Moderni & contemporani

„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul ei concentrat și proza plină de sinceritate universul celor deposedați.“ — Motivația juriului Nobel, 2009

„Era ora trei din noaptea spre 15 ianuarie 1945 când m-a luat patrula. Gerul se înteţea, erau minus 15oC.“ Așa începe povestea deportării lui Leo Auberg într-un lagăr din Uniunea Sovietică. Leagănul respiraţiei este un mare roman despre umanitate și fragilitatea ei, inspirat de adevărul dureros al experienţei personale pe care în primul rând poetul Oskar Pastior i l-a încredinţat Hertei Müller.

„Această carte este scrisă cu sânge. Un manifest al neuitării și al limbajului, al căror raport complex este acum dovedit într-un mod extrem de emoţionant. O capodoperă.“ — Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Tăcerea a fost, în sfârșit, ruptă prin această îndrăzneaţă operă de artă, care nu are egal în literatura europeană actuală.“ — Süddeutsche Zeitung

Au trecut aproape doi ani de când părinţii lui Effie au divorţat. De atunci, s‑a înstrăinat de tatăl ei şi a intrat într‑o dispută cu prietena lui sexy (şi mult mai tânără), Krista. Iar acum i‑a ajuns la urechi şi vestea zguduitoare: cei doi au vândut Greenoaks, casa victoriană întortocheată în care Effie şi fraţii ei au crescut. Când Krista decide să dea o petrecere grandioasă cu ocazia aceea, Effie nu e pusă pe lista de invitaţi, pentru a primi apoi o „anti‑invitaţie” în ultima clipă. Effie refuză invitaţia, însă pe urmă îşi aminteşte că un lucru de preţ din copilărie e încă ascuns în casă. Singura ei şansă de a‑l recupera este să se furişeze în Greenoaks în timp ce toţi ceilalţi sunt ocupaţi cu petrecerea. Urmărind modul în care sora, fratele şi tatăl ei se poartă atunci când îşi imaginează că nu‑i vede nimeni, Effie surprinde conversaţii, face descoperiri şi începe să‑şi vadă familia într‑o lumină cu totul nouă. Apoi dă peste Joe – iubirea vieţii ei, care i‑a frânt inima cu mult timp în urmă şi care încă e arătos şi amuzant ca întotdeauna – şi alt adevăr iese la iveală. Va acţiona Effie în lumina acestor revelaţii? Va rămâne ascunsă sau se va alătura petrecerii şi familiei ei?

Nimic nu l-ar fi putut face pe Mauro Larrea să presupună că averea pe care o strânsese în ani întregi de eforturi încrâncenate şi de riscuri asumate avea să se năruie dintr-o singură lovitură năprasnică a sorţii. Sufocat de datorii şi de incertitudine, îşi investeşte ultimele resurse într-un proiect riscant, dar care îi dă speranţa că s-ar putea pune din nou pe picioare. Asta până ce tulburătoarea Soledad Montalvo, soţia unui negustor londonez de vinuri, intră în viaţa lui învăluită în lumini şi umbre, târându-l într-o aventură pe care nici n-ar fi putut-o bănui. Din tânăra republică mexicană în splendida Havana colonială, din Antile până în Jerezul sfârşitului de secol XIX, când exportul de vinuri către Anglia a transformat oraşul andaluz într-o enclavă cosmopolită şi legendară – prin toate aceste decoruri ne poartă Cumpătarea, un roman ce vorbeşte despre victorii şi înfrângeri, mine de argint, intrigi de familie, podgorii, crame şi oraşe magnifice, a căror splendoare a fost măcinată de trecerea timpului.

In atmosfera sumbra a unui spital, un grup de bolnavi in stadiu terminal imbratiseaza bucuriile pe care le au la indemana: prietenia, libertatea, rebeliunea. Fiecare in felul lui este distrus; fiecare in felul lui a devenit mai puternic de pe urma suferintei.

În urma ocupației naziste a fostei Iugoslavii, orașul de graniță Maribor devine parte a celui de‑al Treilea Reich. Suspiciunea, animozitatea și, în cele din urmă, teroarea se instaurează în viața localnicilor de diferite etnii, care dintr‑odată ajung în conflict. Protagoniștii – Sonja, Valentin și Ludwig – își împletesc destinele în acest roman complex și dramatic, cu numeroase interludii lirice.

• Carte finalista la Premiul Booker 2023. In selectia celor mai bune carti ale anului 2023 a TIME, The New Yorker, The Washington Post, BBC, The Guardian si The Economist. Intepatura albinei patrunde adanc in inima familiei Barnes, apasata de greselile trecutului si de un viitor incert. In timp ce afacerea familiei se prabuseste, personajele enigmatice se lupta sa supravietuiasca intr-un oras care nu iarta greselile trecutului. Paul Murray creeaza o tragicomedie fascinanta, unde umorul ascunde durerea, iar sub haosul aparent mocneste o intrebare: cat de adanc trebuie sa sapi in trecut pentru a intelege unde totul a mers atat de gresit? Un roman de o forta incredibila, care imbina umorul fin cu reflectii profunde despre familie, destin si eterna lupta pentru a deveni mai bun intr-o lume care nu iarta greselile trecutului.

