Moderni & contemporani

Într-o duminică rece din 1947, o crimă șocantă agită orășelul Villiers-la-Fôret, de lângă Paris: pe malul râului, un bărbat este găsit mort cu craniul zdrobit, iar lângă el, încă năucită și pe jumătate goală, se află Olga Arbelina, o fostă aristocrată rusă care a trebuit să-și părăsească țara în timpul Revoluției bolșevice. Comunitatea de imigranți ruși stabilită la Villiers abia înțelege ce ar fi putut să o conducă pe Olga, pașnica bibliotecară, într-o situație atât de ciudată și compromițătoare. Ancheta care începe stârnește un trecut dureros: fuga grăbită din țara sa, durerea exilului, abandonul de către un soț meschin și nașterea unui fiu hemofil, care, ajuns la adolescență, pare să reîncarneze destinul tragic al Romanovilor. Dar viața Olgăi Arbelina ascunde încă un secret teribil, poate chiar o a doua „crimă”.

Crima Olgăi Arbelina are un inconfundabil aer slavic, în care se vede din nou talentul incontestabil al autorului de a aborda atât fresca istorică, cât și portretul intim.

Andreï Makine s-a născut în 1957 în Krasnoiarsk, Siberia, iar în 1987 a emigrat în Franța. Romanul care l-a consacrat și i-a adus o celebritate neașteptată a fost Testamentul francez, publicat în 1995 și distins cu Prix Goncourt, Prix Médicis şi Prix Goncourt des Lycéens. Au urmat alte romane care i-au consolidat cariera, traduse în zeci de limbi.

Doar câteva zile li s-au îngăduit unei infirmiere și unui pilot, doi francezi care se cunosc în inima Rusiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a-și trăi iubirea. Povestea lor, reconstituită peste zeci de ani de cel care o ascultase pe când era un băiețel captiv într-un orfelinat siberian, devine un altfel de pod aerian, unul alcătuit din cuvinte, între o Franță pe cale de a dispărea și o Rusie demult dispărută.

Andreï Makine s-a născut în 1957 în Krasnoiarsk, Siberia, iar în 1987 a emigrat în Franța. Romanul care l-a consacrat și i-a adus celebritatea a fost Testamentul francez, publicat în 1995 și distins cu Premiul Goncourt, Premiul Médicis şi Premiul Goncourt des Lycéens. Au urmat alte romane care i-au consolidat cariera, traduse în zeci de limbi.

În mijlocul secolului al XVI-lea, o epocă plină de violență și de intoleranță religioasă, Sylvain Chantournelle este un personaj luminos, întruchipare a artistului care face lumea mai bună. A învățat meserie în breasla dulgherilor de construcții înalte, dar visul lui este să construiască orgi uriașe care să-și răspândească sunetele pe uscat și pe mare, în speranța că muzica pe care o va trimite în lume va potoli nebunia criminală a timpului său. Sylvain cunoaște dragostea de două ori în viață și de fiecare dată rămâne cu inima frântă. Într-un port unde face escală corabia pe care călătorește artizanul împreună cu iubita lui, un spaniol capturat de pirați se îndrăgostește de frumoasa femeie și-i scrie poeme: sunt semnate cu numele Miguel de Cervantes.

Bernard Tirtiaux, romancier, actor și artist plastic specializat în realizarea și restaurarea de vitralii, s-a născut la Fleurus, la 11 aprilie 1951. A urmat studii de artă la Louvain, la Bruxelles, apoi în Franța. Și-a publicat în 1993 primul roman, Le passeur de lumière, care a obținut numeroase premii și a fost tradus la editura Univers cu titlul Cel care aduce lumina. Dintre romanele sale, în limba română au mai apărut Noël în decembrie, publicat în 2018 de editura Casa Cărții de Știință, și Aubertin d’Avalon, editura Fides.

După Vremuri interesante, ireverențiosul și nonconformistul ei debut din 2020, Naoise Dolan publică un al doilea roman, care îi confirmă stilul unic. Fericitul cuplu este povestea a doi tineri, Celia și Luke (dar și a grupului lor de prieteni, unde granițele între sex și amiciție sunt fluide), care explorează posibilitățile unei iubiri comme il faut, asumându-și (aproape) toate clișeele tradiționale. Alături de ei, vom descoperi dacă drumul spre altar îi va conduce spre o fundătură sau spre o linie de start în cursa ezitantă către acceptarea de sine.

Într-o seară, după o petrecere cu prietenii și o discuție rațională, Celia și Luke hotărăsc să se căsătorească. Au un comun un apartament și o pisică, rutine agreabile și o afecțiune constantă, deși deloc spectaculoasă. În anul care se scurge între logodnă și ziua nunții, fericitul cuplu, prietenii și rudele celor doi își intersectează traiectoriile și se confruntă neașteptat, iar întâmplările trecutului și ale prezentului compun un tablou complicat. Archie și Marie, foștii parteneri, rămân prezenți în viețile celor doi logodnici, sora Celiei are suspiciuni privind fidelitatea viitorului cumnat, și peste tot acest ghem de relații și duplicități plutește îndoiala supremă: mai au convenția și tradiția o componentă semnificativă în lumea noastră, sau căsătoria e un bibelou vetust, prețuit doar de mătușile care nu-și pun niciodată întrebări? Celia și Luke vor găsi un răspuns în drum spre altar.

