Moderni & contemporani

„Aflăm mai mult despre antropologia grupărilor politice și despre politica de haită prin tratarea fenomenului în registru ­grotesc? Aceasta este miza romanului.“ Parászka Boróka, „Amibőlnem látunk ki” („Din ce nu vedem afară“), Erdélyi Riport, 18 februarie 2015

„Sunt sigur că Székely Ervin nu a scris un simplu roman cu cheie, pentru că, în lumea reală, foarte rar există un politician „în carne și oase” atât de spiritual, atât de plin de umor cum este cel înfă­ţișat în această carte.“ Ágoston Hugó, „Tapasztalatból komor umor” („Umor acru din experienţă“), Maszol. ro, 28 februarie 2015.

„Personajele romanului fac naveta între jilţ și caldarâm, pescuiesc în apele tulburi ale showbizului social, încearcă să se afirme într-un capitalism second hand central-european. Cititorul poate să se amuze în voie pe seama matrapazlâcurilor personajelor caricaturizate până la grotesc, dar, la sfârșit, cel care înţelege de ce râde de fapt nu are cum să nu rămână cu un gust foarte amar.” Benke András, „Rosszízű nevetés” („Râs amar“), HELIKON, 11 noiembrie 2015.

„Prin cele două cariere, care de câteva ori se intersectează, se conturează dilemele noastre încă șubrede, dar nu într-o prezentare alegorică de la nivelul accesibil omului de rând, ci astfel încât, scăldate într-o puternică lumină, ajung sub lupă fisurile ­adânci ale structurilor democratice, făcând ca însuși modelul, paradigma, să fie pus sub semnul întrebării. Mihály István, „Tranzitföldi karriertörténet” („Cariere în pământ tranzitean“), Bihari napló, 3 martie 2015.

Cele două cariere politice înfăţișate în Jilţ și caldarâm aduc în faţa noastră modelele de comportament și arsenal politic ce demască o elită politică interesată numai și numai de consolidarea propriei puteri. Rostás Szabolcs, „A politika élveboncolása” („Vivisecţia politicii“), Krónika, 7 martie 2015.

Székely Ervin s-a născut la Salonta în 19 august 1957. A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj. A ocupat posturi de consilier juridic şi a lucrat ca ziarist. În perioada 1992-2004, a fost deputat în Parlamentul României, iar în următorii patru ani, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. În prezent este ziarist în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune. Este căsătorit, are un fiu şi o nepoată. A publicat cinci cărţi în limba maghiară, două volume de publi­cistică şi trei romane. "Jilţ şi caldarâm" este prima sa carte care apare şi în limba română.

Acest volum reunește primele două volume dintre cele patru care compun integrala de proză scurtă a scriitoarei americane Lydia Davis: Defalcare (Break It Down) și Aproape nicio amintire (Almost No Memory).
Îndrăzneaţă, tulburător de inteligentă şi adesea extrem de comică, lumea pe care Lydia Davis o creează în volumele de proză scurtă ne aminteşte, într-o lume în care cuvintele se destrăbălează, ce înseamnă cu adevărat termeni precum economie, precizie și originalitate. Este o scriitoare la fel de mare ca Franz Kafka, la fel de subtilă ca Gustave Flaubert și la fel de esențială ca Proust.
Volumul Defalcare (Break It Down), publicat în 1986, a fost nominalizat pentru PEN/ Hemingway Award.
Lydia DAVIS, scriitoare și traducătoare americană născută în 1947, recunoscută pentru poveștile extrem de scurte, strălucite şi inventive. În toamna anului 2003 a primit unul dintre cele 25 de premii MacArthur Foundation pentru modul în care demonstrează că „limbajul în sine poate distra“, pentru felul în care „spune totul printr-un singur cuvânt“ și pentru incredibilul stil care „poate menține interesul cititorului prin fraze nespuse“. Davis oferă cititorilor un fragment de detalii invizibile anterior vieții, dezvăluind noi surse de perspective filosofice și frumusețe. În 2013 a primit premiul Man Booker International.
„Davis este o înaltă preoteasă a uimitorului, a detaliului. Poate să facă cele mai banale lucruri - un cuplu care stă de vorbă sau cineva care se uită la televizor - bizare, aproape mitice. Am simțit că am întâlnit una dintre cele mai originale şi îndrăzneţe minţi.“ Colm Tóibín, The Telegraph

