Moderni & contemporani

Magul de la Kremlin a fost distins, în 2022, cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze și Premiul Honoré de Balzac.

Scris în pandemie și predat la Gallimard în ianuarie 2021, Magul de la Kremlin este un roman în același timp documentar și vizionar, cu accente profetice, dorința de a sonda misterele Kremlinului și ale Rusiei, actuale și dintotdeauna, determinându-l pe autor să depășească granițele eseului pentru a apela la ficțiune și la forța imaginației, rodul acestei alchimii fiind nu numai un mare roman despre Rusia contemporană (de la declinul lui Elțîn, ascensiunea lui Putin, figurile oligarhilor, războiul din Cecenia, Jocurile Olimpice de la Soci până la criza ucraineană), ci și o extraordinară meditație despre putere, în universalitatea mecanismelor și a resorturilor ei.

„De multă vreme n-am mai devorat un roman cu atâta aviditate. Este ceea ce anglo-saxonii numesc un page turner, o carte căreia nu te poți opri să-i întorci paginile, supereficientă și bine documentată, care descrie culisele puterii ruse din ultimii douăzeci de ani într-un stil simplu, seducător și de un realism incredibil. [...] Este CARTEA pe care trebuie să o citești dacă vrei să înțelegi războiul din Ucraina. [...] Pentru un prim roman, este o lovitură de maestru.“ — Frédéric Beigbeder, Le Figaro

„Cu Magul de la Kremlin, Giuliano da Empoli ne oferă o radiografie strălucită a sistemului mental și a logicii de război a lui Vladimir Putin. Într-un fel, el povestește tot ceea ce a dus la invadarea Ucrainei la 24 februarie 2022. Este o relatare de o mare forță literară și istorică, care trebuie citită dacă dorim să înțelegem ceea ce, de aici, pare de neînțeles.“ — Libération

„Giuliano da Empoli a terminat acest roman, ale cărui formulări puternice amintesc în parte de moraliștii și memorialiștii francezi din secolul al XVII-lea, în ianuarie 2021, cu un an înainte ca armata rusă să invadeze Ucraina. Unii ar spune că acest scriitor este un vizionar, alții, că își cunoaște subiectul mai bine ca oricine. Să adăugăm o a treia caracteristică, stilul, și vom avea o mare carte.“ — Jérôme Garcin, Le Nouvel Observateur

„Magul de la Kremlin este un roman în același timp rece și fierbinte, ca un pahar plin ochi cu vodcă. [...] Purtată de o actualitate arzătoare, această carte modernă și vizionară are, de asemenea, grația atemporală a unui clasic. Erudiția, stilul și arta narativă ale lui Giuliano da Empoli aduc acest gest crud și brutal până la un nivel de puritate metafizică. Este vorba de Principele lui Machiavelli traversat de cețurile lui John le Carré și locuit de vibratoul neliniștit al literaturii ruse. Până la finalul său înzăpezit, aproape pașnic, ca un ecou îndepărtat al cântecului lui Sting: «I hope the Russians love their children too».“ — Les Echos

Paris, 1940. Naziștii au ocupat orașul, chiar și celebrul hotel Ritz. Odinioară simbol al eleganței pariziene, somptuoasa clădire este acum plină de ofițeri germani aroganți.

Pentru Olivia Olsen, o americancă ajunsă cameristă la Ritz, fiecare zi înseamnă să-și ascundă identitatea și să trăiască în minciună, mereu sub amenințarea de a fi descoperită. Când Hermann Göring, mâna dreaptă a lui Hitler, se instalează la hotel și o ia pe Olivia sub protecția sa, tânăra vede o oportunitate – să ajute Rezistența și să se apropie de Jack, contactul ei misterios, ale cărui ordine reci ascund, poate, ceva mai mult…

Între zidurile hotelului, celebra creatoare Coco Chanel înțelege rapid că noul regim i-ar putea aduce avantaje, în timp ce Arletty, una dintre cele mai iubite actrițe ale Franței, își șochează apropiații — și pe sine — trăind o iubire interzisă. 

Dar pe măsură ce războiul se apropie de cumplitul sfârșit, cele trei femei vor trebui să plătească adevăratul preț al apropierii de inamic. Pentru că, în umbra războiului, nimeni nu este în siguranță.

„O lectură captivantă, pur și simplu nu am putut să  las cartea din mână până la sfârșit. Am fost fascinată de modul în care Marius Gabriel ficționalizează destinele reale ale lui Coco Chanel și Arletty, precum și de portretizarea lui Hermann Göring. Autorul surprinde cu finețe povestea celor care au luptat să supraviețuiască în vremea ocupației, a celor care au opus rezistență, dar și a celor care au ales să colaboreze cu naziștii.” Janice Ottersberg, https://historicalnovelsociety.org/

„Este prima carte pe care o citesc de Marius Gabriel și trebuie să spun că autorul și-a făcut temele temeinic. Deși în roman apar și personaje fictive, altele sunt inspirate de evenimente reale și de oameni care au existat cu adevărat — iar noi avem ocazia să descoperim o posibilă interpretare a modului în care poveștile lor au ajuns la finalul cunoscut.” The Modest Reader

Pisicile sunt întotdeauna tratamentul perfect. Ascunsă într-o clădire veche, la capătul unei străduțe înguste din Kyōto, Clinica pentru boli de suflet a doctorului Kokoro poate fi găsită doar de cei care se află într-o situație dificilă și au cu adevărat nevoie de ajutor.

Roman finalist la Women's Prize for Fiction 2025

Elizabeth, matriarha familiei Valiat, a ales să rămână în Teheran după Revoluţia Islamică. Trăieşte izolată, singura vizitatoare fiindu-i Niaz, nepoata rebelă şi petrecăreaţă, care reuşeşte să supravieţuiască sfidând codul islamic opresiv. Fiicele lui Elizabeth s-au stabilit în Statele Unite ale Americii: Shirin, organizatoarea de evenimente carismatică şi flamboaiantă în Houston, şi Seema, idealista cu capul în nori ajunsă casnică, lâncezind pe colinele însorite din Los Angeles. Apoi mai e Bita, o studentă la Drept decepţionată din New York care încearcă să-şi găsească scopul în viaţă. Atunci când vacanţa anuală la Aspen eşuează lamentabil, iar Shirin ajunge în arestul poliţiei, aparența de lux şi extravaganţă a familiei începe să se fisureze. Shirin îşi propune să recâştige gloria pierdută a Valiaţilor, însă cum este posibil aşa ceva într-o ţară în care familia ei n-a avut niciodată vreo urmă de prestigiu? Un roman satiric şi filozofic, explorând teme precum căutarea libertăţii sub represiunea regimului islamist, condiţia femeii în Orient şi în Occident, rezistenţa prin artă şi traumele pe care familiile le duc mai departe, deşi pot alege şi să le pună capăt.

