Moderni & contemporani

Publicat în 1970 și ecranizat în 1971, în regia lui Stanley Kramer, acest bestseller devenit clasic despre maturizare și inadaptare, considerat de critică un răspuns american la Împăratul muștelor de William Golding, continuă să fie de o acută actualitate, aducând în discuție teme precum cultura violenței, supraviețuirea într-un mediu ostil și drepturile animalelor. Nominalizată la Premiul Pulitzer, cartea a marcat, alături de film și de melodia cu același titlu, înregistrată de grupul The Carpenters, o întreagă generație care a contestat legea celui mai puternic.

„Trimiteți-ne un băiat și vă vom trimite un cowboy!“ – nu contează dacă lui îi e frică de cai sau face pipi în pat. Pentru o mie șase sute de dolari, tabăra de băieți Box Canyon îi va transforma în bărbați, iuți la mânie și zgârciți la vorbă. Părinților ocupați (să călătorească, să divorțeze și să se recăsătorească sau pur și simplu să aibă succes) din suburbiile bogate, soluția nici nu li se pare scumpă, așa încât șase puști care se aleg cu porecla Pișăcioșii, „cea mai grozavă adunătură de nasoi“ pe care a văzut-o tabăra, își unesc improbabilele lor forțe pentru o misiune nocturnă de salvare a bizonilor și totodată a lor înșiși. Dar, pe măsură ce răsare soarele roșu și crud al Arizonei, ei vor descoperi prețul singurului lor moment de glorie.

„Trecerea de la adolescență la maturitate a fost o temă predilectă pentru scriitori precum Salinger, Conroy, James Kirkwood și William Bradford. Dar nici unul dintre ei nu a tratat tema cu atâta căldură, bucurie și înțelegere ca Glendon Swarthout. Nu-i veți uita prea curând pe Pișăcioși sau bestiile magnifice, bizonii, care fac parte din aventura lor.“ — Minneapolis Tribune

„Binecuvântați animalele și copiii este un roman și amuzant, și usturător, și tulburător, și sensibil. Dar nu este deloc sentimental; bufoneria aparentă a eroilor săi nu ascunde cruzimea care le-a modelat existența. Asemenea bizonilor pe care sunt hotărâți să-i salveze, ei trebuie să se confrunte cu propria libertate. Dar cu ce cost...“ — National Observer

Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă este un volum alcătuit din fragmente de jurnal adaptate, eseuri mai vechi şi amintiri, surprinzătoare prin tonul neaşteptat de vesel şi totuşi intim, în care autorul îşi concentrează atenţia asupra unui subiect deosebit: alergarea pe distanţe foarte lungi, un stil de viaţă pe care Murakami însuşi l-a adoptat. Cartea e radical diferită de cele cu care cititorii fideli s-au obişnuit, fiind lipsită de accentele fabuloase sau suprarealiste. Este, dimpotrivă, un text despre încrâncenarea extremă a unui spirit uman care îşi înfrânge sistematic slăbiciunile şi îşi exersează voinţa dincolo de limite.

Un nou chiriaș ocupă Palatul Élysée, un outsider mai degrabă venit din lumea start-up-urilor decât din clasicul cerc politic. În Tsunami urmărim reflecțiile unui președinte atipic în ritmul frenetic al întâlnirilor sale publice și private și trăim alături de el descoperirea exercitării dificile și solitare a puterii, abandonând rapid idealismul pentru o realitate adesea cinică.

Ethan Grieg , student la scenaristică, este îndrăgostit de Amber Deering, prietenă apropiată și activistă de mediu care locuiește la ferma de cai a familiei sale. Amber ține la Ethan, dar nu așa cum își dorește el. În schimb, bărbatul pe care tânăra îl alege ca iubit este văduvul Stuart Reeds, un investitor britanic șarmant și rafinat, mult mai vârstnic decât ea. Veteran de război, Stuart este pregătit mental să ducă o luptă îndelungată și subtilă cu tânărul său rival pentru inima lui Amber. Când secrete ies la iveală, fiecare va reacționa așa cum nu și-ar fi imaginat vreodată. O poveste puternică și palpitantă, care te îndeamnă să meditezi la natura complexă a iubirii, a structurii sociale, a politicii internaționale și a noțiunilor fundamentale de bine și rău.

Publicat în 1953, după ce a apărut în foileton între anii 1951 și 1953 în revistele literare japoneze Gunzō și Bungakukai, Culorile interzise, considerat astăzi una dintre capodoperele lui Yukio Mishima, a suscitat mult timp controverse prin temele explorate: iubirea interzisă, sexualitatea, normele sociale și latura întunecată a esteticii.

Într-o Japonie postbelică, bătrânul scriitor Shunsuke, cu o operă prolifică, binecunoscută, dar deja încheiată, care și-a dedicat întreaga viață spiritului și creației, este fascinat de frumusețea excepțională a lui Yūichi, un tânăr homosexual. Punându-și în minte să facă din acesta ultima sa capodoperă – vie –, îi propune lui Yūichi un pact diabolic: să o ia pe soție pe Yasuko, ultima mare iubire a bătrânului scriitor, urmând ca el să îi asigure tânărului deopotrivă sprijinul financiar și sfaturile neprețuite pentru a deveni arma perfectă împotriva femeilor. Misoginia declarată a lui Shunsuke și resentimentul față de femeile care l-au făcut să sufere întreaga viață își găsesc astfel o crudă satisfacție, iar Yūichi devine întruparea monstruoasă a răzbunării bătrânului și ultima sa operă. O operă care își va depăși și, într-un fel, ucide maestrul.

