Moderni & contemporani

Precomandă cu livrare din 21 mai

Reînnodând firul fascinantelor istorisiri care au consacrat-o, Isabel Allende ne oferă în Eu sunt Emilia del Valle emoționanta poveste a unei tinere scriitoare care călătorește în America de Sud pentru a descoperi adevărul despre tatăl său și, în cele din urmă, despre ea însăși. În paginile acestui roman, una dintre cele mai puternice scriitoare ale zilelor noastre dă viață unei eroine singulare: energică, inteligentă, sensibilă, Emilia del Valle are curajul de a-și înfrunta soarta, croindu-și un destin.

„Un captivant roman de dragoste și de război.“ — Kate Morton

„Isabel Allende a publicat un nou bestseller seducător, Eu sunt Emilia del Valle, un roman istoric despre descoperirea de sine, ambiție și destin.“ — Harper’s Bazaar

„Isabel Allende nu dă greș niciodată când își propune să ne prindă în mrejele unei povești. Recentul ei roman are drept personaj principal o tânără scrii­toare ambițioasă care își urmărește visurile ‒ la fel cum a făcut-o chiar Allende.“ — Today

„Cel mai recent roman al lui Isabel Allende urmărește călătoria trans­formatoare a Emiliei del Valle peste continente și prin generații. Allende explorează teme precum dragostea, descoperirea de sine și reziliența, țesând o tapiserie emoțională ce poartă amprenta prozei sale lirice și care îi va cuceri pe cititori.“ — Al Día

„Autoarea bestsellerelor Casa spiritelor și Violeta ne aduce un nou roman captivant plasat la mijlocul secolului al XIX-lea.“ — BookBub

BESTSELLER GAUDEAMUS 2022

Roman vândut în peste 2 milioane de exemplare, publicat în peste 20 de limbi, ecranizat în 2016 în Japonia și în curs de adaptare hollywoodiană, Dacă pisicile ar dispărea din lume este o mică bijuterie de umanitate, plină de umor, deopotrivă luminoasă și melancolică.

Când Diavolul și un motan se întâlnesc în literatură urmează aproape sigur un târg și o lecție de viață. Motanul, pe nume Varză, este al unui tânăr poștaș care află că mai are foarte puțin de trăit, poate o zi, poate o săptămână. O ocazie pentru Diavol să intre în scenă, fluturându-i pe la nas un târg de nerefuzat: câte o zi de viață în plus, pentru câte un lucru care să dispară din lume. Cu fiecare dispariție, poștașul își rememorează momente din trecut și, redându-le în mici fragmente, redescoperă de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu să le recunoască și să și le asume. Dacă pisicile ar dispărea din lume este o scrisoare de dragoste adresată vieții și lucrurilor care contează cu adevărat. 

„O meditație despre viață, iubire, înstrăinarea familiilor și despre ce rămâne după ce murim, scrisă cu optimism și multă emoție. Mesajul lui Genki Kawamura este cât se poate de clar, fără a deveni didactic: privește în jurul tău, bucură-te de cei care te iubesc și profită de viață.“ — The Guardian

Premiul Nobel pentru Literatură 1998

„Deși, în realitate, faptul nu se include printre datele verificabile ale experienței senzoriale umane, am fost obișnuiți să credem, încă de copii, că dumnezeu și moartea, aceste două entități supreme, se află pretutindeni în același timp, adică sunt omniprezente... În realitate, însă, este foarte posibil ca, atunci când ne gândim la asta și poate încă și mai mult când o exprimăm, luând în considerare ușurința cu care obișnuiesc cuvintele să ne iasă din gură, să nu avem o conștiință clară a ceea ce ar putea însemna.” (José Saramago)

„Intermitențele morții nu este numai o elegantă fabulă modernă, o satiră necruțătoare a mecanismelor politicii și o profundă meditație filozofică, ci și o emoționantă poveste de dragoste. Iar poveștile de dragoste urmăresc, de regulă, să afle ce-i aduce pe îndrăgostiți împreună și, prin extensie, în ce constă umanitatea noastră. Răspunsul lor circular, tautologic este că dragostea ne face umani. Dar, deși în romanul de față dragostea joacă și ea un rol în metamorfoza morții, aceasta din urmă descoperă că secretul muritorilor este cu totul altul. După cum ne sugerează Saramago la finalul minunatei sale cărți, o moarte care doarme nu mai este moarte.” (The Observer)

