Moderni & contemporani

Ce se întâmplă cu mine după ce mor? Iată o întrebare pe care ne-o punem cu toţii, fără a reuşi vreodată să desluşim misterul morţii şi să găsim un răspuns. După ce inima încetează să-i mai bată, Leila Tequila – o prostituată agresată pe o stradă din Istanbul – descoperă că mintea ei se încăpăţânează să reziste încă puţin şi încă puţin… În cele 10 minute şi 38 de secunde care îi mai rămân înainte să se stingă de tot, creierul lucrează febril, rememorând episoade esenţiale din viaţa ei sau a celor cinci prieteni pe care şi i-a făcut în Istanbul. Fiecare amintire este o poartă deschisă spre trecut, întregind portretul Leilei şi schiţând în acelaşi timp contururile oraşului pitoresc pe care şi l-a ales drept casă şi care le oferă adăpost atâtor oameni nedreptăţiţi, abuzaţi, dispreţuiţi. Un roman nemaipomenit de frumos şi de tulburător despre miracolul vieţii, misterul morţii şi tărâmul straniu ce se întinde între ele.

Maniunea și Narine sunt cele mai bune prietene! Au în jur de unsprezece ani și s-au cunoscut la corul școlii, în timpul unui spectacol în care scena s-a prăbușit, iar fetele s-au trezit îngrămădite una peste alta.

Prietenia lor, complicată de apropierea adolescenței, stă de la început sub semnul buclucului și al absurdului. Aflăm cu umor despre ziua când fetele s-au trezit pline de păduchi, despre momentul când erau cât pe ce să-și împuște profesorul de sport sau despre vara când Maniunea s-a îndrăgostit de vecinul cel tânăr și însurat.

Sună primejdios? Ei bine, așa este uneori viața – și, mai ales, așa a fost viața copiilor crescuți în timpuri complicate, precum anii 80 ai Uniunii Sovietice. Dar copiii sunt tenace precum gândacii, spune autoarea, și sunt marii supraviețuitori ai istoriei.

Împreună cu Narine, Maniunea și formidabila bunică Ba, călătorim într-o Armenie care este parte din Uniunea Sovietică. Peisajul etnic este extrem de divers. Trăiesc acolo armeni, georgieni, ruși, evrei, azeri și romi. Aceștia sunt prinși în situații când comice, când înduioșătoare, iar memoria scriitoarei îi învăluie pe toți cu o privire plină de nostalgie.

În orașul Ferrara al anilor 1930 sosește un doctor nou, Fadigati, un om optimist și modern în atitudine și, mai mult ca orice, un om care vrea să fie acceptat în noua sa casă. Dar aparențele se năruie imediat ce localnicii descoperă că e homosexual, iar tânărul pe care-l plătește pentru a-i fi amant îl umilește în public. Pe măsură ce antisemitismul se răspândește în Italia, naratorul evreu al poveștii începe să nutrească milă și înțelegere față de doctor. Ochelarii cu ramă de aur este un studiu pasionant, dar tragic, despre cum ne pot fi distruse viețile de către cei pe care-i considerăm apropiați. Romanul lui Giorgio Bassani a fost ecranizat în 1987, în regia lui Giuliano Montaldo, cu Philippe Noiret, Rupert Everett și Valeria Golino în distribuție.

„Vorbesc despre lucruri străvechi, dar scriu la prezent. Prin scris, vreau să mă înțeleg, poate să mă și vindec." Giorgio Bassani

„Primele trei capitole din au parte de o voce narativă ce pare întrucâtva corală: insinuantă, convențională, vicleană, bârfitoare, atotștiutoare și, mai presus de orice, complice. De parcă orașul în sine, o zonă de recrutare pentru fascismul militant plină de entuziasm, ar fi primit o voce colectivă. Este un procedeu genial, dar unul de care trebuia să se desprindă prin introducerea naratorului la persoana întâi, un soi de alter ego ce ar fi putut sta mărturie la evenimentele din acei ani." Jamie Mc Kendrick