„Un roman exuberant, inteligent-brici, plin de suflet şi muşcător, cu accente de melancolie şi tragicomedie – la fel ca surorile, mătuşile, mamele şi nepoatele familiei Valiat care îi umplu paginile. Şaptezeci de ani de istorie şi diasporă iraniană se derulează pe fundalul acestei turbulente poveşti de familie presărate cu fraze absolut memorabile. E o adevărată plăcere să citeşti romanul acestei scriitoare cu adevărat talentate.” (David Mitchell, autorul romanului Atlasul norilor)

„Un roman magnific şi sofisticat. L-am devorat cap-coadă, savurându-i personajele minunate, reflecţiile profunde şi proza vioaie.” (Bernardine Evaristo, laureată Booker Prize pentru romanul Fată, femeie, alta)

„Departe de a fi o poveste simplistă despre întâlnirea dintre Orient şi Occident, cartea explorează felul în care se formează identitatea. Autoarea îşi câştigă locul printre alţi scriitori cu greutate care au creat la rândul lor poveşti de familie cutremurătoare şi foarte apreciate de cititori, cum ar fi Abraham Verghese cu fabulosul său roman Legământul apei, Min Jin Lee cu capodopera sa discretă Pachinko şi Elif Shafak şi uluitoarea explorare a traumelor intergeneraţionale din Insula copacilor dispăruţi. O carte amuzantă şi emoţionantă totodată, pătrunzătoare şi palpitantă.” (The Guardian)

Bestseller New York Times încă de la apariție

Amazon's #1 Best Book of 2022

După ce soțul ei a murit, Tova Sullivan a început să lucreze în schimbul de noapte la Acvariul din Sowell Bay, spălând podelele și făcând curat. Și-a găsit un refugiu în munca asta, ca să nu se simtă copleșită de singurătate și ca să mai uite întrucâtva că Erik, fiul său în vârstă de 18 ani, a dispărut misterios în noaptea în care a ieșit în larg cu o barcă, în urmă cu 30 de ani.
Tova ajunge să-l cunoască tot mai bine pe Marcellus, o caracatiță gigantică de Pacific, care trăiește într-unul dintre bazinele de la acvariu, iar între cei doi se înfiripă o minunată prietenie.
Gata oricând să facă pe detectivul, Marcellus știe ce s-a întâmplat în noaptea în care fiul Tovei a dispărut. Iar acum trebuie să se folosească de orice truc, ca să-i dezvăluie prietenei sale adevărul înainte să fie prea târziu.
Romanul de debut al lui Shelby Van Pelt ne reamintește cu blândețe că uneori să medităm la trecut ne poate ajuta să descoperim un viitor care cândva părea imposibil.

„Un debut memorabil, plin de tandrețe." – Washington Post

„Povestea unei femei care se împrietenește cu o caracatiță este înduioșătoare și va topi multe inimi." – Kirkus Reviews

„O carte unică, luminoasă." – Booklist

„Cel mai potrivit roman care să risipească întunericul pe care îl aduce pierderea. Remarcabile făpturi inteligente ne oferă un masterclass care ne învață cum să ne regăsim speranța." – Marie Claire

„O meditație asupra durerii și asupra legăturilor sufletești care ne fac să mergem mai departe." – Elle

Shelby Van Pelt s-a născut și a crescut în Pacific Northwest. În prezent trăiește la Chicago, împreună cu familia sa și duce dorul munților. Remarcabile făpturi inteligente este romanul ei de debut.

„Totul a început de la un videoclip de pe internet! Cu câțiva ani în urmă, am văzut un clip cu o caracatiță care era hotărâtă să evadeze din cușca în care era închisă și m-am gândit… iată un posibil personaj. Ceva mai târziu, la un atelier de scriere creativă, am avut ca temă să scriem ceva dintr-o perspectivă inedită, așa că mintea mi-a fugit imediat la caracatița aia. Exasperată și frustrată de oamenii care încercau s-o țină captivă. Scena pe care am scris-o atunci s-a transformat în cele din urmă în primele pagini ale acestui roman." – Shelby Van Pelt

Bestseller The New York Times

Autoarea bestsellerului Americanah

Chiamaka este o scriitoare nigeriană care trăiește în America. Singură în mijlocul pandemiei, își amintește de foștii iubiți și se luptă cu propriile alegeri și regrete. Zikora, cea mai bună prietenă a ei, este o avocată plină de succes care, trădată și cu inima frântă, trebuie să ceară ajutor de la persoana în care crede cel mai puțin. Omelogor, verișoara îndrăzneață și sinceră a lui Chiamaka, este o femeie cunoscută în Nigeria, a cărei încredere se clatină în fața propriei reflexivități. Iar Kadiatou, menajera lui Chiamaka, își crește cu mândrie fiica în America, dar se confruntă cu o dificultate de neimaginat care amenință tot ceea ce a realizat până acum. În Numărătoare de visuri, Adichie abordează însăși natura iubirii. Este fericirea adevărată atinsă vreodată sau e doar o stare trecătoare? Cât de sinceri trebuie să fim cu noi înșine pentru a iubi și a fi iubiți? O reflecție pătrunzătoare asupra alegerilor pe care le facem și a celor făcute pentru noi, asupra fiicelor și mamelor, asupra lumii noastre care depinde de legăturile cu ceilalți, Numărătoare de visuri pulsează de emoție și observații profunde despre sufletul uman, într-un stil frumos, puternic.

Una dintre cele mai interesante și dinamice scriitoare din peisajul literar contemporan.

