfect al oralității și, când vine vorba de cruzime, etalează precizia unui neurochirurg. Parădais este o scurtă coborâre în iad.“ - Mariana Enríquez

„Romanul lui Melchor evocă povestirile lui Flannery O’Connor sau Scurtă istorie a șapte crime, de Marlon James. Impresionant.“ - The New York Times

„Cu o stăpânire abilă a resurselor tehnice ale romanului și o înțelegere extraordinară a forțelor iraționale care acționează în societate, cărțile Fernandei Melchor explorează o realitate impregnată de violență, rasism și sex... În lumea lui Melchor, nu există rezistență la violență, cu atât mai puțin ură față de ea. Tot ce poate face un romancier, pare să sugereze scriitoarea, e să arunce o privire atentă și nemiloasă asupra iadului pe care l-am creat.“ - Juan Gabriel Vásquez

Fernanda Melchor (n. 1982, Veracruz, Mexic) a absolvit jurnalismul la Universidad Veracruzana și din 2013 s-a dedicat exclusiv scrisului. Sezonul uraganelor a propulsat-o în anul 2017 în rândul celor mai buni tineri scriitori mexicani, aducându-i nenumărate premii și nominalizări internaționale în anii ce au urmat: Internationaler Literaturpreis 2019, Anna Seghers-Preis 2019, nominalizare la International Dublin Literary Award 2021 și la National Book Award for Translated Literature. Următorul ei roman, Parădais, a fost nominalizat în 2022 la International Booker Prize și este în curs de ecranizare. În 2024 i s-a decernat premiul Ryszard Kapuściński pentru volumul de reportaje Aquí no es Miami.

BESTSELLER INTERNAȚIONAL
ROMAN TRADUS ÎN 27 DE ȚĂRI

„Magistral!" André Clavel

„Un roman monumental despre problema răului. " The Guardian

Confiteor (în română: Mărturisesc). Adrià Ardevol se naște într-o lume lipsită de iubire și crește învățând să-și spioneze părinții, martor al pasiunii tatălui său pentru obiectele de anticariat, în special pentru o misterioasă și prețioasă vioară ce-și are propriul nume, dar și captiv al unui univers interior imaginar. Vioara devine un element central al romanului, dat fiind că istoria ei se confundă cu istoria Europei, de la flăcările Inchiziției și până la ultimele reverberații ale iadului concentraționar nazist. Scris sub forma unei confesiuni finale a unui geniu ce știe că urmează să-și piardă cea mai prețioasă posesiune, mintea, această capodoperă a literaturii europene încearcă imposibilul: să coboare la rădăcinile Răului și să se întoarcă de acolo nevătămată. O adevărată aventură estetică și intelectuală.

„În Confiteor, Jaume Cabré explorează câteva secole de barbarie, într-o adevărată simfonie a răului." L’Express

„Mă interesează felul în care memoria și puterea se reunesc în problema răului. Acestea sunt obsesiile mele, prezente peste tot în ceea ce scriu, la fel ca tema muzicii. Știu că la un moment dat una dintre obsesii va ieși la lumină. Nici nu vă imaginați cât de mulți bani economisesc scriind, în loc să merg psiholog." Jaume Cabré

„Catalanul Jaume Cabré a scris un roman-ocean în care se varsă atâtea fluvii pline de semnificație și de povești. " Clarín

„Atât de măreț și de ambițios: precum Corecții, al lui Franzen, Confiteor promite să devină unul dintre marile romane ale deceniului." El País 

Jaume Cabré (n. 1947) este absolvent de filologie catalană al Universității din Barcelona, scenarist, romancier și eseist. Este laureatul a numeroase premii internaționale și considerat unul dintre cei mai importanți scriitori catalani ai tuturor timpurilor. Recunoașterea literară i-a fost adusă de succesiunea de romane Senioria (1991), Umbra eunucului (1996) și Vocile lui Pamano (2004), însă adevăratul succes internațional l-a cunoscut doar după publicarea romanului Confiteor (2011), tradus în 27 de țări. Cel mai recent roman al său, Consumits pel foc, a apărut la începutul acestui an.

Prix Orange du Livre 2024

Am năzuit ca Imperiul să aibă un suveran drept. Am visat, iar Nero mi-a arătat deșertăciunea visului meu.

12 aprilie 65 d.Hr., în apropierea Romei. Soldați înarmați invadează vila lui Seneca, cu un ordin din partea împăratului: filosoful trebuie să se sinucidă. În aceste împrejurări, Seneca îi scrie o ultimă epistolă prietenului său Lucilius, retrăindu-și astfel cei din urmă ani ai vieții sale. Timp de cincisprezece ani, a fost preceptorul, consilierul, apoi prietenul celui care acum îi vrea moartea: împăratul Nero. Deoarece orele de dinaintea trecerii sale în neființă îi sunt numărate, Seneca poate în sfârșit să spună adevărul despre elevul său. Cel din urmă moment de introspecție, în care filosoful pune sub semnul întrebării realitatea puterii, dar se confruntă și cu propriile greșeli și compromisuri. Ultima după-amiază a lui Seneca povestește felul în care Seneca a devenit prizonierul unui ideal al Imperiului, al iluziilor sale și al unui tânăr imprevizibil a cărui adevărată natură a ieșit treptat la iveală. După Vincent asasinat și Un instant dans la vie de Léonard de Vinci, Marianne Jaeglé readuce la viață uimitoarea confruntare dintre un filosof îndrăgostit de virtute și un tânăr tiran necruțător.

„M-a încântat măiestria narativă a acestei odisei emoționante, stilul fin și cizelat al frazelor scurte și concise, un stil fragmentat care urmărește esențialul, împletind o succesiune de evenimente întrerupte de reflecții profunde și de sentimentele naratorului.“ - Actualitté

„Un roman inteligent și captivant, un frumos omagiu adus lui Seneca și filosofiei, o strălucită lecție de istorie. O întoarcere realistă și plină de viață în secolul I al erei noastre.“ - Domiclire

MARIANNE JAEGLÉ (n. 1967) este licențiată în literatură modernă. După o primă etapă profesională în cadrul Ministerului Educației Naționale, a fost redactor la mai multe edituri, după care s-a dedicat animării atelierelor de scriere. La început a fost formatoare în cadrul Atelierelor Élisabeth Bing, însă în 2018 s-a alăturat echipei AlephÉcriture. A debutat în 2005 cu volumul Histoire de Paris et des parisiens. În 2010 a publicat primul ei roman, Vous n’aurez qu’à fermer les yeux, urmat de Vincent asasinat (2016) și Un instant dans la vie de Léonard de Vinci (2021). Cel din urmă roman al ei, Ultima după-amiază a lui Seneca, a primit prestigiosul Prix Orange du Livre 2024.