„Talentul unic al lui Bassani este că personajele lui, atât de obișnuite, devin brusc, în mod înspăimântător, memorabile." The Guardian

Giorgio Bassani s-a născut în 1916 la Bologna, dar și-a petrecut copilăria și tinerețea la Ferrara. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Bologna în 1939, în ciuda legilor antisemite promulgate în Italia în 1938. A activat în rezistența antifascistă, drept care a fost arestat și întemnițat în 1943. A fost eliberat imediat după îndepărtarea de la putere a lui Benito Mussolini. A fost director editorial al Editurii Feltrinelli, unde a publicat, printre altele, romanul Ghepardul al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa. A murit în anul 2000 și a fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Ferrara. Opera sa capitală este ciclul Romanul Ferrarei, din care face parte și Grădinile Finzi-Contini (Anansi.Clasic, 2023).

Al doilea volum din Tetralogia Napolitană

Indiferent cine se ascunde în spatele numelui Elena Ferrante, misteriosul pseudonim folosit de autoarea romanelor napolitane, două lucruri sunt certe: e femeie şi ştie să descrie oraşul Napoli mai bine ca oricine. Stilul ei are finețea unei pânze de păianjen, dar totodată o forță a expresiei şi o magie aparte, cu care creează o întreagă lume. Huffington Post

Povestea celor două prietene, Lila şi Elena, continuă. Acum sunt două tinere ale căror drumuri se despart dramatic.
Pe când Elena preferă să-şi continue studiile, Lila se mărită, obținând astfel o condiție socială şi financiară superioară originilor sale modeste, dar rămânând prizonieră într-o căsnicie nefericită.
În ciuda căilor diferite pe care au luat-o viețile lor, legătura dintre Lila şi Elena rămâne complexă şi intensă, iar sentimentele fiecăreia oscilează, pe rând, între nepăsare, dispreț şi iubire reciprocă profundă.

O poveste de dragoste, o căutare, o odă închinată cărților și bibliotecilor care le găzduiesc și o parabolă a timpurilor noastre stranii

„Uimitor, misterios și halucinant cum doar Murakami poate fi. Una dintre cele mai încântătoare povești ale sale.” (Kirkus Reviews)

„Mai mult decât orice alt autor de la Kafka încoace, Murakami apreciază stranietatea autentică a lumii noastre.” (San Francisco Chronicle)

„Niciun alt scriitor nu combină obișnuitul, fantasticul și ezotericul în nuanțe atât de ciudat de fascinante.” (Financial Times)

„Murakami e un maestru al povestirii și știe să ne țină captivați.” (The Sunday Times)

Roman finalist la International Booker Prize 2023

În duminica Paştelui, un bebeluş este abandonat în şopronul din spatele casei soţilor Ballandra. Cei doi sunt horticultori pasionaţi de munca lor şi cultivă cei mai frumoşi trandafiri din lume. Pascal, nou-născutul, este superb: are pielea neagră, iar ochii de un cenuşiu verzui ca marea care le înconjoară ţara. Dar de unde vine el? Nu este cumva copilul unui dumnezeu? Aşa spun zvonurile şi o mulţime de semne vor întări această idee de-a lungul existenţei sale. Dar ce trebuie să faci cu viaţa ta dacă eşti cu adevărat fiul unui dumnezeu? Poţi schimba destinul omenirii, îi poţi lua pe oameni de mână ca să le domoleşti ura şi poţi să faci lumea un loc mai bun? De la o călătorie la alta, de la o comunitate la alta, Pascal pleacă în căutarea originilor pentru a înţelege scopul misiunii sale. Ce va revela această Evanghelie după Lumea Nouă despre natura umanităţii şi locul divinităţii? Dincolo de frumuseţea, vioiciunea, umorul şi forţa romanului, cartea lui Maryse Condé vorbeşte despre inegalitate, rasism, condiţia femeii, libertate. Un roman care duce cu gândul la Evanghelia după Isus Cristos de José Saramago, memoriei căruia îi este dedicat.