Clare Abshire si Henry DeTamble s-au intalnit cand ea avea sase ani, iar el, treizeci si sase. Si s-au casatorit cand ea tocmai implinise douazeci si trei, iar el, treizeci si unu. Oricat de imposibil ar parea. cei doi isi traiesc povestea de dragoste prinsi in plasa timpului ca intr-o panza de paianjen. Diagnosticat cu o boala neverosimila si extrem de rara, din cauza careia ceasul sau biologic se reseteaza periodic, Henry se trezeste adeseori pierdut in timp, atras ca un magnet spre momentele de intensitate emotionala atat din trecut. cat si din viitor. Disparitiile sale sunt spontane, iar in urma lui nu ramane nici un indiciu care sa le spuna celor dragi unde a disparut, daca e bine sau cand se intoarce.

Un roman scurt rafinat, ireverențios și plin de anecdote din culisele operei, un portret inedit al Mariei Callas, pictat în tușe nervoase de cea mai aprigă rivală a sa.

După ce i-a supraviețuit sopranei supranumite La Divina, Carlotta Berlumi se întoarce în Italia,  punând capăt unui lung exil argentinian. Nimeni nu-și amintește de ea, cu excepția lui Enzo, un tânăr pasionat de operă, care i-a auzit numele rostit cu adorație de către bunicul lui. El devine confidentul venerabilei Carlotta, căreia trecerea anilor nu i-a domolit furia. Pentru că fosta primadonă este în continuare convinsă că era cea mai bună, publicul o adora, iar apoi a apărut Maria Callas, o maestră a manipulării care, invidioasă, i-a furat locul sub lumina reflectoarelor.

O poveste postapocaliptică sfâșietoare despre prietenia dintre femei și ce înseamnă să fii om

Patruzeci de femei sunt ținute de ani de zile într-o cușcă sub pământ și păzite de bărbați înarmați, care nu vorbesc niciodată. Femeile nu știu cum au ajuns acolo, au pierdut noțiunea timpului și își amintesc doar vag viaţa dinainte. Cea mai tânără dintre ele, o fată fără nume și fără trecut, stă retrasă într-un colț.
Necunoscând decât această realitate de o monotonie necruțătoare, în care orice apropiere fizică este interzisă, nu știe nimic despre viața „normală”, iar curiozitatea ei le stingherește pe celelalte femei. Apoi se schimbă totul… și totodată nimic, iar tânăra care a trăit mereu în spatele gratiilor pornește să descopere lumea și pe sine.

„Delirul din Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat denotă opera unui Kafka feminin.” Le Nouvel Observateur

„Este surprinzător felul în care o carte cu detaliile psihologice ale unui coșmar trezește în cititor sentimente atât de puternice și atât de profunde.” Le Monde

„Harpman spune aici tot ce este de spus despre demnitatea și dificultatea de a rămâne om în fața suferinței.” Le Quotidien

O carte-cult a literaturii turce, o redescoperire de senzație

„Vocea lui Tezer Özlü este reflexia unui suflet profund, care pipăie existenţa cu degete gingaşe. Ea foloseşte forţa literaturii pentru a permite vieţii să existe la nesfârşit. Vocabularul ales şi grija din spatele frazelor limpezi şi tăioase, precum şi abilitatea de a smulge lucrurilor semnificaţii noi sunt uimitoare. Timpul se opreşte atunci când lumea este trezită la o nouă viaţă de limbajul său. Ea cufundă totul într-o lumină veşnică.” (Burhan Sönmez)

„O descriere profund emoţionantă a disperării, euforiei şi suferinţei.” (Kirkus Reviews)

„E straniu cu câtă claritate vorbeşte Tezer Özlü despre un alt timp şi totuşi, simultan, despre clipa de faţă.” (Financial Times)

„Nopţile reci ale copilăriei este expresia esenţializată a inimii lui Tezer Özlü.” (Los Angeles Review of Books)

În cel mai (re)cunoscut roman al scriitoarei mexicane Elena Garro, vocii orașului Ixtepec, narator omniscient și omniprezent, i se alătură cea a locuitorilor săi pentru a povesti despre dezamăgirea lor față de ordinea impusă după Revoluția mexicană și nenorocirile cauzate de Războiul Cristero.

„Povestea localității Ixtepec, de pe întinderea fierbinte a sudului mexican, în perioada Cristiadei din anii 1926-1929. Familii burgheze, militari, indieni săraci, prostituate, un personaj care se crede „domnul președinte” al republicii, o bătrână credincioasă, un oportunist şi mama lui avară, domnișoare fără altă perspectivă decât aceea a pereților casei dau viață acestui colț de lume cutremurat de conflictul dintre Guvern şi Biserică.