Al doilea volum din Tetralogia Napolitana. Indiferent cine se ascunde in spatele numelui Elena Ferrante, misteriosul pseudonim folosit de autoarea romanelor napolitane, doua lucruri sunt certe: e femeie si stie sa descrie orasul Napoli mai bine ca oricine. Stilul ei are finetea unei panze de paianjen, dar totodata o forta a expresiei si o magie aparte, cu care creeaza o intreaga lume. Huffington Post

Povestea celor doua prietene, Lila si Elena, continua. Acum sunt doua tinere ale caror drumuri se despart dramatic. Pe cand Elena prefera sa-si continue studiile, Lila se marita, obtinand astfel o conditie sociala si financiara superioara originilor sale modeste, dar ramanand prizoniera intr-o casnicie nefericita. In ciuda cailor diferite pe care au luat-o vietile lor, legatura dintre Lila si Elena ramane complexa si intensa, iar sentimentele fiecareia oscileaza, pe rand, intre nepasare, dispret si iubire reciproca profunda.

Elena si Lila. Fiecare este pentru cealalta prietena geniala: o potentialitate neexprimata, un imbold si un repros, un obiect al invidiei si un orizont al dorintei. L’indice dei libri

Ferrante descrie dialogul interior feminin cu o fervoare socant de sincera, tulburator de directa. Booklist

O carte ce se revarsa ca o eruptie a vulcanului Vezuviu. La Repubblica.

În vreme ce amurgul vieții se profilează amenințător la orizont, Vanessa Wonderman își privește neputincioasă părinții îmbătrânind, o însoțește la controale pe fiica ei însărcinată și îl veghează pe soțul ei Asher, cu douăzeci de ani mai în vârstă decât ea, aflat pe patul de spital. Anii ei de glorie, când era o actriță de succes, au rămas în urmă și Vanessa descoperă că începuturile sunt ușoare, dar că sfârșiturile pot fi dureroase. Ar fi oare posibil ca fanteziile sale, menite să-i ofere elixirul tinereții, să fie împlinite cu ajutorul site-ului faraoprelisti.com?

"Felul în care Erica Jong abordează probleme dintre cele mai delicate, reușind totodată să scrie o carte amuzantă, e uimitor. Mi-a plăcut la nebunie." - Woody Allen

În 1973, Erica Jong a revoluționat felul în care ne raportam la dragoste, căsnicie și sex. Bestsellerul său mondial "Teama de zbor" a deschis drumul pentru nenumărate scriitoare, de la Jennifer Weiner la Lena Dunham. Acum Erica Jong ne uimește iarăși, oferindu-ne o perspectivă nouă și convingătoare asupra unei etape dificile din viața unei femei. Scrisă cu un umor subtil, înțelepciune și cuprinzând observații pertinente – toate acestea regăsindu-se și în poezia, ficțiunea și eseurile Ericăi Jong – "Teama de moarte" e o poveste pentru toți cei care au cunoscut dragostea adevărată și au fost transformați de ea.

În cei 43 de ani de la apariția romanului "Teama de zbor", Erica Jong a publicat peste 25 de cărți, traduse în 43 de limbi, cuprinzând nouă opere de ficțiune (bestsellerul New York Times Fear of Fifty: A Midlife Memoir fiind una dintre ele), precum și câteva de non-ficțiune, foarte apreciate, printre care: What Do Women Want, Seducing the Demon: Writing for My Life, o antologie despre sex numită Sugar in My Bowl:Real Women Write About Real Sex, editată de ea însăși, și, în 2012, un Kindle Single, A Letter to the President, care analizează cu îndrăzneală problemele cu care se confruntă astăzi femeile din Statele Unite ale Americii.
De asemenea, Erica Jong este autoarea a șapte volume de poezie premiate. Cel mai recent, Love Comes First, a apărut în 2009.

Erica Jong a câștigat numeroase premii naționale și internaționale pentru poezie și ficțiune. Printre acestea se numără Premiul Fernanda Pivano și Premiul Sigmund Freud în Italia, Premiul Deauville în Franța și Premiul Națiunilor Unite pentru excelență în literatură. La Editura Trei, de aceeași autoare a apărut Teama de zbor.

De la autorul romanului Adevărul despre cazul Harry Quebert.

