Moderni & contemporani

La abatorul local, Marcos este un foarte eficient manager-adjunct în branșa sacrificării oamenilor – deși nimeni nu le mai spune așa. Soția l-a părăsit, tatăl piere în ghearele demenței, iar el depune eforturi supraomenești să nu se gândească la felul în care-și câștigă existența. După ce animalele, infectate de un virus otrăvitor, au fost omorâte, și după o perioadă de Tranziție plină de ipocrizie, consumul de carne umană — „carne specială" — a devenit legal. Într-o zi, Marcos primește în dar un exemplar de „calitate superioară", pe care, în ciuda interdicțiilor, îl tratează ca pe o ființă umană. De aici și până la a-și pune întrebarea dacă nu cumva am renunțat la umanitate în schimbul proteinei animale nu mai e decât un pas.

MALAYA BRITANICĂ,
ANII 1930

Cecily, o casnică veșnic nemulțumită, este sedusă de generalul japonez Fujiwara și de viitorul glorios promis de el: o Malaya „independentă", eliberată de sub stăpânirea britanică. Pe măsură ce se adâncește în rolul de spioană personală a generalului, Cecily schimbă fără să vrea destinul propriei țări, întâmpinând cu brațele deschise o formă distrugătoare de dictatură japoneză, în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial.

MALAYA OCUPATĂ
DE JAPONEZI, 1945

Cecily și familia ei supraviețuiesc cu greu. Copiii săi, Jujube, Abel și Jasmin, sunt înconjurați de tot felul de
amenințări și se bazează pe mama lor ca să rămână la adăpost de pericole. Însă Cecily nu le poate vorbi despre implicarea sa în război și nici nu știe cum să îi mai protejeze după instalarea noului regim. Oare poate Cecily să-și înfrunte trecutul pentru a-și salva copiii? Sau e deja prea târziu?

Considerat o revelație în momentul publicării, romanul explorează, printre altele, traumele emoționale pe care le poate provoca munca indivizilor într-un sistem capitalist hiperconsumerist.Protagonista se duce la o agenție de ocupare a forței de muncă în căutarea unei slujbe care să o solicite cât mai puțin posibil. Este trimisă într-o clădire unde urmărește înregistrările cu camera ascunsă ale unui scriitor bănuit că tăinuiește mărfuri de contrabandă. Dar să ții sub observație pe cineva ore întregi fără să te ia somnul nu e treabă ușoară. În plus, ea începe să se întrebe cum de a ajuns în această situație.Pe măsură ce se mută de la o slujbă la alta, devine limpede că nu caută tocmai serviciul cel mai ușor, ci ceva mult mai important.

Roman cu un succes fulminant, în curs de traducere în 60 de țări, însoțit de splendide reproduceri ale unor capodopere din trei muzee celebre pariziene, Ochii Monei este povestea emoționantă a relației solare dintre o fetiță și bunicul ei și, în același timp, o explorare a artei și a nevoii fundamentale de frumos.

Un singur an: atât îi rămâne Monei pentru a descoperi frumusețea lumii. Acesta este verdictul medicilor, neputincioși în fața bolii misterioase a fetiței care își pierde vederea. În fiecare dintre cele 52 de săptămâni, bunicul ei, un om erudit și înțelept, o ajută să descopere esențialul: 52 de capodopere. Cei doi vor străbate galeriile marilor muzee ale Parisului – Luvru, Orsay, Beaubourg –, încredințându-se lui Botticelli, Vermeer, Goya, Courbet, Brâncuși, Kahlo sau Basquiat. Vor plonja împreună în fiece operă comentată de bunic, pentru ca Monei să i se înscrie în memorie frumusețea intrinsecă și lecția de filozofie emanate de aceasta. Contemplând capodopere, fetița va înțelege de asemenea ce înseamnă generozitatea, spiritualul, melancolia sau revolta și va aplica aceste mici învă­țături în viața sa cotidiană. Un roman despre salvarea prin artă, unic în felul său, pasionant, atașant.

