Moderni & contemporani

Isabel Allende: 20 de cărţi publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 57 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 ţări; 2 filme de succes făcute după romanele ei.

Rolf Carlé este limanul spre care a năzuit – fără s-o ştie – Eva Luna, pe când străbătea jungla amazoniană. Dragostea lor este teritoriul privilegiat unde nimeni şi nimic nu îi poate ajunge şi, la adăpostul acestei iubiri împlinite, Eva, asemenea unei Şeherezade moderne, cu harul ei de a depăna istorii pline de nostalgie, înţelepciune, umor şi dragoste, ţese o tapiserie complicată şi multicoloră, care adună laolaltă douăzeci şi trei de poveşti despre nenumăratele ipostaze ale vieţii pasionale şi violente de pe continentul sud-american. Patul celor doi îndrăgostiţi devine astfel sanctuarul unde vorbele vrăjite ale Evei evocă personaje exotice, iar istoriile lor par să se prelungească în legendă şi mit, atât de intense sunt patimile care îi macină şi faptele pe care le săvârşesc. Fie că descope­ră puterea cuvintelor, ca tânăra Belisa Crepusculario, fie puterea sentimentelor sau a chemării cărnii, precum discreta, dar perversa adolescentă Helena, aceste figuri fascinante alcătuiesc un caleidoscop magic, care-şi va prinde în mreje cititorul.

Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi. Unul dintre primele sale romane, Soţul meu, Michael s-a bucurat de un succes enorm imediat după apariţie, aducându-i scriitorului israelian consacrarea internaţională. Romanul a fost ecranizat în 1976 de regizorul Dan Wolman, cu actorii Oded Kotler şi Efrat Lavie în rolurile principale.

În Ierusalimul anilor 50, perpetuu dezamăgită de viaţa pe care o duce, de soţul care nu a reuşit s-o cunoască, tânăra Hanna Gonen consemnează în jurnal realitatea domestică monotonă – al cărei cenuşiu nici măcar experienţa maternităţii nu-l poate alunga – şi fantasmele tumultuoase în care îşi găseşte alinarea.

„Când am terminat Soţul meu, Michael, în aprilie 1967, cu o lună înainte de izbucnirea Războiului de Şase Zile, când m-am eliberat, în sfârşit, din sclavia în care mă ţinuse Hanna, m-am aşezat liniştit şi am citit ce scrisesem, după care am fost năpădit de îndoieli: aveam în faţă un roman fără crime şi fără trădări, cronica anunţată a unei căsnicii eşuate, o femeie aflată în pragul isteriei, un soţ tăcut, un copil obtuz, vecini odioşi şi un Ierusalim rece, trist şi ameninţător. (...) Soţul meu, Michael a văzut în cele din urmă lumina tiparului în luna aprilie a anului 1968. Spre surprinderea editorului, dar şi spre surprinderea mea şi a tuturor apropiaţilor mei, care citiseră romanul în manuscris, Soţul meu, Michael a devenit aproape peste noapte un bestseller, citit atât de femei, cât şi de bărbaţi, vânzându-se în aproape o sută treizeci de mii de exemplare numai în Israel şi sute de mii de alte exemplare în cele douăzeci şi opt de ţări în care a fost tradus. Poate că este adevărat că uneori o carte este universală tocmai pentru că e provincială, şi cuprinzătoare tocmai pentru că e minimalistă. Poate.“ (Amos Oz, 2008)

Magistrala transpunere în limba română a romanului realizată de Dinu Luca a primit premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2012.

„Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea." (Motivaţia juriului Nobel)

Roman total, în care magicul se întrepătrunde cu realismul cel mai dur, "Obosit de viata, obosit de moarte" este destinat să devină un clasic al literaturii actuale.

„Romanul mare n-are de ce să facă tumbe ca animalele de companie sau să urle în haită ca hienele. El trebuie să fie o balenă, o balenă ce rătăceşte solitară în adâncul mărilor, respiră răsunător şi greoi, se împreunează rostogolitoare-ntre valuri şi naşte însângerată şi măreaţă, păstrându-se îndeajuns de departe de rechinii cei strânşi în grupuri. Romanul de mari dimensiuni nu-şi poate sacrifica necesara gravitate ca să fie pe placul acestei epoci a senzaţionalismului. Nu poate, de dragul unor cititori sau al altora, să-şi scurteze lungimea, să-şi diminueze densitatea şi să-şi micşoreze dificultatea. Eu atât de lung îl vreau, atât de dens îl vreau şi atât de dificil îl vreau – cine e dornic să-l citească să-l citească, cine nu, nu. Şi de-ar fi să-mi rămână un singur cititor, eu tot aşa vreau să scriu.“ (Mo Yan, „În apărarea demnităţii romanului de mari dimensiuni“, 2006)