„Legături impregnate de comedie și patos, o notă de suspans romantic... Ce rămâne este dulcea tristețe a ceea ce ar fi putut fi.“ - The Washington Post

„...O carte profund feministă... Explorează teme importante – misoginia, masculinitatea, rasa, colonialismul, relativismul cultural, abuzul de putere, atât uman, cât și instituțional –, dar o face  subtil, aproape imperceptibil. Lecțiile cărții nu sunt impuse didactic cititorului, ci sunt analizate prin prisma experiențelor profund umane ale personajelor sale...“ - New Statesman

„Pe alocuri, Numărătoare de visuri se citește ca un Război și pace feminist... Plin de adevăruri, umor și compasiune, este un roman care înțelege complexitatea motivațiilor umane și are curajul să pună întrebări dificile.“ - The Times (UK)

„Cele patru femei sunt aliate, dar tind să fie mai bune la diagnosticarea problemelor celorlalte decât la confruntarea cu propriile neajunsuri. Este un defect foarte ușor de recunoscut, iar scriitoarea îl tratează cu aceeași umanitate ca și restul acestui roman tandru și melancolic.“ - The Wall Street Journal

Chimamanda Ngozi Adichie a crescut în Nigeria. Cărțile ei au fost traduse în peste 55 de limbi. Este autoarea romanelor Purple Hibiscus, care a câștigat Commonwealth Writers’ Prize, Half of a Yellow Sun, care a primit Women’s Prize for Fiction „Best of the Best“ și Americanah, care a câștigat National Book Critics Circle Award; a mai scris volumele de povestiri și eseuri The Thing Around Your Neck, We Should All Be Feminists și Dear Ijeawele, or A Feminist Manifesto in Fifteen Suggestions. Recent a publicat un eseu despre pierderea tatălui, Notes on Grief, și Mama’s Sleeping Scarf, o carte pentru copii scrisă sub pseudonimul Nwa Grace-James. Câștigătoare a unei burse MacArthur, ea își împarte timpul între Statele Unite și Nigeria.

Autorul romanului Refugiul timpului, câștigător al Internațional Booker Prize 2023. Grădinarul și moartea urmărește destinul unui om născut la sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, care a trăit comunismul și apoi prăbușirea sa. Un om care își petrecea timpul îngrijindu-și grădina de legume, care urmărea cu bucuria unui copil mugurii pe cale să se deschidă, care desprindea cu delicatețe frunzele verzi de mentă ca să le pună peste feliile de roșii din salată. Acest om e tatăl naratorului, care se regăsește în ipostaza unui personaj profund întristat, aceea de orfan. Cum îi spui tatălui tău cât de mult îl iubești? Cum devii, la rândul tău, cel care spune poveștile și plantează noi rădăcini? Grădinarul și moartea este o declarație de iubire fifilială emoționantă, care povestește despre viața unui om și despre întâmplările și momentele care alcătuiesc o existență, orice existență. Pentru că sfârșitul taților noștri este sfârșitul

Apreciată pentru proza sa scurtă plină de forță, Claire Keegan revine cu trei povestiri scrise într-un stil rafinat, care alcătuiesc împreună o analiză strălucită a dinamicii de gen și un arc narativ de la primele până la cele mai recente opere ale sale. În povestirea care dă titlul volumului, Cathal se confruntă cu un weekend prelungit, mintea lui fiind bântuită de gândul la o femeie cu care ar fi putut să-și petreacă viața, dacă ar fi acționat altfel; în „Lunga și dureroasa moarte“, șederea unei scriitoare la casa de pe malul mării a lui Heinrich Böll, pentru o rezidență literară de două săptămâni, este tulburată de un profesor care își exprimă opiniile cu obstinație; iar în „Antarctica”, o femeie căsătorită pleacă din oraș ca să vadă cum este să se culce cu un alt bărbat și ajunge în mâinile unui străin posesiv. Fiecare povestire explorează dinamica ce corupe legătura dintre femei și bărbați: lipsa generozității, greutatea așteptărilor, amenințarea iminentă a violenței.

• Roman câștigător al Premiului Planeta în 2024. Iubire, trădări și spionaj într-o epocă marcată de Războiul Rece! Un roman grandios, în care resentimentele, durerea pierderii și deciziile dificile sunt depășite datorită curajului unor personaje care luptă cu hotărâre pentru a apăra ceea ce iubesc cel mai mult.

A trecut aproape un deceniu de când Andy Sachs a renunțat la slujba „pentru care un milion de fete și-ar da viața”, lucrând pentru Miranda Priestly la revista Runway – un vis care s-a dovedit a fi un coșmar. Între timp, Andy și Emily, fosta ei rivală și coasistentă, și-au unit forțele pentru a lansa o publicație de lux dedicată nunților, iar The Plunge a devenit rapid lectură obligatorie pentru toți tinerii stilați.

Reykjavík, anii 1950. Într-un apartament mic de la subsol, Sigvaldi şi Helga se abandonează pasiunii lor arzătoare şi-şi numesc a doua fiică Ásta. Ásta ca o eroină a literaturii islandeze. Ásta pentru că ást înseamnă „iubire” şi ea va creşte înconjurată de iubire. Cincisprezece ani mai târziu, Ásta descoperă sentimentul al cărui nume îl poartă la o fermă izolată din Fiordurile de Vest, unde este trimisă după ce-i sparge nasul unui coleg de clasă. Îl învaţă din povestea tulburătoare a unui bărbat şi a unei femei uniţi de singurătate şi de greutăţile vieţii la ţară. Îl simte ea însăşi pentru Jósef, băiatul cu ochi frumoşi şi nume din Biblie care citeşte poezie şi visează la tărâmul însorit al Barcelonei. Însă fericirea e poate doar în cer, şi cerul e departe de străzile din Reykjavík, se gândeşte Sigvaldi acum, după treizeci de ani, prăbuşit de pe o scară pe trotuarul din Stavanger, lângă femeia asta stranie care s-a oprit să-l vegheze şi-i ascultă povestea. O poveste despre dragoste şi nostalgie. Despre Islanda, poezie şi dorinţa de-a cunoaşte lumea. Despre viaţă şi moarte. Şi Ásta. Îmbinând crâmpeie din viaţa a trei generaţii într-un mozaic de întuneric şi lumină, Povestea Ástei e o saga lirică şi senzuală despre promisiuni neîmplinite şi perpetua căutare a fericirii, în care vocile personajelor răsună întrepătrunse într-o auroră boreală a memoriei.

2014: Un mare poem este citit cu voce tare, ca după aceea să nu mai fie auzit de nimeni niciodată. De-a lungul a generaţii întregi, oamenii speculează asupra sensului său, însă nu a fost descoperit încă niciun exemplar. 2119: Zonele de şes ale Marii Britanii au fost înghiţite de creşterea nivelului mărilor. Cei care au supravieţuit sunt bântuiţi de bogăţia lumii pierdute.