Căldura, alcoolul și atmosfera apăsătoare exacerbează nervii și amplifică o înfrigurare care ațâță violența unora ori trezește nevoia de iluzie a altora. Între acestea, urmărirea preotului și a sacristanului pentru a fi arestați, conform ordinelor, pune față în față solidaritatea umană și cruzimea absurdă, situează într-o relație, dintr-odată nouă, locatarele bordelului și militarii.

Război, iubiri imposible, neîmpliniri, trădări. Într-un loc undeva sub lumina tropicului, în care vor dăinui, ca „amintiri din zilele ce vor veni”, numele unor condamnaţi la moarte şi piatra în care s-a transformat „ingrata” Isabel, tânăra îndrăgostită tocmai de omul care a adus năpasta asupra ei și a familiei sale.

O carte cu pagini superb scrise, în care realul îşi acutizează accentul grav prin debordare în magic.” (Vasilica Gamardo, traducător)

Amintiri din zilele ce vor veni reprezintă istoria corală a orașului Ixtepec situat pe o câmpie din Mexic. Locuitorii sunt prizonieri ai unui timp nemișcat. Ixtepec a trăit vremuri mai bune, dar odată cu prezența militarilor și a generalului Francisco Rosas, străzile sale stagnează între plictiseală și lupte însângerate. Familia Moncada locuiește pe una dintre străzile principale ale orașului. Isabel, Nicolás și Juan sunt trei frați care știu că destinul lor a fost croit pentru a transforma orașul. Generalul Francisco Rosas nu vede dincolo de ochii translucizi ai iubitei sale, Julia, pe care o ține închisă în Hotel Jardín și pentru care tânjește o dragoste bolnavă.

Debutul literar al lui Jorge Comensal  este o tragicomedie tandră-melancolică, o reflecție asupra suferinței și, mai ales, o reflecție asupra importanței limbajului. Explorând frica de moarte, Comensal a creat o lume atât absurdă, cât și hilară, care ne atinge cele mai întunecate emoții.

În romanul său de debut, cu umor și neliniște, Jorge Comensal povestește aventurile lui Ramón Martínez, avocat de succes, ateu militant și patriarh convențional, care suferă o glosectomie, și ale rudelor sale: Carmela, soția care trebuie să se obișnuiască cu certuri zilnice cu soțul ei mut, după mulți ani de pace; Paulina și Mateo, copiii adolescenți, care vor trebui să se obișnuiască cu mizeria cotidiană în timp ce se confruntă cu obezitatea și onanismul; Elodia, servitoarea, gata să renunțe la avocado și chili în schimbul unui leac miraculos pentru șeful ei; și Benito, papagalul care va deveni confidentul lui Ramón.

„Cancerul țese firele în Mutațiile, o poveste despre superstiție și lăcomie, despre consultații medicale și datorii neplătite, despre cercetarea științifică și cultivarea terapeutică a marijuanei, despre un oncolog egocentric, mișcat de fanatismul religios și de muzica lui Bach, și despre o psihanalistă neconvențională, ce explorează modalități de a ajunge la rezultate mai rapide pentru pacienții ei şi pentru un tânăr ipohondru.Un exercițiu speculativ implacabil (ca boala însăși) asupra limitelor compasiunii. O anchetă fără compromisuri, care încearcă să răspundă la o întrebare sinistră: ce faci înainte de a primi vestea unei boli incurabile?” —  Juan Pablo Villalobos, scriitor

„Este nevoie de curaj pentru a debuta ca scriitor de ficțiune cu un roman care nu este comedie sau tragedie, ci ambele în același timp. Această provocare nu este doar îndrăzneală; ea este susținută de o vastă cultură, de distanțarea adecvată pentru a satiriza tot ce este la îndemână și de o bună doză de umor inteligent. Mutațiile conține ingredientele acestei formule și le manipulează cu atâta pricepere, încât nu încetează să stârnească admirația. [...] Este triumful unui scriitor inteligent și promițător.” — Pilar Castro, suplimentul El Cultural, El Mundo

Obişnuiţii cafenelei magice Funiculi Funicula cunosc bine faimoasa ei legendă şi extraordinara ofertă de călătorie în timp. Mulţi dintre clienţii ei s-au reîntâlnit cu vechile iubiri, s-au împăcat cu familia înstrăinată şi i-au vizitat pe cei dragi. Dar călătoria nu este lipsită de riscuri şi există reguli stricte de urmat.