Până în ziua Dramei, au existat două familii Goldman: Goldmanii-din-Baltimore și Goldmanii-din-Montclair. Goldmanii-din-Montclair, al căror descendent este Marcus Goldman, autorul romanului despre profesorul Quebert, aparțin clasei de mijloc și locuiesc într-o casă mică din Montclair, New Jersey. Goldmanii-din-Baltimore sunt o familie înstărită, care locuiește într-o casă de lux dintr-o suburbie bogată din Baltimore, și de care Marcus este fascinat. Ambele familii ascund însă secretele lor, amintiri mai mult sau mai puțin fericite, iar viața îi încearcă pe toți deopotrivă, fără să țină cont de avere, prestigiu, poziție socială.

“Fanii lui Dicker vor regăsi aceleași elemente care au făcut din Adevărul despre cazul Harry Quebert un boom literar: ritmul alert, alternarea permanentă între epoca noastră și anii ’80 și enigmele ingenios plasate la începutul romanului.” – L’Express

“Joël Dicker nu trebuie decât să tragă de un fir pentru ca întregul eșafodaj uluitor din jurul poveștii Goldmanilor-din-Baltimore să se destrame și totul să se năruie.” – Salon Littéraire

“Deși te simți prins în hățișul numeroaselor răsturnări de situație, tensiunea psihologică, mai puternică decât în Adevărul despre cazul Harry Quebert, este aproape insuportabilă.” – Télé Loisirs

Joël Dicker s-a născut la Geneva, pe 16 iunie 1985. A studiat dreptul la Universitatea din Geneva, absolvind în 2010. A obținut „Premiul scriitorilor genevezi“ pentru primul său roman, Les Derniers Jours de nos pères. Al doilea roman al său, "Adevărul despre cazul Harry Quebert" (Editura Trei, 2013), a primit Marele Premiu al Academiei Franceze, a fost tradus în peste 30 de limbi și a fost publicat în peste 45 de țări. De asemenea, a făcut parte din selecția finală pentru Premiul Goncourt și a fost distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012.

Camera cu vedere a inspirat in 1985 o celebra ecranizare, in regia lui James Ivory, avindu-i in distributie, printre altii, pe Maggie Smith, Helena Bonham Carter si Denholm Elliott.

Intr-o calatorie la Florenta, tinara Lucy Honeychurch face cunostinta cu doi tineri: fermecatorul George Emerson, spontan si cu prea putin respect pentru reguli, si rezervatul Cecil Vyse, mai obisnuit cu lectura decit cu arta conversatiilor delicate. Dupa un sir de aventuri care-i apropie, Cecil isi ia inima in dinti si o cere de sotie pe Lucy; fata spune intr-un tirziu da, insa pina la casatorie indoiala are vreme sa-i cuprinda inima. Daca diferentele dintre ei sint prea mari? Daca pasiunea pentru carti a lui Cecil ii va umbri iubirea pentru ea? Daca dragostea nu le va fi de ajuns? Iar cind George cel incintator intra din nou in scena, imaginea vietii asezate pe care si-o construise tinara Lucy se tulbura cu totul.
Unul dintre cele mai apreciate romane ale lui E.M. Forster, Camera cu vedere este considerat un titlu clasic al literaturii britanice, o poveste pe cit de agreabila, pe atit de patrunzatoare.

„Camera cu vedere e prima mea intilnire cu posibilitatile fictiunii: citind-o, am aflat cit de implinit te simti prin ea, cit de mult te poate schimba!” (Zadie Smith)

„Suprafata stralucitoare si senina a romanului datoreaza mult comediilor sociale ale lui Jane Austen si ale lui Henry James. Cum scria Virginia Woolf, «sociologia istorica va gasi in cartea lui Forster multe informatii noi. Domnul Forster este un adevarat romancier».” (Malcolm Bradbury)

„Romanele lui spun si, mai mult, sugereaza asa cum nici un alt romancier n-o face. Il poti citi pe Forster la infinit.” (The Times)