Adevăratul meu nume, cea mai recentă carte semnată de Ludmila Ulițkaia, reunește exerciții lirice, autobiografice sau pur ficționale, pe lângă șapte povestiri cu tentă angeologică a căror legătură cu partea autobiografică devine limpede privind volumul ca pe un întreg: ele distilează experiența de viață și reflecțiile autoarei. Pornind adesea din situații la limita absurdului, chiar a fantasticului, istoriile își găsesc de fiecare dată echilibrul, fie printr-o intervenție „nevăzută“, fie urmând ordinea firească a lucrurilor. Chiar și în cele șapte scenarii de tip apocaliptic care încheie cartea, lumea capătă un sens și găsește o formă de împăcare. Ludmila Ulițkaia ne propune până la urmă o viziune luminoasă și liniștitoare: dincolo de haosul aparent, totul se așază, iar această ordine nu poate fi zădărnicită de nimic omenesc.

Roman câștigător al premiilor Strega și Strega Giovanni, 2025  •  Aflat pe lista celor mai bune zece cărți ale anului 2025, conform revistei Il Libraio  •  Inclus între cele mai bune zece cărți ale aceluiași an pe platforma Libreriamo și în publicațiile El Cultural (Spania) și Trouw (Olanda)  •  În curs de publicare în treizeci de țări.

La zece ani după ce a tăiat orice legătură cu părinții săi, un bărbat rememorează motivele acestei decizii. O familie oarecare, un cămin ca atâtea altele, un orășel cu nimic deosebit. Și totuși, atmosfera e una de tensiune constantă, alimentată de agresivitate și manipulare. Dominația tatălui, pretenția lui de a fi iubit se împletesc toxic cu pasivitatea mamei, incapabilă să trăiască în afara granițelor trasate de soțul ei. Din această dinamică se naște un veritabil microcosmos concentraționar, din care ieșirea nu poate lua decât forma unei rupturi radicale. Amintind de Franz Kafka și a sa Scrisoare către tata, Aniversarea este un bildungsroman al supraviețuirii, dureros prin onestitate și dezarmant prin tonul confesiv.

„Romanul lui Bajani este unul de excepție și încalcă un autentic tabu: în primele pagini ale cărții facem cunoștință cu protagonistul, care ne povestește ultima vizită făcută părinților săi, înainte de a se rupe definitiv de propria familie, dezagregată din pricina violenței tatălui tiranic și a supunerii mute și disperate a mamei. Pentru a contura o imagine credibilă a unui atare infern domestic și a fugii fără de întoarcere a protagonistului, naratorul recurge la sursele romanului spre a pune în ordine datele experienței, făcând acel salt mortal care să-l conducă din informitatea «realului» către consistența și lizibilitatea «adevărului». Numai în acest fel un fapt de viață individual izbutește să devină o oglindă în care toți cititorii pot întrezări ceva ce nu cunosc poate direct, dar care îi privește personal. Aniversarea este un roman original și impresionant, care îl izbește pe cititor ca un pumn în față sau în stomac. Bajani nu simte nevoia nici să condamne, nici să ierte, ci ne povestește despre cât de anevoioasă, dar și cât de necesară este calea spre eliberare.“ — Motivația juriului Strega

 

National Jewish Book Award for Fiction 2024

Ayelet Tsabari ne propune o carte singulară despre iubire, identitate, recuperarea memoriei și cât se poate de curajoasă despre integrarea evreilor yemeniți în Țara Făgăduinței. Roman marcat de o sensibilitate lirică profundă, Cântece pentru cei cu inima frântă este și o meditație asupra apartenenței și a felului în care trecutul, oricât de dureros, continuă să ne modeleze.

Un telefon primit de la un funcționar al ambasadei îi anunță Zoharei moartea mamei sale, Saida, în Israel. Amintirile revin în viața ei ase­menea unor cioburi de oglindă violent împrăștiate: dispariția fratelui în tabăra de primire pentru evreii yemeniți, moartea tatălui pe când era doar o adolescentă, anii petrecuți la un internat prestigios, care au îndepărtat-o de rădăcini, plecarea din Israel și iubirile lăsate în urmă. Toate aceste fragmente ale vieții sale trebuie adunate și înțelese, pentru ca Zohara să-și poată privi adevăratul chip, așa cum Saida a făcut cândva, demult, în avionul care o ducea acasă.

„Un roman superb despre secrete de familie, pierdere, iubire și trădare.“ — World Literature Today

„Cântece pentru cei cu inima frântă este o carte captivantă, scoasă în evi­dență de stilul său incisiv și nervos. Iar când vine vorba de a da mărturie despre istoria și cultura vibrantă a generațiilor de grupuri marginalizate din Israel, romanul este un triumf fără egal.“ — Jewish Book Council

BOOKER PRIZE 2019 Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoarei, iar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fier. Dar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscruce, vieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund în mod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captive. Rămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.

O COLECȚIE DE TREIZECI DE POVESTIRI SUPRAREALISTE ASEMĂNĂTOARE UNOR PIESE DE TEATRU ABSURD Proza lui Ende este o experiență de lectură unică – seamănă cu imersiunea într-o realitate augmentată, populată de ființe angelice și demonice, în care ești invitat să accesezi și să pui cap la cap senzații și imagini. În fiecare poveste există o ușă, iar dincolo de ea este o lume nevăzută care sperie, dar care devine irezistibilă și inevitabilă – iar când această ușă se deschide, începe jocul căutării sinelui și al reflectării lui, ca și cum te-ai vedea într-o oglindă din oglindă labirintică. Din acest joc, cititorul se întoarce la realitate un pic răvășit, pentru că tocmai și-a recunoscut chipul: uneori schimonosit de frică, vulnerabil și labil, alteori capabil de atrocități, funest, malefic.

„A fost odată un om.“ Așa începe povestea omului care nu voia să moară. Și deși pare începutul unui basm, este o poveste țesută din ițele vieții de zi cu zi, asupra căreia planează umbra iminentă a morții.

Pe palierul comun al unui bloc, o poveste de prietenie trece prin bucurii împărtășite, afecțiune, sprijin și înțelegere, dar și confuzie, secrete, tristețe și disperare. Când apropiindu-se, când depărtându-se, vecinul misterios al naratoarei, obsedat de muncă și de călătorii, o pune față în față cu trecutul său – dezvăluindu-i imaginea unei alte lumi, a Ungariei comuniste de care s-a îndepărtat voit –, dar și cu prezentul bolii sale necruțătoare și implacabile.

