Moderni & contemporani

Într-o Americă dintr-un viitor deloc îndepărtat, instaurarea violentă a unui regim teocratic creștin și escaladarea abruptă a abuzurilor acestuia ajung să priveze femeile de toate drepturile și libertățile. Ele sunt împărțite în diverse categorii, având roluri precise și sarcini stricte de îndeplinit. Din cauza natalității scăzute, există o castă a Slujitoarelor cărora le revine rolul de „utere umblătoare”, iar Offred face parte din prima lor generație.

„Da, singurul mare roman scris în această țară în ultimii 100 de ani.” Norman Mailer Unică în literatura americană prin anvergura epică și complexitatea caleidoscopică a portretului pe care-l face națiunii americane, trilogia S.U.A. (din care fac parte Paralela 42, 1919 și Marile afaceri) a fost catalogată drept o operă monumentală a ficțiunii moderne.

Roman finalist la International Booker Prize 2023 Premiul Òmnium pentru cel mai bun roman catalan al anului Lui Boulder îi place să ducă o viață pe potriva poreclei sale: aspră, liberă, străină de orice constrângeri. Vrea să o trăiască intens, cu toate simțurile, frământând-o în palme cum face cu mâncarea pe care o pregătește la bordul vasului pe care lucrează. Ca să poată fifi alături de iubita ei, Samsa, Boulder hotărăște să renunțe la o parte din această libertate. Cele două se mută împreună în Reykjavík și încep aici o nouă viață, previzibilă, așezată și adeseori anostă pentru spiritul neliniștit al lui Boulder. Dar, deși se simte deja sufocată de rutina traiului domestic, tânăra se vede pusă în curând în fața unor responsabilități și mai mari, căci Samsa își dorește nu doar un cămin alături de ea, ci și o familie: vrea să fifie mamă. Într-o proză densă, de o mare forță evocatoare, Eva Baltasar explorează ambiguitățile maternității și potențialul ei coroziv într-o relație construită pe un echilibru deja fragil între două forțe contrare: independența și intimitatea.

O cursă aeriană fără probleme. Zbor lin, aterizare în siguranță. Însă celor care au urcat la bord li se va întâmpla ceva extraordinar: află cum și când vor muri. Pentru mulți, ziua morții e departe. Dar pentru șase dintre ei lucrurile stau cu totul altfel. Deși printre pasageri se găsesc oameni mai interesanți, niciunul nu va deveni la fel de faimos ca „Doamna Morții“. Mai târziu, nimeni nu își va aminti că a observat-o suind în avion. Nu ieșea în evidență prin nimic, dar, în cursul călătoriei, a făcut ceva remarcabil. După câteva luni, un pasager moare exact așa cum a prezis ea. Apoi încă doi. Curând nu i se mai pare nimănui că totul e numai o poveste amuzantă. Dacă ți s-ar spune cât timp mai ai de trăit, ai acționa diferit? Ai încerca să-ți păcălești destinul? Un roman construit genial, despre liberul-arbitru și destin, durere și iubire, precum și despre lupta nesfârșită de a-ți păstra certitudinile și controlul într-o lume nesigură. Ca o Jane Austen a vremurilor noastre, Moriarty ironizează moravurile sociale, țese o rețea de mistere și pune întrebări dintre cele mai profunde.

La începutul anilor '90, un tânăr genial care poartă numele unui celebru gânditor, Georges Bataille, renunță la pasiunea pentru filosofie și se înscrie la o școală de afaceri. Astfel obține primul lui loc de muncă în Béthune, la o sucursală a Băncii Franței. În acest oraș cufundat în plictiseală și în criza produsă de închiderea minelor, viața Trezorierului-șef, căci așa va fi cunoscut de clienți, capătă o turnură pasionantă: protejat de directorul băncii, Charles Dereine, el îi apără la rândul său pe clienții îndatorați ai băncilor, descoperă vertijul vieții sexuale alături de Annabelle, o librăreasă pasionată de Rimbaud, se înscrie într-o asociație caritabilă și întâlnește iubirea vieții, o tânără cu nume de floare, pe Lilya Mizaki. Un roman despre criza vremurilor pe care le trăim, Trezorierul-șef povestește cum poți fi anarhist lucrând într-o bancă, cum e cu putință ca, prin grija față de aproape și erotism, să reziști din interior lumii calculelor.

Prix Oceanos 2016 „Una dintre revelațiile literaturii portugheze.” - José Saramago Căderea unui meteorit tulbură apocaliptic liniștea așezării Galveias într-o noapte de ianuarie. Un miros pătrunzător de sulf invadează locul, urmat la scurtă vreme de o ploaie care nu se mai termină. Incidentul provocat de „chestia fără nume“ e o poartă deschisă către viața comunității din Alentejo: frații Cordato, care nu și-au mai vorbit de decenii, sau brazilianca Isabella, care conduce bordelul local, dar și brutăria, sau poștașul Joaquim Janeiro, care cunoaște secretele tuturor, ori Miau, idiotul satului, dar și câinii, care prin lătratul lor își desenează în amănunt harta străzilor. Toate aceste personaje alcătuiesc universul Galveias, un portret în detaliu, o dioramă a realității portugheze.