De la autoarea bestsellerului Clitemnestra

În decursul secolelor, Babilonia a devenit întruchiparea plăcerii, a excesului și a puterii depravate care conduc Asiria antică. În această lume, trebuie să ucizi ca să fii rege. Sau, în cazul Semiramidei, o orfană crescută la marginea unui imperiu, regină. Nimic din educația Semiramidei nu i-ar fi putut prezice moștenirea. Dar, când îl întâlnește pe un tânăr reprezentant al noului rege asirian, o profeție i se dezvăluie, o profeție ce o plasează în centrul unei lumi brutale și în inimile a doi bărbați, dintre care unul se întâmplă să fie rege.

La curtea regală plină de vipere, Semiramida se trezește prinsă în plasa politicii și a cruzimii. În loc să se resemneze, ea se antrenează în război și diplomație. Și, cu fiecare mișcare, urcă în rang, implicată într-un joc al puterii, dorinței, iubirii și trădării, până când ajunge în singura poziție care-i asigură protecția. În cel de-al doilea roman al său, Costanza Casati împletește cu măiestrie mitul și istoria pentru a-i da cuvântul lui Semiramidei, singura femeie care a condus Imperiul Asirian, urmărindu-i ascensiunea către un tron pe care nimeni nu i-l promisese.

„Uluitor! Una dintre cele mai vii și mai puternice lucrări de ficțiune istorică pe care le-am citit vreodată. Am fost complet captivată de acest roman.“ - Elodie Harper

„Casati relatează ascensiunea necruțătoare a reginei asiriene Semiramis într-o saga magistrală... Indiferent de câtă cruzime dă dovadă Semiramida, Casati nu pierde niciodată din vedere ceea ce o împinge pe eroină să ajungă la un statut care să-i permită să nu asculte de nimeni. Admiratorii romanelor lui Robert Graves despre Claudius vor fi fascinați.“ - Publishers Weekly

„Bazată pe legenda unei regine războinice din Orientul Mijlociu, epopeea lui Casati încorporează brutalitatea epocii, dar și bogăția sa culturală.“ - The Washington Post

Costanza Casati s-a născut în 1995, în Texas. A urmat cursurile unui liceu de limbi clasice din Italia, unde a studiat limba și literatura greacă veche în cadrul unuia dintre cele mai riguroase programe școlare din țară. Este absolventă a prestigiosului masterat de scriere creativă al Universității Warwick din Marea Britanie și în prezent lucrează ca jurnalistă și scenaristă freelance. Romanul ei de debut, Clytemnestra (Clitemnestra, Editura Trei, 2023), s-a vândut în 20 de țări, a câștigat Glass Bell Award și a fost nominalizat la categoria „Cel mai bun roman fantasy“ în cadrul Goodreads Choice Awards.

A-reum are doar 17 ani, dar arată ca un bătrân de 80. Chiar dacă e nevoit să stea aproape numai în casă din pricina unei boli rare care îl face să îmbătrânească accelerat, își trăiește viața din plin prin intermediul poveștilor spuse de părinții săi, prin conversațiile cu Jang, vecinul de șaizeci de ani și cel mai bun prieten al lui, și prin cărțile care îl poartă prin locuri unde nu ar putea ajunge niciodată. De câteva luni, adună laolaltă poveștile adesea înfrumusețate ale părinților săi despre familie și copilăria sa, plănuind să le ofere acestora o carte chiar de ziua lui de naștere – un ultim cadou care să ducă mai departe povestea de iubire a celor doi. Când ziua în care va împlini 18 ani e aproape, A-reum e nevoit să se interneze în secția de îngrijiri de lungă durată a spitalului din oraș, unde rutina sa zilnică se schimbă brusc. În viața sa apare o nouă prietenă, care ar putea fi mai mult – sau mai puțin – de atât, iar semnele că părinții săi iubitori îi ascund ceva sunt tot mai dese. Acestora li se adaugă provocările date de pierderea vederii și de sentimentul tot mai acut de izolare față de lumea din afară. Dar A-reum le întâmpină pe toate cu curaj și, sprijinit de cei din jur, descoperă bucuria chiar și în cele mai întunecate momente. Împletind trecutul și prezentul unei familii unite, romanul surprinde întreaga gamă de emoții umane, fericire și tristețe, durere și alinare, goliciune și sens, explorând cu măiestrie puterea empatiei.

Sonia Nasir, o actriță în vârstă de 38 de ani care locuiește la Londra, trece printr-o criză personală și profesională. După mai bine de un deceniu de absență, în 2017 se întoarce la Haifa, orașul natal al tatălui ei, ca să-și viziteze sora mai mare, pe Haneen. Simțindu-se pierdută și deziluzionată, Sonia speră că această călătorie ar putea fi ocazia perfectă pentru a reînnoda relația cu sora ei, dar și cu propriul trecut. Odată ajunsă în țara de origine, se apropie de o prietenă a lui Haneen, carismatica regizoare Mariam Mansour, care pregătește punerea în scenă a unui Hamlet grandios în Cisiordania. Gândit de Mariam ca o alegorie despre cauza palestiniană, textul lui Shakespeare este dezbătut îndelung de actori în timpul pregătirilor pentru spectacol. Deși inițial are rezerve față de această abordare, Sonia, care acceptă să joace rolul lui Gertrude, ajunge să rezoneze cu viziunea regizoarei, găsind, pe durata repetițiilor, din ce în ce mai multe legături de adâncime între piesă și lupta pentru eliberare a palestinienilor.

„Deși acțiunea se desfășoară în prezent, Intră Stafia este un roman impregnat de trecutul Palestinei – și bântuit de cel al Soniei. Isabella Hammad, autoare al cărei stil este în același timp delicat și precis, împletește cele două trecuturi cu grijă, oferindu-i Soniei tot atâtea stafii personale cât cele istorice. Într-adevăr, pare să ne transmită cartea, nicio conexiune autentică – fie ea politică sau personală – nu se poate realiza până când nu ies la iveală stafiile tuturor. Arta este, în ultimă instanță, un instrument eficient de a le scoate la lumină.” (The New York Times Book Review)

„Explorând teme precum diaspora, strămutarea și căutarea identității, Hammad construiește o lume cu o țesătură complexă și plină de emoție. O poveste tulburătoare despre reziliență și nevoia de a aparține unei comunități.” (Juriul Aspen Words Literary Prize)

„Sunt atât de multe lucruri de spus despre această carte: minunat scrisă, emoționantă și totodată incisivă, profundă și, mai presus de toate, provocatoare. Îl provoacă pe cititor să răspundă la problema cu care se confruntă personajele romanului: cum trăiești sub ocupație păstrându-ți demnitatea și umanitatea? Hammad răspunde la această întrebare purtându-ne în inimile și mințile personajelor și, prin ele, în inima și mintea Palestinei.” (Azar Nafisi)