O repovestire strălucită a romanului O mie nouă sute optzeci și patru al lui George Orwell

E anul 1984, iar Marea Britanie (numită acum Aerodromul Unu) a fost de mult absorbită în Oceania, o uriaşă naţiune transatlantică. Acest stat se află dintotdeauna în război şi este condus de un Partid totalitar al cărui lider e un personaj cu alură aproape mitică, numit Fratele cel Mare. În esenţă, lumea acestui roman este cea din O mie nouă sute optzeci şi patru, însă povestea e spusă din perspectiva iubitei lui Winston Smith, personajul principal din cartea lui George Orwell. Julia Worthing lucrează la Secţia Ficţiune a Ministerului Adevărului, pe post de mecanic. Toată viaţa şi-a petrecut-o în Oceania şi, până să-l întâlnească pe Smith, nici nu şi-a imaginat un trai diferit. Ea este cetăţeanul ideal al acestui stat: destul de veselă în propriul ei cinism, mereu pregătită să mituiască pe cineva, repetând obedientă orice slogan politic propus de Partid, deşi nu crede în nimic. Adesea încalcă regulile, dar şi colaborează cu regimul atunci când e nevoie. Toată lumea o place pe Julia. Însă, într-o bună zi, se întâlneşte cu Smith şi-i strecoară un bileţel, punând astfel în mişcare evenimentele devastatoare şi de neuitat din povestea orwelliană. Romanul Sandrei Newman ne poartă într-o fascinantă călătorie prin faimoasa distopie a lui Orwell, dezvăluindu-ne, cu originalitate şi inteligenţă artistică, aspecte surprinzătoare ale acelei lumi şi ipostaze la care nici nu ne-am fi gândit ale anumitor personaje.

„O repovestire provocatoare, în cheie feministă, a romanului O mie nouă sute optzeci şi patru de George Orwell.” (Publishers Weekly)

„Julia ar trebui să fie un text obligatoriu în programa de studiu pentru liceu. Romanul este un extraordinar studiu de caz în care o persoană puternică se confruntă cu ce are umanitatea mai rău, dar şi un exemplu perfect de creaţie artistică intertextuală care demonstrează că stând pe umerii altuia poţi vedea mult mai departe decât el.” (Los Angeles Times)

„Newman face mai mult decât să aducă în actualitate romanul O mie nouă sute optzeci şi patru. Îl transformă într-o relectură esenţială.” (The Sunday Times)

„Lumea pe care o descrie Sandra Newman nu e nici mai liberă, nici mai tolerantă decât cea pe care a făcut-o celebră Orwell, însă e una respirabilă. Acest lucru i se datorează Juliei, eroina ei plină de viaţă, şi este o strategie magistrală de a reimagina o poveste clasică.” (The Washington Post Book World)

Există povești care nu se lasă spuse…

În inima Imperiului Otoman, în străvechiul și cosmopolitul oraș Smirna, destinele a patru familii se întrepătrund într-o succesiune fascinantă de întâmplări fericite și tragice.

Într-o seară din septembrie 1905, o adolescentă amorțită de hașiș naște în taină o fetiță din flori, care nu e menită să trăiască, iar o mama grecoaică stă să piară în chinurile facerii. În același moment, Avinash Pillai, un spion indian elegant, absolvent de Oxford, sosește în port cu o misiune secretă din partea Imperiului Britanic și rătăcește printre turle și minarete aurii, mirosuri de smochin și sicomor și strigătele vânzătorilor ambulanți care își laudă marfa. Șaptesprezece ani mai târziu, când va părăsi Smirna, alături de iubita lui pe jumătate grecoaică, pe jumătate franțuzoaică, va simți mirosul greu de fum, în timp ce orașul și locuitorii săi sunt mistuiți de flăcări.

Multe se vor întâmpla între 1905 și 1922, pe măsură ce orașul, cu oamenii săi, va fi folosit ca monedă de schimb în urma Primului Război Mondial. Iar copleșitoarea lor poveste va putea fi deslușită mult mai târziu, doar dacă Șeherezada, supraviețuitoarea cumplitului masacru, va ieși din muțenie.

Sam este o suedeză de 28 de ani, lipsită de griji și haotică. În cursul unui stagiu la Londra, în timpul celor trei luni de vară, se îndrăgostește de Lucas, un bărbat pe care l-a cunoscut în adolescență. Lucas, 27 de ani, sensibil și calm, încearcă să pășească în lumea adulților, străduindu-se să-și pună ordine în viață. Datorită lui Sam, Lucas reușește să uite pentru o vreme de propriile griji. Însă realitatea poate fi evitată doar o perioadă, iar Sam și Lucas știu ca relația lor nu are cum să dureze. Nimeni nu e fericit pentru totdeauna, nu-i așa?