„Saramago este, fără îndoială, cel mai mare scriitor al vremurilor noastre… Are forța de-a arunca o străfulgerare orbitoare asupra subiectelor sale, un moment înfricoșător, prelungit până la limită, de claritate ce luminează detaliile aflate dincolo de puterea de-a dezvălui a razelor soarelui.” (Chicago Tribune)

„Probabil limba e aceea care-și alege scriitorii de care are nevoie, îi folosește pentru a exprima câte o mică parte din ceea ce este.” (José Saramago)

„Nu doar scriu. Scriu ceea ce sunt. Dacă există vreun secret, poate că acesta este.” (José Saramago)

Într-un sat liniștit din Irlanda, un mit local este pe cale să schimbe totul…

În urmă cu o sută de ani, Anna, o fată de la țară, se oferă să ajute un enigmatic vizitator american să traducă povești cu zâne din gaelică în engleză. Dar nimic nu e așa cum pare, iar tânăra se trezește în curând în inima unui mister care îi pune viața în pericol.

În New York, în zilele noastre, Sarah Harper se îmbarcă într-un avion cu destinația Coasta de Vest a Irlandei. După ce ajunge acolo, descoperă că a dezgropat secrete întunecate – secrete care oscilează la granița dintre cotidian și nepământean, dintre lumea muritorilor și cea a zânelor, pe care foarte puțini o pot vedea.

„Un roman delicat și obsedant despre război, artă și memorie.” – The Independent Malaezia, 1951. Teoh Yun Ling, unica supraviețuitoare a unui lagăr japonez brutal din timpul războiului, caută alinare printre plantațiile de ceai din jungla din Cameron Highlands, locurile copilăriei sale. Aici descoperă Yugiri, singura grădină japoneză din Malaezia, și pe proprietarul și creatorul ei, enigmaticul Aritomo, fost grădinar al împăratului Japoniei, care acum trăiește în exil. Balansând între trecut și prezent și stucturat pe trei planuri temporale, Grădina cețurilor din amurg ne dezvăluie treptat și un tărâm al misterelor. Cine este, de fapt, Aritomo și cum a ajuns el să părăsească Japonia? De ce Magnus Pretorius, prietenul și gazda lui Teoh Yun Ling, nu pare să fie afectat de jafurile comuniștilor? Și, în cele din urmă, adevărata poveste despre cum a reușit Teoh Yun Ling să supraviețuiască războiului ar putea fi, oare, cel mai întunecat secret dintre toate?

Autorul bestsellerului internațional "Un bărbat pe nume Ove"

Elsa are șapte ani și o inteligență tăioasă și necruțătoare care o face să fie diferită, dar și marginalizată. Singura care o înțelege și care-i cultivă aplombul este bunica, fost medic în zone calamitate, privită la rândul ei de ceilalți drept o nebună excentrică. Pentru că „toți copiii au nevoie de supereroi“, bunica inventează pentru Elsa povești unde toată lumea este diferită și nimeni nu trebuie să fie normal, iar scopul este să o pregătească pentru ceea ce urmează să afle și să i se întâmple în viață. Personajele din poveștile bunicii – care se dovedesc a fi nimeni alții decât vecinii ei de bloc – îi vor fi alături în evenimentele care o vor lua cu asalt.

Acest roman, care demolează clișeele privind normalitatea, îi va inspira negreșit pe bunici în relația cu nepoții lor și va încânta cititorii de toate vârstele. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău este o carte despre diversitate și acceptare.

O carte înduioșătoare, amuzantă și inteligent scrisă.“Kirkus Reviews

„Ia-ți cu tine șervețelele atunci când începi să citești Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, dar ia-ți și simțul umorului. Este genul acela de roman pe care dacă-l ratezi, n-o să ți-o ierți niciodată.“ Business Insider

„Romanul lui Backman, care aduce în prim-plan relația înduioșătoare dintre o bunică și nepoata ei, este un omagiu încântător adus puterii poveștilor de a vindeca și consola.“ Booklist

Molly Marks își câștigă existența scriind comedii romantice pentru Hollywood — ceea ce-i întărește convingerea că „romantismul“ este o afacere. Singura dată când a fost suficient de naivă să se îndrăgostească a fost de iubitul ei din liceu, Seth, pe care l-a părăsit în ajunul absolvirii. Seth Rubinstein crede în dragostea adevărată și predestinată, deși este unul dintre cei mai de succes avocați specializați în divorțuri din Chicago. Știe că undeva există și sufletul său pereche, dar până acum, nimeni nu s-a putut compara cu Molly, prima fată care i-a frânt inima. Când cei doi se reîntâlnesc la reuniunea de cincisprezece ani de la terminarea liceului, decid să facă un pariu: cine reușește să prezică destinul a cinci cupluri înainte de următoarea reuniune trebuie să îi dea dreptate celuilalt în privința dragostei adevărate. Surpriza este că al cincilea cuplu sunt chiar ei doi.

