Moderni & contemporani

Romanul Evanghelia dupa Pilat a fost tradus in peste 20 de limbi.

Ce fac animalele noastre de companie atunci cand nu suntem in preajma? Caroline Paul si Wendy MacNaughton ne ofera o privire induiosatoare si plina de umor asupra modalitatilor prin care au urmarit aventurile iubitului lor motan Tibby folosind resurse dintre cele mai diverse, de la detectivi cu abilitati spiritiste la camere de luat vederi si tehnologie GPS. Caroline Paul era in convalescenta dupa un accident si lucrurile pareau sa nu se poata inrautati. Apoi insa indragitul Tibby a disparut. Impreuna cu partenera sa, ilustratoarea MacNaughton, a deplans disparitia, pentru ca doar cateva saptamani mai tarziu motanul sa reintre nonsalant in vietile lor. Wendy si Caroline au fost extatice. Motanul lor timid si anxios devenise un adevarat aventurier. Unde fusese? Si, mai ales, ajunsese sa iubeasca pe altcineva mai mult?

In toiul noptii, o femeie in rochie de seara se adaposteste in camera de hotel a unui om de afaceri cu care poarta o lunga discutie, minata de o tensiune surda, pana in ceasurile dinaintea rasaritului. O fata se intinde la vorba intreaga noapte cu receptionerul hotelului, cautand pretexte ca sa nu urce in camera unde o asteapta tanarul violent care se arata a-i fi iubit. Un baietel scapat din flacarile ce i-au mistuit casa si familia e rapit din camera de hotel de politista pusa sa-l vegheze. Si, ca intr-o piesa muzicala, in lumina palida a diminetii, cand pe lume pare sa nu se intample nimic, situatiile stranii in care plutesc cele trei cupluri isi gasesc o neasteptata rezolvare.

Un barbat vede cum elefantul sau preferat se volatilizeaza pur si simplu, un cuplu de tineri casatoriti sufera atacuri de bulimie care ii determina sa jefuiasca un McDonald’s la miezul noptii, iar o tinara descopera ca un mic monstru verde care si-a gasit adapost in curtea din spatele casei a facut o pasiune devastatoare pentru ea. Obsedante si hilare, bizare si emotionante, nuvelele din volumul Elefantul a disparut arata, inca o data, uluitoarea abilitate a lui Haruki Murakami de a sterge granitele dintre realitate si iluzie.

Dupa ce, la saptesprezece ani, Blanca isi pierde tatal, ca s-o ajute sa-si uite suferinta, mama ii spune o veche poveste din folclorul chinez: un imparat si-a adunat toti inteleptii din imparatie si le-a cerut sa nascoceasca niste vorbe care sa poata fi rostite in orice imprejurare, fie ea cit de rea. Dupa o indelunga chibzuinta, inteleptii ii dau raspunsul... Au trecut mai bine de douazeci de ani de cind Blanca stie povestea, mama a parasit-o si ea, iar vorbele magice, pina si asta o sa treaca, nu-i par fiicei de mare folos. Ramasa fara sprijin, trebuie sa invete sa-si imblinzeasca durerea. Hotaraste sa petreaca un timp la casa de vacanta a familiei impreuna cu copiii, citiva prieteni si cei doi fosti soti. In plus, in apropiere ajunge si amantul. La Cadaques, sub soarele Mediteranei, Blanca redescopera anatomia relatiei complexe si pasionale pe care a avut-o cu mama sa, dar si puterea terapeutica a sexului, a iubirii, a prieteniei si a maternitatii. 

,,Aleksandr este androgin", ne avertizeaza Pavic de la bun inceput, astfel ca personajul sau se va chema cand Sandra, cand Aleksa. De aici o intriga extrem de complicata si amuzanta, un roman de dragoste calat pe un thriller palpitant, in care personajele isi afiseaza mereu o alta identitate, iar parfumul, pentru doamne sau pentru domni, devine o rafinat olfactiva proba detectivistica. Si o casa de licitatie pentru vise. La ,,Symptom House" se vand vise si benzile cu descrierea viselor vandute lui Distelli si Lempicka. Iar rezolvarea acestui extrem de incalcit caz Distelli-Cruz-Lempicka-Heth va apartine.

Crima Olgai Arbelina este un roman despre drama exilului si o reflectie asupra istoriei tragice a Europei secolului XX.

"Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceputul unui roman. Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui presonaj. Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectandu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini. Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga." (Gabriel Garcia Marquez)

Scris intre 1956 si 1957 si publicat pentru prima data inn 1961, Colonelului n-are cine sa-i scrie este povestea unui veteran scapatat al Razboiului de O Mie de Zile. Acesta inca nadajduieste ca-si va primi pensia care i-a fost promisa cu cincisprezece ani in urma si, prin urmare, in fiecare vineri, merge la posta. Actiunea se petrece in perioada "Violentei", cand in Columbia fusese instituita legea martiala. Colonelul si sotia sa astmatica traiesc in saracie, si-au pierdut fiul in timpul represiunii politice, nutrind speranta ca vor putea vinde cocosul de lupte ramas de la fiul lor. Cateva teme importante ale marilor romane ale lui Marquez se regasesc in acesta bijuterie literara din perioada de inceput a carierei sale de scriitor.

In Ochi de caine albastru, scufundarea lui Garcia Marquez in aceasta "alta" realitate e profunda si vertiginoasa. Aici nu este vorba despre o realitate placuta si amuzanta.  Garcia Marquez ne pune fata in fata cu o prezenta inevitabila - moartea -, dezvaluind-o ca pe o parte geamana a vietii noastre. Moartea licarindu-ne in vise, cunoscuta apoi ca experienta totala a sufletului si a corpului. Moartea ca o constanta iminenta, care ne arata pana in ce punct fiinta noastra este formata din aspecte distincte si niciodata imaginate.