Romanul Extinderea domeniului luptei a inspirat in 1999 o ecranizare in regia lui Philippe Harel, cu Philippe Harel si Jose Garcia in rolurile principale. Extinderea domeniului luptei este mica odisee blazata a personajului principal, un informatician de 30 de ani care isi practica meseria fara zel sau convingere, acceptindu-si cu resemnare conditia de rotita in angrenajul unui sistem. E insa un observator atent si lucid al lumii din jur, iar analiza lui este cruda, lipsita de iluzii sau complezenta. Descriind lupta cotidiana a semenilor sai pentru un pic de iubire, de placere sau bani, el transforma in batalie epica cel mai neinsemnat gest al lor. O deplasare in provincie ii va permite sa-si extinda cimpul observatiei si sa elaboreze o teorie a liberalismului, economic ori sexual. Houellebecq diagnosticheaza un rau profund al societatii occidentale si ii dezvaluie legatura cu ideologia dominanta; mai mult, ii denunta delirul, care impune in permanenta criterii de rentabilitate, judecarea din unghiul performantei chiar si a vietii intime.

Un roman obsedant despre dragoste si suferinta pierderii celor apropiati, plin de tandrete, umor si nesfirsite surprize, o explorare fascinanta a sufletului omenesc.

In Lisabona anului 1904, tinarul Tomas descopera un jurnal vechi. Acesta lasa sa se intrevada existenta unui artefact extraordinar care – daca va fi gasit – va redefini istoria. La volanul unuia dintre primele automobile aparute in Europa, tinarul porneste in cautarea acestei comori stranii. Treizeci si cinci de ani mai tirziu, un medic din Lisabona, pasionat de romanele politiste ale Agathei Christie, face autopsia unui cadavru si se gaseste in fata unui mister de nepatruns, consecinta cautarilor lui Tomas. Aproape jumatate de secol mai tirziu, in 1981, un senator canadian se retrage intr-un sat din Muntii Inalti ai Portugaliei, indoliat dupa moartea sotiei sale. Are insa o companie dintre cele mai neobisnuite: un cimpanzeu. Si aici, in acest sat, indelunga cautare se va incheia intr-un mod cu totul neasteptat.

„Faceti bagajele: la cincisprezece ani dupa Viata lui Pi, Yann Martel ne poarta din nou intr-o lunga calatorie. Scriitura sa n-a fost niciodata mai fermecatoare, o combinatie de suav deloc siropos si tragedie deloc melodramatica.” (The Washington Post)
„Sintem norocosi sa avem printre noi scriitori extraordinari care, in operele lor de fictiune, mediteaza asupra unui paradox la care este imperios necesar sa reflectam – diferenta ireconciliabila si, in acelasi timp, legatura indestructibila dintre om si animal, care face imposibila autoalienarea noastra de lumea inconjuratoare.” (Ursula K. Le Guin)
„Felul in care Yann Martel zugraveste durerea pierderii celor apropiati este autentic si tulburator, dar maniera in care autorul o contextualizeaza in raport cu religia confera romanului o dimensiune in plus. Scriitura lui Martel este imbogatita si potentata de abundenta si complexitatea simbolisticii la care recurge (una ce trimite la Iov, la Sf. Petru, la Toma Necredinciosul si la parabolele lui Isus) si de sondarea posibilitatilor religiei de a oferi alinare.” (The Telegraph)

Yann Martel este autorul bestsellerului Viata lui Pi.

„Istanbul Istanbul creeaza un spatiu al sau, atit al culturii urbane, cit si al profunzimii filosofice, cu forma sa stratificata si sensurile multiple, asemenea scrierilor clasice. Este o viziune diferita si autentica a Istanbulului.” (Mesele Literary Magazine)

Încercând să dezvăluie destinul misterios al unei picturi, Jonathan se va întâlni cu Clara. Şi unul şi celălalt simt că s-au mai văzut cândva. Dar când? Şi unde? La Londra, în urmă cu un secol… Versiune modernă a lui „Romeo şi Julieta", romanul de faţă creează o poveste plină de suspans, pornind de la o sugestie metempsihotică.

Marc Levy s-a născut în 1961, la Paris şi a avut parte de un parcurs profesional fascinant: la 18 ani devine vo-luntar la Crucea Roşie, la 22 de ani înfiinţează firma Logitec, la 23 de ani pleacă în America şi pune pe picioare societatea Rainbow Image, la 29 de ani pierde tot şi o ia de la capăt, creând una dintre cele mai mari firme de arhitectură din Franţa. Cariera sa de scriitor demarează într-un mod absolut surprinzător în anul 2000, când publică romanul „Şi dacă e adevărat…" (Editura Trei, 2004), care s-a vândut în întreaga lume în peste 10 milioane de exemplare şi a fost ecranizat de Steven Spielberg (2005). Astfel, Marc Levy devine numărul unu pe lista vânzărilor de carte în Franţa, publicând apoi şi romanele „Unde eşti" (2001) şi „Şapte zile pentru o eternitate" (2002). În curând, Editura Trei va publica şi ultimul său best-seller: „Te voi revedea".