Roman finalist la National Book Award, cea mai bună carte a anului pentru The New York Times Book Review Cyrus este un tânăr cu o moștenire complicată: mama lui moare într-un avion civil distrus din greșeală de o rachetă americană, iar el părăsește Iranul împreună cu tatăl său și se stabilește în SUA. Viața pe care o duce părintele lui ca imigrant în America pare însă la fel de lipsită de sens ca moartea mamei, iar Cyrus, apăsat de un acut sentiment al absurdului, își alină o vreme angoasa cu ajutorul alcoolului și al pastilelor. Din această derivă existențială încolțește însă o idee: moartea – și mai ales moartea sa – trebuie să aibă sens. Așa începe obsesia lui Cyrus pentru martiriu, care îi animă conversațiile cu prietenii, îi inspiră poemele, i se strecoară în vise și îl aduce în cele din urmă în compania lui Orkideh, o artistă care a ales să-și trăiască ultimele clipe de viață ca exponat într-un muzeu. Între ei se leagă o relație neașteptată, prin care Cyrus speră să găsească în sfârșit un răspuns la marea întrebare care-l frământă: „Cum arată o moarte bună?“.

Manciuria, 1908. În ultimii ani ai dinastiei Qing, o curtezană este găsită moartă de frig, pe pragul unei uși. În jurul morții ei planează zvonuri legate de vulpi, despre care se crede că îi seduc pe oameni, întrupându-se în femei frumoase și bărbați chipeși. Bao, un detectiv înzestrat cu însușirea neobișnuită de a distinge adevărul de minciună, este angajat să descopere identitatea femeii moarte. Încă din copilărie, Bao a fost fascinat de zeitățile-vulpe, fără a le întâlni însă vreodată. Poate că acum a sosit, în sfârșit, momentul.

Între timp, o familie care deține o renumită spițerie locală, vindecându-i pe oameni de multe suferințe, nu poate scăpa de propriul blestem abătut de generații întregi asupra ei – fiul cel mare moare întotdeauna înainte de împlinirea vârstei de douăzeci și patru de ani, la sosirea pe lume a fratelui său mai mic. Atunci când în gospodăria lor ajunge o tânără și misterioasă servitoare pe nume Omăt, soarta familiei pare pe cale să se schimbe. Așa va fi oare?

„O poveste uimitoare, plină de miracole, mistere și folclor. Am fost profund captivată de proza superbă a lui Yangsze Choo și de personajele fascinante, de la prima până la ultima pagină. O poveste remarcabilă, care îmi va rămâne multă vreme în minte.“ SUE LYNN TAN, autoarea romanului Fiica Zeiței Lunii

„Un fascinant mystery vulpesc, care merită din plin să vă suspendați neîncrederea... Bogata tradiție asiatică a folclorului legat de vulpi oferă un fundal pentru povestea aceasta complexă și plină de atmosferă despre identitate și descoperire, plasată în Manciuria începutului de secol XX.“ KIRKUS REVIEWS

„Precum vulpile care îi populează paginile, Soția-vulpe este un roman plin de viață, enigmatic și încântător. Această nouă fabulă a lui Choo invocă o lume în care primejdia și intriga se împletesc mereu cu sublimul și plăcerile senzoriale.“ M.L. RIO, autoarea romanului Dacă am fi ticăloși

„Magic, uimitor, revelator, romanul Soția-vulpe m-a transportat într-un alt univers și mi-a amintit că lectura poate fi bucurie pură... Am fost captivată de la primul până la ultimul cuvânt. Yangsze Choo este o scriitoare cu un imens talent.“ NGUYÊ N PHAN QUÊ MAI , autoarea romanului Cântecul munților

„Precum toate poveștile supranaturale, Soția-vulpe dezvăluie ceva profund despre umanitate: ușurința cu care alergăm după ceea ce credem că ne dorim, și nu după ceea ce ne hrănește. Și cruzimea cu care cei puternici îi tratează pe cei aflați în puterea lor.“ CHARLIE JANE ANDERS, The Washington Post

YANGSZE CHOO este autoarea bestsellerelor New York Times Mireasa fantomă (The Ghost Bride, ecranizat de Netflix) și Tigrul nopții (The Night Tiger), roman ce a figurat pe lista Reese’s Book Club și a fost selecționat ca Big Jubilee Read în cadrul Jubileului de Platină al reginei Elisabeta a II-a. Trăiește în California, alături de familia sa, și îi place nespus să mănânce și să citească (adesea în același timp). Nici Soția-vulpe (The Fox Wife), nici celelalte romane ale sale nu ar fi fost posibile fără cantități uriașe de ciocolată neagră.