THOMAS SCHLESSER este istoric al artei, scriitor, directorul Fundației Hartung-Bergman, profesor la École polytechnique și autor al unor importante lucrări despre artă. S-a născut la Paris, în 1977. După studii de istoria artei la Haute école d’études en sciences sociales, încheiate în 2006 cu o teză despre opera lui Gustave Courbet, devine profesor și participă la elaborarea unor volume colective, semnând, în același timp, numeroase volume de istorie a artei, între care Une histoire indécente du nu féminin (2010), Cent enigmes de la peinture: la beauté (2010), L’art face à la censure (2011), Faire rêver: De l’art des Lumières au cauchemar publicitaire (2019), Anna-Eva Bergman – Vies lumineuses (2022). În 2017, l’Académie de Beaux-Arts îi acordă Premiul Bernier pentru eseul L’univers sans l’homme (2016). În 2014, devine directorul Fundației Hartung-Bergman, care administrează operele artiștilor Hans Hartung și Anna-Eva Bergman. În prezent, este profesor la École polytechnique. În 2003, Thomas Schlesser publică primul lui roman, La vierge maculée, iar în 2024 vede lumina tiparului Ochii Monei (Les yeux de Mona), fenomen internațional, în curs de apariție în 60 de țări.

„Mai mult decât un roman, mai mult decât o biografie... O operă literară de mare însemnătate." Russell Banks

Stephen Crane, scriitorul care a transformat literatura americană de la începutul secolului trecut, este protagonistul cărții lui Paul Auster. Băiatul sclipitor urmărește aventura tânărului care, ca să‑și scrie reportajele ce‑i țin spiritul în viață, povestirile, nuvelele, poemele și romanele, trăiește fiecare zi ca pe o călătorie nebunească în necunoscut: se amestecă printre muncitorii și vagabonzii de pe chei ca să le învețe purtările și vorba, ia, donquijotesc, apărarea unei prostituate într‑un celebru proces care a împărțit presa vremii în două tabere, schimbă cursul alegerilor prezidențiale printr‑un articol scris în focul vârstei de douăzeci de ani, se lasă torturat de dragostea fără șansă care‑și găsește împlinirea la bordel, supraviețuiește eroic unui naufragiu răsunător ca să emigreze până la urmă în Anglia, unde se împrietenește cu Joseph Conrad. Băiatul sclipitor oferă nu doar imaginea pasionantă a unei vieți trăite cu îndrăzneală, ci și biografia unui scriitor genial.

„Cea mai bună carte a anului 2021." The Boston Globe

„Un băiat sclipitor de o precocitate rară, care n‑a avut parte de plenitudinea vârstei adulte, a fost replica Americii la Keats și Shelley, la Schubert și Mozart — iar dacă, asemeni lor, continuă să trăiască și azi, asta se întâmplă pentru că opera lui n‑a îmbătrânit niciodată. La o sută douăzeci de ani după moarte, Stephen Crane strălucește în continuare." Paul Auster

„Spre finalul Băiatului sclipitor, Auster crede că viața lui Stephen Crane e abia la început și se întreabă ce‑ar fi devenit dacă ar fi trăit mai mult. Un alt Céline, poate. Ce ar fi fost dacă Crane ar fi scris despre războiul din Europa din 1914? Ar fi devenit, poate, marele reporter pe care războiul nu l‑a avut niciodată." The New York Times

Amanda Martín e o adolescentă precoce, obsedată de Ripper, un joc pe Internet care presupune dezlegarea unor crime și mistere. Face parte dintr-un grup de jucători în care ceilalți patru participanți sunt, asemenea ei, adolescenți retrași, cu minți strălucite, din diferite colțuri ale lumii. Lor li se alătură bunicul Amandei, de care aceasta se apropiase mai mult după divorțul părinților ei. Mama fetei, Indiana, e specialistă în aromoterapie și oscilează între cele două relații pe care le are – cu Alan, descendentul uneia dintre cele mai bogate familii din San Francisco, și cu Ryan, un fost membru al marinei militare. Când în oraș sunt semnalate mai multe crime misterioase, care par să nu aibă legătură între ele, Amanda se adâncește în dezlegarea lor, fără să bănuiască însă vreo clipă că în scurtă vreme chiar mama sa va fi în pericol de moarte. Ea va trebui să dezlege, alături de prieteni și de bunicul său, un puzzle diabolic, care depășește granița ficțiunii și invadează realitatea, rezultat al unei minți feroce și necruțătoare.