"Clubul Dumas" a cunoscut o ecranizare de succes sub titlul "The Ninth Gate", in regia lui Roman Polanski,

cu Johnny Depp, Frank Langella si Lena Olin in rolurile principale.

Lucas Corso, eroul romanului "Clubul Dumas", este un vinator de carti rare care ar face orice pentru o editie princeps. Cind in casa unui anticar bogat se descopera un capitol din manuscrisul original al Celor trei muschetari de Alexandre Dumas, Lucas Corso este rugat sa-i verifice autenticitatea. Printre incunabule nepretuite, colectionari obsedati, adoratori ai diavolului si femei fatale, eroul nostru se vede aruncat in mijlocul unor aventuri care de care mai trepidante.

Odată cu întoarcerea sa în Rusia după cei douăzeci de ani petrecuţi în exil, Soljeniţîn scrie, în perioada 1993‑1998, o serie de „povestiri în două părţi“, echilibrate şi atent şlefuite, cele două părţi ale fiecărui text fiind unite printr‑o temă comună. Sunt marile teme ale literaturii lui Soljeniţîn: opţiunea morală, problema responsabilităţii, compromisul... Personajele sunt plasate în diverse perioade ale epocii sovietice (începând din anii ’20‑’30, trecând prin cel de‑al Doilea Război Mondial şi ajungând până în anii ’90), însă nu de vreo „demascare“ a realităţilor sovietice este vorba, ci de o privire atentă asupra omului ca individualitate. Suntem martori la ascensiuni şi decăderi, descoperim conştiinţe împovărate, vedem îndoiala şi slăbiciunea personajelor atunci când sunt puse în situaţia de a alege. Fiecare om este important, iar deciziile lui nu rămân niciodată fără consecinţe. Sunt pagini de scriitură însufleţită, de o remarcabilă forţă artistică. Este forţa trăirilor autentice, care nu pot lăsa pe nimeni indiferent.

Personajele din romanul "Strada Sardinelor" isi duc viata la periferia oraselului Monterey, printre pescarii. Doc, protagonistul povestii, este biolog marin, studiaza si aduna creaturi ale oceanului de pe coasta Californiei. Majoritatea acestora sint trimise la universitati, muzee si laboratoare de pe intregul continent. Insa, dincolo de pasionanta lui ocupatie, Doc este un personaj excentric pentru cei din jurul sau: un individ maruntel, cu o barba impresionanta si accese de furie oarba. Dar poate fi si cea mai charismatica si mai amabila fiinta din lume, genul de om care isi scoate palaria cind trece pe linga un ciine, iar ciinele ii raspunde cu un zimbet – si, de asemenea, un excelent ascultator, curios sa afle cite ceva despre oricine, astfel incit toata lumea care il cunoaste ii arata simpatie. Acesti oameni simpli si sinceri, stingaci si nepriceputi intr-ale vietii vor deveni, noua ani mai tirziu, protagonistii celebrului roman "Joia dulce".

Mariko Nagai recreează povestirea rurală, o formă pastorală aparținînd vieții de la țară, în scopul creării unui portret necruțător al costurilor implicate de război, de conflictele politice și sociale, cu o tristețe suficient de ascuțită pentru a cresta limba și o durere copleșitoare, iar drumul către o nouă viață absolut remarcabil –asemenea duioșie și adevăr fiind capabile să-ți taie respirația. Prin frumusețea palpabilă a naturii care învăluie luptele duse de personajele sale, Nagai revelează cele mai profunde adevăruri despre viață și moarte.

Aceste povestiri vă vor schimba, vor schimba ce știți și ce vă imaginați cu privire la viețile celor din jurul vostru. A citi istoriile lui Nagai presupune a ne reaminti de ce avem nevoie întotdeauna de povestiri, mai ales în vreme de război, cînd umanitatea ne este pusă la încercare – mai ales acum.

.

Publicat in 30 de tari, Eseuri de indragostit s-a vandut in peste doua milioane de exemplare.