În tradiţia senzaţionalei serii Până nu se răceşte cafeaua a lui Toshikazu Kawaguchi, cititorii vor face cunoştinţă cu noi vizitatori: soţul care are ceva important de spus; femeia care nu şi-a putut lua rămas-bun de la câinele ei; femeia care nu a putut răspunde la o cerere în căsătorie; fiica nerecunoscătoare care şi-a alungat tatăl.

Cu personajele nostalgice şi poveştile înduioşătoare care îi sunt caracteristice, Kawaguchi ne întreabă, în frumosul şi obsedantul volum Înainte să ne luăm rămas-bun: „Pe cine ai vizita dacă ai putea călători în timp?”

Cartea care a creat senzație în întreaga lume și fenomenul care a cucerit mai mult de douăsprezece milioane de cititori.

Cea mai importantă carte a deceniului pentru Business Insider, cartea #1 a anului și bestseller internațional #1

Bestsellerul anului pentru The New York Times Book Review

Ani de-a rândul, Barkley Cove, un orășel liniștit de pe coasta Carolinei de Nord, a fost bântuit de zvonuri nelămurite despre Fata Mlaștinii. Așa se face că, spre sfârșitul anului 1969, când frumosul Chase Andrews este găsit mort, localnicii o bănuiesc pe Kya Clark, cea pe care ei o numesc Fata Mlaștinii. Însă Kya nu e cum umblă vorba. Sensibilă și inteligentă, ea a supraviețuit ani în șir, singură, în pustietatea mlaștinii, casa ei, găsind prieteni printre pescăruși și lecții de viață printre nisipuri. Și a venit vremea când ea tânjește după apropierea semenilor, după dragoste. Când doi tineri din oraș se lasă atrași de frumusețea sălbatică a fetei, Kya se simte tentată de perspectiva unei vieți noi, fără măcar să se gândească la ce-ar putea să-i aducă viitorul.

„O crimă misterioasă în mijlocul naturii și o poveste de dragoste cu un final pe care nu-l veți ghici și nu-l veți uita niciodată." Entertainment Weekly

„Un roman pasionant despre maturizarea unei fete singuratice în mlaștinile din Carolina de Nord." The New York Times

„Delia Owens explorează felul în care izolarea afectează comportamentul uman, precum și efectul profund pe care îl poate avea respingerea asupra noastră." Vanity Fair

„Un roman de o frumusețe tulburătoare." The New York Times Book Review

Delia Owens și-a obținut licența în zoologie la Universitatea din Georgia și doctoratul în etologie la Universitatea din California. Împreună cu fostul ei soț, Mark, a scris trei cărți despre anii pe care i-au petrecut ca naturaliști în Africa, devenite repede bestsellere internaționale: Cry of the Kalahari, The Eye of the Elephant și Secrets of the Savanna. A primit Premiul John Burroughs pentru carte de știință și a publicat articole în Nature, African Journal of Ecology și International Wildlife. Romanul ei de debut, Acolo unde cântă racii, a fost ecranizat (producătoarea filmului este Reese Witherspoon, regia este semnată de Olivia Newman, iar din distribuție fac parte, printre alții, Daisy Edgar-Jones, Garret Dillahunt și Harris Dickinson). În prezent, trăiește în Idaho. 

Eliberată din lupanarul din Pompeii, acum a ajuns curtezană, bucurându-se de o viață strălucitoare, însă plină de riscuri... Cu toate acestea e hotărâtă să se răzbune.

Amara a scăpat de viața de sclavă pe care a dus-o cândva în cel mai cunoscut bordel din Pompeii. Acum are o casă, veșminte frumoase, servitori — însă existența sa depinde de afecțiunea patronului ei, un bărbat pe care s-ar putea să nu-l cunoască atât de bine pe cât credea cândva. Deși încearcă să se adapteze la noul stil de viață, Amara este în continuare bântuită de trecutul ei. Noaptea se visează la Sălașul Lupului laolaltă cu femeile pe care le-a lăsat în urmă, iar ziua este urmărită de fostul ei stăpân. Pentru a fi cu adevărat liberă, va trebui să fie la fel de nemiloasă ca și el.

„O poveste frumoasă, sfâșietor de captivantă... Prietenia, dragostea, senzualitatea, puterea, ura și trădarea se contopesc într-un roman sclipitor, plin de tragedie, triumf și rezistență feminină.“ – The Book Reporter

„Lupanarul de Elodie Harper a fost una dintre cele mai însuflețitoare și mai palpitante cărți... Iar continuarea sa, Casa cu ușa de aur, e la fel de captivantă... Reconstituirea de către Harper a acestei lumi antice nu încetează să emoționeze.“ – The Guardian

„Pe baza unei documentări meticuloase, Elodie Harper oferă o altă perspectivă asupra locuitorilor fascinantului oraș antic Pompeii.“ – Woman&Home

„O poveste vibrantă și palpitantă, plină de detalii istorice, pe care Harper o relatează cu convingere și inteligență.“ – The Observer

Elodie Harper, jurnalistă și scriitoare apreciată pe plan internațional, a studiat poezia latină în cadrul studiilor de literatură engleză pe care le-a urmat la Oxford, ceea ce i-a stârnit interesul față de lumea Antichității. Lupanarul, primul roman dintr-o trilogie dedicată vieții femeilor din orașul antic Pompeii, a fost #1 bestseller London Times. A doua carte a trilogiei, Casa cu ușa de aur, a intrat imediat în Top 15 Bestseller Sunday Times. Elodie Harper a lucrat ca producător pentru Channel 4 News, iar în prezent este reporter și prezentator la ITV News. 