„Personajele lui Mishima sunt memorabile, narațiunea ‒ care abundă în reflecții complexe și labirintice asupra moralei ‒ este impecabilă, iar imaginile vizuale sunt uluitoare.“ — Kirkus Reviews

„Precum Vladimir Nabokov cu Lolita sau Oscar Wilde cu Dorian Gray, Mishima a riscat cu romanul Culorile interzise și, împăcând așteptările cititorilor cu cerințele artei sale, a câștigat.” — The Japan Times

O dimineaţă de decembrie din anul 1957. O crimă înspăimântătoare a avut loc la conacul familiei Osborne. Victima este părintele Tom Lawless, obişnuit al casei, care a fost înjunghiat în gât şi apoi castrat.

Inspectorul St John Strafford, un protestant nu tocmai acceptat în Irlanda catolică, şi ajutorul său, Jenkins, încearcă să dezlege misterul care învăluie crima, dar şi secretele de familie ce ies la iveală rând pe rând. În plus, Biserica, prin persoana arhiepiscopului John Charles McQuaid, se dă peste cap să ascundă detaliile înfiorătoare ale crimei şi să evite scandalul pe care aceasta l-ar declanşa.

Zăpadă este un portret tulburător al victimelor abuzurilor, Banville descriind fidel epoca actuală, în care silniciile la cel mai înalt nivel încă sunt muşamalizate.

La şaptezeci şi şase de ani, Martin este devotat vieţii de familie alături de soţia lui mai tânără şi de fiul în vârstă de şase ani, până într-o zi, când află că mai are doar câteva luni de trăit. Şocat, caută răspunsuri, se luptă cu sentimentele şi cu întrebări existenţiale despre ceea ce lasă în urmă, despre semnificaţia iubirii sale şi despre ce se poate obţine în scurtul timp care i-a mai rămas.

Martin vrea să facă totul aşa cum trebuie, dar apusul vieţii se dovedeşte plin de surprize şi de provocări neprevăzute care se cer înfruntate.

Cartea Femeia cu ochi de șoim este o colecție de nuvele cu o tematică diversă, dar în majoritatea predomină „ochiul”, organ care îndeplinește nu doar un rol important în organismul nostru, dar și simbol al iluminării și înțelepciunii interioare. Metaforic, ochiul este ca un caleidoscop, în care se reflectă trecerea vieții, ca un binoclu, prin care poți privi în depărtare, spre viitor. Toate personajele sunt optimiste și cred cu toată certitudinea că, într-o zi, visul lor se va realiza, fiindcă nimic în lume nu este întâmplător: nici aventurile de dragoste, nici misterele. În viață totul are un rost cu început și sfârșit.

„… narațiunea se remarcă printr-o inconfundabilă interiorizare modernă a scriiturii, cu prevalența căreia în proza lui Ioviță își face loc și o distinctă urbanitate intelectuală. Specificitatea habitatului rural și semnele particulare ale provenienței sociale a personajelor sunt estompate de complexitatea perspectivei auctoriale și punctelor de vedere narative.

Eseu despre orbire este un roman cutremurător, o mărturie a neîncrederii autorului în societatea contemporană, incapabilă să‑şi gestioneze şi să‑şi rezolve crizele.

Într‑un oraş anonim, populat de personaje fără nume, izbucneşte o epidemie de orbire. Fără o cauză aparentă, în afară de cea morală, oamenii îşi pierd rând pe rând vederea şi barbaria se instalează. Structurile politice nu pot reacţiona decât prin represiune şi curând apar lagărele. Din motive necunoscute, o singură persoană scapă de flagel – soţia medicului, cum va fi ea numită de‑a lungul romanului, cea care îi va conduce pe oameni spre lumină.

„Marea petrecere este în fapt un roman al tranziției noastre bezmetice, cu imersiuni în trecutul nostru nu mai puțin bezmetic, deși, în alt sens, un roman al urii și reconcilierii, un roman al bolii secolului trecut, care se dovedește a fi și a secolului nostru, un roman al dăruirii, adesea neînțelese, aș spune «un roman total», dacă aș înțelege cât de cât sensul formulei. Nu în ultimul rând, un roman construit după regulile artei compoziției, cu intersectări de planuri, cu contrapuncte excelente între tonurile grave, violente, macabre și cele, cumva lirice, oricum blânde. Sunt mai multe pasaje atroce la modul absolut – nu doar dintre cele legate de suferințele provocate de cancer, ci și altele de violență fizică aproape imposibilă, dar extrem de credibil redactate. Sunt și altele de un funambulesc nebun, cum sunt toate cele care îl au drept protagonist pe Iulian Bolozan, fost secretar UTC, cu propaganda, pe județ, ajuns mare afacerist de tranziție, unul din cei doi stăpâni ai orașului de la Dunăre.” - Liviu Antonesei

Măştile timpului poate fi unul dintre romanele semnificative ale anului de proză 2024. E un roman care îşi respectă titlul. Fiecare capitol poate purta o mască sau poate purta un dialog despre ziua de azi: «Masca trecutului», «Omul care ura pe toată lumea», «Datoria trebuia plătită», «Apariţia fantomei» sau «De ce dispare pe nesimţite o mare iubire», „În mijlocul vulcanului» sau «Ştie cineva cum se va sfârşi povestea?