In eseul sau din 1946, Politics and the English Language, Orwell prezentase ideea corelatiei care exista intre limba si minte. In 1984, Newspeak (noulimba), in acord cu interesele Partidului, sufera un proces de saracire, de reducție. Newspeak este destinat sa distrugă rationamentul prin amputarea limbii, astfel incat sa ramana doar cuvintele domesticite, spre folosința unor roboti. Prin urmare, totul este planificat si pus in opera in asa fel incat sa se elimine sistematic, intr-un mod mai eficient decat tortura, crimele prin gandire si orice alta forma de erezie.

Pentru Orwell, situatia politica reflecta limbajul, dar si reciproca este valabila. Asadar, daca politicul este corupt si limbajul va fi corupt, dar si viceversa, un limbaj deposedat, din proprie initiativa, de atributul libertătii poate corupe politicul. Orwell face, pornind de la constructiile limbii engleze, o demonstratie privind modul in care limba este utilizata in politica pentru a crea un fals sentiment de securitate, pentru a seda individul, pentru a-l convinge sa aleaga deliberat inactiunea, spiritul necritic.

1984 este, in esenta, centrat pe controlul psihologic al persoanei, chiar daca tortura fizica este prezenta, controlul mintii este prioritatea Partidului, iar manipularea mintala, care are loc in principal prin limbaj, este atat de subtil distilata in inconstient incat indivizii nici macar nu constientizeaza indoctrinarea. - Lucian Pricop

„Unul dintre marii stiliști ai prozei americane contemporane.“ - The New York Times

„O frescă istorică însuflețită de un lirism eclatant.“ Le Parisien

Viața lui Baumgartner, fenomenolog, scriitor și în curând profesor pensionar a fost defifinită de dragostea pentru soția lui, Anna, care a murit în urmă cu nouă ani. În vârstă de 71 de ani, Baumgartner continuă să trăiască prins într-o spirală a rememorării, care începe în anii 1968, când el și Anna s-au cunoscut, doi studenți săraci lipiți, apoi urcă în timp de-a lungul a patru decenii de iubire, reîntorcându-se la fifinal în anii tinereții lui Baumgartner din Newark și la relația cu tatăl lui, un anarhist ratat, transformat în proprietar de magazin de rochii. În primul lui roman de la 4321 și, din păcate, ultimul scris, Paul Auster își pune, cu seninătate emoționantă, întrebări precum „De ce ne rămân în memorie anumite episoade ale propriei vieți? De ce uităm ceea ce uităm? De ce ne amintim ce ne amintim?“. Un ultim roman austerian despre pierdere, doliu, iubire și împăcarea cu sine.

„Mintea lui Baumgartner este plină de revelații ale vieții aflflate la apus, pe când capacitatea lui de a iubi rămâne un fifilon emoțional plin de bogăție.“ – Kirkus

„Portretul excelent realizat al unui om care se luptă cu durerea... și un studiu de caractere ce reunește majoritatea calităților pentru care Auster a fost lăudat în îndelungata sa carieră.“ - Shelf Awareness

„Auster realizează portretul unui bărbat meditativ ce interiorizează pierderea și dragostea. El ne arată cu subtilitate dramele ascunse ale unei vieți contemplative și pline de bunătate.“ - Booklist

„Auster are, fără îndoială, bagheta magică a unui vrăjitor.“ - The New York Review of Books

„Magistral!“ - Télérama 

Prix Goncourt 2024

Prix Transfuge 2024

Aube, fata care vestește venirea zorilor, este o tânără algeriană silită să rememoreze evenimente din Războiul de Independență al țării sale, pe care nu l-a trăit, ca să uite războiul civil din anii ’90, care a marcat-o în mod direct. Tragedia îi este inscripționată pe trup: o cicatrice pe gât, în forma unui surâs, și corzile vocale distruse. Mută, visează să își recapete vocea. Își poate spune povestea doar fiicei pe care o poartă în pântece. Dar are oare dreptul să păstreze acest copil? Poți da viață atunci când aproape ți-a fost luată? Într-o țară care a adoptat legi ce pedepsesc pe oricine vorbește despre războiul civil, Aube decide să se întoarcă în satul ei natal, unde a început totul și unde morții îi pot răspunde la întrebări. 