Într-o seară de la sfârşitul verii anului 1929, scriitorul şi juristul Jitzhak Josef de Vriendt este împuşcat în Ierusalim. O crimă şocantă şi neaşteptată. Oare ucigaşul vine dinspre familia tânărului arab Saud, pentru de Vriendt mai mult decât un elev? Sau, nu cumva, el fusese manipulat de cercurile sioniste radicale, tratându-i pe politicienii deschişi către compromisul cu arabii drept trădători ai cauzei naţionale? Căpitanul Irmin, şeful Serviciului Secret al administraţiei britanice din Palestina, prieten cu de Vriendt şi cunoscător al spiritului său liber, ţine cu tot dinadinsul să-l pedepsească pe ucigaş, oricine ar fi el. Investigaţiile sale îl confruntă cu explozia violentă a rivalităţilor politice şi religioase dintre evreii, arabii şi creştinii trăitori în Palestina, pe fundalul peisajului copleşitor şi al tradiţiei istorice care se întinde pe mai bine de trei mii de ani. Considerat primul roman istoric despre conflictul din Orientul Mijlociu, De Vriendt se întoarce acasă porneşte de la un eveniment real. Deopotrivă naraţiune poliţistă, reconstituire documentară şi poveste de dragoste, romanul este scris în maniera iscoditoare, dar nu mai puţin elegantă care l-a consacrat pe Arnold Zweig.

„Romanul despre Palestina al lui Arnold Zweig este o proză realmente captivantă și sclipitoare.” (Frankfurter Rundschau)

„O carte foarte incomodă, iar contradicţiile pe care le scoate la iveală sînt astăzi nu mai puțin actuale.” (Die Zeit)

„Să citeşti cartea lui Arnold Zweig e o idee extraordinară, întrucît constituie o revelaţie literară superb scrisă. Această nouă ediţie vine exact la timp.” (WDR 5)

„Personajul de Vriendt (nume curent în Olanda, ca substantiv comun înseamnă «prieten») a fost conceput de Arnold Zweig pentru a ilustra figura Antagonicului (Gegenspieler), a celui care refuză înregimentarea, care contrariază şi contrazice, care este «altfel», altfel în spirit şi în corporalitate, altfel decât i-o impun legile dictate de însuşi Dumnezeu, legi ce le apără însă cu străşnicie dintr-un impuls al refuzului integrării într-o majoritate afirmativă, căreia îi preferă marginalizarea şi exilul interior.” (Andrei Corbea)

Din multe puncte de vedere, gesturile unui brutar amintesc de cele ale unui dansator: rotirea mâinilor, balansul șoldurilor, frământarea ritmată a aluatului...

Sofie, angajată temporar la brutăria din sat, este fascinată de felul în care Giacomo coregrafiază pregătirea pâinii sale. Treptat, spre marea ei surpriză, fosta prim-balerină a cărei carieră a fost întreruptă începe să intuiască faptul că mica brutărie ar putea fi mai mult decât un simplu loc de muncă.

Pentru că acolo, printre cuptoare și pe ritmurile cântecelor lui Giacomo, ea descoperă înțelepciunea unui om simplu, bucuria lucrurilor mărunte și curajul de a o primi în viața ei pe noua Sofie care prinde contur.

Cu tandrețe și poezie, Carsten Henn spune povestea unui suflet renăscut, care înflorește asemenea unei pâini frământate cu iubire.

„Sofie se trezi înaintea piuitului enervant al deșteptătorului.

În mod normal, se dădea jos din pat imediat ce deschidea ochii.

Însă acum alese să nu facă nimic. Odată ce înveți să faci asta, nu te mai poți opri. «Când nu faci nimic», gândi ea, «lași lumii timp să ajungă la tine și nu o sperii cu mișcări bruște. Lumea este mai sfioasă decât se crede.»

Privi spre fereastră. Prin crăpăturile jaluzelelor care nu se închideau perfect intra puțină lumină galbenă de la stâlpul din stradă. Se gândi la brutăria foarte luminoasă, la satul care se trezea acum. Giacomo Botura frământa probabil un aluat, fără grabă, însă foarte concentrat, aluat din care modela pâini și chifle cu dimensiuni precise, fără să aibă nevoie de cântar. Mâinile lui știau să cântărească perfect.

Asta era viața lui, dar nu și a ei.

Imediat ce gândi asta, se ivi din nou întrebarea care o preocupa de mai multe luni: care era viața ei?

Nu observă cum trece timpul. Rămase pur și simplu întinsă în pat, privind în gol. Primele raze de soare luminară locurile goale de pe peretele dormitorului unde atârnaseră cândva fotografiile cu ea dansând. Și le amintea încă precis pe toate.“ Brutăria cu povești, Carsten Henn

CARSTEN HENN este prezentator de radio, critic gastronomic și vinicol și a publicat mai multe romane de succes. Locuiește în Germania.

La jumătatea vieții, un artist începe să picteze cu susul în jos. La Paris, o femeie este atacată de un necunoscut pe stradă. O mamă moare. Un bărbat cade de la balconul unui muzeu și-și pierde viața. Niște cupluri caută evadarea în ținuturi îndepărtate. Parada, noul roman al uneia dintre cele mai particulare voci contemporane, pune în mișcare un carusel de vieți. Trece valvârtej peste limitele identității, personajelor și intrigii pentru a spune o poveste adevărată – despre artă, familie, moralitate, gen și modul în care ne alcătuim pe noi înșine. Un roman deschizător de drumuri despre artă, feminitate și violență, din partea autoarei capodoperelor Schiță, Tranziție, Excelență.