Blândă, reținută și tolerantă, prietenia lor trece cu vederea nu doar diferențele dintre acțiunile, pasiunile, originea și copilăria lor, ci și opiniile politice și sociale divizate, perspectiva diferită asupra universului în care trăiesc. În patruzeci și cinci de capitole scurte, Catherine Lovey reflectă structura întâlnirilor dintre cei doi vecini: trecătoare, dar încărcate de semnificație, nu doar un portret, ci un întreg destin. O narațiune plină de tandrețe și lumină.

Premiul Michel-Dentan 2024

Premiul Alice Rivaz 2024

Premiul Elvețian pentru Literatură 2025

Autoarea știe foarte clar că distanța pe care încearcă să o surprindă – detașarea omului bolnav de tot ceea ce îl diferențiază de ceilalți – este fragilă și profund emoționantă. Dar o face într-un mod flexibil și schimbător, în secvențe scurte care dau impresia unor mișcări de dans sau a unor peisaje succesive văzute dintr-un tren. Le Monde

Cu temporalitatea sa disjunctă și anulând raportul dintre interior și exterior, această poveste sotto-voce despre agonie și negare ne învață că soarta își urmează cursul chiar dacă pare lipsită de sens. Libération

Rațională, lucidă și uneori incisivă, Catherine Lovey reușește să împletească strâns curajul și vulnerabilitatea. Le Courrier

Roman nominalizat la Women's Prize for Fiction 2023

„Unul dintre primele mari romane despre reţelele sociale.” (The Millions)

Sunt fană este deopotrivă povestea şi depoziţia unei naratoare anonime, prinsă într-o relaţie romantică ce pare profund inegală. Cu o privire lucidă şi nemiloasă, Sheena Patel face conexiuni surprinzătoare între luptele de putere ce stau la baza relaţiilor umane şi cele din lumea largă, oferind o critică necruţătoare a reţelelor sociale, a accesului în rândul privilegiaţilor şi a sistemelor patriarhale. În această carte memorabilă, Patel se impune ca o voce nouă, dinamică şi incisivă a literaturii contemporane, capabilă să pună în mişcare în sufletul cititorilor un adevărat carusel de emoţii. Sex, brutalitate, politică, muncă, artă, tandreţe, umor – Sheena Patel scrie despre toate şi o face cu o forţă literară uluitoare.

„În aceste vremuri în care trebuie să vorbim deschis despre violenţa rasială şi sexuală, romanul Sheenei Patel imploră cititorii să se trezească naibii odată.” (The Chicago Review of Books)

 „Pe cât de memorabil, pe atât de captivant. Vocea narativă este uimitor de puternică şi propulsează cititorul prin capitolele scurte şi tensionate, evocând în acelaşi timp teme atemporale ca puterea şi obsesia.” (Harper’s Bazaar)

 „Logica corozivă a relaţiilor unilaterale este tema acestui roman polemic şi amuzant, spus din perspectiva unei tinere obsedate de iubitul ei căsătorit şi de fosta lui iubită. Un amestec de repulsie şi dorinţă.” (The New Yorker)

 „Scris în părţi scurte, aforistice, ca nişte mini-bloguri sau postări pe Instagram, romanul descrie stările de spirit şi frustrările unei tinere nenumite, care se trezeşte la cheremul unui iubit mai în vârstă şi toxic.” (The Financial Times)

Sheena PATEL este poetă, romancieră şi regizor-asistent de film şi televiziune. Născută şi crescută în Londra, face parte dintr-o familie de imigranţi, tatăl fiind de origine kenyano-indiană, iar mama provenind din Mauritius. A studiat literatură engleză la Queen Mary University of London împreună cu Sharan Hunjan şi Roshni Goyate. Cele trei, alături de Sunnah Khan, au format, în 2017, 4 BROWN GIRLS WHO WRITE, iar în 2020 au publicat volumul This Is What Love Is. Romanul ei de debut, Sunt fană (I’m a Fan), a fost publicat în 2022 şi a fost primit foarte bine atât de cititori, cât şi de critică, fiind recompensat cu Discover Book of the Year la ediţia din 2023 a British Book Awards şi cu The Observer Best Debut Novel of 2022. În 2023, a fost finalist la Swansea University Dylan Thomas Prize şi nominalizat la Women’s Prize for Fiction şi la Republic of Consciousness Prize.

Protagoniştii romanului Oraşul şi zidurile sale incerte sunt doi adolescenţi, naratorul nenumit, în vârstă de 17 ani, şi o fată, care apare în carte doar cu pronumele cu care i se adresează naratorul, „tu“. Cei doi frecventează licee diferite, dar soarta îi aduce împreună cu ocazia unui concurs de eseuri. Fata îi explică faptul că adevăratul ei sine trăieşte într-un oraş împrejmuit de ziduri înalte. Dincolo de ziduri, există o pădure imensă de meri, dar singura poartă spre lumea exterioară este păzită de un uriaş, iar locuitorii nu pot trece de acesta. Doar turme de animale cu corn în frunte şi blană aurie pot călători în afara oraşului. Oamenii din oraş nu au umbre. Fata lucrează la bibliotecă, colecţionând vise vechi, şi singurul mod în care naratorul poate să-i găsească adevăratul sine este să pătrundă în oraş şi să devină cititor de vise. Dar unde se află acest oraş misterios şi cum poate intra în el? Pentru a deveni la rândul său locuitor, naratorului trebuie să i se îndepărteze umbra, care are o semnificaţie importantă în poveste. Numai că, într-o bună zi, fata dispare brusc din lumea reală, chiar sub ochii naratorului. Va putea oare acesta să-i găsească sinele până la final?

Premiul Nobel pentru Literatură 2018

Volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, categoria Traduceri din literatura universală, ediția 2024

Republica poloneză în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Un stat multicultural şi multietnic unde creştinismul, iudaismul şi islamul coexistă. Cărţile lui Iacob este în acelaşi timp o istorie universală a emancipării sociale şi religioase în mijlocul unei lumi feudale, pline de diviziuni, inegalităţi şi prejudecăţi şi o poveste despre incredibila rebeliune stârnită de Iacob Frank, un tânăr evreu chipeş şi carismatic ale cărui idei scindează curând comunitatea evreiască. Pentru unii eretic, pentru alţii Mesia mult aşteptat, Iacob Frank adună în jurul său, datorită învăţăturilor lui, un cerc de discipoli devotaţi şi schimbă cursul istoriei. Olga Tokarczuk surprinde cu mare atenţie la detalii realităţile epocii, arhitectura, hainele şi obiceiurile, vizitând conace nobiliare, parohii catolice şi case evreieşti cufundate în rugăciune şi în studiul unor scrieri ezoterice. Romanul a devenit un bestseller chiar din momentul apariţiei, fiind nominalizat la Prix Femina étranger şi International Booker Prize şi distins cu Premiul Nike şi Premiul Jan Michalski.