„Cu acest roman sufocat de mânie și indignare, Kamel Daoud atacă ipocrizia puterii. O carte realmente curajoasă.“ - Paris Match

„O capodoperă. Kamel Daoud dă cuvântul tuturor victimelor războiului civil din Algeria anilor ’90. Un roman absolut magnific.“ - Franz-Olivier Giesbert, RTL

„O frescă istorică însuflețită de un lirism eclatant.“ - Le Parisien

 „Un mare roman!“ - Arnaud Viviant, Le Masque et la Plume

Roman ecranizat in 2021 in regia lui Benito Zambrano. Deschizand vechiul cuptor cu lemne, mirosul de paine proaspat coapta i-a mangaiat sufletul Marinei. A inchis ochii si a inspirat incet. Mirosul copilariei. Mirosul de acasa.

Ninge in Bizant Vol. I - Poarta arborelui lui Iuda Istoria recenta a Turciei se impleteste cu legende stravechi care au strabatut o mie de ani si mai bine calatorind in manuscrise ascunse, pierdute si regasite de carturari apartinand unor religii diferite. Intr-unul dintre zidurile care inconjurau pe vremuri Bizantul, exista, poate, o poarta menita sa deschida calea unui miraculos salvator. Sa o gaseasca este misiunea vietii lui Teo, un grec silit pe vremuri sa fuga din Istanbul impreuna cu familia, acum bizantinolog in plin avant al unei cariere academice serioase.

Autoarea bestsellerului Femei care cumpara flori. Poate ca nu toate femeile sunt mame, insa toate sunt fiice. Ce ti?ai dori sa?i spui mamei tale, dar n?ai avut niciodata curajul s?o faci? Cum ar fi sa existe lucruri pe care niciuna din voi nu le banuieste despre cealalta?

Ce faci cand esti un om singur in marele Paris si simti nevoia sa fii alintat cu drag? Domnul Cousin a gasit solutia: adopta un piton, botezandu-l chiar asa, Alint. De aici o sumedenie de incurcaturi, intr-o fabula moderna care amesteca umorul cu tristetea fara margini a unei existente.

In urma unui incident tragic, provocat, poate, si de vorbele necugetate aruncate de ea in timpul unei emisiuni televizate, o femeie se trezeste scoasa de pe orbita propriei vieti si proiectata intr-un univers necunoscut, parjolit si aspru, in care lipseste orice urma de simpatie umana si in care ea insasi nu mai este decat o umbra bantuind pe strazi dupa lasarea intunericului. In aceasta noua lume isi fac loc incet un pisoi vagabond, ranit si aparent de neimblanzit, si o fetita care este tinta bullyingului la scoala.

Uneori, nu e nevoie decat de un mic imbold pentru a-ti recapata speranta in viata... Megg are 40 de ani, este casatorita si are doi copii. Moartea mamei ei, in urma cu sase luni, a dat-o peste cap. Nu mai gaseste niciun sens in viata ei monotona, in care trebuie sa se limiteze la rolul de mama casnica. Megg se confrunta cu o adolescenta in plina criza, pe care aproape ca nu o mai recunoaste, iar sotul nu-i este de niciun ajutor in treburile zilnice.

Copil fiind, în Benghaziul anilor 1970, Khaled aude într-o seară la radio o foarte scurtă şi stranie povestire scrisă de un autor enigmatic, care ajunge să-l obsedeze, schimbându-i total cursul vieţii. Astfel, el porneşte într-o aventură existenţială ce-l va purta din Libia până în Scoţia, la universitate. Într-o societate deschisă şi liberă, departe de realităţile Libiei lui Gaddafi, Khaled începe să se descopere şi să se schimbe. Participă la o demonstraţie în Londra împotriva dictatorului, încheiată într-o tragedie ce-l va rupe de ţara şi de familia lui. Când hazardul i-l scoate în cale pe însuşi autorul care i-a marcat copilăria, se trezeşte cufundat în cea mai profundă şi mai intimă prietenie din viaţa sa, în care-şi găseşte sprijin şi un nou suflu, însă care, odată cu izbucnirea Primăverii Arabe, îi şi clatină din temelii existenţa, făcându-l să penduleze între revoluţie şi un trai ocrotit, între familie şi exil, forţându-l să-şi definească propriul sine în contrast cu personalităţile celor apropiaţi.