În cartea sa de debut, Acolo unde urlă șacalii, Amos Oz își adună laolaltă primele zece povestiri pline de forță, scrise între 1962 și 1964, și nimic din ele nu trădează o operă de început.

„Descoperim cu stupefacție siguranța și sobrietatea frazelor, precizia incisivă a scrisului, ironia caustică a unei critici severe a timpului, contraste brutale între pământul pietros al deșertului, cu turmele beduinilor, și verdele luminos al livezilor kibbutzurilor, dezamăgirea sfâșietoare până la moarte a fondatorilor kibbutzului – simbol al tânărului-bătrân Israel –, totul copleșit de râsul sarcastic al șacalilor, urcând din văile încețoșate, râs crud, batjocoritor. Sau poate nu e decât un plâns disperat, care destramă toate alegoriile pentru a le țese din nou pe același splendid război de țesut literar cunoscut nouă din Iuda, Aceeași mare, Să nu pronunți: noapte, Odihnă desăvârșită – toate formând tulburătoarea Poveste despre dragoste și întuneric.“ — MARLENA BRAESTER

Paisprezece zile este un proiect filantropic, veniturile pe care le va aduce urmând să susțină cauzele Authors Guild Foundation. O odă închinată puterii pe care o au arta povestirii și conexiunea umană.

La o săptămână după intrarea în carantină împotriva epidemiei de Covid, în 2020, locatarii unei clădiri dărăpănate din Manhattan încep să se adune pe terasa de pe acoperiș în fiecare seară și să povestească. Pe zi ce trece, se strâng din ce în ce mai mulți vecini, aducându-și drept scaune navete și găleți pe care le întorc cu susul în jos. Treptat, locatarii – dintre care unii abia dacă au schimbat două vorbe până atunci – devin vecini în adevăratul sens al cuvântului.

Paisprezece zile este un roman colectiv de un dinamism irezistibil, cu o premisă neobișnuită: fiecare personaj din acest grup divers și excentric de vecini a fost creat în secret de un autor diferit, de la Margaret Atwood și Celeste Ng până la Tommy Orange și John Grisham. O narațiune uluitoare, înduioșătoare și, în ultimă instanță, surprinzătoare, Paisprezece zile este o odă închinată puterii pe care o au arta povestirii și conexiunea umană.

Filomena este o refugiată de război inteligentă și descurcăreață, cu un secret din copilărie. Amie, o franțuzoaică frumoasă și visătoare din nordul statului New York, scapă de un soț abuziv pentru o nouă viață. Lucy, o irlandeză dură, fuge dintr-o casă strictă de fete pentru a deveni asistentă. Iar fermecatoarea Petrina, singura fiică a familiei, termină cu note mari Colegiul Barnard, în ciuda unei traume din trecut care aproape a provocat un scandal în familie. Toate cele patru femei devin nașe una pentru copiii altora, găsind speranță și adăpost în această familie prosperă și în somptuoasa lor casă din Greenwich Village. Dar trecutul secret al femeilor duce la consecințe neprevăzute și trădări care amenință să dezlege toate planurile făcute cu grijă. Și când trebuie să se lupte în mod neașteptat cu gangsteri notorii precum Frank Costello și Lucky Luciano, cele patru Nașe învață să lase deoparte diferendele pentru a putea lucra împreună, pentru a-i proteja pe cei dragi și pentru a-și găsi propriile căi spre viitorul pe care l-au visat întotdeauna.