Caterina – Wafa-naka, adică Ochi-de-cer după cum i se spune între cerchezi, poporul mândru din care se trage – este o fată sălbatică, liberă ca vântul. Galopează pe platourile înalte ale Caucazului, se luptă precum un războinic, ascultă vocile copacilor, ale animalelor și zeilor. Trăiește parcă în afara istoriei, până în clipa când tocmai istoria îi va schimba viața: Caterina devine o sclavă, o marfă ce va fi dată din mână în mână. Povestea ei este depănată rând pe rând de personajele cu care a interferat, iar scenografia se schimbă spectaculos, de la lumea marilor migrații tătare la cea a corăbiilor doldora de mărfuri și a galerelor de sclavi din Răsărit, de la Bizanțul încă strălucitor, la Veneția puternică și coruptă și la Florența cu bresle și arte înfloritoare. O cercheză devenită sclavă, care a oferit lumii unul dintre cele mai de preț daruri – pe fiul ei, Leonardo da Vinci.

Carlo Vecce, profesor la Universitatea din Napoli, este autorul unei descoperiri uluitoare: actul de eliberare al unei sclave de origine cercheză, Caterina.Toate documentele puse cap la cap cu  minuțiozitatea unui investigator conduc spre convingerea ea că ar fi chiar mama lui Leonardo da Vinci. Din fiecare detaliu al cărții acestui excelent leonardist țâșnește iubirea acestuia pentru redarea onestă, bazată exclusiv pe documente autentice, a universului multietnic, colorat și viu din jurul bazinului mediteranean de acum jumătate de mileniu. O poveste despre robie și libertate, la fel de actuală și în zilele noastre și o abilă reconstrucție romanescă a unei descoperiri istorice.

Yōko Ogawa, una dintre cele mai apreciate voci ale literaturii japoneze actuale, creează, prin scriitura sa analitică și detașată, o rețea de personaje unite prin fire nevăzute de un destin misterios.

După sinuciderea neașteptată a iubitului ei parfumier, Ryōko devine conștientă de cât de puțin știa despre trecutul lui Hiroyuki. La început, încercarea de a-i explora personalitatea scoate la iveală doar câteva fraze enigmatice salvate pe o dischetă. Invocând tema geniului și a inadecvării, Yōko Ogawa ne introduce într-un univers poetic pe care îl situează la limita dintre oniric și real, dintre mit și tangibil. Ce poate dezvălui istoria personală a lui Hiroyuki, fostul copil-minune al matematicii și un artist desăvârșit? Ce se află la capătul unei călătorii care pornește din Tōkyō și ajunge până în Praga, acolo unde un incident din adolescența lui Hiroyuki își trimite ecourile până în prezent? Din dorința de a reconstrui trecutul celui iubit și de a-i accepta moartea, Ryōko îndepărtează umbrele care învăluie inocența, recuperând, împreună cu cititorii, o tulburătoare poveste de dragoste cu elemente de magie și mister.

„O construcție  ireproșabilă, o carte magnifică despre doliu și cunoașterea celuilalt.“ — L’Express

„Ogawa scrie cu un stil atât de clar, încât citirea romanelor ei este ca și cum am privi într-o apă limpede. Dar chiar și în apa cea mai limpede pot sta la pândă curenți pe care nu îi observăm până nu ne scufundăm. Dacă înotăm în lumea lui Ogawa, suntem smulși de forțe mult mai ușor de simțit decât de văzut.“ — The New York Times Book Review

„Parfum de gheață inspiră cititorii să își croiască propriul drum, să ofere spațiu viselor și să fie adevărații protagoniști ai vieții lor.“ — Takamori.it

O sinucidere. O casă de golit. Un fiu ale cărui sentimente pentru tatăl său sunt împărțite între dragoste și ură. Fiecare obiect din garajul unde l-a găsit spânzurat îi evocă o amintire, un capitol turbulent al vieții lor de familie, al relației cu un tată violent și absent, pradă demonilor care i-au ruinat viața. Nimeni nu poate scăpa însă de propriul trecut, de ceea ce i-a definit destinul. Retrăind amintirile în sens invers, fiul descoperă adevăruri neașteptate.