O profeție a oracolului din Delphi, întâlnirea cu o tânără răpitoare... și soarta lui Noam este pecetluită atunci când ajunge în Atena secolului al V-lea î.Chr. La umbra Acropolei și a statuilor zeilor, pe urmele lui Aristofan și în preajma lui Socrate, îi întâlnește pe medicul Hipocrate, pe marele strateg Pericle și pe tulburătoarea Aspasia. Un roman fascinant în care Éric-Emmanuel Schmitt ne poartă, cu o erudiție dezinvoltă, la izvoarele civilizației europene.

„Opt volume, mii de pagini, o poveste care traversează milenii și mai multe civilizații, cu ambiția supremă de a nara istoria omenirii. Un pariu nebunesc? La jumătatea călătoriei, îndoielile s-au risipit și neîncrederea a făcut loc admirației.“ — Lire Magazine

„Jubilatoriu și solar, romanul Lumina fericirii nu își dezminte titlul. Citiți-l fără întârziere, pentru a înțelege de unde venim.“ — Le Pèlerin

Povestea unei mari iubiri imposibile, microromanul Ieri (1995) își extrage forța din stilul laconic, imaginarul oniric și reflecțiile sumbre ale lui Sandor Lester, un emigrant care lucrează într‑o fabrică, visează să devină scriitor și o așteaptă pe femeia ideală, pe nume Line; într‑o bună zi, aceasta se ivește chiar din trecutul lui, din vremea când purta un alt nume… Oscilând între absurd, lirism și tensiune de coșmar, povestirile din volumul Nu contează (2005) sunt impregnate de o atmosferă stranie și tulburătoare, care e probabil cea mai tainică parte a operei Ágotei Kristóf. „O concizie care o să vă taie răsuflarea.“ – Hugo Marsan, Le Monde des Livres

Ágota Kristóf (1935–2011) s‑a născut în Ungaria, pe care a părăsit‑o clandestin în 1956, refugiindu‑se la Neuchâtel, în Elveţia. A lucrat într‑o fabrică de ceasuri și a început să scrie în franceză, limba exilului său. Este autoarea Trilogiei gemenilor – Marele caiet (1986), Dovada (1988) și A treia minciună (1991) –, care i‑a adus celebritatea pe plan mondial.

Distopie construită pe scheletul prezentului, Legăturile artificiale este un roman tulburător prin acuitatea cu care presează zone sensibile ale hărții noastre mentale. Diferențele de clasă, de educație și de șanse, agresivitatea mocnită care își găsește o supapă și se revarsă pe rețelele sociale online, apatia celor care și‑au pierdut speranțele în posibilitatea unor schimbări cu real impact în societate, dragostea, la fel de vulnerabilă în lumea veșnic conectată ca și pe vremea misivelor strecurate de după evantaie... Toate aceste aspecte ale post‑modernității noastre se împletesc în povestea unui avatar care cucerește Antilumea, perechea virtuală a planetei, un vast joc online, doar pentru a o pierde apoi.

Nathan Devers este un tânăr scriitor francez, născut în 1997, absolvent de Filosofie, autor de eseuri și romane foarte apreciate de critică și de public şi vedetă a unor emisiuni televizate care dezbat teme ale actualității. Romanul Legăturile artificiale
a fost pe lista pentru Premiul Goncourt 2022.

Autorul bestsellerului internațional Un bărbat pe nume Ove Un spărgător de bănci înarmat fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că poliția e pe urmele sale, se baricadează înăuntru și îi ia ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători, aparent normali și inofensivi, printre care doi "rechini" imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci când ostaticii și spărgătorul încep să-și dezvăluie dramele personale și anxietățile. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și oamenii legii năvălesc înăuntru, nici urmă de infractor, iar depozițiile halucinante ale martorilor nu fac decât să-i bulverseze și mai mult pe polițiști: Unde e infractorul și ce nu-i în regulă cu oamenii ăștia?

Anul 1859: Brita Caisa Seipajærvi, o tânără dotată cu puteri vindecătoare dintr‑o mică așezare patriarhală din Finlanda, condamnată de biserică pentru libertinaj, pleacă pe schiuri în căutarea unei noi vieți împreună cu cei doi copii ai ei. Destinația: Pykeijä (Bugøynes), unde oceanul este plin de pești. Neconvenționala ei aventură prin sălbatica regiune de coastă Ruija (Finnmark), în nordul Norvegiei, se transformă într‑o poveste despre exil, nomadism și viața dură din micile comunități arctice, de la gospodării izolate și sate pescărești la siida, așezările sezoniere ale băștinașilor sami. Dar mai ales despre dragostea liberă care trebuie să înfrunte meschinele convenții instituite prin tradiție și lege.

Un roman de un pur realism magic pe fundal nordic, ce dezvăluie o lume aproape necunoscută chiar și cititorilor norvegieni, dar familiară autoarei, care s‑a inspirat atât din viața bunicilor ei, cât și din documente de arhivă.