Este duminica meciului de Super Bowl, în 2022. O profesoară de fizică pensionară, soțul ei și fostul student obsedat de Albert Einstein așteaptă încă un cuplu pentru a urmări împreună meciul la televizor. Perechea întârziată are parte de o aterizare forțată la sosirea de la Paris, iar întâlnirea cu prietenii lor se transformă într­o piesă beckettiană în mijlocul unei „tăceri“ depline și neanunțate a tehnologiei. În acest roman apocaliptic încheiat de autor în ajunul izbucnirii pandemiei COVID­19, ecranele se sting, avioanele se prăbușesc și nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce anume ne face umani, în mijlocul tăcerii.

Odata cu acest ultim volum remarcabil al Tetralogiei Napolitane, Elena Ferrante transforma povestea despre Lila si Elena intr-o epopee extraordinara care se intinde de-a lungul a sase decenii si se constituie intr-un portret al unui cartier, al unui oras in tranzitie si al unei tari ce-si croieste drum cu greu prin prima jumatate a secolului XX. - The New York Times

Desemnat de The Times drept una dintre cele mai bune cărți de ficțiune istorică din 2022, romanul Flăcările a câștigat înainte de publicare Impress Prize for New Writers, iar traducerea italiană din 2024 a fost recompensată cu Premio Speciale Edoardo Kihlgren Opera Prima.

În lumea artistică extravagantă și boemă a Vienei începutului de secol XX, patru dintre femeile care au pozat pentru arta erotică, revoluționară a controversatului pictor Egon Schiele se întâlnesc: Gertrude, sora lui posesivă, hotărâtă și geloasă, Walburga Neuzil, modelul și amanta sa, o tânără săracă, dar cu o voință de fier, și cele două surori Harms, Edith și Adele, ambele visând să-i devină soție. Mai mult de un deceniu, ele riscă totul – reputația, familia, sănătatea mintală și a sufletului – în încercarea de a-l păstra pe bărbatul pe care îl venerează. Pe măsură ce Primul Război Mondial le schimbă complet viețile, iar pandemia de gripă spaniolă devastează Europa, obsesia lor pentru pictor rămâne singura constantă. Vrăjite de incandescența lui Egon Schiele care, precum flăcările, fascinează, dar și distruge, ele iubesc și trădează, se consumă dinapoia pânzelor pictorului, devenind nemuritoare tocmai prin acestea.

„În puternicul roman al lui Sophie Haydock, femeile coboară din pânzele lui Schiele, devenind personaje fascinante și complexe.“ — The Times

„Ca o reinterpretare din perspectivă femi­nină a poveștii lui Schiele și ca un exercițiu de corectare a nedreptăților istorice, acest roman este un succes remarcabil. Haydock se asigură că aceste femei ies din umbra privirii lui Schiele și le folosește, de asemenea, pentru a ilumina o perioadă de schimbări seismice. Un debut impresionant.“ — Guardian

„O cutremurătoare poveste despre dragoste, artă și trădare.” — RED Magazine

O poveste despre o femeie care pleacă în căutarea unui tată pe care nu l-a cunoscut niciodată și a unei iubiri pe care nu o mai credea posibilă

La patruzeci de ani, Rose primește un telefon de la un avocat care o invită în Kyoto pentru a discuta testamentul tatălui ei.

Acolo este condusă în casa bărbatului care, după cum i s-a spus, a fost un comerciant de artă contemporană. Aflată față în față cu un trecut confiscat, tânăra nu simte decât amărăciune și furie. Dar Kyoto o îmblânzește și, în fiecare zi, ghidată de Paul, asistentul tatălui ei, descoperă un itinerariu fascinant, imaginat de tatăl dispărut, presărat cu temple și grădini, emoții și întâlniri care o vor ajuta să se cunoască mai bine pe ea însăși.

Roman al devenirii, O roză singură spune povestea unei femei care descoperă nu doar peisajul originilor sale, ci și dragostea care i se dezvăluie în mod neașteptat.

„Un roman liniștitor, care trebuie savurat încet, atât de minunat este scris.“ Le Parisien

„În acest roman, melancolia se transformă treptat în bucurie.“ The New Yorker

„O odă adusă Japoniei. Un roman splendid, răsunător, minunat construit.“ Le Monde

„Fiecare pagină scrisă de Muriel Barbery este de o frumusețe incontestabilă.“ Elle

„Un experiment senzorial, în care aproape orice trăire intră sub incidența poeticului. Amănuntele elegant construite recompun o imagine melancolică, seducătoare a Japoniei de astăzi, care îi oferă Rosei nu doar prilejul de a se descoperi pe ea însăși într-un mod neașteptat, ci și speranța de a crede cu toată forța în iubire, ca o a doua șansă la viață. În acest roman, cititorii vor descoperi vocea lui Muriel Barbery mai limpede și mai duioasă ca oricând.“ IRINA CERCHIA, editoare

Din adevărata ei poveste a mai rămas doar muzica... până acum. 1704. Maestrul Antonio Vivaldi face cunoștință cu Anna Maria della Pietà, tânăra care îi va deveni pe rând elevă, muză și rivală. Relația lor este mai tensionată ca o coardă de vioară și Violonista știe că, pe fundalul unei Veneții melancolice și întunecate din secolul al XVIII-lea, talentul ei este atât un dar, cât și un blestem. Descoperă o poveste răvășitoare despre pasiune, ambiție, trădare, faimă și identitate!

