Moderni & contemporani

Irlandezii se pricep la cateva lucruri importante. Stiu sa cante, sa scrie, sa bea, sa indure frigul si sa rada. Printre dovezile acestei din urma calitati se numara si culegerea de panseuri N-ai decat sa ma citezi.

„Un nou roman magnific semnat de unul dintre autorii momentului: James McBride.“ (The New York)

„Absolut original, pitoresc si plin de viata.“ (Washington Post)

Un roman in care erotismul se impleteste cu melancolia si resemnarea si care vorbeste, in fond, despre doua teme esentiale: Eros si Thanatos.

Karine Lambert, o fotografa pasionata de adevarurile esentiale pe care le poate dezvalui o imagine, s-a lasat prinsa si in jocul de-a scrisul. Femeile care au renuntat la barbati este primul sau roman, in care vorbeste cu emotie, umor si gravitate despre dificultatea de a iubi, despre framantarile fiintelor umane si setea lor de fericire.

Doi frati si sotiile lor se intalnesc intr-o seara frumoasa de vara la un restaurant de lux din Amsterdam. In spatele conversatiei banale si politicoase despre planuri de vacanta, corectitudine politica sau ultimele filme vazute, asteapta nespuse lucruri teribile care-i privesc pe cei doi fii adolescenti ai lor, iar zambetele devin tot mai chinuite cu fiecare nou fel de mancare. Pe masura ce ies la iveala detalii socante din viata secreta a acestor „familii fericite”, mastile civilitatii cad, iar devotamentul fata de cei dragi e impins la limita. Intr-un roman in care naratorul se dovedeste un critic extrem de perspicace al societatii contemporane, Herman Koch tematizeaza situatia dilematica in care sint pusi parintii atunci cand copiii lor sint atrasi de magia raului. Ce faci cand afli ca propriul tau copil a comis o crima? Care sunt granitele loialitatii parintilor fata de copii? Oare nu cumva ereditatea e singura responsabila de raul facut de copii? In ce masura iti modeleaza mediul social constiinta?

„Portrete in miscare ale unor personaje care se apropie de sfarsitul vietii si se uita in urma cu regret, resemnare si sfidare.“ (The Independent) „Toate povestirile lui Julian Barnes au claritatea unei fotografii si realismul psihologic care ajunge pana la extremele unei sentiment… pastrand o latura irezistibil ascunsa.“ (The Observer)

„Cu umorul ei negru, cartea te prinde din prima si nu te mai lasa s o inchizi. Nu se intampla des ca o carte sa fie atat de buna... daca vrei ceva special, fuga la librarie sa ti o cumperi, pentru ca ti se lipeste cu adevarat de suflet si e atat, atat de amuzanta.” (The Evening Herald)

„O carte de un comic sumbru si o surprinzatoare tandrete.” (Los Angeles Times)

O catastrofa mondiala este pe cale de-a distruge umanitatea, dar un vas de croaziera transformat intr-un soi de Arca a lui Noe ii duce pe cei cativa supravietuitori spre Insulele Galapagos, unde vor intemeia o noua rasa umana, desigur, evoluata. Doar ca evolutia se intampla in maniera lui Vonnegut: implica aripioare, creiere mai mici si o lipsa totala a agresivitatii. 

Ca de fiecare data, Kurt Vonnegut isi surprinde cititorii cu personaje insolite si cu un amestec de fantastic si realitate cruda, umor si gravitate, atragand atentia asupra pericolului pe care omenirea il reprezinta pentru sine insasi.  