INGEBORG ARVOLA s‑a născut în 1974 în Honningsvåg, a crescut în Tromsø, în nordul extrem al Norvegiei, iar în prezent locuiește în Oslo. A debutat în 1999 cu romanul Korellhuset, urmat de mai multe volume de povestiri și cărți pentru copii. Pentru romanul Cuțitul de foc, prima parte a trilogiei dedicate Cântecelor de la Oceanul Îngheţat, a primit în 2022 Premiul Brage, cea mai prestigioasă distincție literară din Norvegia.

Barcelona anului 1945. Într-o dimineaţă ceţoasă, domnul Sempere, proprietarul unui anticariat din inima oraşului vechi, îşi duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărţilor Uitate, o clădire impunătoare, veche şi sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuţi sau uitaţi, cărţi aduse de oameni care au vrut să le salveze de la părăsire, indiferenţă sau de la dispariţie. Potrivit tradiţiei, cine intră acolo prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vântului de Julián Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citeşte în aceeaşi noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomeneşte implicat într-o serie de intrigi şi crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În acelaşi timp, cercetează amănunţit biografia autorului, cel puţin la fel de enigmatică şi de stranie ca romanele sale.

În Barcelona de la sfârşitul anilor 1950, un mister cu iz de conspiraţie, declanşat de dispariţia ministrului Mauricio Valls, o aduce în scenă pe strania, frumoasa şi impenetrabila Alicia Gris. Agent secret aparent imbatabil, Alicia e, în acelaşi timp, o fiinţă rănită trupeşte şi sufleteşte de războiul civil din urmă cu douăzeci de ani. Pornită în căutarea ministrului dispărut, alături de căpitanul de poliţie Vargas, ea va descoperi secretele cumplite ale unei elite corupte, orori ale trecutului care fac încă victime – iar tânăra Alicia riscă să devină una dintre ele. Totuşi, într-o lume în care e aproape imposibil să distingi prietenii de duşmani, iar moartea pândeşte la fiecare pas, ea îşi urmăreşte cu obstinaţie misiunea. Într-o cascadă de dezvăluiri şi aventuri ce ţin cititorul cu sufletul la gură, prozatorul spaniol îl readuce în scenă pe Daniel Sempere, al cărui destin se intersectează cu al Aliciei. Obsedat de moartea prematură a mamei lui, Isabella, Daniel ar face orice ca să dezlege misterul său. Iar Alicia e exact persoana care poate să-l ajute. Numai că adevărul are un preţ teribil pentru cei doi eroi. Labirintul spiritelor, ultimul volum al tetralogiei Cimitirul Cărţilor Uitate, reface şi completează traseul unor personaje din volumele anterioare, leagă toate firele poveştilor şi rotunjeşte o istorisire amplă, plină de taine, dezvăluiri şi răsturnări de situaţie.

ROMAN CÂȘTIGĂTOR AL PREMIULUI PULITZER ÎN 2024

1874, Virginia de Vest. La nouă ani de la încheierea Războiului Civil american, ConaLee, în vârstă de doisprezece ani, părăsește locuința din munți a familiei pentru a-și însoți mama la un cunoscut ospiciu dintr-un oraș îndepărtat. De mai bine de un an, mama ei nu mai vorbește, iar de câteva săptămâni, de la nașterea fraților gemeni ai ConeiLee, nu s-a mai ridicat din pat, lăsând asupra fetei toată povara gospodăriei. La oraș le duce pe amândouă Domnu, bărbatul pe care ConaLee îl crede tatăl ei, iar în urmă, pe creasta muntelui, n-a mai rămas decât Dearbhla, bătrâna „doftoreasă” pe care ConaLee a considerat-o mereu o bunică, dar pe care Domnu o detestă.

Călătoria se va dovedi hotărâtoare pentru soarta tuturor membrilor acestei familii și va da, în cele din urmă, la iveală secretele tragice ale unor destine prinse și răvășite de istoria recentă a statelor americane. Roman complex al schimbărilor – violente sau subtile, exterioare, dar mai ales interioare –, Paznicul de noapte ne călăuzește prin labirintul gândurilor și emoțiilor unor personaje memorabile: de la curajoasa ConaLee sau clarvăzătoarea Dearbhla, la misteriosul „paznic de noapte” al azilului, la figura brutală a lui Domnu și până la femeia aprigă ce conduce bucătăria, doamna Hexum.

Pe nesimțite, din detalii pline de miez și într-un limbaj adesea poetic, Jayne Anne Phillips compune tabloul „Americii profunde” a vremii, al unei societăți pline de contradicții, de violență și discriminare rasială, etnică și socială, care merge înainte hrănită de curajul celor uitați și pierduți în război și de rezistența supraviețuitorilor. Paznicul de noapte reconstituie trecutul cu o remarcabilă fidelitate, aruncând o punte simbolică spre prezentul frământat al lumii noastre.

Autoarea bestsellerului Acolo unde femeile sunt regi

În curând, o adaptare TV de excepție

Ambițioasa Olivia, perfecționista Laura și nonconformista Anjali sunt prietene de nedespărțit încă din prima zi la Medicină. Iar legătura lor le-a ajutat să se sprijine reciproc și când presiunea examenelor a fost înlocuită de greutățile și bucuriile maternității și noi joburi solicitante. Cândva au promis să facă orice una pentru alta — inclusiv să uite noaptea despre care n-au vorbit niciodată: o petrecere cu droguri, sex și secrete care le-a obligat să facă o alegere ce le-ar putea distruge. Dar cât de departe ar merge ca să-i apere pe cei pe care-i iubesc? Când copiii lor adolescenți trec printr-o tragedie bizar de asemănătoare, totul riscă să se năruie în jurul lor. Un roman exploziv despre loialitate, ambiție, trădare și răzbunare, Atunci când trecutul nu te uită explorează costurile uneori ascunse ale prieteniei și cât de departe merg oamenii ca să se apere.