Poveștile de viață ale unui bărbat și ale celor două femei pe care le-a iubit, spuse la persoana I și întretăiate pe fundalul unei lumi la asfințit, măcinată de aspirații zadarnice și lupte de clasă. O capodoperă redescoperită a lui Sándor Márai.

Ilonka povestește. În Budapesta dintre războaie, căsnicia burgheză cu industriașul Péter părea fără cusur privită din afară. Însă pe dinăuntru pierea, strivită sub apăsarea unui secret de nepătruns al bărbatului. Péter povestește. Căsătoria cu Ilonka s-a sfârșit. Dar nu și sfâșierea conștiinței lui tragice, împărțită între pasiunea pe cât de veche, pe atât de mistuitoare pentru Iudita – servitoarea care nu s-a lepădat de lumea ei nici după ce a luat-o de soție – și lumea lui, pe care n-o poate salva de tăvălugul istoriei. Iudita povestește. Anii au trecut, vremurile s-au schimbat, iar ea și-a lăsat în urmă soțul și țara. Însă nu și trecutul, pe care i-l destăinuie unui tânăr iubit într-o noapte de alcov, cu Roma fremătând sub portocalii de la fereastră.

Trei actori ai aceleiași drame și, la sfârșit, un raisonneur neașteptat își spun poveștile-confesiuni ca pe niște roluri prinse într-un joc de oglinzi. Pe fundal, Dunărea, maiestuoasă ori măturând resturile asediului, saloanele budapestane interbelice, o operă de Wagner. În decor, o panglică mov. Sándor Márai pătrunde până în crevasele fine ale sufletului omenesc și surprinde atât antagonismele de clasă ale unei lumi la asfințit, cât și agonia adevărului crunt, aflat în răstimpul dintre două clipiri.

Strălucitor. Márai dă voce unei lumi dispărute ca într-un cor antic ce intonează o odă și în același timp un manifest.  The New York Times

Portretul cubist al unei iubiri chinuitoare, pe fundalul unei societăți muribunde. Publishers Weekly

Un roman fenomenal, prin care Márai confirmă că este unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului al XX-lea. Booklist

Patru povești spuse de patru oameni, fiecare prizonier al propriei clase și educații.  Hungarian Literature Online

Una dintre cele mai originale piese de arhitectură romanescă ale lui Márai.  The National

Cu fiecare voce din roman, Márai creează suspans și dezvăluie noi straturi și întorsături ale poveștii. Elegant ritmată și impregnată cu nostalgie și regret, cartea evocă și cercetează atât natura dorinței, cât și declinul unui mare imperiu.  Publishers Weekly

Sándor Márai forează în sufletul omenesc și în zvârcolirile lui, totul într-un concert al acalmiei.  Radu Paraschivescu

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2023

Eu este un altul urmărește povestea a doi bărbați care trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei. Se apropie sfârșitul anului, iar Asle, pictor în vârstă, văduv, își rememorează fragmentar viața, printre fărâmele unei existențe de-acum molcome. Trăiește singur și are doi prieteni: pescarul norvegian Åsleik și Beyer, proprietarul unei galerii de artă care locuiește în Bjørgvin, la câteva ore de mers cu mașina. Tot acolo, în Bjørgvin, trăiește un alt Asle, de asemenea pictor. El și naratorul alcătuiesc fiecare dublul celuilalt, două versiuni ale aceluiași om, ale aceleiași vieți. Eu este un altul pune sub semnul întrebării subiectivitatea, sinele, ce anume ne face să fim ceea ce suntem și de ce ducem o viață și nu alta.

 „Un Beckett al secolului XXI.“ Le Monde

 „O meditație despre îndoială, credință, artă, identitate și... alcool.“ The Times Literary Supplement

 „Portretul pe care-l face Jon Fosse celor două destine care se întretaie alcătuiește un valoros roman metafizic.“ Publishers Weekly

„Fosse e unul dintre acei scriitori pe care te simți vinovat că nu i-ai citit deja, sau pe care ai jurat să-i citești cândva (poate către sfârșit de octombrie, după un anunț important venit de la Stockholm).“ The New York Times

Un nou roman excepțional scris de Matt Haig, autorul bestseller-ului #1 New York Times: Biblioteca de la miezul nopții, cu peste nouă milioane de exemplare vândute în întreaga lume.

„Ceea ce se arată drept magie este pur și simplu o parte a vieții pe care încă nu o înțelegem...”