Nu e de ajuns să închizi ochii este portretul unei vieți marginale, al unui tată care nu a știut niciodată să fie tată și al unei familii disfuncționale care rezistă unită în ciuda a tot. În acest roman, Danny Émond explorează tema neputinței de a comunica dintre părinți și copii. O poveste delicată în ciuda durității subiectului, scrisă într-un stil pe cât de sobru, pe atât de emoționant.

Puternic şi tensionat ca un thriller despre perioada de început a maternităţii, cu provocările ei asupra sănătăţii mintale a mamei, Soldat Marinar este primul roman publicat de Claire Kilroy după mai bine de un deceniu. Viscerale, turbulente, vitale, emoţiile proaspetei mame ne sunt dezvăluite pe măsură ce căsnicia ei trece prin momente de criză şi un vechi prieten reapare în viaţa ei, oferindu-i un colac de salvare femeii care fusese odată. Cartea explorează ciocnirea dintre iubirea feroce pentru fiinţa plăpândă căreia i-a dat naştere şi schimbarea radicală la nivelul identităţii, autonomiei şi creativităţii prin care trece o mamă izolată şi lipsită de sprijin. Romanul, finalist la Women’s Prize for Fiction 2024, abundă în adevăruri incomode şi pătrunzătoare despre ce înseamnă să trăieşti zi de zi cu un copil mic în grijă.

„Narațiunea se desfășoară în mare parte în mintea generalului, dar García Márquez intră și în alte minți cu o intensitate de scurtă
durată, vorbind deseori cu vocea colectivă a tuturor oamenilor din națiunea distrusă; și astfel, prin introducerea necruțătoare a
cititorului în aceste perspective deosebit de detaliate, el luminează monstrul în interior și în exterior, oferind întregul. […] Majestos...
Superb... Un portret uluitor al arhetipului, al tiranului fascist patologic. Gabriel García Márquez este la fel de imens ca Melville și
Dostoievski."

Premiul Nobel pentru Literatură 2024 a fost acordat lui Han Kang, „pentru proza ​​ei poetică intensă care explorează traume istorice și expune fragilitatea vieții umane”.

 Roman câștigător al prestigiosului premiu italian Malaparte în 2017

Printre cele mai bune cărți ale anului 2017 pentru: Amazon, The Atlantic, San Francisco Chronicle, NPR, Library Journal, Huffington Post

În centrul romanului Disecție  se află un episod atroce din istoria Coreei de Sud, masacrul de la Gwangju din mai 1980 când armata a ucis cu o brutalitate și o cruzime de neînchipuit civilii care protestau, inclusiv femei și copii. Bilanțul celor împușcați, omorâți în bătaie sau cu baioneta este încă un subiect disputat: armata a declarat sub două sute de morți, presa străină peste o mie. 

Dar cifrele contează mai puțin aici pentru că răscolitorul roman al lui Han Kang vorbește despre un bilanț mai profund și mai devastator: poveștile întrețesute aici ne spun, într-o scriitură de o sensibilitate exacerbată, că o traumă se depune în carnea și în oasele victimei zeci de ani, dar și că moartea unui singur om bulversează ireparabil viețile celor care rămân în urmă.

Ca un omagiu adus victimelor și supraviețuitorilor masacrului care nu au voce și trebuie să fie auziți, romanul este structurat în șapte capitole, fiecare povestit din perspectiva unor personaje diferite și se întinde din 1980 până în 2013. Toate șapte au în comun faptul că au legătură cu acel mai sângeros: întâi auzim vocea lui Dong-ho, un băiat de paisprezece ani care își caută un prieten dispărut în tăvălugul acelor zile și ajunge să aibă grijă de cadavrele victimelor nerevendicate și este ucis și el; apoi auzim povestea prietenului dispărut care este spusă din perspectiva unui leș aruncat într-o groapă comună, urmată, pe rând de istorii ale supraviețuitorilor – un redactor de carte, un prizonier torturat după masacru, o tânără muncitoare într-o fabrică abuzată și brutalizată, mama lui Dong-hi și, în fine, închizând o bulcă, Han Kang însăși, a cărei familie vânduse casa părinților lui Dong-ho și se mutase din oraș cu câteva luni înainte de masacru.

„Mila și compasiunea sunt un impuls uman, dar la fel este și crima” - despre asta ar fi vorba în Disecție: de ce sunt capabile ființele umane, ce își pot face oamenii unii altora. Această carte - pe cât de viscerală și brutală, pe atât de poetică și de intimă - plină de cadavre, suferință, doliu și vină, legi marțiale, muncitori siliți să ia pastile ca să lucreze non-stop, asasinate și constituții făcute să garanteze președinția țării pe viață, rămâne în final un soi de recviem care ne face să ne punem întrebări despre umanitate, violență și demnitate.