Romanul Vânătorul de fluturi ne poartă spre Ada Kaleh insula scufundată sub apele Dunării, supranumită şi „Atlantida Dunăreană". Un loc cu o istorie fascinantă care, la începutul secolului trecut, pe când se afla sub stăpânirea sultanului, avea reputația unui paradis al contrabandiştilor şi a unui ideal împlinit al anarhiştilor, fiind un exemplu de despotism arbitrar.

O domnie de treizeci și trei de ani, un surghiun în miez de noapte la Salonic, orașul deja cucerit de ideile revoluționare ale Junilor Turci – Pe spinarea tigrului reconstituie, la mai bine de un secol de la mazilire, cea mai fascinantă etapă din viața sultanului Abdul-Hamid II. Un roman contemporan, deopotrivă exercițiu de conștiință și fină analiză psihologică.

În conacul Allatini din Salonic, Abdul-Hamid II, sultanul mazilit de Junii Turci, își trăiește surghiunul, înconjurat de o parte a familiei și de câțiva slujitori de la palat. E măcinat de neliniște, ipohondrie și suspiciuni. Alături de el, vreme de trei ani și jumătate, se află medicul militar Atıf Hüseyin, însărcinat nu doar să-l trateze, ci și să-l supravegheze. Ceea ce pare să fie o misiune banală se transformă într-un conflict interior tulburător. Pe măsură ce dialogul cu sultanul trece dincolo de permanenta nevoie de atenție medicală a acestuia, Atıf Hüseyin începe să se îndoiască de acuratețea imaginii oficiale a sultanului. Romanul reface, ca într-un joc de oglinzi, anii de domnie, copilăria, obsesiile și strategiile unui sultan care a ținut în echilibru fragil un mare imperiu. Iubiri, justificări, ritualuri medicale bizare, duse până la obsesie, paranoia și frici iraționale, jocuri de putere și adevăruri incomode – toate se împletesc într-un roman hipnotic despre prăbușirea unui imperiu și despre omul care l-a condus.

„Un roman dens și captivant despre Abdul-Hamid II, sultanul mazilit al Imperiului Otoman aflat în declin. De neratat.“ — Publishers Weekly

„Livaneli pledează pentru o continuitate istorică autentică între Turcia și restul lumii. În același timp, arată cum memoria publică oficială este constant deformată și ocultată de putere, ajungând să se sprijine pe o singură narațiune, fragilă și ușor de destrămat.“ — World Literature Today

Indiferent ce ni se întâmplă, putem face în așa fel încât soarele să răsară din nou în inima noastră.

Yoshie și-a pierdut unicul fiu, iar de atunci nu a mai ieșit din casă. Soarele nu mai răsare nici el, întreaga lume fiind acaparată de un întuneric perpetuu.Într-o zi, un băiat misterios îi bate la ușă și îi aduce o rază de speranță. Yoshie acceptă să-l însoțească într-o călătorie care o poartă prin trecut și printre propriile amintiri, până la regăsirea astrului dispărut. Căci, la capătul nopții, soarele e întotdeauna acolo,așteptând să răsară.

Durian Sukegawa dă naștere unei povești luminoase, în care căutarea soarelui se confundă cu cea a speranței, a vindecării și a luminii interioare.

Durian Sukegawa (n. 1962, Tōkyō) este profesor la Facultatea de Studii Internaționale a Universității Meiji Gakuin din Tōkyō, scriitor și interpret. A fost scenarist pentru emisiuni radio și TV. Romanul său Pastă de fasole dulce a fost tradus în 26 de limbi, inclusiv în franceză, engleză, germană și italiană, distins cu mai multe premii și adaptat pentru marele ecran. Un dozimetru pe cărarea spre Oku a fost distins cu Premiul Clubului Eseiștilor din Japonia (2019), iar Pisicile din Shinjuku a fost și el tradus în 11 limbi. Alte titluri recente sunt În lumea norocosului Tom și a fluturelui și Tornada albastră.

108 bătăi de clopot, ingeniosul roman semnat de Keiko Yoshimura, are o spectaculoasă traiectorie în Europa, numai în Italia fiind vândut în peste 30000 de exemplare. Moștenind simplitatea marilor scriitori japonezi, cartea surprinde printr-un univers bogat, ancorat în tradiții, care relevă lecția altruismului și a solidarității unei comunități.

Născut pe cea mai mică insulă a arhipelagului japonez Izu, Sohara Mamoru este omul bun la toate care pune întotdeauna binele celorlalți mai presus de propriile dorințe. Pe fâșia sa de pământ acoperită de păduri de camelii, Sohara înfăptuiește miracole în fiecare zi: repară lucruri și bucură inimile locuitorilor insulei. În cele trei zile de dinaintea Anului Nou, se pregătesc mâncăruri tradiționale în așteptarea celor 108 bătăi de clopot de la trecerea dintre ani. Conform ritualului budist, fiecare bătaie de clopot îi ajută pe oameni să lase în urmă o patimă. O scrisoare sosită pe neașteptate de la Yamada, prietenul din copilărie al lui Sohara, îi dă acestuia din urmă întreaga viață peste cap. Prin gesturi de o compasiune tăcută, cartea lui Keiko Yoshimura e o fabulă modernă, delicată și emoționantă, despre sacrificiu și speranță, trăsături definitorii pentru chipul autentic al umanității.

„Scriitura lui Yoshimura este simplă, dar ne ajută să vedem semnificația gesturilor de zi cu zi, invitându-ne să reflectăm asupra modului în care formele de apropiere și grija față de celălalt pot construi legături profunde și de durată.“ — Takamori.it

„Un roman reconfortant și încântător, care te îndeamnă să visezi și care alină sufletul, cu trimiteri la clasicii moderni ai literaturii japoneze, precum Mishima, și la cinematografia lui Ozu, dar mai ales o carte care, invitându-ne într-o lume necunoscută, ne-o dezvăluie treptat și în profunzime, ajungând până în cele mai adânci straturi ale ființei.“ — Sololibri.net

„O împletire de chipuri și voci, asemenea unui concert în care fiecare notă își are locul ei. Prin umanitatea lui Sohara, un colț pierdut al lumii devine purtătorul unui mesaj universal.“ — Libriblog.com

KEIKO YOSHIMURA este pseudonimul unei scriitoare care trăiește la Tokyo și se ocupă cu studiul textelor vechi aparținând tradiției japoneze. 108 bătăi de clopot (108 rintocchi; Humanitas Fiction, 2026), publicat în 2023 și inspirat dintr-o poveste personală de familie, este primul roman pe care îl semnează cu acest nume.