" Cel mai subtil si inzestrat scriitor din literatura spaniola contemporana." (Boston Sunday Globe)

„S‑ar zice ca e ceva din Quentin Tarantino in scriitura Patríciei Melo, cu o latura de western spaghetti care oscileaza intre realism si parodia violentei.“ (Le Monde)

Un roman realist cu accente magice si un final oniric in care se amesteca o poveste de dragoste pasionala, ce devine un triunghi amoros - cu viata cotidiana a orasului Salvador. Ritmuri de samba, delicii culinare, rituri inchinate zeitatilor afro-braziliene, o moarte si doliul sfasietor care-i urmeaza carnavalul: Dona Flor si cei doi soti ai ei, cea mai cunoscuta carte a lui Jorge Amado tradusa in peste 50 de limbi straine.

" Cele doua personaje principale de culoare se desprind din pagini ca si cum ar fi tridimensionale... Un roman care a castigat lozul cel mare." (The New York Times) "Un roman care trebuie citit neaparat." (Lire)

La mai bine de trei decenii de la publicarea bestsellerului Tuareg, Alberto Vazquez-Figueroa revine asupra temei care l-a impus drept unul dintre cei mai cunoscuti scriitori spanioli contemporani: miticul Popor al Valului si lupta sa pentru a-si apara traditiile, in inima unui desert pe care incep sa si-l dispute tot mai multe forte. De data aceasta amenintarea vine din interior, din partea islamistilor radicali, tot mai puternici si mai violenti, care seamana haos si teroare printre occidentali si popoarele din desert si arunca anatema asupra slujitorilor lui Allah. Ca sa-si salveze onoarea si sa-i pedepseasca pe cei care le pervertesc religia, liderii tuaregi hotarasc sa-i vineze si sa-i lichideze pe jihadisti. Printre salvatorii credintei lor se numara, neasteptat, si un umil sofer de camion, Gacel Mugtar, care cunoaste desertul ca-n palma. Insa el nu va avea de luptat doar cu un dusman atroce si intreaga lui retea subterana de fanatici si mercenari, ci mai ales cu tenebrele propriei constiinte.

„Makine nu este numele meu adevarat. Osmonde este mai adanc ancorat în mine decat Makine“ (Gabriel Osmonde)

Un avion se prabuseste in munti cu numai doua zile inainte de Craciunul anului 1980. Dintre cei aproape o suta saptezeci de pasageri, aparent nici unul nu mai traieste. Si totusi se intampla un miracol: este gasit in viata un bebelus de numai trei luni. Doar ca in avionul prabusit se imbarcasera doua fetite de varsta apropiata, iar vestea gasirii unui unic supravietuitor devine motivul disputei si incrancenarii dintre doua perechi de bunici, ambele sustinand ca fetita scapata ca prin minune le este nepoata. Traieste Lyse-Rose de Carville sau Emilie Vitral? Cu certitudine, nimeni nu stie. Copila e declarata o Vitral, insa indoiala si semnele de intrebare persista. Optsprezece ani mai tarziu, un detectiv angajat de Mathilde de Carville pretinde ca a descoperit, in sfarsit, adevarul. Dar detectivul e gasit apoi mort, iar in carnetul in care isi trecuse datele investigatiei nu este notata si concluzia ei. Incepe astfel o cursa in care mastile cad una cate una, o ancheta neconventionala, in care fiecare ora conteaza.

Volumul cuprinde prima piesa a lui Boris Vian tradusa in romaneste, Ecarisajul pentru toti, urmata de seria de Cronici romantate aparuta in volumul de opere complete. Ecarisajul pentru toti este una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Vian, in care umorul negru, absurdul si jocurile de cuvinte amintesc teatrul lui Eugène Ionesco.

In 1943, sotia lui Boris Vian, Michelle, s-a imbolnavit si a trebuit sa sufere o interventie chirurgicala. Ca s-o amuze pe Michelle in timpul convalescentei, Boris Vian scrie Conte de fées à l’usage de moyennes personnes (Poveste de adormit oamenii obisnuiti) si o ilustreaza cu desene facute de el insusi.