Când Grace Winters, o profesoară de matematică ieșită la pensie, primește moștenire o casă dărăpănată pe o insulă mediteraneeană de la o prietenă cu care n-a mai ținut legătura, curiozitatea pune stăpânire pe ea. Ajunge în Ibiza cu un bilet doar pentru dus, fără întoarcere, fără ghid și fără plan.

Printre dealurile abrupte și plajele aurii ale insulei, Grace caută răspunsuri despre viața și moartea prietenei sale. Ce descoperă este mai straniu decât și-ar fi imaginat. Dar, ca să se lase cuprinsă de acest adevăr imposibil, Grace trebuie mai întâi să se împace cu trecutul ei.

Plină de minuni și aventuri, aceasta este o poveste despre speranță, un nou început și puterea de a-ți schimba viața.

Îmbinând realismul și lirismul într-o scriere de o mare vivacitate, romanul este o celebrare a vieții în chiar pragul suferinței și al morții.

La cinci ani de la moartea soțului ei, Feyi încă suferă. Totuși, vrea să trăiască, să se reinventeze dincolo de identitatea de tânără văduvă și, deși i se pare improbabil, să găsească pe cineva cu care să-și împartă singurătatea. O întâlnire întâmplătoare la o petrecere o conduce pe o insulă tropicală, unde va fi nevoită să-și reevalueze alegerile și să răspundă unor întrebări dificile. Cum te lepezi de trecut fără să-l trădezi? Cum lași trauma și vinovăția în spate ca să-ți clădești un viitor care să nu mai fie îmbibat în durere? De cât curaj ai nevoie și ce sacrificii trebuie să faci când se întrevede posibilitatea unei iubiri pe care o credeai inaccesibilă?

O odă închinată vieții, sfidând suferința și moartea. The New York Times Book Review

Inimă atât de albă începe șocant când, în mijlocul unui prânz în familie, Teresa, abia întoarsă din călătoria de nuntă, merge la baie, își descheie bluza și se împușcă în inimă. Ce a determinat-o să se sinucidă imediat după luna de miere? Ani mai târziu, acest mister îl fascinează pe tânărul Juan, la rândul lui proaspăt căsătorit, al cărui tată a fost însurat cu Teresa înainte de-a o lua de soție pe mama lui.

Pe măsură ce Juan se apropie de adevăr, începe să-și pună la îndoială propriile relații și să se întrebe dacă vrea cu adevărat să știe ce s-a întâmplat în trecut.

Tulburător și neliniștitor, Inimă atât de albă este un portret uluitor a două generații, a două căsnicii, un roman despre puterea necruțătoare a trecutului și prețul teribil al cunoașterii.

O dramă teribilă despre secrete de familie și despre influența lor asupra vieții mai multor personaje, scrisă de un autor desăvârșit.“ Kirkus Reviews

„ Tehnica narativă provocatoare și seducătoare a lui Marías atinge apogeul în Inimă atât de albă.“ The New York Times

„Opera unui stilist desăvârșit... O realizare strălucită.“ The Times

„Remarcabil și strălucitor... un roman antrenant și inteligent.“ Washington Post

„Cel mai subtil și mai talentat scriitor din literatura spaniolă contemporană.“ Boston Globe

„Un roman de mare forță, cu accente de melodramă impregnată de umor, ale cărui episoade se derulează într-un Peru eliberat de dictaturile militare; aici, Piura și Lima, orașele predilecte ale lui Vargas Llosa, nu sunt spații fizice, ci teritorii ficționale locuite de personaje ivite din imaginația rodnică a scriitorului. Cu Eroul discret, romancierul revine la temele lui obsedante: iubirea, libertatea, politica. Povestea are doi protagonişti, cu două vieţi oarecum paralele, care se încrucișează într-o bună zi, pe neașteptate. Ambii eroi sunt, fiecare în felul său, răzvrătiți discreți împotriva sorții ce le pare pecetluită, sfidând convențiile claselor sociale din care fac parte. Deși nu sunt nici rebeli, nici justițiari în toată puterea cuvântului, au forța de a-și depăși condiția, de a respinge ideile de-a gata, normele de viață și idealurile celorlalți. Un roman marca Mario Vargas Llosa, scris impecabil, alert, ludic, inteligent, din galeria marilor romane care i-au adus scriitorului faima binemeritată și Premiul Nobel pentru Literatură.“ — MARIN MĂLAICU-HONDRARI

„Eroul discret se mișcă între Cervantes și O mie și una de nopți, între basm și roman polițist. Dialoguri perfecte, bogăție lexicală, umanitate din plin. Romanul este celebrarea bunului-simț. Un bun-simț care, în vremurile de azi, poate părea revoluționar – acesta este unul dintre subiectele centrale ale operei. Senzaționalismul jurnalistic, gustul brutal pentru scandal, comportamentele imorale [...], diferențele sociale vetuste și pierderea demnității, chiar și în sânul propriei familii, sunt descrise ca tare impunisabile.“ — ABC Cultural

Leopardul de zăpadă este o relatare a călătoriei făcute de Peter Matthiessen împreună cu zoologul George Schaller în Nepal, în căutarea faimoasei feline cu acest nume, dar şi pentru a vizita Mănăstirea de Cristal, un centru spiritual budist din Himalaya.