„Cusk reușește un lucru rar: o ficțiune cu un substrat filosofic profund – tratând o temă extrem de ambițioasă precum modul de a trăi în relație cu ceilalți –, în care ideile sunt întrețesute atât de firesc în cotidian, încât cititorul poate alege dacă să le remarce sau nu.“ The New York Times Book Review

„Fascinant. Cel mai convingător, radical și impresionant roman al lui Cusk de până acum.“ The Conversation

„O reușită excepțională, descumpănitoare și plină de forță.“ Observer

„În noul său roman, Parada, Cusk continuă să radiografieze condiția feminității și maternității contemporane. Cartea este sinceră și profundă, cu o proză catifelată, suculentă și elegantă.“ Independent

„Cusk se pricepe atât de bine să distileze condiția umană în cuvinte, încât unele observații de-ale ei au profunzimea celor ale marilor filosofi.“ Independent on Sunday

„Cusk aduce ficțiunea la rădăcinile ei... Țelul său... este să instituie un limbaj fantastic și o viziune asupra lumii care îi aparțin în exclusivitate.“ Washington Post

„Cusk este o scriitoare de o inteligență care se avântă spre cer.“ New Statesman

„Ceea ce te face să întorci paginile febril este precizia violentă a stilului ei.“ Metro

„Noua carte a lui Cusk refuză compromisul, fiind absolut necesară în climatul cultural turbulent al zilelor noastre.“ Sunday Independent

„Din nou, Cusk face dovada măiestriei sale literare. Capacitatea ei extraordinară de a îmbina perspectiva filosofică și observațiile de zi cu zi fac din Parada o completare de prima mână a operei sale ilustre.“ Glamour

„Un roman deosebit de complex, în care identitatea se dizolvă... Exigent, pătrunzător... îndrăzneț, tulburător.“ Irish Times

RACHEL CUSK este autoarea romanului Locul secund (Second Place, Prix Femina étranger), a trilogiei alcătuite din Schiță (Outline), Tranziție (Transit), Excelență (Kudos), a volumelor de memorii A Life’s Work și Aftermath și a altor cărți de ficțiune și nonficțiune, cea mai recentă apariție fiind Parada (Parade, Goldsmiths Prize, 2024). A fost desemnată Guggenheim Fellow, a primit în 2024 Premiul Malaparte și i s-a decernat titlul de Chevalier de l’ordre des arts et des lettres. Locuiește la Paris.

TREI GENERAȚII – DESTINUL UNEI FAMILII SIRIENE DESPĂRȚITE DE REVOLUȚIE ȘI RĂZBOI

Siria, 1995. Micul Aïssa merge în fiecare dimineață la școală, dezgustat de propaganda cu care sunt îndoctrinați elevii. Dar seara, se alătură unui grup de tineri instruiți de un șeic avangardist, care îi învață în secret noțiuni despre libertate, drepturile omului și democrație. Șaisprezece ani mai târziu, Aïssa orchestrează împreună cu același grup revolta care duce la revoluția siriană. În pericol de moarte și obligat să fugă din țara sa, se refugiază în Franța, purtând o povară grea.

Liban, în prezent. Exilată împreună cu familia sa din Siria natală, Nermine, în vârstă de doisprezece ani, are un singur gând: să spargă lanțurile care guvernează societatea conservatoare din care provine. Revolta care clocotește în ea se datorează în mare măsură circumstanțelor speciale ale nașterii sale și absenței unui tată pe care nu l-a cunoscut. Într-o zi, ea vede un mesaj misterios pe telefonul mobil al mamei sale, iar Nermine, la fel de încăpățânată și înverșunată ca unchiul ei Aïssa, este gata să facă orice pentru a descoperi secretul care macină familia ei de ani de zile.

„Un roman emoționant despre dragoste și furie, cu acțiunea plasată în inima revoluției siriene.“ Delphine Minoui

„Cutremurător!“ Version Fémina

„Fulla își luă prin surprindere apropiații și, cu lacrimi în ochi, îi strânse mâna lui Zeinab.

– Protestăm împreună ca să schimbăm această țară, indiferent că suntem sunniți sau alauiți, bărbați sau femei, îi spuse zâmbind, iar iubita fratelui ei îi strânse mâna în semn de recunoștință.

După aceea, cortegiul se puse în mișcare. Fulla se simțea electrizată. Vocea ei, înghețată de atâția ani, se dezmorțea cu fiecare cuvânt. Striga din ce în ce mai tare: «Libertate! Libertate!» Soldații care se vedeau la distanță nu o mai speriau. Protesta pentru ea, dar și pentru copilul pe care îl purta în pântece, ca să-i ofere un viitor mai bun. Înțelese în sfârșit fraza pe care Aïssa o tot repeta: «Ei luptă contra noastră cu tancuri, arma noastră este cuvântul».

Căldura începea să se facă resimțită. Aïssa făcu semn mulțimii să scoată sticlele de apă, așa cum o cerea scenariul. Când ajunseră în dreptul militarilor, tânărul își lăsă sticla pe jos, imitat de sute de persoane.

– Luați și beți, strigă el în direcția forțelor de ordine.

– Ca să vedeți că suntem pașnici, îl completă Fulla, încurajată de zâmbetul radios pe care îl afișa fratele ei.

Mulțimea ridică în aer brațe întregi de trandafiri, culeși de prin grădini. Cu cât se înălțau mai sus florile, cu atât erau mai vesele femeile, îmbătate de frumusețea momentului.“ Livada din Damasc, Camille Neveux

CAMILLE NEVEUX a fost mult timp reporteră în cadrul departamentului de știri externe de la Journal du Dimanche, specializată în lumea arabă și Orientul Mijlociu, unde a realizat numeroase reportaje și anchete. Absolventă a Institutului de Studii Politice din Strasbourg și a Centrului de Formare a Jurnaliștilor, este de asemenea licențiată în limba și literatura arabă la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale (Inalco). Locuiește la Paris împreună cu soțul ei, originar din Daraya, Siria, și cei trei copii ai lor. Livada din Damasc (Le verger de Damas) este primul său roman.

În același timp confesiune, jurnal intim curajos și reflecție profundă asupra condiției umane și feminine, O moarte foarte ușoară, pe care Sartre o considera cea mai bună scriere a lui Simone de Beauvoir, consemnează minuțios declinul brusc și neașteptat al mamei autoarei, al cărei portret cu lumini și umbre devine o efigie a demnității pe drumul către deznodământul inexorabil. Metafizică și mundană, tandră și necruțătoare, revoltată și împăcată, privirea fiicei descoperă în sfârșit, în clipa despărțirii, ființa complexă a mamei.

Internată cu o fractură de col femural, mama lui Simone de Beauvoir primește, după acest prim diagnostic, vag îngrijorător, altul, implacabil, care o condamnă la agonie. Cu o precizie chirurgicală care nu exclude o imensă sensibilitate, fiica descrie declinul și neputința mamei, meandrele reacțiilor acesteia în fața bolii, pendularea între curaj și teroare, demnitatea păstrată în ciuda suferinței. Dar și solidaritatea dintre autoare și sora ei, devotamentul, tandrețea și compasiunea față de mama pe care abia acum o descoperă în întreaga ei vulnerabilitate.

Acesta este, de fapt, și un moment de reflecție și de reconsiderare a relației conflictuale cu mama, căreia Simone de Beauvoir îi reproșase constant moralitatea burgheză și religiozitatea, în timp ce ea, la rândul ei, era blamată de mamă pentru libertinaj și ateism, defecte care îi diminuau incontestabila valoare intelectuală. În aceste clipe în care sunt permanent alături, între ele survine o înțelegere profundă, iar armistițiul lor lasă loc păcii depline.