Un tată mai degrabă grunge străbate Danemarca în ultima parte a secolului trecut, împreună cu fiul său de nici zece ani, căruia îi spune în fiecare seară fragmente dintr‑o poveste amintind de Hans Christian Andersen. Cei doi sunt fugari, tatăl se ascunde, trăieşte din expediente, nu‑şi trimite copilul la şcoală, pare să‑şi condamne fiul la o viaţă absurdă – şi, cu toate acestea, relaţia celor doi e mai adevărată şi mai strânsă, în halucinanta ei complexitate, decât a multor familii fericite care respectă regulile.

Anarhist, spirit rebel, artist, nomad, cu izbucniri violente inexplicabile, dar şi cu o delicateţe şi o înţelepciune din altă lume, tatăl din acest roman e un personaj care nu poate fi uitat şi a cărui moştenire îl va transforma pe fiul lui într‑un adult incapabil să trăiască superficial şi burghez, incapabil să se lase domesticit până la capăt. Îl marchează pentru totdeauna cu semnul tragic al străinului. Aşa cum bunicul ipocrit, predicator rigid şi pervers, îşi marcase la rândul lui fiul.

„[ O poveste ] Romanul este un desen redat cu încetinitorul, o colecţie de linii drepte şi apăsate trasate de un băiat străduindu‑se să creeze o poveste, dar şi un sine, dintr‑o viaţă de instabilitate, minciună şi durere. Natura acestei mişcări constante se schimbă, totuşi, de‑a lungul paginilor cărţii, pe măsură ce violenţa şi trauma devin o destinaţie pe care băiatul, acum adult, n‑o mai poate evita. Iar noi nu putem să nu alergăm alături de el, până la capăt.“ Words Without Borders

„Arta lui Bengtsson e a unui fabulist; Et eventyr, titlul danez al cărţii sale, îl evocă pe Hans Christian Andersen. O poveste este o călătorie impresionantă prin întâlnirile arhetipale în cursul cărora tânărul protagonist ajunge la un catharsis în egală măsură sfâşietor din punct de vedere emoţional şi eliberator din punct de vedere spiritual. Din această experienţă băiatul nu poate ieşi altfel decât un artist.“ Times Literary Supplement

Roman de campus, poveste de dragoste, thriller captivant cu elemente de road movie, carte tradusă în peste zece limbi, "Calea Idei Brown" este un omagiu de mare fineţe adus ficţiunii americane. Considerat ultimul mare clasic al literaturii argentiniene, Ricardo Piglia se remarcă printr-o scriitură hipnotică, inconfundabilă, care trece cu uşurinţă de la autobiografie la satiră.

Emilio Renzi părăseşte Argentina încercând să fugă de frustrări profesionale, de melancolie şi anxietate, de amintirea unui mariaj încheiat; lumea americană în care vrea să se reinventeze este însă plină de constrângeri, pe care le constată cu amară ironie, şi dominată de „violenţa teribilă a oamenilor educaţi“ din mediul universitar. Ida Brown îl fascinează, îl atrage într-un misterios joc erotic şi îi oferă iluzia acestei „reinventări“. După accidentul în care tânăra îşi găseşte moartea, Renzi se cufundă în cea mai adâncă disperare: înţelege nu numai că a devenit suspect, că se află sub supraveghere şi că îi este în joc reputaţia academică, dar şi că pasiunea lui obsesivă nu se va stinge până când nu va descoperi adevărul. Ricardo Piglia se inspiră din cazul de mare ecou cunoscut sub numele de Unabomber pentru a face o subtilă analiză a formelor de violenţă care marchează societatea americană. Mergând pe urmele Idei Brown, Renzi pune cap la cap piesele unui puzzle complex ce scoate la iveală, într-un final, nu numai trecutul femeii iubite, ci şi pe cel al straniului personaj Thomas Munk, autor al unui radical Manifest.

Roman aflat în topul bestsellerurilor din publicaţiile New York Times, Publishers Weekly şi USA Today, considerat una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2015 de către Amazon.com (Best Books of 2015 şi Top 100 Editor’s Picks), NRP, Shelf Awareness şi BookPage; publicat în peste douăzeci şi cinci de ţări; în curs de ecranizare.