După moartea soţului, Maria Leonor, tânără mamă a doi copii, e copleşită de greutăţile administrării fermei ei din Ribatejo, de aşteptările societăţii şi de faptul că e supravegheată neîncetat de servitoarea ei. După câteva luni petrecute într-o depresie adâncă, se hotărăşte să-şi asume rolul de stăpână a moşiei, dar suferă în continuare, prinsă între tristeţea doliului şi dorinţa sexuală. Reflectând la esenţa iubirii, la trecerea timpului şi schimbările din natură, tânăra văduvă îşi petrece nopţile trează, pândind aventurile servitoarelor ei şi suferind de singurătate, până când doi bărbaţi foarte diferiţi se amestecă în viaţa ei, care ia o turnură periculoasă. Romanul Văduva, scris de tânărul Saramago, lasă să se întrevadă autorul colosal pe care îl cunoaştem. Modul lui unic de-a privi lumea şi unele particularităţi ale celor mai lăudate cărţi ale sale sunt deja vizibile în acest prim roman.

În dimineaţa de Crăciun a anului 1957, Daniel Sempere se află singur în anticariatul tatălui său, când apare un personaj misterios. Acesta îşi manifestă interesul faţă de unul dintre cele mai preţioase volume din magazin, ţinut sub cheie, un exemplar superb, cu ilustraţii unice, din Contele de Monte-Cristo. Deşi nu pare să aibă o pasiune aparte pentru cărţi, străinul insistă să cumpere această ediţie scumpă şi să i-o dăruiască celui mai bun prieten al lui Daniel, împreună cu o dedicaţie stranie. Vizita sa declanşează o serie de aventuri uluitoare, urmăriri, trădări, poveşti de iubire, evadări spectaculoase, schimbări de identitate şi întoarceri din morţi care schimbă destinele tuturor şi la care cititorii iau parte cu sufletul la gură.

În Mozambicul sfârşitului de epocă colonială, o tragedie reală – masacrarea unor soldaţi africani şi a unui militar portughez de către armata germană în 1914 – devine punctul de plecare pentru o naraţiune intensă şi profundă în care vocile celor uitaţi ies la lumină. Personajele diverse – o portugheză care pleacă în Mozambic să-şi salveze fiica, un preot care intenţionează să rescrie Biblia, un soldat mozambican care se vede nevoit să se amestece printre albi şi să lupte alături de ei, un maior şi medic german răspunzător pentru diverse ordine brutale – se intersectează treptat în paginile romanului şi trebuie să facă faţă unui eveniment fără precedent: orbirea râurilor. Mizând pe o naraţiune bogată în simboluri şi proverbe africane, cu fragmente ce alternează între personaje şi timpuri, Mia Couto ne invită într-un univers impregnat de realism magic, dar profund ancorat în durerea istoriei. Orbirea râurilor nu este doar o poveste despre colonialism şi război, ci şi despre ce înseamnă să aparţii, să iubeşti şi să ierţi. O meditaţie răscolitoare despre memorie, vinovăţie şi miracolul regăsirii – scrisă de unul dintre cei mai mari povestitori de limbă portugheză.

Amsterdam, 1892. Lydia este îndurerată de moartea părinţilor ei, care s-au stins la scurtă vreme unul după celălalt. Le-a moştenit casa din Amsterdam şi ferma din Purmerend. În ciuda pierderii suferite, Lydia îşi face multe planuri, dar cel mai mult îşi doreşte să pună în practică un proiect pe care răposatul ei tată îl schiţase înainte de-a muri: înfiinţarea unei fabrici de brânză bazate pe tehnologiile revoluţionare ale vremii, mai ales pe forţa şi eficienţa maşinilor cu abur. Dar, fiind femeie, nu i se permite să deţină de una singură o afacere, aşa că Lydia este nevoită să se asocieze cu un fermier modern din partea locului, Huib Minnes. Împreună, cei doi construiesc cea mai mare fabrică de brânză din zonă. Anvers, 1913. Nora, fiica Lydiei, află din întâmplare un secret de familie tulburător. Ca să scape de mama ei şi de tot ce o leagă de lumea în care a crescut, acceptă cererea în căsătorie a lui Ralph Reymaekers şi cei doi se stabilesc în oraşul-port. Însă fericirea casnică la care speră Nora întârzie să apară şi, în ciuda tuturor predicţiilor, peste cocheta Europă se abat norii grei ai Marelui Război. Cum va arăta viitorul acestor două femei care luptă, fiecare în felul ei şi cu mijloacele pe care le are la dispoziţie, să-şi afirme autonomia într-o lume ce le ridică mereu bariere în cale?

Amin Maalouf este autorul bestsellerelor Periplul lui Baldassare, Stânca lui Tanios (Prix Goncourt 1993), Primul secol după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările Levantului, Samarkand și Frații noștri neașteptați. Într‑o noapte, un telefon sună la Paris, iar Adam află că Mourad, cândva cel mai bun prieten al lui, este pe moarte. Aruncă repede nişte haine într‑o valiză şi ia primul avion spre patria din care a fugit în urmă cu douăzeci şi cinci de ani. Autoexilat în Franţa, Adam duce o viaţă paşnică, fiind un istoric respectat, însă odată întors printre munţii albi ca laptele din Orient, trecutul îl ajunge imediat din urmă. Prietenii lui de altădată au apucat‑o pe căi diferite în viaţă, iar unii au acum mâinile murdare de sânge. Reîntâlnirea cu aceştia este un prilej de‑a evoca anii fericiţi ai tinereţii, dar şi alegerile făcute de fiecare de‑a lungul vieţii. Loialitatea, identitatea şi ciocnirea culturilor şi a credinţelor se află în centrul acestui roman mult aşteptat al colosului literar franco‑libanez Amin Maalouf.