„Relevant universal și cu niște rezonanțe adânci, Disecție este un roman frumos și în același timp absolut necesar.” New York Times Book Review

„O carte rară și uluitoare care dă voce celor care au fost reduși la tăcere.” The Observer

„Înfiorător… Romanul lui Han Kang încearcă se verbalizeze ceea ce e de nerostit.” Publishers Weekly

Premiul Nobel pentru Literatură 2024 a fost acordat lui Han Kang, „pentru proza ​​ei poetică intensă, care explorează traume istorice și expune fragilitatea vieții umane”.

Una dintre cele mai bune cărţi ale anului pentru Time şi Entertainment Weekly

Un roman superb şi neliniştitor în trei acte despre rebeliune şi tabuuri, violenţă şi erotism şi metamorfoza contorsionată a unui suflet

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.

 

„O privire complexă şi înspăimântătoare asupra felului în care nişte decizii aparent simple pot afecta vieţile mai multor oameni... Într-o lume în care corpurile femeilor sunt mereu în centrul atenţiei, dorinţa protagonistei de a dispărea în sine însuşi pare înfricoşător de familiară.“ Vanityfair.com

„Un roman despre sexualitate şi nebunie care îşi merită tot succesul.“ Ian McEwan

„Sclipitor... Vegetariana este un roman ingenios, incomod şi de neuitat.“ Publishers Weekly

„Visuri întunecate, tensiune mocnindă, violenţă înfiorătoare. Acest roman sud-coreean e un regal. Este un roman senzual, provocator şi brutal, mustind de imagini puternice, culori uluitoare şi întrebări tulburătoare. Propoziţie cu propoziţie, Vegetariana este o experienţă extraordinară.“ The Guardian

Când era doar un băiețel, Ilyas a fost răpit de la părinții săi de trupele coloniale germane. După mulți ani în care a luptat în război contra propriului său neam, se întoarce în sat numai ca să descopere că părinții săi nu mai sunt, iar sora lui, Afiya, a fost dată în grija unor străini.

Yusuf duce o viață liniștită cu familia sa într-un orășel din Africa de Est, iar când e înștiințat că urmează să plece departe de casă primește vestea senin. Nu-i trece prin minte să întrebe de ce trebuie să-l însoțească pe unchiul Aziz și de ce a fost organizată atât de rapid expediția; nu întreabă nici măcar când se va întoarce. Adevărul este că „unchiul“ e un negustor bogat și puternic, iar Yusuf i-a fost încredințat drept zălog pentru datoriile tatălui său.

Paradis este o tapiserie complexă în care se întrețes mituri, vise și tradițiile biblică și coranică, povestea maturizării unui băiat într-o Africă măcinată de colonialism și violență.

Într-o după-amiază de sfârșit de noiembrie, Saleh Omar aterizează pe aeroportul Gatwick venind din Zanzibar, o insulă îndepărtată din Oceanul Indian. Are la el o geantă în care se află avutul său cel mai de preț – o casetă de mahon conținând tămâie. Pe vremuri deținea un magazin de mobilă, avea o casă și era soț și tată. Acum este un solicitant de azil sosit din paradis. Tăcerea este singura lui apărare.

În acest timp, Latif Mahmud, un personaj important din trecutul lui Saleh, duce o viață singuratică în apartamentul său din Londra. Când cei doi se întâlnesc într-un orășel englezesc de pe țărmul mării iese la iveală o poveste complexă, o poveste despre dragoste și trădare, despre seducție și posedare, despre oameni încercând din răsputeri să găsească o anume stabilitate în tumultul epocii lor.

„Dureros de bun... mai mult decât un roman elocvent: unul necesar... rafinat, de o eleganță aparte și captivant de la prima până la ultima pagină.“ Sunday Telegraph

„Povești împletite delicat și dezvăluite treptat, care se desfășoară pe tot globul... un roman uluitor și superb... De la primele rânduri știm că suntem în mâinile unui scriitor autentic, ale unui om care are ceva de spus despre lume.“ The Observer

„O narațiune excepțională... personajele surprind permanent, fiind mai bune, mai tandre, mai curajoase decât și-au închipuit ele însele sau ceilalți.“ Independent on Sunday

„Splendid și emoționant.“ Daily Mail În curând, cel mai nou roman al autorului, THEFT

„Un povestitor fascinant, cu o voce deopotrivă lirică și caustică, și o operă bântuită de memorie și pierdere. Romanele lui complexe despre sosire și plecare dezvăluie, cu străfulgerări de umor acerb, legăturile de durată dintre continente și modul în care se ciocnesc versiunile rivale ale istoriei.“ Guardian

„Unul dintre cei mai importanți autori postcoloniali din lume... Neobosit și cu o compasiune enormă, Gurnah disecă fenomenul colonialismului în Africa de Est și efectele acestuia asupra indivizilor dezrădăcinați, siliți să-și părăsească locul de baștină.“ Anders Olsson, președintele Comitetului Nobel

„Rareori ți se întâmplă, în decursul vieții, să deschizi o carte și să descoperi că însăși lectura ei prezintă calitățile fermecătoare ale unei povești de dragoste... O citești ținându- ți răsuflarea, de teamă să nu rupi vraja.“ The Times

„Gurnah sculptează cu o incisivitate mușcătoare experiențele imigranților întâmpinați cu dispreț, ostilitate sau o indiferență superioară la sosirea în Marea Britanie.“ Spectator

„Exilul i-a dat lui Gurnah o perspectivă uluitoare, superbă asupra «echilibrului dintre lucruri».“ Observer

A desfăcut, unul câte unul, fiecare eveniment, fiecare hotărâre, fiecare alegere.