„Watson strălucește în descrierea medicinei ca un amestec imperfect de artă, știință și emoție. Fanii ficțiunii medicale vor admira cartea.” –PUBLISHERS WEEKLY

„Un roman care îți taie răsuflarea, cu răsturnări de situație, amuzant și înspăimântător. Atunci când trecutul nu te iartă este, pe rând, un thriller vioi, o privire pătrunzătoare asupra integrității morale și un studiu nuanțat asupra prieteniei, statutului și iubirii.” – CHRIS WHITAKER

„Watson este, deloc surprinzător, genială când descrie realitatea muncii în sistemul medical britanic (…) Este extraordinară și când descrie trădarea, prietenia între femei și familia, dar și ce facem ca să le apărăm.” –OBSERVER

„Acest plonjon profund în etica profesională, care se citește ca un thriller (…) s-ar putea să-l neliniștească pe cititor, care s-ar putea să nu mai fie dispus niciodată să-i vadă la fel pe profesioniștii din medicină.” – INDEPENDENT

„Păcatele mamelor cad pe capul copiilor în thrillerul medical extraordinar al fostei asistente Watson.” – THE GUARDIAN

„Captivant, introspectiv și plin de dramă cât un sezon întreg din Anatomia lui Grey.” – BOOKLIST

Christie Watson a fost asistentă medicală de pediatrie timp de douăzeci de ani. Și-a petrecut mare parte din carieră lucrând la terapie intensivă pediatrică în spitale de stat înainte să devină asistentă de resuscitare și să se implice și în activitatea academică a profesiei sale. Prima sa carte de non-ficțiune, The Language of Kindness: A Nurse’s Story, a devenit bestseller internațional și a fost numită una dintre cele mai bune cărți ale anului 2018 de The Guardian și The Sunday Times. Primul său roman, Tiny Sunbirds, Far Away, a fost recompensat cu Premiul Costa pentru debut. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, iar drepturile pentru ecranizarea romanului Suferințe morale / Atunci când trecutul nu te uită au fost deja achiziționate de Universal International Studios, care intenționează să realizeze un serial pe baza cărții.

 

La Editura Trei, au apărut Acolo unde femeile sunt regi și Curajul să-ți pese.

Laureat al Grand Prix du Roman  de l’Académie française 2024

Prix Femina 2024

Cu verva sa caracteristică, Miguel Bonnefoy ne oferă portretul uluitor al unui geniu uitat, într-o carte inspirată dintr-o poveste adevărată.

Un roman despre destinul ieșit din comun al lui Augustin Mouchot, fiu de lăcătuș, profesor de matematică obscur, care descoperă energia solară, la mijlocul secolului al XIX-lea. Deși invenția lui are un succes fulminant, utilizarea tot mai largă a energiei pe bază de cărbune ruinează curând proiectul lui Mouchot, considerat prea scump. După tot felul de aventuri, într-un ultim elan, el încearcă să reaprindă interesul pentru creația sa, „făcând să înflorească deșertul“ sub cerul senin al Algeriei. Dar se apropie prea mult de soare.

„Cu o scriitură demnă de Rabelais, Bonnefoy creionează un personaj surprinzător, antrenându-l pe cititor în peripețiile unei existențe asemănătoare unui roller-coaster.“ - France Info

„Ficțiunea subjugă realitatea, inventatorul este reinventat. Dezavantajat de natură, lipsit de carismă și de elocvență, cultivând singurătatea, Augustin Mouchot devine, sub pana lui Bonnefoy, un erou magnific prin devotamentul său față de cercetare, prin voința acerbă de a sfida Soarele pentru a-l îmblânzi și a-l pune în slujba omenirii.” - Les Echos

„Din Burgundia până în Algeria colonială, trecând prin Normandia, Tours sau Parisul Expoziției Universale din 1878, Miguel Bonnefoy ne captivează privind în urmă la succesele și la eșecurile – nu doar științifice – ale acestui savant care și-a devansat epoca, un vizionar fără voia sa.“ – Ouest-France

Miguel Bonnefoy s-a născut în 1986, în Franța, dintr-o mamă venezueleană și un tată chilian. Romanele sale Le Voyage d'Octavio (finalist la Premiul Goncourt pentru roman de debut, mențiune specială la Premiul celor cinci continente ale francofoniei) și Sucre noir (finalist la Premiul Femina și la Premiul Mille Pages) s-au vândut în Franța în peste 30 000 de exemplare și au fost traduse în mai multe limbi. În 2013, Miguel Bonnefoy a fost recompensat cu Premiul tânărului scriitor de limbă franceză pentru Icare et autres nouvelles. Romanul Ereditate (Héritage), apărut în limba română la Editura Trei, în 2021, a fost nominalizat la Premiul Femina și la Marele Premiu al Academiei Franceze și a obținut Premiul librarilor din Franța în 2021. Le Rêve du jaguar, publicat în 2024, a obținut Grand Prix du Roman de L'Académie française și Prix Femina.