Roman construit pe două planuri narative îmbinate perfect, captivant, evocând puterea cărților și conexiunea dintre generații, Patru anotimpuri în Japonia a fost inclus de Times Literary Supplement pe lista „Books of the Year“ în 2023, iar Nick Bradley a fost recunoscut, în 2024, de către British Council și National Centre for Writing, ca unul dintre cei zece scriitori în plină ascensiune din Marea Britanie.

În agitația nesfârșită din Tokyo, traducătoarea americană Flo găsește o carte uitată într-un vagon de metrou. În vreme ce viața din capitala Japoniei i se pare tot mai apăsătoare, Flo este cucerită de personajele din paginile romanului: bătrâna Ayako, care deține o cafenea în Onomichi, și nepotul ei, Kyo. Urmând firul poveștii celor doi, Flo se regăsește în frământările lui Kyo legate de viitorul său incert, dar și în dilemele bătrânei Ayako, care încearcă să se elibereze de o vină din trecut. Ritmul romanului, pe care Flo se hotărăște să-l traducă în engleză, îi jalonează trăirile: în timp ce relația dintre bunică și nepot se întărește, iar tensiunile lor lăuntrice se domolesc, Flo își depășește, la rândul ei, angoasele și-și recâștigă, încet, încet, echilibrul interior. Patru anotimpuri în Japonia explorează cu delicatețe tainele vieții și legăturile care ne definesc cu adevărat.

„Surprinzător de emoționant. O enigmă postmodernă, dar totodată o poveste care fascinează și emoționează. Fiecare va regăsi aici ceva pe gustul său.“ — The Times

„Nick Bradley creează un roman tulburător, discret și profund, plin de iubire, dar și de pierdere.“ — The Observer

„Proză fluentă, care te face să citești pagină după pagină. În limpezimea sa, stilul scriiturii este asemănător cu cel al lui Haruki Murakami și Banana Yoshimoto. [...] Bradley ne oferă o percepție autentică a locului, surprinzând intimitățile parohiale și ritmul vieții de zi cu zi dintr-un mic oraș rural japonez.“ — Literary Review

Prozatoarea premiată Wang Zhousheng plasează acțiunea romanului său într-un Shanghai contemporan apropiat zilelor noastre, abordând teme actuale și universale precum bătrânețea și boala. Povestea dezvăluie modul în care o familie chineză din clasa mijlocie încearcă să le facă față. Fosta asistentă medicală Ling Deqing este uluită când, într-o zi, îl găsește la ușa ei pe fostul soț, Xiao Zichen, un bărbat de 80 de ani, de care divorțase cu mult timp în urmă. A doua sa soție, profesoara de muzică Liu Qin, murise, iar într-un moment de rătăcire – un semn al demenței timpurii – el se întoarce în sânul primei sale familii. Deși inițial reticentă, Ling Deqing ajunge să-l primească înapoi, fie și numai pentru a ușura povara fiicei lor, Xiao Ying…

Un roman febril și matur, cu un lirism exuberant, Ți-am dat ochi și tu ai privit în întuneric confirmă originalitatea unei autoare de neegalat. Este câștigător al Premiului Lletra d'Or în 2024 și tradus în peste 30 de țări.

În inima munților Guilleries, în Catalonia, se află ferma izolată Mas Clavell, acolo unde o femeie de-o vârstă cu veacul zace pe patul de moarte, iar timpul se răsucește ca o incantație. În jurul fermei, munții ascund dezertori, lupi, fantome și demoni. Totul începe cu Joana, stăpâna casei, care, flămândă de dragoste și de dorința de a avea un fiu, îl invocă pe diavol. De-a lungul unei singure zile, din zori și până la căderea nopții, poveștile femeilor care au trăit, iubit și născut în casa Clavell curg ca dintr-o rană veche. Explorând tema pactului cu diavolul, Ți-am dat ochi și tu ai privit în întuneric transformă urâtul și grotescul în extaz și frumusețe, destrămând vălurile subțiri dintre lumi.

„O măiestrie uluitoare. O demonstrație literară copleșitoare.“ — La Vanguardia

„Un mozaic de jovialitate, umor, viziune vitalistă și joc scatologic, o farsă carnavalescă. […] Nu mai puțin impresionantă este abilitatea Irenei Solà de a distribui firele infinite ale poveștilor pe care le deșiră fără să piardă nici unul și fără ca vreunul să rămână fără concluzie.“ — El País

În anul 2000, Mario Vargas Llosa a publicat unul dintre cele mai de impact și mai ambițioase romane ale sale, Sărbătoarea Țapului, întorcându-se astfel la o temă predilectă: puterea politică, exercitarea ei autoritară și cicatricile pe care le lasă asupra societăților și indivizilor. La un sfert de secol de la apariție, cartea este mai mult ca niciodată o lectură esențială pentru înțelegerea mecanismelor dictaturii, a memoriei istorice și a complexității traumelor în regimurile totalitare. Romanul a fost dramatizat în 2003, ecranizat în 2005 și a stat la baza unui serial de televiziune din 2014. În 2013, în urma unui sondaj realizat de publicația spaniolă ABC, Sărbătoarea Țapului a fost declarat cel mai bun roman de limbă spaniolă al secolului XXI.