Ximen Nao, un ţăran înstărit din China, este ucis în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus pe nedrept la cazne, ţipetele lui indignate îl exasperează până şi pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-şi revedea gospodăria şi a îndrepta răul ce i s-a făcut, Ximen trebuie să parcurgă un şir de reîncarnări, potrivit învăţăturilor budiste: mai întâi măgar, apoi vită de povară, porc, câine şi maimuţă, vreme de zeci de ani, doar la urmă având şansa de a renaşte ca om. Trăind sub felurite înfăţişări alături de familia lui, Ximen este cronicarul unei jumătăţi de secol din viaţa ţinutului său natal. Avatarurile lui Ximen însoţesc metamorfoze istorice ample, tragice, dar şi comice în acelaşi timp, iar dure-rile şi bucuriile omeneşti la care este martor alcătuiesc o epopee sublim umană.

Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sa se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi. Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze imprejurimile si zareste un punct, care devine o pata si o pata care devine un baiat.

Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul. John Boyne este un scriitor irlandez, nascut la Dublin in 1971. A scris nenumarate carti si povestiri pentru copii. 

Premiul Nobel pentru Literatura 1962
 
Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani din care sa-si cumpere un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.

„Un splendid roman de aventuri, o descriere fascinanta a Alaskai.” (Publishers Weekly)
 
In iarna anului 1885, colonelul Allen Forrester, erou de razboi, conduce un mic grup intr-o expeditie considerata imposibila: explorarea imensului si salbaticului Teritoriu Alaska. Allen isi consemneaza minutios experientele extraordinare in speranta ca jurnalele sale vor ajunge la Sophie, sotia sa insarcinata, ramasa acasa, in cazul in care el nu va supravietui. Colonelul si oamenii sai se aventureaza in amonte pe riul Wolverine, descoperind o lume de o frumusete incredibila, dar si infruntind primejdii pe care nu si le-ar fi putut inchipui. Pe masura ce cartografiaza teritoriul si aduna informatii de la triburile de indieni, sfidind mereu pericolul de a muri de foame, exploratorii nu reusesc sa scape de sentimentul ca o forta superioara, misterioasa le ameninta permanent existenta.
 
„O poveste minunat scrisa, ampla, plina de compasiune. Eowyn Ivey a plasmuit o lume deopotriva frumoasa si primejdioasa, aducatoare de necazuri, dar si de bucurii, totul intr-un roman pe care cititorii nu-l vor uita prea curind.” (The Miami Herald)
 
„Un roman chiar mai bun decit Copila de zapada.” (Library Journal)
 
„O poveste de proportii epice in traditia lui Melville, impartasind anvergura si ambitia acestuia de a transfigura literar infruntarea mitologica a omului cu natura.” (The Chicago Tribune) 

<p>Scriitoarea chiliană Isabel Allende este o povestitoare fabuloasă, ale cărei cărți, traduse &icirc;n peste treizeci de limbi, se v&acirc;nd &icirc;n milioane de exemplare și au devenit bestselleruri pe patru continente.</p>
<p style="text-align: justify;">Privită de pe puntea corabiei, &icirc;n mijlocul apelor tropicale, insula Saint-Domingue oferă iluzia unui paradis. Munții ei &icirc;nalți sunt acoperiți de verdeață, c&acirc;mpiile ei fertile sunt pline de roade. Dar, odată ce pune piciorul pe uscat, călătorul descoperă că pentru unii colonia franceză este un infern. Zarit&eacute; Sedella pare sortită unei vieți de supunere tăcută și nefericire. S-a născut sclavă și, pentru că este sclavă, copiii ei nu &icirc;i aparțin, ci sunt o marfă de care stăp&acirc;nii dispun cum vor. Pentru că este sclavă, nu &icirc;i este &icirc;ngăduit să simtă, să vorbească, să g&acirc;ndească. Și totuși, frumoasa mulatră va ști să-și croiască &icirc;n Lumea Nouă un drum spre fericire și libertate, &icirc;n pofida tuturor uraganelor istoriei care mătură la sf&acirc;rșitul secolului al XVIII-lea Europa și Americile.</p>

Publicat în 30 de ţări, Eseuri de îndrăgostit s-a vândut în peste două milioane de exemplare.