„În paginile acestea o vedem pe Simone de Beauvoir în ipostaza cea mai intimă, cea mai spontană, cea mai nealterată de filozofie... O carte frumoasă, sinceră și sensibilă.“ — Le Monde

„O carte de o mare forță emoțională, abordând probleme care ne frământă dintotdeauna: suferința fizică, tratamentul agresiv, raportul cu corpul, eutanasia, vinovăția celor apropiați, dilema spunerii adevărului... Într-un stil dezbrăcat de podoabe, Simone de Beauvoir observă cum se produce iremediabilul, consemnează fără tabu desfășurarea evenimentelor, analizează întreaga paletă de emoții și sentimente care o copleșesc.“ — France Info

O satiră necruțătoare

„În zilele acelea, istoria mișcării muncitorești era privită ca un fel de pornografie, iar în ziua de azi lucrurile nu s-au schimbat, dimpotrivă.”

Walter F. Starbuck este eliberat din închisoare după ce și-a ispășit implicarea lui – de altfel caraghios de marginală – în scandalul Watergate.

Înainte de asta, Strabuck, fiul unor imigranți din Europa de Est, trăise o versiune aproape ideală, deși lacunară a visului american: reușise să studieze la Harvard și să obțină o slujbă la Casa Albă. Dar iată că, odată eliberat, prins între un capitalism absurd și un socialism perdant, îi e complet neclar ce o să se aleagă de viața lui.

Asta până începe să reîntâlnească vechi cunoștințe și să rememoreze vechi amintiri, iar lucrurile iau o turnură neașteptată.

Atingând subiecte ca istoria mișcării muncitorești americane, cu ciocnirile ei sângeroase dintre greviști și patronii puternic susținuți de instituțiile statului, și abandonându-și predilecția pentru science-fiction în favoarea unei abordări mai realiste, lui Vonnegul îi reușește în Pușcăriașul o satiră social intransigentă.

Publicată în 1964, la trei ani de la moartea autorului, Sărbătoarea continuă a devenit repede o carte-cult. Hemingway îşi povesteşte aici anii petrecuţi ca tânăr jurnalist şi scriitor expatriat în Franţa interbelică. Cu nostalgie şi căldură, cu mult umor, dar şi cu uriaşa poftă de a povesti care-l caracteriza, el ne poartă pe străzile Parisului, prin barurile, cafenelele şi hotelurile care există şi astăzi – şi care au ajuns celebre tocmai pentru că le frecventau starurile culturale ale epocii, de la James Joyce, Wyndham Lewis, Zelda şi F. Scott Fitzgerald, Ezra Pound, Gertrude Stein şi până la Jules Pascin, Ford Madox Ford şi Alice B. Toklas –, rememorând vremurile în care, sărac şi scriind pe unde apuca, şi-a descoperit vocaţia.

Galben de Crome este o satiră socială rafinată, de un umor subtil, care ridiculizează modele şi snobismul „lumii bune” britanice, cu toanele, preţiozitatea şi superficialitatea ei. Tânărul poet Denis Stone soseşte într-o vizită la conacul Crome, unde întâlneşte o întreagă societate venită să se destindă. Romanul explorează astfel o reţea de relaţii sociale din cele mai diverse. Henry Wimbush, proprietarul domeniului Crome, un aristocrat bonom şi rupt de realitate, scrie o istorie a familiei. Soţia acestuia, Priscilla, pariază maniacal la curse şi meciuri de fotbal pe baza horoscoapelor. Mary Bracegirdle e obsedată de „reprimările” sexuale şi cade în plasa unui cuceritor de profesie. Domnul Scogan, un mizantrop ratat şi cinic, îşi expune tuturor teoriile despre omenire. Denis însuşi, îndrăgostit fără speranţă de tânăra Anne, compune în minte versuri care să-i definească stările, dar amână mereu orice decizie. Întreaga lume descrisă de prozatorul britanic are un aer mecanic şi ridicol, fără a fi lipsită de umanitate, iar ironia şi şarja comică sunt omniprezente.

Phyl, o absolventă de litere, revine acasă la părinții ei, dar în scurt timp începe să se simtă frustrată de orizontul îngust al vieții englezești de la țară. Cât despre visurile ei de a deveni scriitoare, acestea nu par să se concretizeze. Însă descoperirea întâmplătoare a unui romancier uitat din anii 1980 o face să treacă la treabă, la fel ca și vizita unui vechi prieten de familie, Christopher, mai ales când acesta îi mărturisește că investighează o chestiune care i-ar putea pune viața în pericol. Christopher a urmărit carierele unor foști studenți de la Cambridge din anii 1980, în prezent membri ai unui think-tank care a împins ușor-ușor guvernul britanic spre extremism. Iar ei se văd acum într-o poziție în care și-ar putea pune ideile în practică. În timp ce Marea Britanie se află sub conducerea unui prim-ministru al cărui mandat va dura doar șapte săptămâni, firul investigației lui Christopher îl duce la o conferință din Cotswolds. Când acesta este ucis, Phyl începe să se întrebe dacă nu cumva realitatea se amestecă cu romanul pe care încearcă să-l scrie. Oare explicația rezidă în politica actuală sau într-o enigmă literară veche de aproape patru decenii? Pendulând între diferite epoci și genuri literare, Martorul inocenței mele reinventează thrillerul, romanul cu subiecte din viața universitară și literatura de autoficțiune, totul purtând amprenta bine-cunoscută a umorului lui Jonathan Coe.

Când Benjamin Glass, în vârstă de 18 ani, merge să vadă o balenă moartă adusă de valuri pe plajă, întâlnește un câine necunoscut care îl urmează acasă, la rulota sa. Benjamin nu este echipat să aibă grijă de un câine – are o frică cronică de germeni și locuiește în prezent singur, în timp ce bunica sa este internată în spital.

Dar când un șofer de livrare îl recunoaște pe câine ca fiind Mărețul Gary, cel mai rapid ogar din țară, și îi povestește lui Benjamin despre stăpânii săi neplăcuți, Benjamin este forțat să aibă încredere în străinul de la ușa lui și să conceapă un plan pentru a-l ține pe Gary în siguranță. Pe măsură ce Benjamin se atașează tot mai mult de câine, devine clar că încrederea sa în șoferul de livrare ar fi putut fi nepotrivită. Va trebui să-și părăsească zona de confort, să-și asume riscuri neigienice, să se intersecteze cu bărbați periculoși și puternici și să se confrunte cu cele mai mari temeri dacă are vreo speranță să protejeze ceea ce iubește cel mai mult.