Roma, Cetatea Eternă, este clădită din marmură durabilă. Însă splendidele fațade ale templelor și palatelor nu pot ascunde faptul că Republica se clatină, slăbită, de-a lungul anilor, de războaie și de revolta lui Spartacus. O nouă Romă stă să se nască – un imperiu formidabil, condus de nu mai puțin formidabilul Octavian Augustus, ajuns la putere grație geniului său politic sau, poate, cu ajutorul otrăvurilor. Confident (sau pion?) al Liviei, soția primului împărat, Noam se sufocă – pentru a câta oară? – în universul monstruos al puterii. Își va dobândi el, în afara Romei, în îndepărtata Iudee, încrederea în umanitate?

„Regăsim și în Cele două împărății elementele ce alcătuiesc forța acestui ciclu: amestecul de erudiție și fantezie, dar și măiestria de a da viață unor personaje celebre – Spartacus, Augustus, Pilat – prin integrarea lor într-o panoramă istorică care pune sub semnul întrebării prezentul nostru și ne apropie de aceste lumi dispărute.“ — Lire magazine

„Capodopera lui Fumio Yamamoto este mai actuală ca niciodată.“ -Chicago Review of Books

Haruka vorbește tot timpul despre boala ei, deși încearcă din răsputeri s-o lase în urmă. Odată vindecată, prietenii și familia o înconjoară cu căldura lor, dar ea se lasă posedată de amintirea suferinței, care i-a devenit o a doua identitate. Izumi trebuie să-și găsească un loc de muncă, dar își privește viitorul cu îndoială. Ce-ar fi dacă ar căuta fericirea într-o viață fără soț, fără să muncească? În fiecare seară, Katō încearcă să-și ducă la capăt tura la magazinul nonstop fără să fifie hărțuită. După șapte ani de conviețuire cu iubitul ei, Mito trebuie să aleagă între căsătorie și perspectiva singurătății. Numai că viitorul soț e șomer de multă vreme și tot ce-i mai leagă e trecutul, timpul petrecut împreună. În Dilemele femeilor muncitoare, Fumio Yamamoto surprinde îndoielile și certitudinile femeilor japoneze, pe fundalul unei societăți prinse între emancipare și tradiție, între propriile aspirații și așteptările generațiilor trecute.

„Traduse acum pentru prima dată, aceste povestiri despre femei ce înfruntă așteptările societății au devenit clasice ale genului.“ - Boston Globe

„Povestirile lui Fumio Yamamoto ne aduc aminte că nu suntem singuri în tristețea acestei vieți.“ - Booklist

„O lectură plină de viață, încântătoare.“ - Asian Review of Books

„Amuzantă, lipsită de temeri, uneori autoironică, capodopera lui Fumio Yamamoto va găsi cu siguranță rezonanță în rândul cititorilor de astăzi.“ - Chicago Review of Books

„Prin voci de tonalități diferite, femeile sunt pe rând dezamăgite, trădate, iubite și salvate de femeile și fetele din jurul lor.“ - World Literature Today

Scriitoarea japoneză Fumio Yamamoto (1962–2021) este cunoscută cititorului contemporan pentru umorul și inteligența cu care descrie locul femeii în societate. Recunoașterea în lumea literară a venit odată cu romanul Loveaholic, cu care Fumio Yamamoto a câștigat Premiul Eiji Yoshikawa pentru scriitori debutanți. Dilemele femeilor muncitoare i-a adus prestigiosul Premiu Naoki și a devenit repede bestseller, cu 500 000 de exemplare vândute. Ultimul ei roman, Rotație și revoluție, a fost distins cu Premiul Shimase și cu Premiul Chūō Kōron în 2021.

Roman nominalizat la The Booker Prize 2024 și Giller prize 2024

„Un experiment remarcabil în domeniul ficțiunii istorice... O lecție de măiestrie.“ - The Nation

Povestea captivantă, magistrală, a unei familii născute pe partea greșită a istoriei, scrisă de unul dintre cei mai buni romancieri contemporani.

Timp de șapte decenii, între 1940 și 2010, familia Cassar, de origine franceză, este mereu pe drumuri — separată în haosul celui de-Al Doilea Război Mondial, fugind dintr-o patrie colonială complicată și rămânând în cele din urmă, după independența Algeriei, fără o patrie a lor. Această Stranie istorie tumultuoasă, povestită din perspectivă istorică, e mai presus de toate o poveste de familie: a patriarhului Gaston și a soției sale Lucienne, învăluiți într-un mit al iubirii perfecte care îi sufocă pe copiii lor; a lui François și Denise, frați devotați, legați de ciudățenia familiei lor; despre căsătoria lui François cu Barbara, o femeie atât de diferită din punct de vedere cultural încât abia se pot înțelege unul pe celălalt; sau despre Chloe, rezultatul acestei uniri, care consideră că relatarea acestor povești îngropate le va aduce tuturor pacea.

„O capodoperă... este unul dintre puținele romane pe care cititorul nu doar le citește, ci le trăiește alături de personaje. Claire Messud este o povestitoare extraordinară, iar romanul său, o istorie cuprinzătoare a oricărei inimi umane, ne va rămâne în suflet ca o amintire dragă, sfâșietoare.“ - Yiyun Li, autoarea volumului Cartea gâștei

„O stilistă deosebit de talentată, care se evidențiază prin utilizarea frazelor lungi, fluide, perfect compuse, bogate în construcții paralele, probabil o analogie cu fluxul istoriei... Messud scrie frumos despre efectele demenței și decrepitudinii și despre felul în care, pe neașteptate, provocările vieții pot să adâncească ori să acopere rupturi emoționale.“ - Los Angeles Times

„Un roman aproape insuportabil de emoționant, plin de înțelepciune, o proză extraordinară.“ - The Guardian

„Un roman pointillist, profund în descrierea tensiunilor, legăturilor și suferințelor.“ - Vogue