Prix Littéraire Le Monde, 2023, Prix Femina, 2023 Goncourt des Lycéens, 2023, Prix Les Inrockuptibles, 2023, Prix Goncourt, alegerea României, 2023, Premio Strega Europeo, 2024

Tristul tigru este încercarea neobosită a lui Neige Sinno de a găsi adevărul, de a se face auzită, de a-și limpezi memoria de o amintire care le-a murdărit pe toate celelalte: abuzul sexual la care a supus-o tatăl ei vitreg în copilărie. La douăzeci și unu de ani ea se hotărăște să nu mai sufere în tăcere și își denunță agresorul. Urmează un proces, tatăl vitreg e condamnat, iar ea pleacă în Mexic pentru a-și construi o nouă viață. De-a lungul unei narațiuni fragmentate, Neige Sinno își explorează memoria, a ei, a mamei, mai mult, a tatălui abuziv, iar povestea se întrețese cu reflecții pe marginea unor lecturi din Vladimir Nabokov, Virginia Woolf, Toni Morrison, Christine Angot. Tristul tigru, cu un titlu inspirat de poemul „The Tyger“ al lui William Blake, este o explorare literară a modului în care se poate vorbi despre ceea ce e de nespus, o capodoperă izbitoare, șocantă, însă necesară.

„Să citești Tristul tigru e ca și cum ai coborî în abis cu ochii deschiși. Te obligă să vezi, să vezi cu adevărat...“ - Annie Ernaux

„Tristul tigru e o carte mare. O carte nici frumoasă, nici tandră, nici bulversantă. Cuvintele lui Neige Sinno taie până la os... sunt o luptă între ea și tăcere, viața și moartea se bat în rândurile ei.“ - Le Figaro

„Pe cât de sensibilă, pe atât de brutală, această carte, o adevărată provocare literară, este de o inteligență excepțională.“ - L’ Obs

„Neige Sinno a reușit un miracol: a găsit tonul... un amestec perfect de delicatețe, violență și emoție. Un text singular, și pentru că este atât de uman, atât de adevărat.“ - Le Point

„Impresionantă, de o mare profunzime, această carte alternează între dulceață, chin, mânie și împăcare.“ - Télérama

„Un roman important și cu adevărat curajos.” – The New York Times

Când X, o artistă și scriitoare carismatică, se stinge din viață, văduva ei, C.M. Lucca, înnebunită de durere, hotărăște să scrie biografia femeii pe care a divinizat-o. Deși X a trăit sub semnul celebrității, a avut grijă ca viața privată să-i rămână secretă. Nici măcar C.M., care i-a fost alături, nu știe unde s-a născut și, în încercarea de a afla, se avântă într-un teritoriu plin de capcane. O aventură literară ilustrată cu imagini originale adunate de văduva lui X, romanul lui Catherine Lacey merge pe urmele lui C.M. pe măsură ce aceasta reconstituie călătoria lui X de-a lungul timpului, din Europa până la ruinele teritoriilor dezbinate ale Americii, rememorând colaborările și relațiile scriitoarei cu personaje celebre ale vremii: David Bowie, Tom Waits, Susan Sontag sau Kathy Acker. În cele din urmă, când întrevede amploarea proiectului artistic unic al lui X, C.M. înțelege că planurile soției sale fuseseră mai crude decât își imaginase.

Roman aflat pe lista celor mai bune cărți ale anului 2023 în The New York Times, The New Yorker, NPR, The Los Angeles Times, Esquire, The Chicago Tribune, Vulture.

 „Dincolo de farmecul și mizeria vieții de noapte din Manhattan, Catherine Lacey spune povestea unei legături de dragoste frânte. O carte despre înfruntarea și acceptarea lucrurilor de care ne ferim.“ - The New York Times

„Un roman care rupe granițele genurilor literare... e ca și cum te-ai uita la o fotografie de familie în care, pe fundal, se întâmplă ceva extraordinar, o avalanșă sau o invazie extraterestră.“ - The Guardian

„O realizare uluitoare... o capodoperă despre natura nestatornică a artei, a identității și a adevărului.“ - Esquire

„O minunată poveste despre misterele dragostei și ale suferinței, dar și despre căile tainice ale creației.“ - Booklist

Fata cu părul roșu de la Auschwitz, impresionanta poveste a unei supraviețuitoare a Holocaustului, originară din satul Crasna, a fost tradusă în unsprezece limbi și recompensată cu Readers’ Favorite Gold Medal în 2022.