Plasând acțiunea noului său roman în Kenya anilor ’20, Paula McLain explorează în Zbor în jurul soarelui copilăria şi tinereţea unei femei fascinante: Beryl Markham, antrenoare de cai de curse şi aviatoare temerară care a realizat primul zbor solo peste Atlantic, de la est la vest. Cu o scriitură densă şi un ritm intens, pe măsura pasiunilor eroinei sale, Paula McLain construieşte un roman caleidoscopic în care ficţiunea se împleteşte cu elemente biografice. Accentul cade pe recompunerea unui parcurs afectiv emoționant şi, mai ales, a unui tragic triunghi amoros care a fost celebru în epocă. Relația cu Denys Finch Hatton şi cu baroneasa Karen Blixen, autoarea cărţii "Din inima Africii", o ajută pe Beryl, în mod paradoxal, să se cunoască în profunzime şi să-şi înţeleagă menirea.

Deținător al unui număr impresionant de premii literare, atât franceze, cât și internaționale, scriitorul algerian Boualem Sansal este, în mod cert, una dintre vocile majore ale literaturii contemporane. Romanul său "2084. Sfârșitul lumii", tradus în 25 de țări, a primit Marele Premiu al Academiei Franceze în 2015 și a fost desemnat drept cea mai bună carte a anului de către revista Lire.

În Abistan, într-un sanatoriu izolat de pe muntele Oua, Ati, bolnav de tuberculoză, primește îngrijiri. Se va vindeca, însă se va întoarce acasă tulburat după experiența călătoriei și după întâlnirea cu arheologul Nas. De la acesta află un secret ciudat, care aruncă îndoiala asupra versiunii oficiale a istoriei regimului. Într-un imperiu care se bazează pe amnezie și pe supunerea totală față de Yölah, Ati simte cum se naște sentimentul libertății. Gândul că ar putea exista o Frontieră care-l desparte de altfel de oameni nu-i dă pace. Prin intermediul lui Toz descoperi rămășițele unei civilizații, iar neliniștea prinde rădăcini și mai adânci în mintea sa – a existat sau există încă o altă lume în afara Abistanului?

„Fabulă, parabolă, pamflet, roman total al unei dictaturi fără Istorie, 2084 își înmărmurește cititorii. La 66 de ani, pentru Boualem Sansal a tăcea înseamnă «o formă de sinucidere». Dovada este această fabulă orwelliană și apocaliptică despre viitorul unei dictaturi religioase. [...] Bine ați venit în Abistan, imperiul cu 60 de provincii condus de profetul Abi, devotatul trimis al lui Yölah, încă de la sfârșitul marelui și sângerosului război sfânt, câștigat de adepții «unei forme grav degenerate a unei religii sclipitoare » și care a transformat «bieți credincioși inutili în glorioși și profitabili martiri». Ascultare, supunere, amnezie, supraveghere, răbdare, ignoranță, justiție expeditivă – toate acestea dau ritmul vieții de zi cu zi al locuitorilor Abistanului.“ (Marianne Payot, L’Express)

Credeati ca viata va este monotona, ca nu poate fi subiect de inspiratie pentru literatura? Veti vedea aici crampeie din viata unor oameni obisnuiti ce va vor starni rasul, plansul, simpatia, antipatia, admiratia, oprobriul – toata gama de sentimente. Vreti sa stiti ce se poate face cu o plasa de grepuri furate doar de dragul distractiei? Sau ce se poate intampla daca te apropii prea mult de un tablou care brusc devine animat? Ori daca un obiect neidentificat acopera soarele? Sau care sunt gusturile culinare ale unor canibali si de ce s-a mutat Dumnezeu la Sankt Petersburg? Raspunsurile vor fi, dupa cum ati ghicit, pline de cinism.

„McSweeney’s are „convingerea ca povestirile si cuvintele conteaza si vor continua sa conteze, indiferent de cat ne-am agita noi. Dar mai exista aici si ideea ca o convingere de dragul convingerii nu este suficienta, ca prea multe carti si povestiri (impreuna cu oamenii care le scriu si care le spun) sunt impinse tot mai adanc in tenebre, pe masura ce acest secol straniu merge mai departe.“ Nick Hornby

Populat de figuri feminine puternice si memorabile, "Bastarda Istanbulului" este un roman fascinant in care se impletesc libertatea si opresiunea, realul si fantasticul, memoria si uitarea. 