„Evanghelia după Lumea Nouă urmăreşte destinul unui personaj cristic metis care colindă lumea în căutarea sensului şi a comuniunii. Întâlneşte în cale revoluţionari, tirani, falşi profeţi şi adevărate iude – ca să nu mai pomenim de un şir de iubite pasionale. O capodoperă.” (The New York Times)

„O versiune cuceritoare a vieţii lui Isus. Ceea ce susţine acest roman – mai mult decât diversitatea episoadelor, frumuseţea scenelor erotice şi umorul – este talentul lui Maryse Condé de-a se juca cu nevoia noastră de a crede într-un mântuitor şi speranţa noastră că există o altă lume, precum şi cu necesitatea de a râde şi de a visa. Cealaltă victorie a cărţii este portretul lui Mesia ca om care merge la facultate şi învaţă despre complexitatea lumii vorbind cu femei din toate categoriile sociale. Persoana pe care autoarea şi-o imaginează drept un Mesia este o fiinţă umilă şi iubitoare.” (Le Monde des livres)

„Vesel şi optimist… un roman de o simplitate înşelătoare, plin de înţelepciune, generozitate a spiritului şi de tandreţea palpabilă a autoarei faţă de lume şi de meşteşugul ei.” (Leïla Slimani)

Cormac McCarthy este autorul bestsellerelor Meridianul sângelui și Nu există țară pentru bătrâni.

„Un scriitor impresionant şi înzestrat, capabil să stârnească compasiune pentru protagonist în ciuda faptelor sale abominabile.” (The Sunday Times)

„McCarthy urmăreşte decăderea înfricoşătoare a lui Lester Ballard cu pasiune, tandreţe, expresivitate şi umor, care în momentele sale cele mai bune este în perfect acord cu ironia amară a Sudului.” (The Times Literary Supplement)

„Asemenea romancierilor pe care îi admiră – Melville, Dostoievski, Faulkner –, Cormac McCarthy a creat o operă a imaginaţiei mai impunătoare şi mai profundă decât fiecare dintre cărţile sale în parte. Astfel de scriitori se luptă cu înşişi zeii.” (The Washington Post)

Un microroman emoţionant despre călătoria frumoasă şi dificilă de la copilărie spre adolescenţă, narat cu toată forţa şi delicateţea lui Amos Oz.

Sumki e un băiat de 11 ani din Ierusalimul încă ocupat de britanici după al Doilea Război Mondial. Bicicleta primită în dar de la unchiul excentric care-l răsfaţă promite să fie începutul unei aventuri minunate. După debutul spectaculos, ziua îi aduce lui Sumki nenumărate răsturnări de situaţie, dar nu tocmai cele visate de temerarul biciclist. Băiatul va simţi ce înseamnă trădarea, frica, ruşinea, abandonul. Iar seara va descoperi iubirea.

„Amos Oz îşi alege cuvintele cu rigoarea unui poet şi le combină cu migala unui orfevru. Stilul lui are o delicateţe care reflectă parcă fragilitatea personajelor lui predilecte.“ (Times Literary Supplement)

O poveste de familie intr-un decor fascinant, familiar si exotic deopotriva: Grecia si Turcia sfarsitului de secol XIX si inceputului de secol XX. O carte plina de parfum, in care istoria se impleteste cu viata gesturilor marunte.

Dupa mult timp, un tanar paraseste camera in care se izolase. O banca din parc devine refugiul sau exterior, unde incepe sa vorbeasca, impartasindu-si amintirile - scene ale unor vieti pline de frica si neputinta, speranta si fericire - cu un strain in costum si cravata.