„O carte captivantă şi empatică, ce împleteşte singurătatea şi camaraderia, independenţa şi interdependenţa care definesc şi delimitează exilul.” (The Atlantic)

„Un roman strălucit despre inocenţă şi experienţă, despre prietenie, familie şi exil, care dovedeşte încă o dată formidabilul talent de romancier al lui Hisham Matar.” (Colm Tóibín)

„Prietenii mei este romanul cu cea mai mare miză politică al lui Hisham Matar, precum şi o meditaţie intimă despre prietenie şi dragoste, cu toate nuanţele lor intermediare. O carte profund emoţionantă, generoasă şi înţeleaptă, virtuţi ce transpar din scriitura de o extraordinară eleganţă şi din vocea unui narator pe care l-ai asculta tot restul vieţii.” (Juan Gabriel Vásquez)

„Întotdeauna am admirat vocea lui Matar, plină de delicateţe şi compasiune, puternică şi convingătoare totodată.” (Elif Shafak)

„Thomas Pynchon este, în acest moment, cel mai mare scriitor în viaţă din literatura lumii.” (Mircea Cărtărescu)

În California, la începutul anilor ’70, Larry „Doc” Sportello, detectiv particular, este contactat de fosta lui iubită Shasta Fay Hepworth pentru a investiga un complot căruia i-a căzut victimă noul ei iubit, un dezvoltator imobiliar miliardar pe nume Michael Z. „Mickey” Wolfmann. Încă îndrăgostit de Shasta, Doc acceptă misiunea, trezindu-se implicat într-o uriaşă conspiraţie din care nu lipsesc Departamentul de Poliţie din Los Angeles, organizaţia secretă Colţ de Aur, Frăţia Ariană sau Panterele Negre, totul învăluit într-un fum gros de marijuana. Roman noir, roman politic cu puternice accente comice, Viciu ascuns este un tribut adus contraculturii hippy şi subversivilor ani ’60 – una dintre cele mai amuzante şi mai accesibile cărţi ale lui Thomas Pynchon.

Trei femei, trei epoci. Ana traieste la Bruges in timpul Renasterii, Hanna, in Viena imperiala de la inceputul secolului XX, iar Anny, in Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Si daca ele reprezinta una si aceeasi femeie?

In secolul al XVI-lea, Anne, o tanara modesta din Bruges, fuge de acasa in ziua nuntii pentru a nu fi victima unui destin pe care nu si-l doreste. In Viena lui Freud, Hanna von Waldberg, rasfatata a lumii bune, isi paraseste sotul care o adora pentru a se descoperi pe sine cu ajutorul psihanalizei. Iar in zilele noastre, la Hollywood, Anny Lee, o actrita a carei frumusete nu e intrecuta decat de nevoia ei de a se autodistruge prin droguri si alcool, rupe tiparele industriei entertainment-ului si refuza stratagemele care ar transforma-o intr-un adevarat star. Trei epoci diferite, pe care le unesc insa ipostazele unei femei libere, nesupuse, aflate in cautarea adevarului si a iubirii.

 

Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Gioacchino Lanza Tomasi

Apărut la Editura Feltrinelli din Milano în 1958, Ghepardul, unul dintre cele mai importante romane ale secolului XX, a fost ecranizat în 1963 în filmul de referință regizat de Luchino Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon și Claudia Cardinale în rolurile principale, și adaptat în 2025 într-o miniserie disponibilă pe platforma Netflix, cu actorii Kim Rossi Stuart, Saul Nanni, Deva Cassel și Benedetta Porcaroli. Ediția în limba română, în traducerea semnată de Gabriela Lungu, redă cu mijloace stilistice remarcabile și în cel mai pur spirit lampedusian imaginea unei epoci care se sfârșește. Romanul este însoțit de prefața lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit textul, precum și de două fragmente inedite și câteva poeme cuprinse în așa-numitul „Canțonier al casei Salina“.