Cateva familii prietene locuiesc la periferia metropolei Buenos Aires, intr-un cartier select si inchis, unde se intra numai pe baza cartelei magnetice de identificare. Case impunatoare cu piscine, iarba verde, tufisuri taiate perfect si straturi de flori intretinute de peisagisti: pare imaginea unei lumi ideale, stralucitoare ca in reclame. Dar este doar o iluzie, pentru ca si in aceasta lume perfecta se insinueaza tragedia, abuzul si disperarea, iar criza economica face ravagii si schimba destine. Vaduvele de joi seara, „o analiza nemiloasa a unui microcosmos social aflat intr-un proces de decadenta accelerat” (Jose Saramago) este un roman captivant ca o partida de sah, in care fiecare mutare a unei piese precipita finalul.

In Oslo-ul anilor ’90, intr-o toamna prelungita in vara indiana, Will, un tanar scenarist plin de idei, dar neapreciat de producatori, traieste de patru ani impreuna cu iubita lui, Cathrin, art director intr-o agentie de publicitate. Pentru a scapa de plictiseala care incepe sa-i bantuie, Cathrin initiaza un joc erotic primejdios: cu pretextul ca vor sa-si cumpere o locuinta, viziteaza case si apartamente, in care, ascunzandu-se de ochii agentilor imobiliari, reinvie pasiunea primilor ani. Totul pare sa se rezolve, Will semneaza un contract - e drept, pentru filme interzise minorilor, dar disparitia lui Cathrin da totul peste cap, calmul luand infațisarea unui thriller ce te ține cu sufletul la gura.

„[Auslander] e un maestru al absurdului cu un profund simt al gravitatii. Te face sa te gandesti la Woody Allen, la Joseph Heller si – urmeaza un oximoron – la un Philip Roth fara atata libido... Domnul Auslander a ridicat stacheta la inaltimi ametitoare propunandu-si sa aduca un roman esentialmente comic la un asemenea nivel de contemplatie morala. Dar Speranta: o tragedie isi atinge miza socant de bine.“ (New York Times) „Sunt ecouri din Kurt Vonnegut, Philip Roth si chiar Franz Kafka in acest extrem de original roman. Si totusi, in Speranta: o tragedie, Auslander a creat o poveste care ii apartine lui in intregime, care ii va irita pe unii, ii va entuziasma pe altii, dar, in cele din urma, va impresiona aproape pe oricine.“ (BookPage)

Totul incepe cu sfarsitul in acest roman hiper-lucid si tulburator despre o dubla obsesie, singurul roman al autoarei de proza scurta Lydia Davis, castigatoare a Premiului Man Booker 2013.

„Meir Shalev este un povestas redutabil, iar realismul sau magic e de aceeasi factura cu arta lui Gabriel García Márquez.“ (Frankfurter Allgemeine Zeitung) „Pasionat, ireverentios si plin de tandrete, forfotind de povesti intretesute, acest roman luxuriant si nostalgic (bestseller in Israel) reda iubirile, urile, infidelitatile, certurile si aventurile care alimenteaza o comunitate timp de peste trei decenii. [...] Personajele colorate si animate si proza vibranta a lui Shalev insufletesc aceasta poveste esentiala despre nasterea unei natiuni.“ (Publishers Weekly)

Cunoscut cititorilor romani pentru romanul Beatles, Christensen este cel care a vorbit despre impactul pe care cultura anilor '60 a avut-o in spatiul scandinav, intrand astfel in circulatia literaturii internationale. Dupa Beatles si Herman, la editura Univers apare Frati pe jumatate, romanul celor doi frati, Fred si Barnum. Relatia lor este inconsecventa, miscandu-se intre ura si iubire, si se desfasoara pe fundalul dezechilibrelor familiale, al emotiilor contrare, al realitatii noastre, asa cum o stim. Scriitorul a castigat Nordic Council’s Literature Prize, iar in 2013, romanul proaspat aparut la Editura Univers a fost ecranizat in 2013 intr-un serial de televiziune.