Un veac de singurătate, capodopera care l‐a propulsat pe Gabriel García Márquez pe orbita celebrității internaționale și i‐a adus Premiul Nobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creație a lui Cervantes –, cel mai frumos roman de expresie spaniolă din toate timpurile, așa cum mărturisește și Pablo Neruda care îl numește „Don Quijote al timpului nostru“. Istoria celor o sută de ani ai fabuloasei aventuri trăite de cele șapte generații ale familiei Buendía, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele lor, este, de fapt, istoria miticului Macondo, întemeiat de patriarhul José Arcadio Buendía, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul se insinuează adesea în realitate, miraculosul conviețuind firesc cu viața de zi cu zi. Însă întregul demers narativ sugerează ideea că Macondo nu se mărginește la o arie concretă, istoria sa fiind, de fapt, istoria existenței umane, căci, așa cum arată autorul, „mai curând decât un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit“.

O combinatie bulversanta de Poe, Stephen King si Cortazar. Infernul ar putea fi descris ca un taram in care nu exista granita intre cosmar si realitate. Ca un oras care pulseaza de intentii criminale si dorinte morbide si isi supune locuitorii la un nesfarsit periplu de atrocitati: copii disparuti se intorc din morti, duhoarea carnii in putrefactie se simte la fiecare pas, mistere stranii si intunecate plutesc dincolo de aparentele oricarei situatii obisnuite.

O analiza curajoasa si teribil de amuzanta a masculinitatii in capitalismul recent, realizata de o voce noua, electrizanta. Plasat in Philadelphia, la un an de la inceputul presedintiei lui Trump, debutul indraznet si liber al lui Sean Thor Conroe il urmareste pe Sean, fuccboiul care da titlul romanului, in timp ce incearca sa duca o viata plina de sens intr-o lume care nu pare sa aiba nevoie de el. Reconciliindu-se cu trecutul, cu sinele esuat - voiajor prin tara, rapper pe SoundCloud, cultivator de iarba -, el revine acum in orasul sau universitar, incercand sa scrie si facand livrari cu bicicleta alimentate de diverse stimulente, pentru a se putea intretine.

O poveste neașteptată despre iubire și curajul de a gândi liber umple paginile acestui jurnal emoționant și provocator, care pune și astăzi sub semnul întrebării viziunea predominantă despre femei în societate și își păstrează intactă relevanța.

Alba de Céspedes explorează, cu o sensibilitate rară, speranțele și dilemele unei femei care își descoperă propria voce într-o lume a compromisului. Publicat pentru prima dată în 1952, Caietul interzis nu e doar portretul marcant al unei vieți de familie din Roma postbelică, ci și o oglindă pentru femeile care vor să-și afirme autenticitatea, dincolo de prejudecățile și constrângerile societății. Valeria Cossati, o soție devotată și mamă, își împlinește nevoia de intimitate și de asumare a identității grație unui caiet negru în care își dezvăluie secretele și frământările. De-a lungul acestei introspecții, se ivesc treptat toate dorințele reprimate și aspirațiile ei. Caietul interzis e o călătorie profundă și sensibilă în adâncurile sufletului feminin.

„O romancieră de succes și activistă politică în Italia natală, a fost admirată pentru portretele extraordinare ale femeilor, cu provocările lor. Redescoperită recent, opera ei are aceeași forță subversivă.“ — The New York Times

„Apreciat de Elena Ferrante, clasicul neorealist al Albei de Céspedes, Caietul interzis, este republicat la mai bine de 70 de ani de la prima sa apariție. Cartea rămâne relevantă pentru viața femeilor și astăzi.“ — The Guardian

„Un roman inteligent, captivant și irezistibil.“ — Los Angeles Review of Books 

 

Prefață de Dinu Flămând

De-a lungul a peste patruzeci de ani de viață literară, António Lobo Antunes și-a construit un spațiu psihogeografic singular, inimitabil, pe care îl scrie și rescrie neîncetat. Romanul Fado Alexandrino, apărut în 1983, este o capodoberă bântuită de declin, culpabilitate și pesimism istoric, o antiepopee cu accente burlești care demitizează evenimentul cel mai important al istoriei portugheze din secolul XX – Revoluția Garoafelor din 25 aprilie 1974.