Windsor, 1940. Pentru a dejuca un complot suspect, vieneza Sophie Klein este trimisă în misiune secretă la Biblioteca Regală din Castelul Windsor, unde locuiesc prințesele Elisabeta și Margaret. Dar lucrurile capătă o întorsătură neașteptată, și Sophie trebuie să sacrifice totul pentru a o salva pe viitoarea regină a Angliei...

Philadelphia, în prezent. Răsfoind vechi documente ale bunicii sale, tânăra Lacey Jones găsește o scrisoare misterioasă, cu blazonul Castelului Windsor. Dar ce legătură a avut familia ei cu inima monarhiei britanice? Astfel începe o călătorie care o va duce pe Lacey în cel mai vechi castel locuit din lume, unde trecutul are puterea de a-i schimba  viața pentru totdeauna...

O ficțiune de excepție pentru cei cărora le place să citească romane istorice cu două planuri temporale și cu acțiune care se petrece în Al Doilea Război Mondial, casa Windsor.

„O bombă cu ceas plină de intrigi, învăluită în descrieri sobre, dar pline de substanță ale Blitzkriegului. O redare literară a începutului de război de neuitat.”  - Mandy Robotham, autoare de bestsellere internaționale

„Bibliotecara de la Castelul Windsor este un alt roman istoric remarcabil al lui Daisy Wood și mi-a plăcut la fel de mult ca Librăria uitată din Paris! O istorie incredibilă, în care apar prințesele Elisabeta și Margaret la vârste fragede. Dincolo de intriga de spionaj care m-a ținut cu sufletul la gură, am fost fascinată de atmosfera Castelului Windsor la începutul războiului, dar și de lumea misterioasă a Bibliotecii Regale și a meseriei de bibliotecar.” - Recenzie Goodreads

„Una dintre cărțile pe care nu le poți lăsa din mână și de la care nu îți poți lua gândul. O lectură obligatorie.”  - Recenzie NetGalley

„Povestea este minunat de captivantă. Relatată pe două planuri temporale, ea se concentrează asupra unei familii destrămate de cel de-al Doilea Război Mondial și asupra impactului pe care l-a avut acesta la mulți ani după încheierea sa.” - Recenzie Goodreads

„M-a fascinat de la început până la sfârșit. O recomand cu căldură.”  - Recenzie NetGalley

„O poveste extraordinară, plină de speranță și în același timp sfâșietoare. Scrisă magistral!”  - Recenzie NetGalley

„O carte cu adevărat captivantă. Dacă vă plac romanele istorice, acesta îndeplinește toate criteriile. Cinci stele din cinci!”  - Recenzie NetGalley

„Îmi plac foarte mult poveștile istorice cu două planuri temporale, iar aceasta reușește perfect să surprindă emoțiile personajelor și să te transporte înapoi în timp. Mi-a plăcut să o urmăresc pe Sophie și experiențele ei din Londra, în special interacțiunile cu familia regală.” - Recenzie Amazon

Ediție aniversară la 30 de ani de la apariție - „Lumea Sofiei”, cu subtitlul ”roman despre istoria filosofiei” a devenit instantaneu un bestseller internațional, tradus în 60 de limbi și vândut în zeci de milioane de exemplare.

Într-o succesiune de oglinzi creatoare de iluzii nesfârşite, Sofiei, protagonista celui mai cunoscut roman al norvegianului Jostein Gaarder, îi este povestită, treptat, întreaga filosofie a culturii occidentale. Dacă filosofia sau literatura însăşi este pretextul acestei cărţi cititorul va afla pe cont propriu. El va face cunoștință, încă de la început, cu amestecul dintre fantezie şi marile întrebări ale omenirii. Pentru că nu găsise în biblioteci sau librării nicio carte în care tinerilor să li se ofere o formă accesibilă a marilor idei, scriitorul norvegian pune în scenă o poveste şi imaginează un personaj inventiv şi curios. Jocurile duble sunt specialitatea lui Gaarder: Sofia va fi pusă în oglindă de Hilde, destinatara reală a cursurilor, profesorii îşi vor schimba identităţile, iar întrebările nu vor putea primi niciodată răspunsuri unice. Aventura cunoaşterii va începe de la filosofii greci, va trece prin zorii creştinismului, prin medievalitatea europeană, va ajunge la Renaştere, Iluminism, Romantism şi până la sistemele de gândire ale secolului al XX-lea. Fără a fi o simplă carte de popularizare, Lumea Sofiei  este o introducere în filosofia occidentală, deschizând apetitul cititorului pentru cunoaştere şi meditaţie asupra întrebărilor esenţiale. Căci, aşa cum Hilde e Sofia, aceasta nu e nimeni altcineva decât imaginea cititorului însuşi.

„De la stânga la dreapta, o puteți vedea pe Angélique care, Dumnezeu știe, nu avea nimic angelic în ființa ei, pe Morgane, care azi ar fi calificată ca «un mare potențial», pe Jasmine, numită cu milă «fiica menajerei» în ziare și în rapoartele poliției, și pe Sarah Leroy. Dacă nu v-ați petrecut ultimii douăzeci de ani hibernând într-un iglu în Groenlanda, este cu totul inutil să v-o prezint pe Sarah Leroy."

Dispariția Sarei Leroy, în vârstă de cincisprezece ani, a dat peste cap viața locuitorilor din orășelul Bouville-sur-Mer și a șocat întreaga Franță. În fiecare casă, în fiecare bar, oamenii aveau propriile teorii, făcând presupuneri despre ce i se întâmplase cu adevărat. Dar cei care știau au tăcut.

Douăzeci de ani mai târziu, cineva dezvăluie în sfârsit adevărul. Pentru că nu este doar povestea Sarei Leroy, ci și cea a lui Angélique, Jasmine și Morgane. O poveste despre primele dăți și despre cele mai grele secrete.

Cu finețe și un adevărat simț al suspansului, Marie Vareille dezvăluie mecanismele interne ale prieteniei dintre femei într-un roman captivant și emoționant despre maturizare.

O poveste epică despre dragoste, război și salvare, care are ca fundal mișcarea pentru independență din Coreea, urmărind destinul unei tinere fete vândute unei școli de curtezane și al fiului sărac al unui vânător.

În 1917, în munții înzăpeziți ai Coreei ocupate, un vânător local sărac, aflat în pragul foametei, salvează un tânăr ofițer japonez de un tigru care îl atacă. Într-o clipită, destinele lor se leagă - și din această întâlnire se naște o saga care se întinde pe o jumătate de secol.