Fredo şi Luigi sunt doi fraţi născuţi şi crescuţi în valea râului Sesia, în nordul Italiei. Seamănă mult, şi totuşi sunt extrem de diferiţi, precum copacii pe care i-a plantat tatăl lor când erau copii. Pentru Fredo, un brad: zdravăn, dar totodată înţepător şi umbros. Pentru Luigi, o zadă: tânjind după soare şi îndoindu-se în vânt. Venită din Milano, Elisabetta trece fugar prin viaţa lui Fredo, pentru a prinde apoi rădăcini lângă Luigi. Curând o să aibă o fetiţă. Fredo a părăsit de mult valea de-acasă, pentru a le străbate pe cele din Canada, unde lucrează ca şofer de camion. Întoarcerea lui în Italia este legată de moartea tatălui şi de casa cea veche, de-acum goală, aflată sus, pe munte, departe de orice. Şi de o încheiere a socotelilor. Un roman dens şi nuanţat, care aminteşte de albumul Nebraska al lui Bruce Springsteen: doar câteva note, numai instrumentele esenţiale şi forţa unei voci directe, vibrante. O lume întreagă cuprinsă în această carte, una care înseamnă sălbăticie pe de-o parte, iar pe de alta, un loc unde natura este din ce în ce mai deformată, mai ameninţată şi mai vânată de om şi de schimbare. Între timp, un foc mocneşte în cei care o populează, un foc întunecat şi niciodată domolit, pe care nicio zăpadă, nicio emoţie, nicio speranţă nu-l pot stinge.

2010. Maddi este doctoriţă în sudul Franţei, unde trăieşte fericită alături de Esteban, fiul ei în vârstă de zece ani. Dar în vara aceea, după ce pleacă de la plajă, băiatul se duce, ca de obicei, să cumpere o baghetă de la brutărie şi nu se mai întoarce.
2020. Maddi revine pe plaja pe care mergea cu fiul ei în urmă cu zece ani. La marginea apei, vede un băiat care seamănă cu Esteban până la cele mai mici detalii: şortul de baie, frizura, chipul. Se apropie. Timpul încremeneşte. Sosie... sau frate geamăn? Obsedată să descopere adevărata identitate a copilului, Maddi află că se numeşte Tom şi că locuieşte în Auvergne. Femeia decide să se mute acolo. Pe măsură ce-l studiază, asemănările dintre cei doi băieţi devin tot mai stranii. Maddi simte că băiatul acela care seamănă atât de mult cu Esteban se află în pericol şi e gata să facă orice ca să-l protejeze, dar va reuşi oare?

„Fără îndoială, Cioran e o referință plauzibilă și pentru disperările personajelor, și pentru privirea cu care Ilinski, într-un amestec de scepticism, catastrofism jovial și bunăvoință caustică, sondează detaliile fine ale Apocalipsei. Împreună cu franco-polono-românocanadianul autor, ne delectăm sorbind vinurile din pivnița uriașă a lui Doppiatore, ne lăsăm zăpăciți de peisajul Marelui Nord yukonez, inhalăm parfumul antagonic al Montréal-ului și pătrundem în mințile unor români scoși în afara istoriei, care vor să instaureze altă istorie, după fantasmele lor. Povestirile anapoda sunt explozii de grotesc, grotescul autentic, palpabil, deloc exagerat, al lumii noastre, dar, așa cum Cioran e un îndulcitor amărui pentru pulsiunile suicidare, Ilinski ne invită să degustăm cu umor și rafinament din Apocalipsele care se înghesuie la orizont.“

Vlad Zografi

O bandită nu poate fi domesticită. Nu când și-a petrecut întreaga viață printre tâlhari și mercenari. Nu când amintirile ei de dinainte se risipesc asemenea grăunțelor de nisip pe drumurile prăfuite ale Trandafirului Albastru, orășelul în care mama ei a abandonat-o când avea cinci ani. Și, mai presus de toate, nu atunci când Domnu’ Jack, salvatorul ei, este la un pas de a fi închis pentru uciderea șerifului.