La zece ani de la sfârșitul războiului colonial, cinci foști combatanți de pe frontul din Mozambic se revăd pentru o noapte de beție într-o cârciumă din Lisabona, iar această întâlnire devine prilej pentru un soi de lungă spovedanie labirintică, polifonică, răscolitoare. Cei patru foști camarazi care se confesează căpitanului lor, unic oficiant al acestei agape, rămân mereu, în poveștile relatate sau monologate interior, soldatul, sublocotenentul, ofițerul de transmisiuni și locotenent-colonelul. Pentru ei, existența a devenit un simulacru: sunt bântuiți nu numai de trecutul militar, ci și de propriile lașități și iluzii ratate. Revoluția lor a fost una de mucava, de bâlci, un fals simptom de trezire din letargie al unei societăți învinse. Fado Alexandrino devine astfel cronica unei lumi lipsite de glorie, care trăiește în amăgire, și tocmai juxtapunerea vocilor leagă în modul cel mai neașteptat violența și nostalgia, suferința și deriziunea, cruzimea și vulnerabilitatea.

„Destrămarea tuturor iluziilor este adevăratul final al cărții, dar în subtext figurează și întrebarea dacă tranziția spre normalitate e posibilă după decesul imperiilor și al ideologiilor, în acest peisaj de culori sumbre peste ruinele societăților tradiționale. Cu precizarea obligatorie că Fado Alexandrino nu este nici o oglindă deformată a societății portugheze într-un deceniu de răscruce, nici o fabulă ficțională despre moartea vechilor ideologii la orizontul încețoșat și imprecis al actualității, și nici măcar o carte despre condiția omului; ci este în primul rând o voce puternică de scriitor cu o excepțională capacitate de a investiga existența noastră prin magia limbajului.“ — DINU FLĂMÂND

„Fado Alexandrino este un roman colosal, excesiv, în care observația și descrierea sunt mereu bulversate de un instinct vizionar, adesea fulgurant, și de un imens suflu poetic.“ — Le Monde

„Lobo Antunes, unul dintre cei mai abili realizatori de portret pshologic din lume, redă turpitudinea unei întregi societăți printr-un amestec de voci individuale de o teribilă intensitate.“ — The New Yorker

„Îl consider pe António Lobo Antunes unul dintre cei mai mari scriitori, din toate limbile, ai vremii noastre.“ — Bernard-Henri Lévy

Un roman calduros si emotionant, despre o vrajitoare singura, careia sansa de a face parte dintr-o familie neobisnuita - si de a descoperi dragostea - ii schimba viata. Mika Moon e una dintre putinele vrajitoare din Marea Britanie si stie ca trebuie sa-si ascunda puterile si sa se tina la distanta de alte vrajitoare, astfel incat magia lor combinata sa nu atraga atentia. E obisnuita cu singuratatea si urmeaza regulile... cu o singura exceptie: un cont online, unde posteaza videoclipuri in care se preface ca e vrajitoare. Crede ca nimeni nu va lua asta in serios.

O poveste de dragoste înduioșătoare între doi iubitori de cărți, pentru iubitorii de cărți.

Această poveste de dragoste amuzantă și emoționantă se înfiripă printr-o serie de scrisori între Helene Hanff, o scriitoare care locuiește la New York, și angajatul unui anticariat situat la Londra, pe strada Charing Cross nr. 84. De-a lungul anilor, deși nu se întâlnesc niciodată și sunt separați atât geografic, cât și cultural, cei doi leagă o prietenie fermecătoare, întemeiată pe dragostea comună pentru cărți. Descoperiți relația care a atins inimile a mii de cititori din întreaga lume și a stat la baza unui film cu Anthony Hopkins și Anne Bancroft în rolurile principale.