„Am scris Sărbătoarea Țapului gândindu-mă, în principal, la Trujillo, dar și la toate dictaturile, care au multe în comun. Există un numitor comun în sistemele totalitare, astfel că am profitat și de experiența regimului lui Odría, pe care eu o avusesem în Peru, și de ceea ce știam despre celelalte dictaturi din acei ani: a lui Somoza în Nicaragua, a lui Pérez Jiménez în Venezuela, a lui Rojas Pinilla în Columbia și a lui Perón în Argentina. În epoca aceea, toate țările latino-americane – singurele excepții au fost Costa Rica, Chile, Uruguay – au avut dictaturi. Am vrut ca romanul meu să sintetizeze experiența de caudillo și să arate cum acești oameni puternici expropriază total suveranitatea națională, ca să și-o asume cu titlu personal.“ — MARIO VARGAS LLOSA

Prefață de Dinu Flămând

„Într-o schiță de prefață compusă pentru opera lui heteronimică, Pessoa însuși stabilea o comparație între Baronul de Teive, Bernardo Soares și Álvaro de Campos, acesta din urmă fiind cel mai expansiv și mai revoltat heteronim din familie. Tustrei ne apar ca inadaptați la viața reală, dar avizi să producă fragmente, texte, literatură – adică o «operă», fie ea și precară. Or iată că Baronul de Teive se sinucide, convins că «arta superioară» a devenit imposibilă, sau conștient de faptul că el este un «infertil». Să înțelegem oare că acea «artă superioară» trebuie să se concretizeze într-un opus organic, rivalizând cu capodoperele tradiției, adică mai mult decât o sumă de fragmente disparate? Implicit este pus în cauză statutul creației pessoane în ansamblul ei. Baronul insinuează astfel că Pessoa nu s-ar ridica la înălțimea exigenței absolute. Poate ar trebui să-și ardă și el manuscrisele, să-și teatralizeze apoi sinuciderea în decorul atemporal al unei arene romane, înconjurat de stele, împlântându-și daga în piept, indiferent dacă Cezarul, sau Cititorul, l-ar grația sau nu.“ — DINU FLĂMÂND

Rememorare a unei aventuri de o vară cu un celebru actor, elegie a tinereții pierdute și elogiu al maturității și al celei de-a doua șanse, romanul O vară doar pentru noi explorează, în inconfundabilul stil atent și delicat al lui Ann Patchett, iubirea: pasiunile (și greșelile) de tinerețe, afecțiunea durabilă și înțeleaptă a unei căsnicii împlinite, indelebila legătură dintre părinți și copii.

„Inteligent și reflexiv, romanul consolidează statutul de mare scriitoare al lui Ann Patchett.“ — Kirkus Reviews

Un destin pasionant și o poveste de iubire pe fundalul unui Salonic răscolit de războaie și transformări radicale.

În anul 1909, sultanul detronat Abdul-Hamid al II-lea este exilat la Salonic și închis într-o vilă impunătoare. Vreme de câteva nopți, își va povesti viața unei fetițe, iar un băiat de unsprezece ani îi va asculta pe furiș… Șaptezeci de ani mai târziu, la cele câteva nopți ale lui 1909 se va adăuga încă o noapte – sau, mai degrabă, o viață întreagă concentrată pe durata unei singure nopți. De altfel, în frământatul secol XX, nopțile au fost foarte lungi, iar zorii au întârziat deseori să apară. 

Având ca fir roșu o poveste de iubire, romanul Câteva nopți și încă una relatează aventura lui Lefteris Zevgos, aflat în căutarea bogăției și a fericirii, readucând la viață cartierul Exohes – un loc fascinant situat la marginile Salonicului – și spunând povestea unei lumi stinse pentru totdeauna, dar pe care autorul reușește să o evoce tandru și nostalgic. 

Este și o carte autoreflexivă, căci, dincolo de firul narativ principal, ea pune sub semnul întrebării actul de creație, meditând, în spatele cortinei, asupra sterilității scrisului, asupra eșecurilor și pasiunilor. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un roman care se privește pe sine în oglindă. Însă, mai presus de toate, el vorbește despre rana existențială de nevindecat pe care secolul XX – cel mai tulburător dintre veacuri – a lăsat-o în urmă.     

 

Bestseller în Israel, publicat în peste zece țări, Un bărbat intră în grădina paradisului este un roman polifonic, în care confesiunea scrisă devine martor, judecător și uneori singura formă de intimitate posibilă. Trei mărturisiri. Trei conștiințe în criză. Trei povești de iubire neconvenționale care se întrepătrund în jurul unei întrebări nerostite: Cine suntem cu adevărat atunci când nu mai putem ascunde nimic?

Când Omri, recent divorțat și încercând să-și recapete echilibrul, deschide ziarul și vede chipul unui cunoscut, pierdut într-un accident tragic, un vârtej de amintiri, emoții și întrebări îl împinge într-o călătorie cu final neașteptat. Doctorul Caro, văduv, cu doi copii, începe o relație mentor-ucenic cu tânăra rezidentă Liat Ben Abu. Acuzațiile de comportament neadecvat, care nu întârzie să-i fie aduse, amenință să-i distrugă cariera și reputația. Doar hazardul, în cea mai neașteptată formă a sa, pare a aduce o rezolvare. Helly își pune povestea pe hârtie, la poliție: soțul ei a dispărut, ancheta o vizează direct, iar declarația ei dezgroapă vinovății și oferă o posibilă eliberare. Cu luciditate și empatie, Eshkol Nevo construiește un puzzle pe trei voci, aparent străine unele de altele, dezvăluind spațiile fragile dintre ceea ce trăim și ceea ce alegem să arătăm lumii.