„Dragă Enrico, în mapa de piele vei găsi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. […] Mi se pare că prezintă un oarecare interes, pentru că se referă la un nobil sicilian într-un moment de criză (ceea ce nu înseamnă doar cea din 1860), felul în care el reacționează la această criză și cum se accentuează decăderea familiei sale până la risipirea ei aproape totală; toate astea văzute dinăuntru cu o oarecare participare a autorului și fără nici o ranchiună. […] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte și dintotdeauna. Cred că totul este impregnat de o proprie poezie melancolică. […] Fii atent: câinele Bendicò e un personaj foarte important și aproape că este cheia romanului.“ — GIUSEPPE TOMASI DI LAMPEDUSA, scrisoare către Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957

„Fără îndoială, aceasta e o carte pe care autorul a purtat-o și a hrănit-o înlăuntrul său toată viața. Când terminăm de citit Ghepardul, ne aducem aminte totul și suntem siguri că mai devreme sau mai târziu vom vrea să-l recitim de la prima la ultima pagină. Ne întrebăm despre câte cărți din acest deceniu se poate spune același lucru.“ — EUGENIO MONTALE, Corriere della Sera, 12 decembrie 1958

Cu Ziua eliberării, finalist la Ray Bradbury Prize 2022, tradus în peste 20 de țări, George Saunders revine magistral la forma literară care l-a consacrat, oferind un volum de povestiri incisive și tulburătoare, care explorează natura umană în fața opresiunii, tehnologiei și alienării.

Povestirile lui Saunders, alcătuind un univers neașteptat, pătrund în cutele adânci ale subconștientului și scot la iveală monștri, dar și victime. Terifiantul se amestecă cu satira, grotescul cu sensibilul, realul pipernicit cu fantasticul trăit la cotele maxime ale disperării. Există însă mereu o fibră de caldă umanitate care răzbate dincolo de orice gest opresiv – o candoare care îți ajunge la inimă și te îndeamnă la reflecție.

„Un Gogol american: amuzant, incisiv, plin de nuanțe și mereu ghidat de o conștiință morală. Ziua eliberării nu face decât să confirme această perspectivă. Cele nouă povestiri de aici sunt inteligente și pline de umor, speculative, dar în același timp profund umane, narațiuni despre iubire, pierdere, dar și despre nevoia esențială de a crea legături.“ — Kirkus Reviews

„Rareori în istoria literaturii un autor de proză scurtă a fost mai premiat și s-a bucurat, încă din timpul vieții sale, de o recunoaștere totală așa cum se întâmplă de un deceniu încoace cu George Saunders. Cu acest volum de proză scurtă, Saunders uimește, o dată în plus, prin felul în care găsește limbaje și forme noi pentru povestirile sale de o originalitate frapantă: halucinații hipercapitaliste, distopii spirituale, experimente elegiace. Un scriitor complet (deopotrivă romancier și eseist strălucit), a cărui inventivitate este egalată doar de profunzimea povestirilor sale.“ — MARIUS CHIVU

Barcelona anilor 1920. Un tânăr scriitor obsedat de o iubire imposibilă primeşte, din partea unui editor misterios, oferta de a scrie o carte cum n-a mai existat, în schimbul căreia i se promite nu doar o avere, ci mai mult de-atât. În stilul său plin de strălucire, de o precizie narativă impecabilă, autorul romanului Umbra vântului ne transpune din nou în Barcelona începutului de secol XX şi în Cimitirul Cărţilor Uitate, oferindu-ne un roman cu o intrigă captivantă, o poveste de dragoste imprevizibilă şi o cursă printr-un labirint de taine unde magia cărţilor, pasiunea şi prietenia se împletesc într-o naraţiune magistrală.

„Ficţiunea înseamnă magie. Asta mi-am tot repetat citind Persoana întâi singular, strălucitul volum de povestiri al lui Haruki Murakami. Oricum ai vrea să descrii literatura lui – realism magic, realism supranatural –, Murakami îi pune pe cititorii săi din întreaga lume în faţa unor întrebări esenţiale pe care numai arta le poate prilejui: ce înseamnă să port cu mine bagajul propriei identităţi? Cine este eul din mintea mea raportat la lumea exterioară? Este omul care eram cu ani în urmă aceeaşi persoană care sunt acum? Poate un nume să fie furat de o maimuţă?” (The New York Times Book Review)

Toată lumea a venit pentru începuturi fericite. Ea venise pentru un sfârșit.

Phoebe Stone sosește singură la Cornwall Inn, un conac elegant din Newport, Rhode Island, purtând o rochie verde și pantofi aurii. N-are niciun bagaj și nicio intenție de a participa la nunta pe cale să înceapă. În realitate, e singura persoană din tot hotelul care nu se află acolo pentru eveniment. A visat ani întregi la această escapadă – pe care ar fi trebuit să o aibă împreună cu soțul ei. Acum e singură, dezamăgită de tot ce i-a adus viața, și hotărâtă să își ofere o ultimă plăcere înainte de a renunța la tot.