„Omul binecuvântat care mi-a vândut toate aceste cărți a murit acum câteva luni. Dar Marks & Co. e încă acolo. Dacă treci cumva pe Charing Cross, la numărul 84, te rog, sărută clădirea din partea mea. Îi datorez atâtea.” Helene

„Cea mai frumoasă carte despre librării scrisă vreodată.” Jorge Carrión

„Citind cartea lui Helene Hanff, îți faci un nou prieten – unul fermecător, înțelept și amuzant.” Betty Rollin

„O poveste de dragoste din viața de zi cu zi. O mărturie atemporală. Vă îndemn să o citiți.” The Wall Street Journal

„Cei care au citit Scrisori din insula Guernsey, un roman alcătuit doar din scrisori între personaje, vor observa cât de mult îi datorează acest bestseller cărții Str. Charing Cross nr. 84.” Medium.com

„[Str. Charing Cross nr. 84] vă va readuce în armonie cu umanitatea. Va acționa ca un balsam pentru spirit și un înveliș protector pentru nervul expus.” The New York Times

„Această carte este povestea de dragoste cât se poate de simplă dintre domnișoara Helene Hanff din New York și domnii Marks & Co., vânzători de cărți rare și la mâna a doua, situați pe Str. Charing Cross nr. 84, la Londra.” Daily Telegraph (Londra)

Una dintre cele mai bune cărți ale anului 2022 (The New Yorker)

Drumuri lăturalnice urmărește un bărbat uigur anonim care, în încercarea de a scăpa de suferința și sărăcia din mediul rural, sosește în capitala Regiunii Uigure Autonome Xinjiang. Deși își găsește o slujbă temporară într-un birou guvernamental, nu întâlnește decât priviri bănuitoare și respingere peste tot, astfel încât, învăluit în ceața amară a poluării, nu îi rămâne decât să hoinărească pe străzi, în timp ce recită un monolog compus din numere și mirosuri, dorințe și repulsie, amintiri și nebunie. Romanul este o fabulă dezolantă despre izolare urbană, violență socială și dezumanizare.

„Tânărul protagonist al lui Perhat Tursun ne oferă o mărturie poetică și sumbră a luptei pentru înțelegerea mecanismelor oprimării. O carte curajoasă și sfâșietoare.” J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel

„Un document literar cutremurător privind alienarea urbană.” The New Yorker

„Drumuri lăturalnice este un roman emoționant, cu o puternică încărcătură politică, despre impactul prejudecăților, al vieții urbane industriale și însingurării asupra poporului uigur. Un eveniment literar major și un portret fidel al oprimării.” Monica Carter

„Drumuri lăturalnice se citește ca o combinație de Kafka și David Lynch.” Tom Bowden

Perhat Tursun este scriitor, poet și critic social uigur din Regiunea Uigură Autonomă Xinjiang. Un model literar și cultural printre uiguri și considerat de unii drept cel mai important scriitor uigur modernist, a publicat numeroase poezii și povestiri, precum și trei romane. Perhat Tursun a dispărut la începutul anului 2018, iar în 2020 s-a relatat că, pe baza unor acuzații neclare, a fost condamnat la 16 ani de închisoare. În 2022 a fost laureat al Swedish PEN Tucholsky Prize, premiu acordat în trecut unor scriitori ca Salman Rushdie și Svetlana Aleksievici, pentru susținerea puternică a literaturii libere, indiferent de tabuurile culturale sau reprimarea etno-politică și pentru ilustrarea emoționantă a experienței umane din perspectiva unei minorități.

Roman câștigător al Writer’s Prize for Fiction 2024, finalist la Women’s Prize for Fiction în 2024, desemnat drept una dintre cele mai bune cărți ale anului 2023 de publicațiile The New Yorker, Washington Post, Time, Kirkus Reviews, Harper’s Bazaar, New Statesman și Publishers Weekly, ales de NPR 2023 în „Books We Love“.