Primul roman din apreciata trilogie dedicată de Heather Morris lagărului de la Auschwitz, acum un nou serial numai pe SKYSHOWTIME.

În regia lui Tali Shalom-Ezer, cu Harvey Keitel,  Melanie Lynskey, Jonah Hauer-King, Anna Próchniak și Jonas Nay.

Peste 13 milioane de exemplare vândute în întreaga lume

Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre semenii săi, al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă: Gita.

O carte despre sfârșitul copilăriei și alegerile importante care ne modelează destinul și lumea, despre fiorii primei iubiri și curajul de a lupta de partea binelui, romanul Un băiat ca toți ceilalți, inspirat din fapte reale, proiectează o lecție de viață în centrul căreia se află adevărul și valoarea cuvintelor. În 2018 a fost distins cu Premiul Giancarlo Siani. Împreună cu bestsellerurile Tentația de a fi fericit și Mâine poate am să rămân formează un fel de triptic dedicat orașului Napoli.

Mimì e un băiat de doisprezece ani, cu ochelari, rezultate excelente la școală și o pasiune pentru benzile desenate cu supereroi. Locuiește în cartierul Vomero, în Napoli, unde tatăl său lucrează ca portar al unui imobil elegant. Își petrece timpul pe stradă cu cel mai bun prieten, Sasà, care îl venerează, ca toți napolitanii, pe Maradona, sau în micul apartament pe care îl împarte cu părinții, sora adolescentă și bunicii. În 1985, anul care-i va accelera maturizarea, Mimì face experimente telepatice, visează să-și cumpere un costum de Spider-Man și caută o modalitate de a se împrieteni cu Viola, frumoasa adolescentă care locuiește în imobilul păzit de tatăl lui. Dar, mai presus de toate, îl cunoaște pe Giancarlo, supereroul său personal, nimeni altul decât Giancarlo Siani, tânărul jurnalist de la Il Mattino care avea să își piardă viața în numele adevărului. În lunile premergătoare zilei de 23 septembrie, ziua în care Giancarlo este ucis de Camorra, Mimì descoperă însemnătatea prieteniei, importanța cuvintelor și a curajului. Și află că este posibil ca supereroii să nu existe, dar că amintirea oamenilor curajoși și a faptelor lor mari nu pălește niciodată.

Bestseller internațional, tradus în peste 20 de limbi, Ce încredințăm vântului e o tulburătoare pledoarie pentru viață, inspirată din povestea adevărată a unui loc extraordinar din Japonia zilelor noastre, loc de pelerinaj și consolare după giganticul tsunami din 2011.

„Într-o zi cineva a instalat o cabină telefonică în grădina casei sale, la poalele muntelui Kujira-yama, adică Muntele Balenei, în imediata apropiere a orașului Otsuchi, unul dintre locurile cele mai grav lovite de tsunami-ul din 11 martie 2011. În interiorul ei se află un telefon vechi, negru, care însă nu este conectat și care poartă glasurile în văzduh. Mii de persoane merg în pelerinaj la el în fiecare an.“

Când un uragan violent lovește acea zonă, o femeie își riscă viața pentru a se asigura că grădina magică de pe Muntele Balenei nu va fi distrusă. Numele ei este Yui și pe data de 11 martie 2011, când marea a măturat coastele Japoniei, și-a pierdut mama și fiica în vârstă de trei ani. Până să afle din întâmplare, în timpul unei emisiuni la radio pe care o modera, de existența Telefonului Vântului, Yui nu mai avea nici o rațiune de a trăi. Dar călătoria spre Kujira-yama și întâlnirea cu Takeshi, medicul văduv a cărui fiică refuză să vorbească, și cu o întreagă galerie de ființe ale căror răni se vindecă au fost primii pași pe drumul regăsirii unui sens al vieții, reaprinderii speranței, redescoperirii iubirii.

O poveste fermecătoare despre prietenie, iubire și singurătate în Japonia contemporană.