Mireasa, care a plănuit cu rigurozitate fiecare detaliu al nunții, nu se aștepta ca o străină să-i dea peste cap întreg weekendul. Dar între cele două femei se leagă, pe neașteptate, o conexiune profundă. În doar câteva zile, o simplă coincidență se transformă într-o întâlnire care schimbă totul.

Nuntașii este o poveste despre durere și vindecare, despre decizii grele și începuturi neașteptate. O carte care te face să râzi, să simți și să-ți amintești că, uneori, chiar și cei mai pierduți dintre noi își pot regăsi locul în lume.

„Un carambol de evenimente opuse și de drame savuroase, cum n-am mai văzut de la Seating Arrangements, de Maggie Shipstead. Espach surprinde cu finețe întreaga gamă de emoții care însoțesc angajamentele pe viață – de la umor la melancolie.” — Elisabeth Egan, The New York Times Book Review

M-am simțit ca și cum aș fi fost acolo, invitată la nuntă, în mijlocul bârfelor, al emoțiilor și al prieteniilor care se leagă pe neașteptate.” — Jennifer Close, autoarea bestsellerului Marrying the Ketchups

O poveste despre cum poți lăsa în urmă o viață și începe alta, cu ajutorul propriei voințe și a legăturilor cu ceilalți. Espach reușește din nou o explorare amuzantă și emoționantă a efortului de a fi tu însuți.” — John Warner, Chicago Tribune

„O poveste luminoasă despre magia întâlnirilor întâmplătoare care pot schimba totul.” — People

O nuvelă

Ce e de făcut atunci când o minte sclipitoare, cum este cea a bunicului, decide să părăsească lumea asta înaintea trupului? Noah, nepotul de doar câțiva ani, care vrea să înțeleagă de ce creierul bunicului devine, pe zi ce trece, tot mai neîncăpător, pornește într-o călătorie în lumea interioară a celui pe care îl adoră. Iar ceea ce rezultă sunt mărturisiri copleșitoare, evocări pline de tandrețe și declarații de iubire care țin loc banalului rămas-bun.

"Este o încercare timidă de a da piept cu toată angoasa că, uneori, cele mai strălucite minți din viața noastră ne părăsesc, iar noi, cei rămași, trebuie să trăim cu dorul după cineva care e încă aici."  Fredrik Backman

Yeong-ju se simte epuizată. A făcut în viață tot ce se aștepta de la ea: a studiat, s-a căsătorit cu un bărbat cumsecade, și-a găsit un serviciu respectabil. Apoi, brusc, totul se prăbușește. Făcând un salt în necunoscut, Yeong-ju lasă totul în urmă, inclusiv cariera în plină ascensiune, și decide să-și urmeze visul din copilărie, acela de a-și deschide o librărie.

Genki Kawamura, autorul bestsellerului Dacă pisicile ar dispărea din lume, vândut în peste două milioane de exemplare și tradus în 30 de țări, își reafirmă prezența în lumea literară printr-un nou roman de o profundă sensibilitate.

O sută de flori radiografiază relațiile complicate dintre părinți și copii, formele de iubire neînțeleasă, fragilitatea memoriei și importanța iertării care nu înseamnă doar a lăsa în urmă, ci și a înțelege rostul tăcerii. În vreme ce are grijă de Yuriko, mama sa, care își pierde memoria de la o zi la alta, Izumi își privește trecutul cu o claritate dureroasă. Un fapt apăsător din propria copilărie îi alimentează temerile din prezent: ce s-a petrecut în anul în care Yuriko a lipsit de acasă? Jurnalul ținut între 1994 și 1995 despre absența misterioasă din viața lui Izumi ascunde întregul adevăr? Va putea Izumi să ierte și să înțeleagă plecarea mamei sale? Cursa contracronometru dintr-un roman despre fragilitatea, dar și despre forța iubirii ne face să-i citim fiecare pagină pe nerăsuflate.

„Genki Kawamura nu este un scriitor japonez contemporan obișnuit: el este un fenomen.“  — Japansociety.org.uk

„După Dacă pisicile ar dispărea din lume, Genki Kawamura revine cu o poveste intimă și emoționantă, melancolică și plină de iubire, având ca fundal sunetul unui pian capabil să dăruiască mult, dar, în același timp, să provoace răni adânci, întrerupt din când în când de loviturile vieții.“ — Letsbook.org

„Într-o manieră subtilă și delicată, romanul O sută de flori ne ajută să înțelegem importanța amintirilor, cât de esențial este să avem pe cineva în care să ne încredem și cât de puternic și semnificativ poate fi pentru viața noastră un simplu fragment din trecut.“ — Chiacchiereletterarie.it