Roman despre frumusețe și fragilitate, Pitulicea este povestea unei familii irlandeze ale cărei traume se transmit, se alimentează și se metamorfozează de-a lungul a trei generații: Phil McDaragh, băiatul sensibil născut într-un cătun, ajuns vedetă literară în Irlanda, apoi monument osificat în Statele Unite, unde o nouă soție, bogată, și aura de scriitor din Lumea Veche îl propulsează în grațiile sistemului academic; Carmel și Imelda, fiicele lui, scindate între iubirea filială și respectul impus de statutul excepțional al tatălui, pe de-o parte, și, pe de altă parte, durerea de a fi fost când spectatoare, când victime ale egoismului monstruos al unui bărbat care nu își poate vindeca rănile decât rănindu-i pe ceilalți; și Nell, fata lui Carmel, o tânără din Gen Z, rătăcind în lumea virtuală și în cea reală și neputând să adere la nici una.

„Anne Enright recurge la voci multiple, orchestrând ecouri și juxtapoziții prin care obține profunzime psihologică și frumusețe stilistică.“ — The Spectator

„Un roman puternic preocupat de relațiile de familie, scris de una dintre marile personalități literare de astăzi.“ — New York Times

„De o ironie mușcătoare, narațiunea emoționantă și sclipitoare a lui Enright converge în final spre o notă luminoasă de speranță.“ — Publishers Weekly

„Curajoasă, tristă și ingenioasă, Pitulicea nu iartă nimic – nici pe poeții irlandezi, nici relațiile de familie, nici sexul bun sau dezastruos –, totul într-un stil absolut efervescent.“ — Margaret Atwood

O viziune nuanțată și empatică asupra vulnerabilității umane face ca povestea imaginată de Anthony Marra să capete suflul vieții reale, să emoționeze și să capteze atenția cititorului de la prima la ultima pagină.

Într-un carusel de emoții, cu imagini fulgurante și puncte de reflecție strecurate cu umor, ironie, sarcasm sau tristețe, redescoperim arta cinematografică în contextul propagandei de război și lupta continuă pentru succesul de pe marile ecrane în vreme ce, în prim-plan, reflectorul se oprește asupra unor protagoniști de neînvins în confruntarea pe care o au de dus cu fantoma vinovăției și propriul trecut. O traumă din copilăria petrecută în Italia lui Mussolini, în atmosfera de teroare instituită de raidurile Cămășilor Negre, dublată de sentimentul de culpabilitate pentru un gest imatur care a condus la condamnarea tatălui disident într-o colonie de confino din Calabria și, în final, la destrămarea familiei, tulbură cursul firesc al vieții Mariei Lagana. Povara trecutului o urmărește și în exilul de peste ocean, la Los Angeles, unde, cu multă tenacitate, reușește să își contruiască o carieră în lumea hollywoodiană a bărbaților și a jocurilor de putere, la studioul cinematografic Mercury Pictures International, punct de convergență și loc de refugiu pentru un grup eterogen de imigranți europeni.

„Un roman inteligent și satiric despre Hollywoodul anilor ’40, război, fascism și dramă personală.“ — Isabel Allende

„Amuzant, inventiv din punct de vedere lingvistic și, mai presus de toate,  emoționant, Mercury Pictures prezintă este un roman strălucit.“ — Sunday Times

„Veți râde și veți plânge în minunatul Mercury Pictures prezintă.“ — San Francisco Chronicle

 În aceste douăsprezece proze scurte magnetice Chimamanda Ngozi Adichie explorează legăturile umane dintre iubiți, copii și părinți, prieteni și continente. Intense, infuzate cu frumusețe, suferință și dor, aceste povestiri cartografiază, cu sensibilitatea tipică a lui Adichie, coliziunea dintre culturi și lupta profund umană de a le reconcilia.