Jade are doar zece ani atunci când este vândută de familia ei in Phenian, la școala de curtezane a domnișoarei Silver, un act disperat care o va face să trăiască pe treapta cea mai de jos a societății. Când întâlnește un băiat orfan pe nume JungHo, care își câstigă existenta cerșind pe străzile din Seul, cei doi leagă o prietenie profundă. Mai târziu, Jungho se implică în lupta revoluționară pentru independență, iar Jade devine o artistă care întrevede prilejul de a-și câștiga libertatea. Însă vine momentul când Jade trebuie să decidă dacă va risca totul pentru cel care ar face același lucru pentru ea.

De la încăperile parfumate ale unei școli de curtezane din Phenian până la cafenelele pline de farmec ale unui Seul în curs de modernizare și pădurile boreale din Manciuria, personajele de neuitat ale Juheei Kim își croiesc propriile destine. Captivant și scris într-un stil elegant, romanul Precum tigrii pe zăpadă dezvăluie o lume în care prietenii devin dușmani, dușmanii devin salvatori, eroii sunt persecutați, iar Răul ia multe forme.

Nouă femei foarte diferite, care nu s-au mai întâlnit niciodată, își împărtășesc poveștile. Natasha, terapeuta lor, a decis să le aducă împreună, convinsă că rănile încep și se vindece atunci când lanțurile tăcerii sunt rupte.

Indiferent de originea sau clasa socială, vârsta sau profesia lor, toate poartă pe umeri greutatea fricii, a singurätãtii, a dorintei si a nesigurantei. Uneori confruntate cu un trecut pe care nu il pot lăsa în urmă; alteori, confruntate cu un prezent care nu este ceea ce si-ar fi dorit sau cu un viitor care le înspăimântă. Mame, fiice, sotii, văduve, iubite: ghidate de Natasha, protagonistele acceptã provocarea de a-si întelege si reinventa viata.

Un roman care te surprinde, te emoționeazã și te ține în suspans: o privire revelatoare și curajoasã asupra relațiilor umane în lumea de astăzi.

MARCELA SERRANO s-a născut în Santiago de Chile, în 1951. Este licentiatà in gravură la Universitatea Catolică si, între 1967 si 1983, a lucrat în diverse domenii ale artelor vizuale.

Romanele sale au fost publicate cu mare succes În America Latină si Europa, au fost traduse in diferite limbi, iar multe au fost adaptate pentru film. Operele sale se caracterizeazã prin analiza problemelor femeilor si a dezbaterilor politice. Considerată de critici ca fiind una dintre cele mai interesante voci din America Latină, Marcela Serrano abordează constant dificultățile întâmpinate de femeile de astăzi.

„Intensa proză poetică a lui Han Kang aduce în prim-plan traumele istorice și revelează fragilitatea vieții omenești.“ — Motivația juriului Nobel pentru Literatură, 2024

Cel mai recent roman semnat de Han Kang, un adevărat imn al prieteniei și un elogiu adus imaginației, dar mai ales un recurs zguduitor la persistența memoriei, Nu ne despărțim a primit în Coreea de Sud premiile literare Daesan și Kim Man-jung în 2022, iar în Franța, Prix Médicis Étranger în 2023 și Prix Émile Guimet de Littérature Asiatique în 2024.

Un imens cimitir la malul mării. Mii de trunchiuri de copaci, negri și goi ca pietrele funerare, acoperiți de zăpadă, și fluxul care crește, amenințând să înghită totul și să măture osemintele. Acest vis o bântuie pe Gyeongha de ani, dar un mesaj neașteptat o va smulge din izolarea voluntară și va întrerupe coșmarul: Inseon, prietena ei internată în spital, o roagă să meargă pe insula Jeju pentru a-i salva papagalul. Este începutul unei coborâri în infern, în abisul unuia dintre cele mai cumplite masacre pe care le-a cunoscut Coreea: treizeci de mii de civili uciși și mulți alții închiși și torturați la sfârșitul anilor 1940. O rană care nu s-a vindecat și care continuă să pulseze dureros în viața celor două prietene, reflectând chinurile prin care a trecut mama lui Inseon. Han Kang redă această pagină întunecată a istoriei construind magistral un roman lucid și poetic, în care granița dintre vis și realitate, dintre vizibil și invizibil se estompează până aproape de dispariție. Un roman pe care ea însăși l-a descris ca pe „o făclie aprinsă în adâncurile sufletului omenesc“.

Scriitorul și consilierul politic Giuliano da Empoli a avut șansa să acceadă la cele mai înalte niveluri ale puterii. Un privilegiu care nu i-a adus decât concluzii amare: trăim un moment de cotitură al civilizației fondate pe domnia legii, modelul democratic este subminat, președinții aleși se transformă în dictatori, magnații din Silicon Valley se erijează în guru și lideri ai unei noi (dez)ordini, un haos supervizat de Inteligența Artificială.

„În Vremea prădătorilor, totul este adevărat și nebunesc în același timp.“ — Paris Match

„Un portret neliniștitor al noii lumi a haosului. Cei slabi de înger să nu-l citească!“ — L’Opinion

„O analiză lucidă a modului în care elitele occidentale au predat cheile cetății noilor «conchistadori tech».“ — Les Échos

„O relatare magistrală.“ — L’Express

„O carte sumbră, dar strălucită.“ — La Tribune Dimanche

„Cititorul din peşteră” a apărut în 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusă cu umor şi fără ostentaţie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descoperă lumea şi se descoperă pe sine călătorind prin lumile literaturii. În 2010 a apărut la Lisabona o a doua ediţie a cărţii, adăugită, care face obiectul traducerii de faţă.

„Adevărata libertate, chiar cea adevărată, este lectura. Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuţei mele lumi interioare, al micuţei mele lumi exterioare, al temelor care mă obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără să par prea disonant. Dar când citesc... Nu există îngrădiri – doar miile de ani de cuvinte şi imaginaţie, cei ai generaţiilor şi generaţiilor de scriitori...“ — RUI ZINK

„O parabolă despre lumea de azi şi o minunată lecţie de citit.“ — IOANA PÂRVULESCU

Ediție îngrijită și introducere de David Stephen Calonne

„Forţa lui Bukowski constă în volumul imens al creaţiilor sale, în bogăţia şi virulenţa faptelor de viaţă expuse, în dulcea angoasă fără iz de salon sau catedră, ca şi cum ar fi scris stând pe un zid de ciment sau pe un scaun de bar împletit din spini.”(The New York Times)

„În sfârşit, după aproape 50 de volume publicate – romane, povestiri, poezie, corespondenţă, eseuri etc. –, David Calonne a descoperit Fragmente dintr-un carnet pătat cu vin, veriga lipsă a operei lui Bukowski, ce iluminează dintr-odată tot restul scrierilor sale.”(John Martin, Black Sparrow Press)