„Acum, când scriu aceste rânduri, fata cu părul roșu, care și-a promis că se va întoarce acasă, are cinci copii, douăzeci și opt de nepoți, o sută douăzeci de strănepoţi și șapte străstrănepoți. Fiecare dintre ei râde, iubește și-și trăiește propriile revelații. Dacă citiți această carte înseamnă că sunteți în viață, că lumea a fost creată anume și pentru voi. Întreaga frumusețe a lumii a fost creată numai pentru voi, pentru fiecare în parte.“ — NECHAMA BIRNBAUM

„O poveste emoționantă despre supraviețuire.“ — The Jerusalem Post

„Nimeni nu a scăpat cu viață la Auschwitz fără noroc, dar adesea eroina a învins moartea prin inteligență și înțelepciune, determinare și o voință de fier. A fost una dintre puținele persoane care au intrat în camerele de gazare și s-au întors, deoarece, în ziua în care a fost selectată pentru a fi ucisă, gazarea s-a oprit. Era mai valoroasă pentru naziști vie decât moartă.“ — MICHAEL BERENBAUM

„Fata cu părul roșu de la Auschwitz este povestea unei supraviețuitoare eroice a Holocaustului, care a trăit cea mai mare oroare pe care a cunoscut-o civilizația. Cu toate acestea, loialitatea, curajul ei de nezdruncinat și speranța ei indestructibilă ne inspiră să credem în continuare în natura umană.“ — Rabbi MEYER H. MAY, director executiv, Centrul Simon Wiesenthal

La optsprezece ani, în primăvara lui 1944, Rozi Greenstein este deportată împreună cu toată familia la Auschwitz. Fratele și mama ajung imediat în camerele de gazare, iar pe ea și pe sora ei, Leah, le așteaptă încercări inimaginabile, cărora doar printr-o extraordinară voință de a trăi le vor putea supraviețui. Povestea celor două surori și a tovarășelor lor de suferință, înregistrată între anii 2016 și 2018, când Rozi, stabilită în Statele Unite după Al Doilea Război Mondial, era nonagenară, și transformată într-o carte de către Nechama Birnbaum, nepoata ei, dezvăluie infernul lagărelor naziste și al ghetourilor de pe teritoriul transilvănean anexat Ungariei în urma Dictatului de la Viena. Contrapunând scenele luminoase ale copilăriei și realitatea cruntă a lagărelor de muncă, povestea lui Rozi și a celor din jurul ei este o mărturie lucidă a unei supraviețuitoare care a crezut, mai presus de orice, în visurile sale despre viitor. Iar acestea au ținut-o în viață.

„Tulburător și adesea dureros de comic.” – The Observer

Tatăl lui Saba a dispărut, iar urmele lui duc înapoi spre Tbilisi, în Georgia. Au trecut două decenii de când Irakli a fugit din țara natală devastată de război, împreună cu Saba și Sandro, cei doi copilași ai săi, acum bărbați în toată firea. Două decenii de când a văzut-o ultima oară pe mama lor, care a rămas în țară pentru ca ei să poată scăpa. În cele din urmă, Tbilisi l-a ademenit acasă. Dar când apelurile telefonice ale lui Irakli încetează, lucrurile încep să capete o aură de mister... Ajuns în oraș în timp ce animalele scăpate de la grădina zoologică rătăcesc pe străzi, Saba descoperă tot felul de indicii pe care încearcă să le deslușească: graffitiuri ciudate, mesaje tulburătoare transmise prin radio, pagini din manuscrisul nepublicat al tatălui său împrăștiate ca niște firmituri de pâine... Pe măsură ce vocile celor rămași în urmă se fac simțite la periferia lumii sale, Saba va descoperi că toate drumurile duc spre trecut și spre secrete înghițite de codrii nesfârșiți ai Georgiei. Pe fondul unor peripeții pătrunse de magia și misterul întoarcerii într-o patrie pierdută, La marginea unui codru nesfârșit este o poveste rară și profundă despre casă, memorie și sacrificiu — despre misiunea membrilor unei familii de a se salva reciproc și de a lăsa trecutul în urmă.

Sfâșietorul roman de debut al lui Vardiashvili scoate la iveală efectele pe care exilul le poate avea asupra mai multor generații, subliniind reziliența celor care, în ciuda suferinței, și-au găsit calea spre fericire.“ - THE WASHINGTON POST

„O poveste jucăușă și sinistră... o vânătoare de comori prin cultura georgiană.“ - THE TIMES LITERARY SUPPLEMENT

„Viclean și necruțător, umanist și conștient de sine, Vardiashvili evocă o înțelegere profundă a războiului, a evadării și a violenței, reflectând natura ciclică a morții familiale și a reconstituirii individuale.“ - THE NEW YORK TIMES

„Narațiunea amplă a lui Vardiashvili, parțial comică, parțial tragică, abundă în mistere, monștri, magie și teroare. O realizare fermecătoare.“ - THE FINANCIAL TIMES

Leo Vardiashvili (n. 1983) s-a născut și a copilărit în Tbilisi. La vârsta de doisprezece ani, familia lui a fugit de regimul postsovietic din Georgia, refugiindu-se în Anglia. A studiat literatura engleză la Queen Mary University din Londra.

„Una dintre cele mai captivante călătorii literare ale ultimilor ani.“ The Financial Times

Noi, cei înecați este un roman al generațiilor de bărbați care se pierd în nemărginirea mării, al familiei care rămâne în urma lor. Plin de aventuri, canibali, vise profetice, pasiuni interzise, lașitate, eroism și iubire, Noi, cei înecați își ocupă locul printre cele mai grandioase epopei ale mării. Urmând povestea orașului portuar Marstal, din Danemarca, ai cărui locuitori au navigat prin lume de la mijlocul secolului al XIX-lea până la sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, el amintește de soarta navelor naufragiate și aruncate în aer în timpul războaielor, a locurilor pline de teroare și violență care continuă să atragă fiecare generație. Rezultatul este o saga captivantă care cuprinde creșterea industrială, anii de expansiune și explorare din prima jumătate a secolului XX și, mai presus de toate, marea.