Lumea orientala, cu exotismul si traditionalismul ei, si cea occidentala, marcata de pragmatism si de independenta, se intilnesc pe neasteptate din dorinta nestavilita a doua tinere fermecatoare si nonconformiste – Asya si Armanoush – de a risipi misterul ce le invaluie radacinile familiale si de a-si descoperi propria identitate. "Bastarda Istanbulului" nu este insa cartea unei singure povesti. In cuprinsul sau, scriitoarea tese firele unui sir nesfirsit de istorii care se ramifica, se pierd o clipa in negura trecutului, ies din nou la suprafata, se intersecteaza, se unesc. 

„In cel de-al doilea roman al sau scris in limba engleza, prozatoarea turca Elif Shafak abordeaza problema identitatii nationale intr-un stil devenit inconfundabil. Ea face din tabuurile politice o componenta esentiala a unui roman profund si captivant despre modul in care vietile omenesti sint modelate de legaturile de familie, apartenenta culturala si jocul intimplarii.” (Publishers Weekly)

„O poveste complexa, ironica, dramatica si indrazneata, care poate fi citita in acelasi timp ca o reflectie despre puterea tamaduitoare a compasiunii, ca un stralucit roman de idei, ca o poezie de dragoste inchinata Istanbulului si ca o satira senzuala si provocatoare.” (Booklist) 

„Elif Shafak isi construieste romanul intr-un mod ce aminteste de povestitorii traditionali: intrerupe firul actiunii, revine asupra unor detalii, miscindu-se in voie de la ororile trecutului la patologia prezentului prin intermediul experientei a patru generatii. Iar cititorul realizeaza treptat ca datoria de a-si asuma propria istorie, cu partea sa de greseala si de vina, este valabila nu doar pentru popoare, ci si pentru fiecare om.” (The Washington Post Book World)

Premiul literar Le Monde. Cea mai bună carte a anului – revista Lire.

Plecând de la propria experiență religioasă, Emmanuel Carrère își imaginează, cu abilitatea unui anchetator, începuturile creștinismului și urmărește totodată parcursul și învățăturile apostolilor Luca și Pavel. De asemenea, în demersul său, încearcă să înțeleagă de ce credința continuă să aibă o putere atât de mare de două mii de ani încoace.

Deși astăzi se declară agnostic, Carrère evocă fervoarea religioasă de care a fost cuprins la începutul anilor 1990, când asista constant la toate slujbele, citea și comenta pasaje din Biblie.

Cartea sa reprezintă însă și o meditație asupra istoriei, asupra însemnătății creștinismului în lumea de azi și asupra felului în care acesta ne influențează pe toți, credincioși și necredincioși laolaltă.

"Împărăția Cerurilor" e o carte complexă, desăvârșită, în același timp sobră și jucăușă, impetuoasă și interiorizată, savantă și pe înțelesul tuturor. Este, cu siguranță, capodopera lui Carrère. „Precum ultimele patru cărți ale mele, " Împărăția Cerurilor" este și ea o carte despre mine.

Când scriu, mă las absorbit de o arheologie personală. E ca și cum aș face ședințe de psihanaliză ca să mă cunosc mai bine, dar și ca să progresez, să devin o ființă mai bună în sens moral, dar nu numai: dacă ajung să mă domin, sper să devin mai conștient de mine însumi, însă și mai liber.“ Emmanuel Carrère

„Împărăția Cerurilor" este o investigație extraordinară, în care autorul își demonstrează talentul de jurnalist, de exeget, de istoric, dar și de romancier, în timp ce ne lasă să pătrundem în culisele propriului scris. “ Madame Figaro

„O uriașă realizare literară.“ Le Nouvel Observateur

„Această poveste despre începuturile creștinismului tulbură și fascinează deopotrivă.“ Télérama

Emmanuel Carrère este unul dintre cei mai prestigioşi scriitori francezi contemporani. Licenţiat în studii politice, este, de asemenea, scenarist şi regizor. A debutat în 1982, cu un eseu dedicat cineastului german Werner Herzog, dar primul său roman, "L’Ami du jaguar", a apărut în 1983. A devenit celebru prin romanele sale care îmbină adevărul biografic cu ficţiunea şi care au fost recompensate cu numeroase premii, printre acestea numărându-se: Prix Femina, Grand Prix Marie Claire du Roman d’Emotion, premiul cititorilor publicaţiei L’Express, Premiul Crésus şi Premiul Globe de Cristal.