Pasionat de filozofia zen şi, în acelaşi timp, un observator atent al lumii înconjurătoare, Matthiessen transformă relatarea călătoriei sale într-o incursiune de tip iniţiatic, în care căutarea unui animal rar se îmbină cu încercarea de regăsire a sinelui după o traumă recent suferită – moartea prematură a soţiei, Deborah. Descrierea călătoriei, cu greutăţile întâmpinate pe traseu, prin munţii înzăpeziţi şi satele nepaleze, alternează cu digresiuni pe teme spirituale, legate de gândirea şi practica budiste, excursuri filozofice şi meditaţii de ordin personal.

Această împletire de întâmplări, idei, personaje exotice şi descrieri ale copleşitoarelor peisaje himalayene conferă un farmec aparte volumului lui Matthiessen, scris sub forma unui jurnal de expediţie, dar care e în acelaşi timp o călătorie spre fiinţa lăuntrică ascunsă în fiecare dintre noi.

Este iarnă, la nord de Cercul Polar, în Sápmi, Suedia, pământul populaţiei indigene sami. Elsa are nouă ani şi e fiica unor crescători de reni.

Într-o dimineaţă, când pleacă singură cu schiurile la ţarc, aceasta vede un bărbat care îi ucide puiul de ren şi o ameninţă cu moartea dacă va spune cuiva ce a văzut. Când tatăl ei raportează omorul la secţia locală de poliţie, i se spune că nu se poate face nimic, infracţiunea respectivă încadrându-se la furturi.

Astfel, nenumărate acte de cruzime îndreptate împotriva acestor animale foarte iubite şi importante pentru modul de viaţă al populaţiei sami vor fi ignorate de autorităţi, iar ucigaşul va trece curând la violenţe şi mai înspăimântătoare. La vârsta ei fragedă, Elsa ajunge să înţeleagă că ura vecinilor şi indiferenţa sistematică a autorităţilor provoacă răni adânci şi îi fac pe cei dragi să-şi piardă speranţa sau chiar voinţa de-a trăi. Aceasta este realitatea cu care Elsa va hotărî cu mult curaj să dea piept, în acest roman palpitant şi foarte actual, ecranizat pentru Netflix în aprilie 2024.

„Cartea are în centru comunităţile de etnie sami ale Scandinaviei, mult timp reduse la tăcere. Furat oferă o lectură subtilă, profundă şi excepţională, care merită pe deplin să fie recomandată oricui.” (Hannoversche Allgemeine)

Noul roman al lui Care Santos ne poartă în inima New Yorkului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, orașul construcțiilor temerare și al visurilor grandioase.

Captivantă și cuceritoare, istoria lui Eugene Schieffelin, naturalist amator, excentric și bogat, este o poveste despre curajul împlinirii dorințelor. Pe cerul din New York, protagonistul visează să vadă, așa cum sperase cândva Martha, sora mult iubită, păsările pe care William Shakespeare le-a menționat în piesele sale. Personaje ambițioase se vor înhăma la un drum deloc ușor pentru a transforma această ultimă dorință în realitate, iar povestea lor este o fabulă exemplară despre condiția umană, puterea iubirii, povara pierderii, dar și despre urmările nefaste  pe care le au uneori gesturile născute din cele mai bune intenții. Romanul lui Care Santos ne invită nu doar să avem curajul de a trăi, ci și să găsim frumusețea în tot ceea ce ne înconjoară.

„Am aflat povestea lui Eugene Schieffelin în timpul unei călătorii la New York și am fost fascinată de personalitatea și de isprăvile sale: un om matur, pasionat atât de păsări, cât și de operele lui William Shakespeare, care are brusc o idee care i se pare că va îmbunătăți lumea, fără să știe că este de fapt catastrofală. M-am cufundat în scrierea acestui roman, care a presupus o documentare impresionantă, în timpul pandemiei. Cel mai probabil, el nu ar fi existat fără acea perioadă de izolare prin care am trecut cu toții. Se datorează pasiunii mele pentru New York, dar și nevoii de a evada, de a zbura. Chiar despre asta tratează cartea mea, despre prețul pe care îl plătești pentru a-ți îndeplini visurile. Și despre visuri și despre cei care ne însoțesc pentru a le realiza. Fie ca dubla călătorie pe care o propune, în spațiu și timp, să vă transporte cu mult dincolo de aceste pagini.“ — CARE SANTOS