„Bukowski a scris aşa cum a trăit, iar acest volum este la fel de viu, formidabil, de un umor nebun şi decăzut-angelic ca însuşi autorul său. Citindu-i povestirile şi eseurile, auzi rând de rând cum bate inima unui poet. Nu e nici măcar un cuvânt irosit, iar antologia contribuie imens la recuperarea unor proze pe punctul de a se pierde în umbra epatantului lor autor. Neiniţiaţii vor avea norocul să descopere un autor capabil dintr-o frază să-ţi frângă inima, să te facă să râzi pe rupte şi să te doboare din scaunul de bar. Într-o lume care debordează de pozeuri şi scribi imitatori într-ale vieţii de câine, el a fost absolut original.”(Jerry Stahl)

Charles Bukowski a fost un scriitor atât de prolific, încât multe texte importante nu au apărut în volum în timpul vieţii. Fragmente dintr-un carnet pătat cu vin reprezintă o selecţie substanţială din aceste scrieri, multe nemaifiind disponibile după publicarea lor iniţială în ziare underground, reviste literare mici şi chiar în reviste pornografice. Printre acestea se numără debutul său în proză scurtă, „Consecinţele unei lungi scrisori de respingere”, ultima povestire publicată, „Celălalt”, precum şi mai multe texte apărute în faimoasa sa rubrică „Însemnările unui pervers bătrân”. Volumul conţine meditaţii pe teme familiare scriitorului (băutură, curse de cai etc.), precum şi aprecieri originale despre Artaud, Pound, Hemingway şi The Rolling Stones, proze experimentale, textul puternic autobiografic „Un pervers bătrân se confesează” şi mai multe eseuri în care Bukowski îşi examinează propria estetică, dezvăluind mintea neaşteptat de erudită din spatele textelor sale aparent degajate. Antologia constituie o lectură esenţială pentru fanii lui Bukowski, precum şi o introducere extrem de oportună în opera acestui scriitor inovator şi neconvenţional pentru noile generaţii de cititori.

SUNT DOUĂ LUCRURI PE CARE PUR ȘI SIMPLU NU LE POT TOLERA: FEMINISTELE ȘI MARGARINA.

Manako Kajii, gourmet și pasionată de gătit, este închisă în Centrul de Detenție din Tokyo, condamnată pentru uciderea în serie a unor oameni de afaceri pe care, conform acuzării, i-a sedus cu mâncărurile ei delicioase. Cazul a captivat imaginația întregii țări, dar Kajii refuză să discute cu presa. Totuși, când jurnalista Rika Machida îi scrie, cerându-i rețeta pentru tocănița de vită, Kajii nu se poate abține și-i răspunde favorabil.

Rika, singura femeie din departamentul de știri al publicației sale, lucrează până târziu în fiecare seară și rareori își gătește ceva mai complicat decât ramen. Pe măsură ce întrevederile cu Kajii se apropie mai mult de un masterclass gastronomic decât de documentarea jurnalistică, Rika speră că aceste discuții cu temă culinară o vor mai înmuia pe femeia de oțel, dar se pare că schimbarea o afectează în principal pe ea însăși. Cu fiecare masă pe care o ia, ceva se trezește în corpul ei. Este oare posibil ca ea și Kajii să aibă în comun mai multe decât și-ar fi închipuit?

Bestseller internațional, inspirat de cazul real al escroacei cunoscute drept „Ucigașa Konkatsu“, Unt de Asako Yuzuki constituie o incursiune tulburătoare în subiecte precum misoginia, obsesiile, relațiile amoroase și plăcerile gastronomice culpabile din Japonia.

„Un roman exuberant, dedicat plăcerilor... Unt este o delicatesă care-și merită stelele Michelin și care navighează pe nesimțite între o narațiune din categoria tinerelor furioase și o poveste polițistă. Yuzuki a adunat o distribuție aproape dickensiană de personaje cărnoase cu legături absolut surprinzătoare... Lăsați cartea să vă prindă în vraja ei.“ - THE TIMES

„Farmecul Untului este farmecul untului: bogat, sărat și onctuos... Unt este deopotrivă o explorare a vieții unei femme fatale neobișnuite și o polemică subtilă la adresa standardelor imposibile de frumusețe care li se impun femeilor.“ - WASHINGTON POST

„Un roman neobișnuit și contrariant, cu o perspectivă inedită care sfidează orice încercare de categorisire: în parte analiză psihologică a misoginiei și grasofobiei, în parte comentariu social despre Japonia contemporană și așteptările femeilor care trăiesc în această țară.“ - LIBRARY JOURNAL

„Ambițioasă și deconcertantă... o viziune provocatoare și surprinzător de plăcută asupra prieteniei, plăcerilor vinovate și așteptărilor contradictorii pe care le are societatea din partea femeilor.“ - THE GUARDIAN

„Asako Yuzuki a transformat Unt nu doar într-un puzzle psihologic fascinant, ci și într-o condamnare severă a misoginiei și grasofobiei din Japonia.“ - THE NEW YORK TIMES

ASAKO YUZUKI s-a născut la Tokyo în 1981. A câștigat Premiul All Yomimono pentru Scriitori Debutanți pentru povestirea „Albastru de nu-mă-uita“, apărută în primul ei volum, Shuuten No Anoko, publicat în 2010. În 2015 a obținut Premiul Yamamoto Shugoro pentru Nile Perch No Joshikai, iar în 2025 a câștigat Premiul pentru Debut în cadrul British Book Awards pentru romanul Unt. A fost nominalizată de mai multe ori la Premiul Naoki, iar romanele ei au fost adaptate în filme de televiziune și cinema și în piese de teatru radiofonic.

Povestea adevărată a omului care a înotat în iad!

Câștigătorul Premiului Antoine Blondin 2023

Roman aflat pe lista scurtă a Marelui Premiu Literar al Societății Membrilor Legiunii de Onoare

 „UN ROMAN TULBURĂTOR, EMOȚIONANT ȘI FOARTE BINE DOCUMENTAT DESPRE UN MARE CAMPION FRANCEZ LA ÎNOT.”

Sylvain Merle, Le Parisien

Înotătorul de la Auschwitz este povestea adevărată a lui Alfred Nakache, campion mondial și olimpic la înot. Alfred Nakache, un evreu din Constantine, Algeria, a reprezentat Franța la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936.

În decembrie 1943, în timpul Regimului de la Vichy, a fost arestat și apoi deportat la Auschwitz. Soția și fetița lor în vârstă de doi ani au fost arestate și deportate într-un alt lagăr.

Nakache va trece prin iadul lagărului nazist, animat de o voință de neclintit: să înoate împotriva tuturor obstacolelor și să-și găsească familia.