O carte in care totul se face cu o pasiune si o lacomie care ating nebunia: dragostea, lupta pentru stapanirea pamantului, prinderea cailor salbatici... Totul in jurul celor trei femei de la ferma Puchinãnã: mama Gabriela si fiicele ei, Inês cea frumoasa si obraznica si mai ales teribila Bernarda, in armura ei de piele, imblanzind caii si barbatii.

Inima mea e sora lui Dumnezeu, romanul care i-a adus lui Raimundo Carrero Premiul Sao Paulo pentru literatura, isi are originea intr-un fapt divers citit de autor intr-un ziar. Tanara Camila, protagonista romanului, il intalneste pe Leonardo, cantaret la saxofon si pastor al unei secte numite Soldatii Patriei lui Hristos, si intra in jocul imoral al acestuia, pretinzand ca a fost rapita si cerand ca parintii ei sa plateasca o rascumparare. Lucrurile devin din ce in ce mai stranii atunci cand povestea se desface in fire narative care implica mai multe personaje feminine enigmatice.

Lucrarea iubirii este o carte despre refuzul vietii contemporane, al urateniei, rutinei, cliseelor si cretinismului ei, carora li se opun desavarsirea clipei, nemurirea pe care numai iubirea o face posibila. Protagonistul, un marginal caustic, ne poarta prin lumea falsului umanism, a corectitudinii politice, a invatamantului decazut, a psihiatriei, a scriitorilor (un capitol ne infatiseaza, satiric, figuri marcante ale literaturii franceze de astazi, cu nume nu indestul schimbate cat sa nu poata fi recunoscute) sau a pornografiei. Mizantropia personajului principal alterneaza cu o puternica iubire de semeni, pe care vrea sa-i salveze deschizandu-le ochii spre frumusete.

Bloom pleaca in India, in cautarea intelepciunii sau a unei femei. De fapt, cauta uitarea, dupa doua tragedii care i‑au rapit totul. Strabate pana in India drumul cel mai lung, cel care trece prin sapte mii de carti citite si prin Europa intreaga. Insa, ajuns la destinatie, Bloom va descoperi ca Occidentul si Orientul vorbesc aceeasi straveche limba a pradatorilor.

Spuma zilelor, publicata in 1947, este romanul care l-a facut celebru pe Boris Vian, “copilul teribil” al literaturii franceze. Prima editie in Romania a “celui mai sfasietor roman de dragoste din literatura contemporana” dupa afirmatia lui Raymond Queneau, a fost publicata de Univers in 1969.

Miles ia cina la niste oameni pe care nu‑i cunoaste, invitat de un amic. Inainte de desert, se ridica de la masa, se duce la etaj si se incuie in camera de oaspeti. Refuza sa mai iasa de acolo. Refuza sa scoata vreun cuvant. Gazdele sunt innebunite, dar nu‑l pot da afara. Vestea se intinde in toata tara, transformandu‑se intr‑un adevarat fenomen social si mediatic. Printre personajele implicate in povestea lui Miles, se numara o femeie intre doua varste, aflata intr‑un moment de rascruce al vietii si al carierei ei, un barbat trecut de prima tinerete, afectat de pierderea partenerului de viata, o octogenara pe care familia vrea s‑o interneze impotriva vointei ei intr‑un camin de batrani si o fetita desteptissima de noua ani, a carei inteligenta precoce ii atrage antipatia colegilor si a profesorilor. Triumful cel mare al cartii e in slalomul innebunitor printre jocurile de cuvinte, care transforma Era sa fiu eu intr‑o palpitanta cursa printre obstacole, ca un thriller lingvistic cu personaje experte in dezamorsarea bombelor de limbaj. Desi absent in cea mai mare parte a romanului, Miles marcheaza vietile celor din jur. In acelasi timp ne deschide ochii catre o realitate incomoda, una din care fiecare dintre noi si‑ar putea dori sa evadeze, la un moment dat. Ti s‑ar putea intampla si tie.