„Trei povești care rezonează una cu alta prin armonii infinit de subtile, alcătuiesc țesătura romanului Un bărbat intră în grădina paradisului. Eshkol Nevo este, fără îndoială, alături de Zeruya Shalev, liderul unei generații de scriitori israelieni care știu de minune să împletească strâns legăturile intimității (amoroase, morale, politice) cu cele ale căutării identitare.“ — Livres Hebdo

„Eshkol Nevo este un chimist literar strălucit, care extrage din cele mai banale evenimente ale vieții esența profundă a psihologiei israeliene contemporane.“ — Etgar Keret

„Ceea ce frapează înainte de toate este construcția perfectă a tripticului, în care fiecare narațiune reapare în celelalte două într-o secvență infimă, autorul țesând cu subtilitate corespondențe între ele. Eshkol Nevo și-a conceput povestirile ca pe niște thrillere miniaturale, instalând chiar din primele rânduri o realitate care începe să se fisureze. Un roman care ne amintește de Trei etaje.“ — Les Inrokubtibles

„Trei fire narative care comunică subteran, trimițându-și ecouri despre limita dintre viață și moarte, despre iubire în diversele ei forme, despre relații subminate de răni primordiale, ce deschid alte răni primordiale, despre rupturi, bariere interioare și goluri ce așteaptă să fie umplute. Acele bariere pe care, în cursul vieții, încerci să le treci, reușind aparent, dar eșuând în profunzime, acele rupturi care nu pot fi reînnoite, parcursuri paralele ce nu se pot întâlni, dar, dacă o forță pare că le apropie cât de puțin, împotriva evidenței, apropierea are consecințe cutremurătoare.“ — Marlena Braester

Ea a scris versurile. El a primit florile. 400 de ani mai târziu, adevărul își face debutul pe scenă.

Dacă Emilia Bassano, prima poetă publicată din Anglia, Doamna Întunecată a sonetelor, a fost de fapt vocea lui Hamlet, a lui Lady Macbeth și a Julietei? Plasat sub domnia Reginei Fecioară, în 1581, Ce preț are un nume este un roman obsedant, intrigant și ingenios construit despre cum un nume devine inestimabil, atunci când îți este furat.

Nu a urcat niciodată pe scenă, dar cuvintele ei au făcut-o nemuritoare. Și totuși au fost sau nu au fost cuvintele ei? Aceasta este întrebarea.

Tânăra dramaturgă Melina Green tocmai a scris o piesă inspirată din viața strămoașei sale elisabetane, Emilia Bassano. Speranța de a o vedea pusă vreodată în scenă pare însă iluzorie într-o lume teatrală în care șansele nu sunt egale pentru femei și bărbați. În timp ce Melina se întreabă dacă mai are curaj să înfrunte un nou eșec, cel mai bun prieten al ei ia decizia în locul său și înscrie piesa într-un festival… sub pseudonim masculin.

În anul 1581, tânăra Emilia Bassano trăiește sub tutela unor aristocrați englezi. Lecțiile de limbi străine, istorie și scriere i-au dezvoltat un talent pentru povestire rar întâlnit. Însă, ca multe alte femei ale vremii, nu are voie să își facă auzită vocea. Silită să devină amanta lordului șambelan – omul de care depind toate producțiile teatrale din Anglia –, Emilia înțelege câtă putere poate avea un cuvânt rostit pe scenă. Așa se naște o idee îndrăzneață: să aducă în secret o piesă proprie în lumina reflectoarelor, folosind numele unui tânăr actor: William Shakespeare.

Ce preț are un nume este o poveste despre două femei care au ambiția, curajul și dorința să-și facă vocea auzită în ciuda prejudecăților vremurilor. Așadar, ce preț poate fi dispus să plătească un scriitor pentru ca povestea sa să dăinuie? Inspirat din surse istorice reale, acest roman remarcabil readuce la viață un nume pe nedrept uitat: Emilia Bassano.

„O vei iubi pe Emilia Bassano, eroina inspirată de o femeie reală, pe care Jodi Picoult o readuce la viață într-un roman uluitor, minuțios documentat. ” — Kristin Hannah

„Cel mai bun roman al lui Picoult de până acum. A îmbinat cercetarea minuțioasă cu o poveste emoționantă, care răscolește inima și se ancorează în adevăr, transformând-o într-o lectură captivantă.” — Jojo Moyes

„Uluitoare. Foarte interesantă, ingenioasă și emoționantă. Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme.” — Gillian McAllister

„Picoult conturează cu lux de amănunte viața cotidiană din Anglia elisabetană, de la castele somptuoase la cocioabe insalubre... Este povestea Emiliei, iar autoarea o reînvie cu dragoste. Un portret viu al unei femei remarcabile.” — Kirkus Reviews

 

Gabriel García Márquez pune în scenă ultimele luni de viaţă ale generalului Simón Bolívar şi călătoria acestuia pe fluviul Magdalena până la Cartagena, de unde urma să pornească în exil. Alături de realitatea istorică bine cunoscută, Márquez dezvoltă firul vieţii omului Bolívar, care în ultima lui călătorie rememorează întreaga sa aventură prin America de Sud.