Combinaţie inedită de ficţiune şi nonficţiune, Eseuri de îndrăgostit surprinde inefabilul unei poveşti de dragoste, în sublimul şi ridicolul, patima şi spleenul, frumuseţea şi urâţenia ei. Ochiul scrutător al bărbatului îndrăgostit de Chloe observă cele mai insignifiante detalii, iar mintea lui analitică le interpretează până la epuizare. Demersul lui este sortit eşecului (cine poate explica misterul iubirii?), iar cerebralul tânăr o va afla pe pielea lui. Degeaba îi invocă pe Platon, Kant, John Stuart Mill, Nietzsche, Wittgenstein, Pascal, La Rochefoucauld, Stendhal, Goethe, Freud sau Roland Barthes; nu va scăpa de nici una dintre emoţiile unei idile care-şi urmează cursul. Narativ şi reflexiv, raţional şi sentimental, romanul Eseuri de îndrăgostit cartografiază un teritoriu la a cărui hartă fiecare dintre cititori va adăuga coordonatele experienţei personale.

Romanul Potenţialul erotic al soţiei mele a fost distins cu Premiul Roger-Nimier în anul 2004 şi a fost tradus în douăzeci de limbi.

Într-o bună zi, Hector face un gest pe care nimeni nu l-ar fi putut anticipa: încearcă să se sinucidă, dar este salvat în ultima clipă. Se dovedeşte apoi că în spatele tipului sociabil, al fiului iubitor şi al funcţionarul conştiincios se ascunde un personaj dominat de o pasiune irepresibilă, care îi face viaţa un coşmar – e un colecţionar împătimit, colecţionează rând pe rând orice, dar absolut orice: timbre, diplome, bilete de metrou, dopuri, proverbe croate, jucării Kinder, şerveţele de hârtie, boabe de fasole, filme fotografice, suveniruri, butoni de manşetă, termometre, labe de iepure, scoici din Oceanul Indian, zgomotele de la ora cinci dimineaţa, etichete de brânzeturi… Întâlnirile colecţionarilor anonimi nu îi sunt de prea mare folos. Pentru a ieşi din fundătura existenţială, Hector nu vede decât o soluţie, şi anume să se însoare, ca să-şi concentreze pasiunea pe un singur „obiect“: Brigitte, femeia vieţii sale. Numai că lucrurile se dovedesc mai complicate decât se aştepta, iar patima revine, tulburându-i armonia conjugală, sub forma unei alte manii acaparatoare; de aici o înşiruire de păţanii, care mai de care mai neobişnuite, ducând la situaţii de un umor fără egal şi implicând personaje extrem de bizare.

„Cartea este mai întâi de toate un imn înălţat femeii, cam straniu, ce-i drept. Brigitte e unică, iar pasiunea pentru un «obiect unic» îi permite lui Hector să iasă, pentru prima oară, din spirala colecţionarului. Dar ideea că suntem întotdeauna un colecţionar al celuilalt e o ipoteză cu-adevărat amuzantă." (David Foenkinos, interviu cu Frédéric Grolleau)

„Fiecare își alege tonalitatea pentru a-și istorisi povestea. Eu trăiesc printre nuanțe difuze, mistere umbrite, incertitudini; tonalitatea potrivită pentru a-mi povesti viața seamănă mai curând cu aceea a unui portret în sepia“, mărturisește Aurora. O traumă misterioasă a făcut ca în memoria tinerei protagoniste să existe o pată albă, o zonă incertă în care amintirile copilăriei se pierd. Duce o viață fericită în reședința somptuoasă a bunicii ei, Paulina del Valle, dar nopțile îi sunt bântuite de imaginile de coșmar ale unui oraș necunoscut. După experiența dureroasă a unei iubiri neîmpărtășite, Aurora își va alina singurătatea încercând să pună cap la cap frânturile de amintiri și poveștile pe care le află de la membrii familiei, descoperindu-și trecutul pentru a putea înfrunta viitorul. Evocându-și strămoșii – Eliza Sommers, medicul chinez Tao Chi’en, Lynn, victima seducătorului Matías del Valle –, Aurora reconstituie epopeea fascinantă a trei generații, ale cărei personaje memorabile străbat California, Anzii chilieni și coastele fertile ale Pacificului.