„Africa descrisă în prozele lui Adichie nu este Africa cu care suntem familiarizați de la TV sau din ziare. Poveștile ei nu sunt despre războaie civile, despre corupția guvernului, sau despre boli mortale. Scriitoarea este interesată de felul în care ciocnirile dintre tradiție și modernitate, dintre așteptările familiale și visurile importate afectează relațiile dintre soți, relațiile dintre părinți și copii. În aceste povestiri care se petrec în Nigeria și în SUA, problema loialității și a dorinței de a aparține este amplificată major. Personajele ei, majoritatea născute în Nigeria, care apoi emigrează (sau își văd rudele emigrând) în America sunt neancorate și adesea derutate sau în pericol. În loc să ajungă membri cosmopoliți ai unei lumi globalizate, tind să se simtă dislocați pe două continente, blocați la periferia a două culturi profund fluctuante.” Michiko Kakutani, The New York Times

Reunind nouă povestiri publicate pe parcursul mai multor ani, Orient, Occident reia una dintre temele predilecte ale lui Salman Rushdie, şi anume suspendarea între două lumi de care se simte atras în egală măsură şi pe care este, tot în egală măsură, dispus să le critice. O încercare de apropriere şi definire culturală a două spaţii care şi-au spus cuvântul în formarea sa ca scriitor, volumul de faţă problematizează perceperea segregată a celor două universuri şi propune un spaţiu intermediar, în care memoria, istoria şi imaginaţia nu doar că se întâlnesc, dar se şi întrepătrund.

Romanul mult aşteptat al lui Colin Barrett, câştigătorul mai multor premii prestigioase pentru volumele sale de proză scurtă, este o explorare a lumii interlope din Comitatul Mayo, Irlanda, şi a conflictelor din zonă, dar şi o adevărată imersiune analitico-literară în tenebrele condiţiei umane. În timp ce oraşul Ballina se pregăteşte pentru cel mai important weekend din an, conflictul mocnit dintre măruntul dealer de droguri Cillian English şi fraţii interlopi Gabe şi Sketch Ferdia izbucneşte cu violenţă. Când Dev aude soneria vineri seara şi se duce să deschidă, dă peste Doll, fratele adolescent al lui Cillian, plin de vânătăi, în ghearele lui Gabe şi Sketch. Îmboldit de verii săi infami, Dev se vede implicat, împotriva voinţei sale, în visurile de răzbunare ale celor doi Ferdia. Între timp, Nicky, o adolescentă de şaptesprezece ani, nu poate scăpa de sentimentul că ceva rău i s-a întâmplat iubitului ei, Doll. Mahmură, încă încercând să-şi revină după o noapte agitată şi bântuită de propriile fantome, ea porneşte într-o misiune febrilă de a-l salva pe Doll, punând sub semnul întrebării viitorul ei în Ballina. Case dezmăţate este o poveste minunat scrisă, plină de suspans, despre doi marginali care luptă să se regăsească în timp ce lumea lor se afundă în haos şi violenţă.

Vreți să descoperiți ce e o cafenea cu pisici? Răspunsul perfect îl dă Anna Sólyom în acest roman care vă invită să pătrundeți în universul celor mai răsfățate feline de pe lume: pisicile. La Neko Café nu clienții sunt cei mai importanți, ci șapte pisici frumoase și mofturoase, muzicale sau doar temperamentale, blânde sau dintre cele de care e bine să te apropii cu grijă, în tot cazul, doar atunci când au ele chef. Așezată în inima Barcelonei, cafeneaua se dovedește a fi una în care lecțiile de viață vin sub forma unor cozi atârnând dintr-un coș sau a unei perechi de ochi curioși care-ți atrag atenția că deseori, pentru a fi fericit, nu ai nevoie decât de o pisică – sau de șapte – lângă tine și de o clipă de respiro. Nagore, în ciuda fricii de pisici, ba chiar a antipatiei profunde față de ele, nu mai are de ales: ajunsă într-un punct de cotitură al vieții, acceptă să dea o mână de ajutor în cafeneaua cu pisici. Aici va descoperi că ceea ce-i pare a fi o răzbunare a destinului devine, prin istețimea pisicilor, o descoperire. Cei șapte maeștri felini sunt gata să-i împărtășească o parte din înțelepciunea lor, învățând-o cum să se accepte și cum să-și regăsească drumul spre sine.