Renunţând la dictatura pe care o impusese din pricina presiunilor şi a urii populaţiei, generalul este puternic umanizat datorită sorţii sale. La numai douăzeci de ani îşi pierduse soţia, eveniment dramatic care a generat, în mare măsură, perioada de timp petrecută în America de Sud. Marea putere stă în forţa iubirii, spunea el. Nu s-a recăsătorit niciodată. Văduvit de visurile unei Americi unificate, Bolívar a părăsit puterea în deplină dizgraţie, bolnav şi urât de oamenii pe care i-a eliberat şi cărora a vrut să le ofere o soartă mai bună. Trăirile, ambiţiile, gândurile, amintirile şi suferinţele Generalului se converg în drumul său către trecerea în nefiinţă, iar omul va vedea atunci labirintul pe care acestea l-au creat în jurul său.

Stilul publicistic din cartea de debut a lui George Orwell difera de stilul romanelor ulterioare. Scriitor politic si socialist radical, Orwell a preluat din presa tonul urgent si l-a condimentat cu eruditie, animandu-l cu un veritabil stil artistic, cu efect comic surprinzator. Accentul pus pe miscare – al chelnerilor si al vagabonzilor – este unul dintre aspectele principale care confera naratiunii dinamism. In acest context, bogatia limbajului contrasteaza cu precaritatea vietii personajelor, autorul mizand pe stilurile unora ca Emile Zola, Jack London si Francois Villon, autori pe care ii si mentioneaza en passant.

Totusi, prin ce Down and Out in Paris and London (Hoinar prin Paris si Londra) este de citit ca o carte autobiografica si de interpretat ca (auto)fictiune? Iata cateva aspecte care sustin perspectiva autobiografica: experiente personale (sunt aici propriile experiente de viata in Paris si Londra, descriind conditiile de trai, intalnirile cu diverse personaje si observatii asupra societatii, iar prezenta abundenta a detaliilor crediteaza ideea ca de fapt sunt realitati prin care a trecut chiar scriitorul); reflectii asupra identitatii (prozatorul exploreaza teme legate de identitatea sa, de locul sau in societate si isi analizeaza gandurile si sentimentele, oferind o privire din interior asupra propriei vieti); context istoric (experientele naratorului sunt puse in contextul istoric si social al vremii, oferind o descriere detaliata a Parisului si Londrei interbelice, ceea ce adauga un strat de autenticitate).  

Monica Manolachi

Orbital surprinde o zi din viaţa a şase astronauţi, femei şi bărbaţi, aflaţi pe staţia spaţială internaţională, una dintre ultimele misiuni înainte ca aceasta să fie dezafectată. Provenind din SUA, Rusia, Italia, Marea Britanie şi Japonia, cosmonauţii colectează date meteorologice, fac experimente ştiinţifice şi testează limitele corpului uman. Dar mai ales observă. Rotindu-se în jurul planetei lor albastre şi tăcute, observă un spectacol neîntrerupt de splendori. Deşi separaţi de lume, nu pot scăpa de influenţa ei. Le parvin veşti despre cei de acasă, despre moartea mamei unuia dintre ei, în timp ce privesc cum se formează un taifun deasupra unei insule unde locuiesc oameni dragi lor. Fragilitatea vieţii umane le alimentează discuţiile, fricile, visele. Profund şi contemplativ, Orbital este o elegie pentru planeta noastră şi mediul înconjurător.

„Acţiunea celui de-al cincilea roman al Samanthei Harvey este plasată pe o staţie spaţială ce orbitează Pământul, pe măsură ce echipajul de şase astronauţi veniţi din toată lumea formează o comunitate în lipsa familiei sau a gravitaţiei. Punctul lor de observaţie rarisim oferă noi perspective asupra planetei de dedesubt, dar şi asupra vieţilor pe care le-au lăsat în urmă.” (The New York Times)

„O meditaţie splendid scrisă şi surprinzător de profundă asupra planetei Pământ şi a locului nostru pe aceasta.” (Library Journal)

„Harvey reuşeşte să-şi poarte cititorii spre ultima frontieră pentru a ne reaminti nu atât de singurătatea noastră esenţială, cât de dependenţa noastră reciprocă…” (Los Angeles Times)

„Harvey scrie asemenea unui Melville al cerurilor.” (James Wood)

„Orbital este pe cât de frumos, pe atât de profund.” (Emily St. John Mandel)

Cartea ocupa un loc deosebit in ansamblul creatiei lui Garcia Marquez. Este unica lui opera dramatica, ce intregeste bogata activitate literara a celui numit "imblanzitorul de cuvinte" si "cel mai mare vrajitor al Americii Latine".

Scrisa in anul 1987, Diatriba de dragoste impotriva unui barbat asezat este un monolog realizat special pentru a fi reprezentat pe scena, avand in centru tema iubirii, tema predilecta pentru genialul autor, daca ne referim la celebrele sale romane Dragostea in vremea holerei, Despre dragoste si alti demoni, Cronica unei morti anuntate, Un veac de singuratate etc., si la multe dintre povestirile lui, dintre care poate cea mai frumoasa si reprezentativa este Urma sangelui tau pe zapada.