Dacă Davy și-ar fi amintit să-și ia o haină pe el.

Dacă Seamie McGeown n-ar fi fost singur pe o stradă întunecată.

Dacă Michael Agnew n-ar fi intrat pe ușa unui pub anume într-o seară liniștită de februarie, îmbrăcat în cămașa lui albă.

Nu e nimic special la ziua în care Cushla îl întâlnește pe Michael, un bărbat căsătorit din Belfast, în pubul familiei ei. Dar aici, dragostea nu este niciodată departe de violență, iar această întâlnire le va schimba amândurora viețile pentru totdeauna.

În timp ce oamenii se trezesc în fiecare dimineață și merg la muncă, școală, biserică sau pub, știrile zilnice aduc vești despre încă o mașină-bombă explodată, încă un bărbat bătut, ucis sau lăsat să moară. În clasa la care predă Cushla, vocabularul copiilor de șapte ani include acum expresii precum „bombă de kerosen” și „gloanțe de cauciuc”. Și pe măsură ce e nevoită să depășească limite peste care n-a crezut că va trece vreodată, tensiunile în oraș cresc, amenințând să distrugă tot ce se chinuie să țină la un loc.

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1982 Un veac de singuratate, capodopera care l-a propulsat pe Gabriel Garcia Marquez pe orbita celebritatii internationale si i-a adus premiul Nobel (1982), este, in opinia unanima a criticii - dupa Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creatie a lui Cervantes -, cel mai frumos roman de expresie spaniola din toate timpurile, asa cum marturiseste si Pablo Neruda care il numeste "Don Quijote al timpului nostru". Istoria celor o suta de ani ai fabuloasei aventuri traite de cele sapte generatii ale familiei Buendia, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperarile si sperantele lor, este de fapt istoria miticului Macondo, intemeiat de patriarhul Jose Arcadio Buendia, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinueaza adesea in realitate, miraculosul convietuind firesc cu viata de zi cu zi. Insa intregul demers narativ sugereaza ideea ca Macondo nu se margineste la o arie concreta, istoria sa fiind de fapt istoria existentei umane, caci, asa cum arata autorul, "mai curand decat un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit".

Roman laureat al Premiului Bancarella 2023. Peste 400.000 de exemplare vandute in Italia. Drepturile de traducere vandute in 22 de tari. Salento, iunie 1934. Un autobuz opreste in piata principala din Lizzanello, un orasel cu doar cateva mii de suflete. Din el coboara o pereche: barbatul, Carlo, un fiu al Sudului, e fericit sa se intoarca acasa; femeia, Anna - sotia lui - este din Nord. E frumoasa ca o statuie greceasca, dar trista si ingrijorata: ce fel de viata o asteapta prin locurile acestea straine?

Romanul continuă povestea celor trei surori – Vanessa, Caroline şi Agathe – şi a fratelui lor, Alexandre, din Natură umană.

Naraţiunea se desfăşoară pe parcursul a trei luni când Franţa, la fel ca restul lumii, a fost dată peste cap: din ianuarie până în martie 2020. Ţara se află în plină criză socială, mişcarea Vestele galbene este încă activă şi cetăţenii protestează împotriva reformei pensiilor. Cei patru fraţi s-au despărţit cu ani în urmă şi nu s-au mai văzut de-atunci. Până în martie 2020, când sunt obligaţi să se reunească la ferma unde au copilărit, în sud-estul Franţei. Asistăm la o retragere, o întoarcere la natură în timpul lockdownului, care a şters toate diferenţele dintre noi în faţa unei pandemii de neînţeles.

Un roman social, portretul unei perioade atât de absurde, încât n-ar putea fi decât fictivă, şi totuşi a fost aşa de reală.

„Căldură umană îşi propune să arate că tot ce se întâmplă în lume ne afectează, chiar dacă trăim în cea mai mare izolare. E faimoasa teorie a efectului fluturelui.” (Serge Joncour)

„O frumoasă şi înduioşătoare lecţie de viaţă care celebrează natura şi ne îndeamnă deopotrivă să reflectăm la locul pe care trebuie să i-l (re)dăm.” (Le Télégramme)

„O minunată operă universală.” (Télérama)