Yoel Rippel a inceput sa se intretina din scris inca din timpul stagiului militar: ii scria tatalui sau sa ii trimita bani...

Dupa aceea a studiat dreptul la Universitatea din Tel Aviv, iar astazi are unul dintre cele mai bine cotate birouri de avocatura.

In paralel, Yoel Rippel a scris de-a-lungul anilor versuri pentru melodii interpretate de cei mai mari cantareti israelieni, precum si scheciuri pentru starurile teatrului comic.

A scris de asemeni scenariile unora dintre cele mai reusite programe ale televiziunii, emisiuni de mare succes, atat pentru televiziunea generala, cat si pentru cea educativa, a participat la programe de radio si de televiziune referitoare la subiecte artistice, ale comicului, dar si din sfera juridica, fiind distins cu "Premiul Radioteleviziunii".

In cartea pe care o prezentam acum, De-abia ieri a fost alaltaieri, autorul ne pune la dispozitie o serie de povestiri amuzante si totodata emotionante, despre viata comunitatii originarilor din Romania, despre educatie, relatii de familie, gastronomie, mama romanca, despre traditiile si folclorul lor, pe care le-a cunoscut inca din frageda copilarie petrecuta in Romania si care au lasat urme de nesters asupra sa.

In afara de experienta personala si individuala a originarilor din Romania, autorul se refera si la inestimabila contributie a acestei valoroase comunitati la realizarea idealului sionist.

Trebuie sa va avertizam ca povestirile cuprinse in aceasta carte sunt mult mai amuzante decat scurta prezentare de pe coperta exterioara...

 Lapidarea – un obicei barbar si extrem de crud, transmis din negura timpului pana in ziua de azi. O parte intunecata a oamenilor, pe care Freidoune Sahebjam a decis sa o prezinte lumii intregi.

    Fragment din volum:

Sub forma unor metafore extrem de puternice, precum legea absurdă a orbirii tuturor celor suspectați că ar avea darul deochiului sau construirea, în palimpsest, a Hagiei Sofia peste vechea biserică creștină, Kadare spune povestea unei lumi pline de cruzime, dar și de farmecul specific al tărâmurilor atât de încercate, încât istoria lor pare să țină de ordinul miticului și fantasticului.
Parabole ale condiției umane, cele cinci nuvele istorice din acest volum dezvăluie aceeași scriitură profetică, epică a lui Ismail Kadare, care are în centru ținutul său natal: Albania. Un ținut al unei multitudini de popoare, limbi și religii care incarnează tragedia unei uri legendare.

O lume deopotrivă parfumată, senzuală și de o violență teribilă se descoperă treptat în cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatică, atmosferă de basm oriental și erotism difuz. De la imaginea emblematică a Bisericii Sfintei Sofia, a cărei frumusețe îi face pe cuceritorii Constantinopolului să nu o distrugă, până la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii și superstiției se dezvăluie cititorului. În puternicul Imperiu Otoman, teroarea e cuvântul de ordine, manifestată în toate formele sale – de la violența direct exercitată la variantele sale mai subtile, suspiciunea și nesiguranța, căci hotărârile sultanului sunt întotdeauna imprevizibile și chiar și cel mai aprig torționar se poate converti pe neașteptate în victimă. La granița dintre real și fantastic, nuvelele din Firmanul orb îl confirmă pe Ismail Kadare din cele mai puternice narațiuni ale sale.

Ilustrația copertei: Jules Joseph Lefebvre, Portretul unui otoman (detaliu)

Recunoscând-se în personajul unui poem, solitarul Josuke vrea să-i explice autorului motivele însingurării sale. Nu are nevoie să spună nimic. Trei scrisori îi vor recompune destinul în ochii celorlalţi, aşa cum i l-au rescris atunci când le-a citit şi el. Sunt scrisorile a trei femei – Midori (soţia lui Josuke), Saiko (amanta lui, care s-a sinucis), şi Shoko (fiica acesteia din urmă). Trei voci care spun aceleaşi întâmplări, însă fiecare altfel, iar în aceste infime derapaje se întrevăd adevărul unei vieţi, povestea unei iubiri, raţiunea unei infidelităţi, răzbunarea unui orgoliu rănit. O revelaţie amară pentru bărbatul care credea că-şi stăpâneşte şi înţelege destinul, scrisorile în care femeile din viaţa lui îşi dau jos măştile sunt mărturia misterului indescifrabil al fiecărui suflet.

Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran. 

Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii, iar sentimentele de neimplinire care o macina ii umbresc viata de familie. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau.

Senzualitatea, nostalgia, regretul si moartea invaluie delicata ceremonie a ceaiului, in care cel mai simplu gest are o semnificatie profunda.

Cine n-a visat să devină obiectul admiraţiei tuturor? Iată promisiunea pe care i-o face un artist excentric, zeu şi demon în acelaşi timp, unui tânăr disperat, în pragul sinuciderii. Primul, mereu dornic să scandalizeze, îi propune celui de-al doilea, dornic de o nouă existenţă, mai puţin anostă, să-l transforme într-o operă de artă. La urma urmei, nu are nimic de pierdut, în afară de libertate.

Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decât Gioconda. Dar, imediat ce începe să se simtă privat de dreptul la conştiinţă, omul din el se răzvrăteşte. Creaţia încearcă astfel să fugă de creator şi să-şi recâştige libertatea pierdută. Prin dragoste. Va mai putea însă să-şi redobândească umanitatea şi să descopere fericirea într-o lume stăpânită de narcisism, de cultul simulacrelor şi al aparenţei şi de puterea zdrobitoare a imaginii?

O mare povestitoare a secolului XX, nominalizata de doua ori la Premiul Nobel pentru literatura, Karen Blixen (pseudonim literar Isak Dinesen) este cunoscuta in lume mai ales ca autoarea volumului autobiografic Din inima Africii, inclus de Modern Library in „Cele mai bune 100 de carti de nonfictiune din toate timpurile“. In 1985, volumul a fost transpus intr-un film multipremiat, Out of Africa, purtand semnatura regizorului Sydney Pollack, cu Meryl Streep, Robert Redford si Klaus Maria Brandauer in rolurile principale. 

O mare povestitoare a secolului XX, nominalizata de doua ori la Premiul Nobel pentru literatura, Karen Blixen (pseudonim literar Isak Dinesen) este cunoscuta in lume mai ales ca autoarea volumului autobiografic Din inima Africii, inclus de Modern Library in „Cele mai bune 100 de carti de nonfictiune din toate timpurile“. In 1985, volumul a fost transpus intr-un film multipremiat, Out of Africa, purtand semnatura regizorului Sydney Pollack, cu Meryl Streep, Robert Redford si Klaus Maria Brandauer in rolurile principale. 

Antropologie, prima carte a lui Dan Rhodes, cuprinde 101 povestiri, 101 variatiuni in jurul temei iubirii si a neimplinirilor in relatii, scrise cu o putere formidabila a imaginatiei, ce fotografiaza cuplul in momentele sale comice, dar si atunci cind unul din parteneri evoca, plin de durere, pierderea dragostei. Fiecare povestire este un roman condensat in aproximativ 100 de cuvinte, concentrandu-se asupra unui moment, unui gest, unei conversatii, dezvaluind structurile fragile si inegalitatile deghizate dintre sexe. 

Daca povestirile individuale sunt bizare si amuzante, in mod paradoxal, efectul marginal este acela de a dezvalui revelator si profund instabilitatile tectonice din relatiile noastre de dragoste. Rhodes evidentiaza absurdul esential al relatiilor heterosexuale si neintelegerile care ii separa pe barbati si femei, si lasa prin aceasta antologie de povestiri, o semnatura proprie, suprarealista, de multe ori plina de umor. 

Dan Rhodes, nascut in 1972, este un scriitor britanic atipic: dupa ce a urmat studii umaniste si un masterat de scriere creativa, a patruns in medii diferite pregatirii sale, unele dintre ele regasindu-se si in cartea de fata, drept context al povestilor de iubire. A fost barman si postas, a lucrat la o ferma de legume si fructe, si a fost profesor in Vietnam, in orasul Ho Si Min. 

A publicat trei colectii de povestiri (urmand aceeasi tema): Anthropology (2000), care a fost pe lista scurta a premiului Macmillan Silver Pen, Don’t Tell Me the Truth About Love (2001), Marry Me (2013), si sase romane, care au fost super premiate : Timoleon Vieta Come Home (2003), The Little White Car, (2004), publicat sub pseudonimul Danuta de Rhodes, Gold (2007), Little Hands Clapping (2010), This Is Life (2012) si, cel mai recent, When the Professor Got Stuck in the Snow (2014).