„Povestea unui marinar aventurier și a unui orășel aflat în pragul modernității. Melville și Steinbeck ar fi fost încântați s-o citească.“ The New Republic

„Noi, cei înecați navighează dincolo de canalele înguste ale prozei marinărești și, evocând împrejurările tulburi ale războiului, se apropie de Tolstoi, de puterea sa de a-i uimi deopotrivă pe învingători și învinși. Un roman superb...“ The Washington Post

„Jensen este un povestitor cu mintea deschisă, cu simț al absurdului, ceea ce face ca acest roman să fie înrudit cu Moby Dick și să-și tragă seva din Toba de tinichea.“ Kirkus Reviews

„Arătând cum spunerea unei povești poate să promoveze spiritul de camaraderie, Carsten Jensen înnobilează vechea artă a povestirii. Noi, cei înecați este un omagiu al felului în care istoria ajunge pe culmile grandorii cu ajutorul legendelor.“ The Wall Street Journal

Scriitorul danez Carsten Jensen (n. 1952) este unul dintre cei mai deschiși și mai critici participanți la dezbaterile publice din Danemarca. A publicat câteva cărți de călătorie, apreciate de publicul larg și de critică, printre care se numără Jeg har set verden begynde (Am văzut începutul lumii; 1996) și Jeg har hørt et stjerneskud (Am auzit o stea căzătoare; 1997). A început să scrie literatură, iar cel de-al treilea roman al său, Noi, cei înecați (Vi, de druknede), i-a adus celebritatea internațională. Considerat de presă cel mai mare roman danez al ultimelor două decenii, Noi, cei înecați a devenit repede bestseller în Scandinavia, Germania, Spania, Franța și Regatul Unit și a fost tradus în peste douăzeci de limbi.

Autoarea bestsellerului Fata cu cercel de perlă

De-a lungul epocilor, între ameninţarea interdicţiilor impuse artizanilor, ciumă, războaie, inundaţii şi COVID-19, Orsola îşi păstrează curajul şi visul de a-şi transforma mărgelele millefiori în opere de o frumuseţe uluitoare. Cu măiestrie şi o atenţie delicată la detaliile istorice, Tracy Chevalier conturează în Sticlăreasa un roman captivant despre artă, dragoste şi rezilienţă. De asemenea, prin destinul Orsolei Rosso, ne oferă o reflecţie asupra frumuseţii ce poate dăinui peste veacuri şi asupra spiritului creator care refuză să se supună limitelor impuse de societate.

„Captivant! Chevalier la cel mai înalt nivel. Un roman luxuriant, plin de viaţă, care te farmecă cu blândeţe.” (Elif Shafak)

„Tracy Chevalier revine în lumea meşteşugurilor medievale şi ne oferă o nouă eroină sigură pe sine – o sticlăreasă veneţiană care pătrunde în lumea închisă a bărbaţilor din Murano. Meticulos documentată şi evocând frumuseţea lagunei veneţiene, povestea incită cititorii, purtându-i prin timp şi spaţiu.” (Philippa Gregory)

„Această operă fermecătoare este deopotrivă o poveste de dragoste ce străbate şase secole şi un cântec de iubire dedicat meşteşugului atemporal al sticlăriei.” (Geraldine Brooks)

Într-o casă prăpădită, pe o stradă prapadită din Madrid, Luzia Cotado folosește frânturi de magie ca să-și poarte povara vieții de slujnică. Dar când stapâna ei intrigantă îi descoperă talentul pentru mici miracole, îi cere să-și folosească darurile în beneficiul poziției sociale. Ceea ce începe ca o simplă distracție pentru nobilime devine primejdios când Luzia atrage atenția lui Antonio Pérez, secretarul căzut în dizgrație al regelui Spaniei. Încă marcat de înfrângerea armatei sale, regele caută cu disperare orice avantaj în războiul împotriva reginei eretice a Angliei — iar Pérez nu sa dă înapoi de la nimic ca să-i reintre în grații. Hotarâtă să profite de ocazia unica de a-și schimba soarta, Luzia se avântă într-o lume de clarvăzători și alchimiști, oameni sfinți și negustori, unde linia dintre magie, știință și fraudă nu e niciodată sigură. Pe măsură ce notorietatea ei crește, crește și pericolul ca sângele ei evreiesc s-o aducă în ghearele Inchiziției. Va trebui să-și folosească toata inteligența și voința ca să supraviețuiască — și chiar să-și asigure ajutorul lui Guillén Santángel, un spirit slujitor nemuritor înveninat, ale cărui secrete se pot dovedi letale pentru amândoi.

O fetiță este încredințată pentru scurtă vreme unui cuplu fără copii dintr-un sătuc irlandez. Lăsată în voia ei, copila intră într-o lume cu totul necunoscută, unde se regăsește în inocența și lumina blândă a verii. Încetul cu încetul, pe măsură ce-și descoperă părinții temporari și le cunoaște grija și afecțiunea, fetița trăiește simțăminte nebănuite. Cu totul accidental, descoperă însă și un secret care-i va schimba cursul vacanței în raiul ei temporar. O poveste despre granița aproape imperceptibilă dintre durere și tandrețe, A treia lumină atinge acel interstițiu dintre ceea ce trebuie spus și ceea ce e mai înțelept să fie trecut sub tăcere.