Dupa opt ani de tacere, un telefon primit de Yun de la fostul ei prieten, Myeong-seo, reinvie amintiri din timpul studentiei si redeschide rani vechi. Cu patrundere intelectuala si un lirism bine dozat, ea reviziteaza momentele determinante ale anilor sai de formare: moartea mamei, relatia profunda cu profesorul de literatura acum grav bolnav, exaltarile primei iubiri, protestele studentesti, prietenia ca remediu pentru singuratate si disperare. O parabola care prin repetitie devine simbolica este cea a Sfantului Cristofor, vazuta aici prin prisma literaturii si a artei ca mod de salvare si supravietuire. Printre autorii ale caror scrieri sunt citate se numara Emily Dickinson, Rainer Maria Rilke, Francis Jammes si Paul Valery.

"In textele lui, Emir Kusturica inventariaza clipe de iubire si de nebunie, de disperare si violenta in Sarajevo, Belgrad sau in sate din fosta Iugoslavie, de parca ar dori sa salveze, inainte ca Europa sa fie nivelata, putin din sufletul slav, caruia ii este portdrapel fervent. Gasesti aici scatoalce, chercheliri, hlizit de voie, muzici cu aer cunoscut prin care paginile capata substrat vizual.” (BibliObs)

„Un portret intim si uimitor, conturat cu blandetea privirii sale patrunzatoare si rafinamentul viziunii asupra lumii.” (L’Express)

„Compact si plin de vigoare…  O poveste captivanta.“ (The New York Times Book Review)

„Golding a fost un scriitor […] cu o minunata vocație epopeica. [S-a priceput sa spuna] povesti originare, despre cum a invațat omul sa vorbeasca, despre izvoarele raului, despre straniile surse ale artei.“ (Malcom Bradbury)

…cand Lucy Brennan, o antrenoare de fitness bisexuala din Miami Beach, dezarmeaza un barbat care ataca doi vagabonzi inspaimintati, politia si reporterii de stiri isi fac aparitia ca din senin, iar in citeva ore ea se trezeste eroina locala.

Singurul martor ocular al incidentului, Lena Sorenson, o artista supraponderala si deprimata, devine curind obsedata de ea si ii cere s-o ajute sa slabeasca. 

Dar, cand atacatorul dezarmat se dovedeste a fi victima disperata a unor abuzuri sexuale, Lucy isi incepe tranzitia de la eroina la personaj negativ, iar relatia bolnavicioasa de dependenta cu Lena, geamana sa cu calitati opuse, ajunge tot mai greu de controlat...

Batrinul care citea romane de dragoste a fost ecranizat in anul 2001, in regia lui Rolf de Heer, cu Richard Dreyfuss in rolul principal.
 
Antonio Jose Bolívar, ramas vaduv inca de tinar, isi cauta linistea intr-un sat indepartat din padurea ecuatoriala, El Idilio. Isi petrece timpul la vinatoare si, pe masura ce inainteaza in virsta, cauta alinarea in lectura. Citeste romane de dragoste aduse de amicul sau, un dentist care, la randu-i, le ia de la una dintre prostituatele pe care le frecventeaza. Impartit intre viata normala pe care a lasat-o in urma si jungla pe care vrea fara succes s-o cunoasca, intre siguranta civilizatiei si intelepciunea traditiei, intre solitudine si chemarea semenilor, Antonio nu-si vede viata implinita, caci nu poate urma pe deplin nici una dintre caile pe care le alege. 

Un roman de o forta extraordinara, care ilustreaza, fara indoiala, mostenirea marilor prozatori moderni ai Japoniei.” (La Vanguardia)

Nume de rezonanta al literaturii franceze actuale, Lydie Salvayre a primit pentru romanele sale mai multe premii importante, culminand in 2014 cu Premiul Goncourt pentru Sa nu plangi. Opera sa este tradusa in peste douazeci de limbi.

-

Pata umana a primit prestigioasele PEN/Faulkner Award si Prix Medicis Etranger, iar revista Lire a desemnat-o cea mai buna carte a anului 2002.

Romanul Pata umana a fost ecranizat in anul 2003 de regizorul Robert Benton, cu Anthony Hopkins, Nicole Kidman, Gary Sinise, Ed Harris si Wentworth Miller.

Romanul unei vieti, al „intensei voluptati de a fi”, al luptei de a razbate prin amintiri. Andrei Makine este autorul bestsellerului Testamentul francez.

Imediat dupa publicare, Ora de aur a devenit bestseller New York Times. In 2013, FilmNation Entertainment a cumparat drepturile de ecranizare a cartii, pelicula urmand sa-i aiba, in 2016, pe Meryl Streep si Robert De Niro in rolurile principale.

O fisura inexplicabila in Pirinei trezeste interesul oamenilor de stiinta. Pe masura ce fractura geologica se largeste si se adinceste, comunitatea europeana incepe sa se disocieze de calamitate. Peninsula Iberica, devenita acum insula, pluteste la intimplare pe ocean. Un grup eteroclit porneste intr-o calatorie spirituala, incercind sa supravietuiasca intr-o lume descentrata si aflata intr-o haotica rotire.

Încă de la apariţie, în 1948, în revista Sur a Victoriei Ocampo, romanul Tunelul s-a bucurat, de aprecierile elogioase ale unor mari scriitori ca Thomas Mann, Graham Greene şi Albert Camus, autorul fiind considerat un „clasic existenţialist“.

Torcatoarea de vise este un lung poem in proza schitat pe marginea calatoriei initiatice a unui artist, de la primele mirari ale copilariei la cautarile tineretii, aduse laolalta si intretesute de privirea ordonatoare a femeii la maturitate.