Considerat o capodoperă a postmodernismului, Curcubeul gravitaţiei este unul dintre marile romane ale literaturii universale. Titlul romanului se referă la arcul de fum pe care îl lasă în urmă rachetele V2 şi totodată – în viziune parodică – la semnul pe care i-l trimite Dumnezeu lui Noe când îi promite că nu va mai distruge niciodată omenirea. Tyrone Slothrop, protagonistul, este militar în Londra anului 1944 şi are o problemă bizară: de câte ori se simte excitat, explodează o bombă. Superiorii săi din cadrul armatei îl ţin sub observaţie, încercând să găsească explicaţia acestui fenomen straniu. Dar asta este doar o piesă a marelui puzzle şi, aşa cum aflăm curând, fiecare eveniment din intriga infinit de complicată a romanului, oricât de izolat ar părea, este conectat la o reţea de dimensiuni colosale, ţelul suprem fiind acela de-a arunca lumea în aer cu o ultimă rachetă devastatoare. Ca întotdeauna în cărţile lui Pynchon, nu există un singur fir narativ, o singură poveste, ci o proliferare de personaje şi evenimente care torturează şi fascinează cititorul cu sugestii, referinţe, calambururi şi bancuri, punându‑i la încercare puterea de înţelegere.

„Sentimentul pe care se întemeiază literatura lui Pynchon nu este nostalgia nabokoviană, ci teama de vid, care transpare în redarea megalomaniei paranoide, în construcţia adevăratelor şi falselor intrigi, în inventarele epice, în simbolurile şi metaforele unificatoare, debordanta energie verbală, descrierile detaliate ale unor decoruri naturale sau artificiale şi subculturi de diverse tipuri, în umorul adolescentin şi duritatea care duce la orgii agrementate cu alcool şi droguri, perversiuni sexuale şi inversiuni de roluri şi, în sfârşit, în preocuparea obsesivă pentru convertirea sadomasochistă a cărnii în materie moartă. Pynchon nu creează personaje în sensul obişnuit al termenului, ci nişte făpturi mecanice puse în mişcare de o comică frenezie sau o angoasă nelămurită.” (The New York Times)

„Un roman uluitor, comparabil ca valoare cu Moby Dick şi Ulise, care-şi poartă protagoniştii într-o cursă frenetică, presărată cu false indicii, deghizări, scenarii înspăimântătoare şi contrascenarii comice, pentru aflarea codului de lansare a fatalei Rachete.” (Vogue)

„Pynchon a creat o vastă urzeală de erudiţie şi comic bulevardier, colorată cu un strop de paranoia şi obsedată de entropie.” (The Guardian)

În arhipelagul Şantar, dincolo de Kolîma şi de Sahalin, unde taigaua se întinde nemărginită şi busolele nu mai arată nordul, câţiva soldaţi ai Armatei sovietice pleacă în căutarea unui evadat din lagăr. Trebuie să-l aducă viu, aşa e ordinul mai-marelui de la Partid. Drumul nu e deloc uşor: taigaua ţine cu fugarul, popasurile sunt rare şi înaintarea plină de piedici. Rând pe rând, soldaţii abandonează vânătoarea de oameni; doar unul, năucit de oboseală şi hipnotizat de pradă, se încăpăţânează să meargă mai departe. Nici el nu-şi explică de ce – mai ales că, de-acum, ştie cine e cu adevărat fugarul şi bănuieşte că, alături de el, va ajunge să-şi învingă marile spaime de până atunci.

Iulie 1962. O familie de amerindieni din Noua Scoție ajunge în statul Maine pentru a culege afine pe timpul verii. Câteva săptămâni mai târziu, Ruthie, mezina familiei, în vârstă de patru ani, dispare fără urmă. Este văzută ultima dată de fratele ei de șase ani, Joe, stând pe o piatră la marginea câmpului de afine. El nu va înceta niciodată să o caute, deși autoritățile nu acordă importanță cazului.

La câțiva kilometri distanță, o fetiță pe nume Norma crește ca singurul copil al unei familii înstărite. Tatăl ei este distant emoțional, iar mama, excesiv de protectoare. Fetița e adesea tulburată de vise ciudate care revin noapte de noapte și viziuni care par mai degrabă amintiri decât imaginație. Pe măsură ce crește, Norma începe să realizeze că părinții ei ascund ceva. Refuzând să-și ignore intuiția, va petrece decenii întregi încercând să descopere adevărul.

Durerea unei familii este secretul alteia, iar misterul unei copilării furate așteaptă să iasă la iveală. 

„O explorare de neuitat a durerii, iubirii și relațiilor de familie.” – The Boston Globe

„Un roman captivant, ce îmbină misterul cu o narațiune emoționantă, toate într-o singură carte.” – New York Post

„Un debut remarcabil, printr-o carte despre dragoste, conflictul dintre rase, violență și vindecare prin iertare.” – People

„Un mesaj puternic despre adevăr, iertare și vindecare.” – The Washington Post

Protagonistul romanului Eurotrash merge de urgență la Zürich chemat de mama bolnavă, tocmai externată din clinica de psihiatrie. Luptând cu trecutul întunecat, căci bunicul său fusese membru de partid în anii 1930 și locotenent SS, încercând să protejeze echilibrul precar al legăturii emoționale cu mama alcoolică și senilă, pleacă împreună cu ea, fără prea mare tragere de inimă, într-o excursie prin Elveția. Călătorind cu un taxi, cei doi încearcă să scape de averea pe care familia o acumulase investind în acțiuni la o firmă elvețiană de armament dând bani trecătorilor. Într-un periplu halucinant printre demonii amintirilor, între o tentativă de jaf și teama de supradoza de fenobarbital, perechea mamă–fiu urmărește firul poveștii până la final.