Protagonista piesei este Graciela - sotia unui barbat din inalta societate -, care sustine intregul monolog incriminatoriu, un intens caracter pasional si revendicativ, intr-un moment de criza matrimoniala, adresandu-se sotului ei, personaj fictiv, reprezentat de un manechin care, asezat in fotoliu, citeste ziarul fara sa se miste, cu desavarsire strain de reprosurile si acuzatiile sotiei dezamagite si furioase.

O poveste despre relații de familie, despre prietenie și despre latura întunecată a momentului în care oamenii se îmbogățesc. Lexi, o asistentă socială dintr-un mic oraș, soție și mamă a doi copii, câștigă la loterie suma de 17,8 milioane de lire sterline și viața ei se schimbă brusc. Întâlnirile de weekend cu prietenii, viața de cuplu, siguranța locului de muncă, noile relații sociale, totul se reconfigurează.Și nu neapărat în favoarea ei. Lexi e acum într-o luptă, apar noi inamici și noi aliați, iar resursele de care are nevoie trebuie căutate printre vechile ei instincte, în dorința
ei de a fi un om bun și corect.

„Copiii mei sunt bine. După tot ce s-a întâmplat, se descurcăminunat. A trebuit să suporte atât de multe. Au fost răniți șiîngroziți într-un mod pentru care va fi nevoie de mulți ani ca să sevindece. Nu vor uita niciodată ce s-a întâmplat, dar cred că vor trece peste toate."

Autorul bestsellerului Fidelitate

„Un roman ca o bombă cu ceas.” – Il Messaggero

Ajuns într-un impas, Sandro se hotărăște să lase deoparte viața pe care o duce la Milano și să se întoarcă o vreme la Rimini, să aibă grijă de tatăl său. Mama i-a murit în urmă cu patru ani, dar tatăl, Nando, pare să fifi rămas același bătrân încăpățânat și cusurgiu, care nu obosește să-i reproșeze fiului patima pentru jocurile de cărți. Sandro nu e însă singurul aflat în derivă, căci Nando ascunde un secret dureros. Ce-și pot spune doi bărbați pentru care delicatețea nu a luat niciodată decât forma ironiei? Între tată și fifiu se țese un lung duel verbal, în spatele căruia se ghicește umbra unor întrebări grele și tot mai apăsătoare: care sunt marile pariuri ale existenței, care sunt mizele pentru care merită să riști și ce înseamnă cu adevărat să câștigi la jocul suprem al vieții?

„Ca un nou Philip Roth, Missiroli a făcut din acest roman un Patrimoniu al său. Și-a șlefuit fiecare propoziție până nu a mai rămas din ea decât o pilă ascuțită, ca a condamnatului pe viață care pune la cale o evadare imposibilă.“ - Corriere della Sera

„Să ai totul vorbește despre cât de difificil este să devii adult, să decizi cine vrei să fii și să le spui celor la care ții cine ești cu adevărat.“ - Vanity Fair

„Un roman construit din replici percutante, care dozează, în abisul unui singur rând, un întreg evantai de emoții: rezervă, ironie, durere, timiditate, resemnare, duioșie, furie.“ - La Repubblica

„Missiroli explorează misterul atât de greu de străbătut ce unește un tată și un fiu ajuns la vârsta maturității.“ - Il Foglio 

Marco Missiroli s-a născut în 1981 la Rimini, pe coasta Mării Adriatice, iar acum locuiește la Milano, unde este redactorul-șef al unei reviste de psihologie și editorialist cultural pentru Corriere della Sera. Romanul său de debut, Senza coda (2005), a câștigat Premiul Campiello Opera Prima. Au urmat Il buio addosso (2007), Bianco (2009), Il senso dell’elefante (2012) și bestsellerul Atti osceni in luogo privato (2015), care i-a adus autorului Premiul SuperMondello. În 2019 se aflflă din nou în topurile literare cu Fedeltà (Fidelitate, Pandora M, 2019, 2022), distins cu Premiul Strega Giovani și adaptat într-un serial Netflflix. Să ai totul (Avere tutto, 2022), pentru care a fost recompensat cu Premiul Bagutta, este cel mai recent roman al său. Cărțile lui sunt traduse în peste douăzeci de limbi.

„Dens, liric și profund tulburător.“ – Michiko Kakutani

În Varșovia anului 1943, aflată sub ocupație nazistă, o tânără evreică văduvă are două calități ce pot face diferența dintre viață și moarte: ochi albaștri și păr blond. Cu ajutorul acestora și al unor acte false, reușește să-și păstreze libertatea trecând drept soția unui ofifițer polonez. Strategia ei funcționează perfect până într-o zi când un informator o identififică pe stradă și o târăște la sediul Gestapo. Pe alocuri o lamentație sumbră, dar și un roman plin de suspans, Frumoasa doamnă Seidenman spune povestea celor 36 de ore ce au urmat arestării femeii și a evenimentelor care au dus la dramatica ei evadare, în timp ce ultimii dintre evreii supraviețuitori aveau să piară în ghetoul incendiat.