La douazeci si patru de ani, Mathilde si-a abandonat studiile de master pentru o slujba insipida si comoda, locuieste cu chirie intr-un apartament impreuna cu doua fete serioase si plictisitoare, se impiedica in relatii sentimentale pasagere si isi ineaca nefericirea in bautura. Totusi, din ziua nefasta cind pierde plicul cu cei 10.000 de euro destinati renovarii locuintei, viata ei isi schimba cursul, rezervindu-i un sir de surprize, poate o iubire neasteptata. La douazeci si sase de ani, Yann trebuie sa se multumeasca cu o slujba abrutizanta, se simte cumplit de singur si deprimat si in fiecare seara, cind traverseaza podul peste Sena, cocheteaza cu gindul de-a se arunca in apele ei tulburi. Dar invitatia la cina a unui vecin de bloc, in semn de recunostinta pentru ca l-a ajutat sa care un vechi dulap de colectie, si caldura cu care este intimpinat in sinul acestei familii fermecatoare il imping sa renunte la toate si sa porneasca in cautarea unei vieti mai bune, care sa aiba sens. Romanul Annei Gavalda reuneste povestile a doi tineri inteligenti, amuzanti, atragatori, sarmanti si sufletisti care tin in miini cheia succesului, insa nu prea stiu sa descuie poarta spre o viata implinita.
 
„Ma numesc Mathilde Salmon. Am douazeci si patru de ani. Oficial sint inca studenta, invat istoria artei (frumoasa inventie), dar in viata reala lucrez pentru cumnatul meu. Cel bogat, cel frumos, cel cool. Cel care-si scarpina intruna virful nasului si nu poarta niciodata cravata. Conduce o mare agentie de creatie digitala care se ocupa de design, branding si dezvoltare web (traduc: daca ai niste prafuri si vrei sa le vinzi pe net, el o sa-ti faca un magazin online dragut si un parcurs cu sageti pina la pagina de plata) si m-a corupt anul trecut. El avea nevoie de mercenari, eu – de bani de buzunar... ”
 
„Anna Gavalda compune in cea mai recenta carte a sa o oda pentru doi protagonisti cam rataciti. Ea are un fel unic de a descrie cotidianul, de a ne dezvalui ca ne putem desprinde de pamint daca ne dorim fierbinte sa ne creasca aripi.” (Lire)

Premiul Nobel pentru Literatura 1962

Poneiul rosu reuneste patru nuvele scrise de John Steinbeck intre 1933 si 1936. Textele il au ca protagonist pe Jody Tiflin, un baiat de zece ani, a carui viata la ferma parintilor sai de la poalele muntilor Gabilan sta sub semnul tensiunii dintre severitatea paterna si dorinta de aventura. Jody are parte de o serie de experiente ce il pun in contact nemijlocit cu naserea si moartea, la care asista fara sa vrea si care il marcheaza. Steinbeck nu se inscrie insa in traditia unui roman al formarii – oricit de traumatice sint momentele prin care trece Jody, ele nu par sa ajute la maturizarea protagonistului. Intr-o proza lipsita de sentimentalitate, dar de o frumusete tulburatoare, la fel ca natura ce il inconjoara pe Jody, Steinbeck reuseste sa surprinda tocmai intensitatea prezentului, suspendat intre un trecut epuizat si un viitor amenintator, reprezentat de muntii cei mari, inspre care nu se indreapta nimeni.
 
„Poneiul rosu subliniaza o idee importanta, aceea ca omul nu trebuie rupt de mediul sau natural... Aici se arata marile calitati de prozator ale lui Steinbeck, care utilizeaza tehnica realista si socul dramatic ca sa-si ilustreze ideile.” (The Nation)
 
„Scrise de o alta mina, aceste povestiri rafinate si delicate ar fi putut parea terne si neinteresante, insa, iesite din miinile lui Steinbeck, ele sint aur curat…” (The New York Times Book Review)
 
„In Poneiul rosu se remarca finetea artei lui Steinbeck, iar valoarea cartii sale se datoreaza in mare masura si faptului evident ca autorul cunoaste in detaliu locul despre care scrie. E un bun cunoscator al cailor, stie toate amanuntele despre ei, stie ce se intimpla in mintea acestora – si e cu certitudine si un bun cunoscator al copiilor, e incintat de ei, altfel n-ar fi reusit sa-l descrie pe Jody asa cum a facut-o.” (The New York Sun)
 