„Un adevărat eveniment literar, care surprinde și încântă la fiecare pagină.“ - Chicago Review of Books

Claire Messud, romancieră americană de succes și profesoară de scriere creativă, este cunoscută mai ales ca autoare a romanului Copiii împăratului. A studiat la Cambridge și Yale. Cărțile sale Când lumea stătea în loc și The Hunters au fost finaliste la PEN/Faulkner Award. The Last Life a fost desemnat cel mai bun roman al anului de către Publishers Weekly. Messud a primit burse Guggenheim și Radcliffe și este laureată a Strauss Living Award acordat de American Academy of Arts and Letters. Locuiește în Cambridge, Massachusetts, împreună cu soțul și copiii ei. „Prin scrierea acestei uluitoare ode — și elegii — sub forma unui roman, Messud își onorează strămoșii, punând sub semnul întrebării circumstanțele care i-au modelat și incertitudinile care i-au frământat.“ - The Boston Globe

Bestseller în Franța, cu peste 168 000 de exemplare vândute în primele luni, Viața fericită, de David Foenkinos, este un roman profund și actual despre sensul fericirii și curajul de a-ți schimba viața.

David Foenkinos construiește o poveste originală în jurul a două personaje care par să aibă totul, dar care continuă să caute bucuria autentică. Între melancolie și deziluzie, drumul lor devine o explorare subtilă a liniștii interioare și a sensului existenței. Prin întâmplări surprinzătoare, romanul abordează teme universale: dorința de a ne cunoaște mai adânc, nevoia de a ne elibera de trecut și de presiunea unui cotidian copleșitor. În același timp atinge și subiecte esențiale precum caracterul efemer al vieții, inspirându-se dintr-un ritual real din Coreea de Sud, în care cei prezenți iau parte simbolic la propria înmormântare – o experiență revelatoare despre ceea ce contează cu adevărat. Dintr-un trecut marcat de drame, personajele învață să redescopere bucuria clipei prezente. Cu tandrețe, ironie și o sensibilitate aparte, autorul ne oferă o reflecție profundă asupra fragilității umane și a curajului de a merge mai departe.

„Un roman sentimental în care autorul se abandonează optimismului care îl caracterizează. Foenkinos surprinde viața și bucuria prin personaje cu dificultăți de adaptare.“ — El Cultural

„Un portret excelent, dinamic și modern al relațiilor interpersonale și al dorințelor ascunse.“ — Culturamas

„Un roman tandru, ironic și plin de fantezie, pe care doar un mare scriitor precum Foenkinos îl putea scrie.“ — Elle

„Un roman care explorează moartea, dar care este un imn adus vieții.“ — Le Soir

Bestseller internațional – distins în 2023 cu Prix 30 Millions d’Amis, supranumit Goncourt des Animaux, Prix Terre de France și Prix de la Société Centrale Canine, iar în 2024 câștigător al Trophée de l’Auteur de l’année, acordat de Livres Hebdo –, tradus în peste douăzeci de limbi, Mirosul lui după ploaie este romanul celor treisprezece ani de complicitate, rutină, libertate și afecțiune absolută dintre Cédric Sapin‑Defour și câinele său Ubac, un ciobănesc de Berna.

„Într-o lume tulburată de prea multe vorbe-n vânt, prietenia unui necuvântător dă glas esențialului. Ubac intră în viața autorului ca o întâmplare, dar se dovedește a fi una dintre marile întâlniri. Împreună, cei doi străbat munții și descoperă loialitatea din refugiul prieteniei, în care, cu răbdare, își împart, ca pe o bucată de pâine, timpul. Când marea prăpastie îi desparte, ceva din tăcerea relației se aude ca un ecou, umple golul și deschide poteca. O poveste reală, inspirată, parcă, dintr-un mit animist.“ — ALEXANDRU N. STERMIN

„Un text minunat, desăvârșit până în cele mai mici detalii.“ — Le Figaro Littéraire

„O carte care radiază o frumusețe pătrunzătoare.“ — Elle

„Celebrul omagiu adus de Cédric Sapin‑Defour vieții lui Ubac, romanul Mirosul lui după ploaie, este o bijuterie literară.“ — Sunday Times

„Mirosul lui după ploaie nu este doar un tribut adus dragostei oamenilor pentru animalele de companie, ci și o modalitate de a exprima durerea profundă resimțită după moartea unui câine, când tot ce ți-a rămas e zgarda lui, iar casa pare prea mare fără el.“ — The Guardian

„Imposibil de catalogat, romanul Mirosul lui după ploaie, prezentat uneori și ca eseu, este un adevărat fenomen literar.“ — Le Figaro

CÉDRIC SAPIN-DEFOUR s-a născut la 14 aprilie 1975 în Saint-André-les-Vergers, în departamentul Aube, din Franța. Și-a făcut studiile liceale în Oyonnax, urmate de cele universitare în domeniul sportului. După o accidentare, și-a schimbat par­cursul academic, studiind patru ani medicina, pentru a alege ulterior cariera de profesor de educație fizică și sport. A început să scrie din pasiune pentru natură. Trăind în regiunea montană Beaufortain din Alpii francezi, obișnuia să noteze gânduri, observații și experiențe legate de viața în natură, de alpinism și de relația omului cu mediul înconjurător, texte care au fost apoi publicate în reviste sau au fost transformate în cărți precum Gravir les montagnes est une affaire de style (2017), Espresso (2019), L’Art de la trace (2020). Consacrarea internațională a venit odată cu publicarea cărții sale autobiografice Mirosul lui după ploaie (Son odeur après la pluie, 2023; Humanitas Fiction, 2026), bestseller în Franța, distins în 2023 cu Prix 30 Millions d’Amis, supranumit Goncourt des Animaux, Prix Terre de France și Prix de la Société Centrale Canine și câștigător în 2024 al Trophée de l’Auteur de l’année, acordat de Livres Hebdo. Romanul este tradus în peste douăzeci de limbi. În 2025, Mirosul lui după ploaie a fost adaptat ca bandă desenată și a fost dramatizat în regia lui Richard Arselin și a lui Véronique Boutonnet. În 2025 vede lumina tiparului Où les étoiles tombent, bestseller în Franța. Cédric Sapin‑Defour locuiește în prezent în orașul montan Beaufort, în Alpii francezi, alături de soția sa, Mathilde, și de câinele său actual, Lulu, adoptat dintr-un adăpost din România în vara anului 2023.