„Mi-aș dori ca mult mai mulți oameni să audă de acest roman meșteșugit cu finețe despre o evreică din Varșovia ocupată de naziști.“ - Chimamanda Ngozi Adichie

„Complex și convingător.“ - The Philadelphia Inquirer

„Portretul de neuitat al unei colectivități.“ - Kirkus Reviews

„Cu un excepțional talent de povestitor, Szczypiorski recreează anii tumultuoși ai războiului într-o carte cum rareori ne e dat să citim.“ - Publishers Weekly

Andrzej Szczypiorski (1924-2000) a fost un important scriitor și jurnalist polonez. A luat parte la revolta de la Varșovia și, după reprimarea acesteia, a fost internat în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen. A scris peste 20 de volume de proză, eseu și publicistică. În anii ’70 a făcut parte din opoziția democratică și a fost încarcerat în timpul Legii Marțiale (1981-1982). În 1989 a fost ales în funcția de senator, din care și-a dat demisia doi ani mai târziu. După ce a renunțat la politică, a devenit cea mai respectată voce a jurnalismului polonez, o autoritate morală și intelectuală. A murit la 16 mai 2000.

Roman câștigător al Booker Prize 2020
British Book Awards: cea mai bună carte a anului
Finalist al National Book Award

„O poveste sfâșietoare despre identitate, adicție și abandon." Time

„Un tur de forță literar." Washington Independent Review of Books

Shuggie Bain este povestea de neuitat a tânărului Hugh „Shuggie" Bain, un băiat singuratic și inocent care-și trăiește copilăria în anii ’80, într-o locuință socială din Glasgow. Politica lui Margaret Thatcher a lăsat bărbații fără slujbe, iar orașul e pe cale să fie copleșit de traficul de droguri. Un roman sfâșietor despre adicție, sexualitate și iubire, Shuggie Bain este reprezentarea epică a vieții unei familii din clasa muncitoare, cum rareori a fost portretizată în literatură. Amintind de romanele lui Alan Hollinghurst, Frank McCourt sau Hanya Yanagihara, cartea lui Douglas Stuart este debutul uimitor al unui romancier care are de spus o poveste plină de forță.

„Uimitor de bun. Unul dintre cele mai emoționante romane din ultima vreme." Los Angeles Times

„Creionându-i atât de pronunțat pe Agnes și pe Hugh, Stuart arată limpede că nici mama, nici fiul nu pot fi văzuți pur și simplu ca niște victime. În schimb, amândoi apar în plină forță: sunt, cât se poate de clar, prezenți." Colm Tóibín

„Stuart e un prozator care-și iubește personajele și le face să devină memorabile și emoționante chiar în cel mai degradant moment al vieții lor." Sandra Newman

Douglas Stuart (n. 1976) s-a născut la Glasgow, iar în prezent are cetățenie scoțiană și americană și trăiește la New York. A publicat povestiri în The New Yorker, iar Shuggie Bain, romanul său de debut, a câștigat Booker Prize în anul 2020. Cel de-al doilea roman al său, în pregătire în seria Anansi. Contemporan, Young Mungo, a fost publicat în 2022.

Roman inclus de New York Times în Top 100 al celor mai bune cărți „Am hotărât să notez tot ce se întâmplă pentru că simt că s-ar putea să mă pun în pericol”, scrie în jurnalul ei protagonista cărții, decisă să investigheze pe cont propriu circumstanțele morții surorii ei. Principalul său suspect este carismaticul psihoterapeut Collins Braithwaite, pe care îl contactează pretextând că are nevoie de terapie. Dar vizitele sale detectivistice în cabinetul acestuia iau o întorsătură pe care, oricât de vigilentă, Rebecca n-ar fi putut să o prevadă.

Oraşele din câmpie urmăreşte prietenia care se leagă între cei doi protagonişti ai romanelor anterioare, John Grady Cole şi Billy Parham, la un ranch texan din apropierea graniţei cu Mexicul. Viitorul lor pare din ce în ce mai nesigur într-o lume care se schimbă radical. Billy Parham se lasă atras în visul nebunesc al lui John Grady, care s-a îndrăgostit de o prostituată mexicană din Ciudad Juárez şi s-a hotărât să o elibereze din mâinile proxenetului ei şi s-o ia de nevastă. Dragostea lor se dovedeşte însă pe cât de inevitabilă, pe atât de periculoasă.

Cormac MCCARTHY s‑a născut în 1933, în Providence, Rhode Island, SUA. Apreciat romancier, dramaturg şi scenarist, a abordat în scrierile sale o diversitate de genuri, de la goticul sudist la western sau la teme postapocaliptice, fiind recompensat pentru activitatea sa literară cu premii prestigioase precum National Book Award, Premiul Pulitzer, National Book Critics Circle Award, James Tait Black Memorial Prize for Fiction sau Premiul PEN/Saul Bellow pentru întreaga creaţie artistică. Ecranizările romanelor sale s‑au bucurat de mare succes, filmul Nu există ţară pentru bătrâni, regizat de fraţii Joel şi Ethan Coen, obţinând patru premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film. McCarthy a colaborat cu Santa Fe Institute, un centru de cercetare multidisciplinar, unde a publicat eseul „The Kekulé Problem” (2017) în cadrul căruia discută despre conştiinţa umană şi originile limbajului. În 2012 a fost ales membru al American Philosophical Society. A murit pe 13 iunie 2023, în Santa Fe, New Mexico, SUA. La Editura Polirom au apărut romanele: Nu există ţară pentru bătrâni (2010, 2020), Meridianul sângelui (2011, 2021), Căluţii mei, căluţi frumoşi (2011, 2024), Oraşele din câmpie (2014) şi Copilul Domnului (2024).