„Poti sa pierzi daca n-ai incotro, dar macar risca. Sa risti nu inseamna sa pierzi.” (John Steinbeck)

De mai mult de 30 de ani, Inge Lohmark este profesoara de biologie intr-un sat din fosta Germanie de Est. Viata este doar o selectie naturala care se incheie cu moartea. Fiecare elev nu este decat un simplu exemplar al speciei sale. La scoala si in viata, relatiile se rezuma la clase si regnuri. Din perspectiva acestei profesoare de varsta mijlocie care nu poate vedea lumea dincolo de sarcasmul si iritarea care o caracterizeaza, totul se reduce la teoria evolutionista a lui Darwin. Mai mult decat atat, Inge foloseste biologia pentru a instaura teroarea in relatia cu elevii ei adolescenti. Dar noua societate de dupa caderea Zidului Berlinului aduce schimbari neprevazute in mijlocul acestei ordini militaresti. Pentru ca sunt din ce in ce mai putini elevi, scoala urmeaza sa se inchida. Sotul lui Inge traieste in lumea lui, preocupat numai de crescatoria de struti pe care a construit-o. Fiica ei s-a mutat in Statele Unite acum ceva vreme si inca nu are niciun plan sa devina mama. Pana la urma, toata lumea pare ca rezista cursului natural pe care ea il explica zilnic la orele de biologie. Contempland de pe o treapta superioara sistemul in care refuza cu incapatanare sa se integreze, Inge intruchipeaza profesorul inadaptat vremurilor in schimbare. 

Leaganul pisicii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Kurt Vonnegut, scris in aceeasi forma satirica ce l-a consacrat, este un comentariu asupra omului modern si a nebuniei lui. John, un tanar scriitor fascinat de Felix Hoenikker, asa-zisul creator al bombei atomice, porneste pe urmele unuia dintre fiii savantului. Ajungand pana pe exotica insula San Lorenzo, el descopera si un alt secret al omului de stiinta: Gheata-9, o arma chimica amenintatoare pentru intreaga omenire.

Un roman cu o structură monumentală și o intrigă complexă, în care personajele ni se dezvăluie sub influenţa cerului plin de stele.

În anul 1866, avocatul Walter Moody părăseşte Insulele Britanice plănuind să se alăture căutătorilor de aur din Noua Zeelandă. După ce este martorul unei întâmplări neobișnuite şi înfricoşătoare petrecute pe mare, tânărul ajunge din întâmplare în mijlocul unei reuniuni secrete, în care doisprezece bărbaţi încearcă să descâlcească misterul morţii unui pustnic, al averii colosale descoperite în coliba acestuia şi al tentativei de suicid a unei târfe. Moody este invitat să asculte întâmplările, iar din acest moment destinul lui se schimbă, împletindu-se cu cel al locuitorilor din orașul Hokitika.

Structurându-și romanul astfel încât să reflecte simbioza dintre protagoniștii cărții și mișcările aștrilor, Eleanor Catton creează în "Luminătorii" o poveste captivantă, în care psihicul uman este analizat cu umor și ironie detașată.

„Se întâmplă din când în când să citeşti un roman care te ridică deasupra rutinei zilnice, care te sfâşie şi te recompune. Noul roman al lui Eleanor Catton face exact acest lucru.“ New Zealand Herald

„Un roman ca un vis: astral în toate privinţele.“ The Economist

„Acest roman de excepţie, scris cu inteligenţă incisivă, o plasează pe Catton printre cele mai strălucitoare stele de pe firmamentul literaturii universale.“ Bookseller

„Dialogul tăios, umorul revigorant şi viziunea impresionantă a autoarei fac din această carte o capodoperă.“ Daily Telegraph

 „Fiecare propoziţie din "Luminătorii" denotă măiestrie, iar suspansul din finalul fiecărui capitol te face să tânjeşti ca povestea să meargă mai departe.“ Guardian

   Nu multa lume se poate lauda ca a contribuit masiv la fericirea rasei umane. Cu atat mai putin un milionar care si-a facut averea oferindu-le extaz semenilor sai. Oswald, hedonistul sclipitor, aratos, desfranat prin excelenta, connoisseur al vinurilor fine si al bucatelor alese va va cuceri definitiv cu ingeniozitatea lui. Cine altcineva s-ar fi gandit la 17 ani sa exploateze pulberea obtinuta dintr-un gandac sudanez, transformand-o in cel mai puternic afrodisiac din lume?