Eurotrash este o comedie amară, o carte tulburătoare, dar și o poveste a culturii contemporane urmărită cu ochi neîncrezători.

„Romanul lui Christian Kracht e o călătorie în abis, al familiei și al istoriei.“ - Deutsche Welle

 „Christian Kracht e un maestru al frazelor bine construite, a căror eleganță ascunde oroarea.“ - Daniel Kehlmann

 „«They fuck you up, your mum and dad», a scris Philip Larkin, iar Christian Kracht nu gândește diferit. O lovitură emoțională în plex, nu există ironie, nici subterfugii: doi oameni profund traumatizați, expuși cu sinceritate de gheață, sfâșiați de neputința de a comunica, în timp ce unul dintre ei se îndreaptă către cel mai ireversibil epilog dintre toate.“ - The Berliner

 „La fel ca în romanul Faserland, fundalul poveștii e o călătorie, iar Christian Kracht are grijă ca cititorii lui să-și parcurgă propria cale plină de sinuozități.“ - World Literature Today

NOMINALIZATĂ LA BOOKER PRIZE

DOUĂ CULTURI. DOUĂ FAMILII. DOI OAMENI.

Yasmin Ghorami are pentru ce să fie recunoscătoare: o familie iubitoare, o carieră promițătoare în domeniul medicinei și un logodnic fermecător și arătos în per­soana colegului ei, doctorul Joe Sangster.

Însă, pe măsură ce ziua nunții se apropie, iar părinții lui Yasmin ajung să o cunoască pe mama feministă și pasională a lui Joe, cele două familii vor trebui să se confrunte cu dezvăluirea unor secrete de mult uitate, cu minciuni și trădări.

Renunțând la propriile convingeri legate de persoa­nele la care ține cel mai mult, Yasmin este, în același timp, obligată să se întrebe ce își dorește cu adevărat de la o relație și ce înseamnă, de fapt, o „căsătorie din dragoste”.

Căsătorie din dragoste este o poveste despre cine suntem noi și cum iubim – cu toate complicațiile și contradicțiile legate de viață, dorință, căsătorie și fami­lie. Ceea ce pare a fi, la prima vedere, o comedie socială captivantă devine o poveste sfâșietoare și emoționantă despre două culturi, două familii și doi oameni care încearcă să se înțeleagă unul pe celălalt.

„Personaje atât de pline de viață, care pur și simplu ies din paginile cărții în ritm de vals pentru a înmâna cititorilor invitații la spectacol... Am ajuns să-mi pese foarte tare de această pereche defectă, al cărei destin ni-l înfățișează Ali cu o bucurie evidentă și un strop de poezie.“ – The New York Times Book Review

„Ciocniri culturale, satiră politică, con­flicte oedipiene, proză elegantă – toate sunt aici, în această nebunie de carte.“ – Oprah Daily

„O explorare captivantă și profundă a dra­gostei, familiei și culturii…“ - NPR

„Alertă și fascinantă... Ciocnirea ludică a culturilor evoluează într-o explorare subtilă a modurilor în care atât familiile de imigranți, cât și cele de nonimigranți și-au modelat copiii, transmițându-le, de-a lungul generațiilor, o serie de tra­ume neexplorate.“ – The New Yorker

Surori sub dogoarea Soarelui Răsare este o carte uimitoare, o poveste despre devotament, prietenie, reziliență și sacrificiu bazată pe evenimente reale. Pentru acest roman, Heather Morris s-a întâlnit cu membri ai familiilor protagonistelor supraviețuitoare, care i-au oferit informații și documente inedite.

Pe măsură ce japonezii se apropie de Singapore, în tumultul celui de-Al Doilea Război Mondial, Norah Chambers decide să își îmbarce fiica de opt ani, alături de rude, pe un vas care părăsește colonia. Norah și sora ei, Ena, rămân să aibă grijă de John, soțul bolnav al Norei, sperând că într-o zi o vor revedea pe micuța Sally.

Sora Nesta James, o asistentă medicală australiană, s-a înrolat pentru a aduce alinare, iar când Singapore cade în mâinile japonezilor, ea și colegele ei se alătură sutelor de oameni îngroziți care încearcă să părăsească orașul, în seara de 12 februarie 1942, la bordul navei comerciale Vyner Brooke. Două zile mai târziu, nava este bombardată în largul coastei Indoneziei și, în doar câteva ore, zace pe fundul mării. Câți dintre cei care au sperat că aceasta va fi salvarea lor vor reuși să supraviețuiască?