"Femei" este un roman autobiografic, unul dintre cele mai cunoscute ale lui Bukowski, si se desfasoara in jurul lui Henry Chinaski (celebrul alter ego al autorului, care mai apare ca personaj si in alte romane ale sale), un scriitor alcoolic, mare amator de femei. Ele defileaza in aceasta carte, veritabile creatii felliniene, exotice si usor dezaxate, prilejuindu-i naratorului o serie nesfirsita de experiente erotice mai mult sau mai putin fericite. Scenele de amor care se inghesuie pe fiecare pagina a romanului sint mai degraba comice decit erotice, totul fiind descris cu lux de amanunte, insa cu aceeasi detasare cu care autorul relateaza deschiderea unei cutii de bere. Dincolo de desfriul in care traieste, preocupat doar de sex, bautura si pariuri la curse, se ghiceste de fapt disperarea cu care naratorul isi striga singuratatea, nevoia imperioasa de tandrete si compasiune.

„Bukowski n-a pretins niciodata ca ar fi altceva decit ceea ce este si asa a si scris – o proza minunata, onesta, chiar daca uneori vulgara. Scrisul sau, care porneste din vintre, dezvaluie cititorului acele fatete ale lumii rar intilnite in literatura.” (David Loftus)

Jean d’Ormesson este una dintre marile figuri ale literaturii franceze contemporane. Romancier, eseist şi filozof, este adesea evocat ca eternul „fericit“, graţie seninătăţii sale înde­lung hrănite cultural. Născut la 16 iunie 1925 la Paris, într-o familie aristo­cratică, în care vederile de dreapta şi de stânga se calibrau reciproc prin filtrul catolicismului, contele Jean Bruno Wladimir François de Paule Le Fèvre d’Ormesson a studiat filozofia la École normale supérieure. Între 1974 şi 1977 a condus prestigiosul cotidian Le Figaro. În 1973 a devenit membru al Academiei Franceze, preluând fotoliul lui Jules Romains, după ce obţinuse, în 1971, marele premiu pentru roman al Academiei Franceze, pentru La Gloire de l’Empire.

Când indiferența pregătește admirabil pasiunea și speranțele derizorii se dizolvă în iubirea pentru ce ai pierdut: Béatrice și Philippe în mâinile marelui d’O, un roman fluid, nobil și agreabil.

Nu folosește la nimic să-ți afli dinainte viitorul, pentru că dintr-odată el devine prezent și își pierde culorile și conturul pe care i le dau așteptarea, teama, speranța și timpul trecut. Și-apoi, chiar dac-am ști ce-o să fie, tot vom continua să ne mirăm, ba poate chiar mai mult. Puterea inimii, a timpului care trece și a întâlnirii, e infinită.

În dragoste, să acționezi înseamnă să vorbești. De asta nu mă îndoiesc. Cred că Giraudoux a zis că un mut n-ar avea cum să cucerească o femeie. Ce complicat și fascinant drum au de străbătut prin limbaj ființele care se caută în iubire. Pură e doar pornirea care împinge trupurile unul spre altul, le mână vertiginos din vreun colț de oraș sau de lume, făcând să dispară glumele, așteptările, prudențele, toată dialectica asta secundă a cererii și a ofertei, până ce nu mai rămâne nimic între cele două chipuri, între brațele întinse, între epiderme, nimic mai mult decât dorința. Zidul se prăbușește. O s-o îmbrățișez chiar acum.

Ce puternic te simți când ești tu însuți! Și cât de slab, îndată ce vrei să pari ceea ce nu ești! Spuneam fleacuri, orice-mi trecea prin minte și, cu fiecare vorbă, mai avansam un pic în inima lui Béatrice. De regulă, un îndrăgostit se luptă să-și cucerească perechea. Ori face pe indiferentul și virtuosul, ori, dimpotrivă, se dă mare golan. Mai devreme sau mai târziu, de sub orice mască țâșnește însă dispe­rarea bietului june sentimental.
Serile, bântuiam prin oraș. Eram încă foarte tineri. Iar eu, de felul meu, mă străduiam să-mi risipesc viața. Rătăceam din bar în bar, ne cheltuiam banii la jocuri mecanice și stăteam cu orele nemișcați să ascultăm Les Amants d’un jour sau Envoie la musique. Erau ca niște semne secrete de recunoaștere, derizorii şi tocite, pe care simțeam nevoia să ni le trimitem unii altora în virtutea unei delicioase și echivoce complicități.