Sentarō a dat greș în viață. Are cazier, bea prea mult, iar visul său de a deveni scriitor este doar o amintire îndepărtată. Doar înflorirea cireșilor mai marchează scurgerea timpului, iar el își duce zilele într- o prăvălie unde se vând dorayaki, un tip de clătite umplute cu pastă de fasole dulce. Dar totul este pe cale să se schimbe.

În viața sa intră Tokue, o femeie în vârstă, cu mâinile strâmbe și un trecut tulbure. Tokue face cea mai bună pastă de fasole dulce din câte a gustat Sentarō vreodată. Începe să-l învețe meșteșugul ei, dar, în timp ce între ei se înfiripă o relație de prietenie, presiunile sociale devin imposibil de evitat, iar secretul întunecat al lui Tokue iese la iveală, cu urmări devastatoare.

Max Costa are şaizeci şi patru de ani şi este şoferul unui doctor elveţian înstărit, care trăieşte pe coasta Mediteranei, în Sorrento, în liniştiţii ani 1960. Într-o zi, Max vede pe stradă o doamnă elegantă, mai în vârstă, care i se pare cunoscută. Din acest moment, trecutul năvăleşte peste bătrânul şofer, care în perioada interbelică fusese un rafinat şi viclean dansator monden în saloanele de lux ale înaltei societăţi. Femeia întâlnită seamănă cu o fostă iubită din tinereţea sa, Mecha, cu care, demult, în anii 1920, fostul dansator colindase mahalalele din Buenos Aires în căutarea tangoului autentic, originar. Acum, după atâta timp de la ultima lor întâlnire, Max Costa decide să revină pentru ultima oară la vechile sale îndeletniciri, fără să ştie că riscă să reînvie o poveste de iubire dramatică şi că se va trezi implicat, la fel ca în trecut, într-o încâlcită poveste de spionaj şi interese politice, declanşată de o banală partidă de şah.

Organizată pe două planuri, cartea lui Jean-Jacques Felstein „În orchestra de la Auschwitz. Secretul mamei mele” ne permite să simțim frământarea pe care autorul a trăit-o de-a lungul întregii sale vieți: căutarea adevărului și înțelegerea tăcerii mamei lui. Unul dintre planuri, plasat în zilele noastre, ne poartă pașii prin Europa, America, Israel în căutarea unor supraviețuitoare ale lagărelor de exterminarea naziste. Dincolo de vizitarea acestor locuri geografice, facem cunoștință cu membre ale orchestrei de la Auschwitz care au trăit boli și umilințe greu de înțeles astăzi. În celălalt plan, aflăm povestea Elsei Miller, mama autorului, membră și ea a orchestrei de la Auschwitz. Povestea aceasta se vrea a fi o eliberare. Autorul încearcă, prin așternerea pe hârtie a acestor rânduri, să o elibereze pe mama lui, dar și pe el însuși de durerea care a stat ascunsă ani întregi în familia lor. După eliberare, Elsa a păstrat tăcerea asupra anilor petrecuți la Auschwitz, iar fiul ei a ajuns să-și cunoască cu adevărat mama numai după ce a trecut mult timp de la moartea ei. Jean-Jacques Felstein reconstruiește viața mamei lui mergând pe urmele ei și încercând să găsească răspunsuri la întrebările care i-au marcat copilăria și tinerețea. După toată această căutare, el ajunge într-un final să spună: „În ceea ce acum pot numi încercarea mea de a te găsi, știu foarte bine că nu aș fi putut face altfel decât a-mi imagina viața ta în acel loc. Ți-am călcat acolo pe urme și am scris totul prin ochii tăi, ca să pot scăpa și eu de Birkenau. Și, într-un final, am înțeles că acest lucru se putea face, că era util și chiar vital pentru mine. ”

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura in 2010
• Roman finalist la Premiul Booker si la National Book Award

In 1793, fostul sclav Benjamin Honey si nevasta lui irlandeza, Patience, descopera o insula unde isi pot cladi o viata impreuna. Un secol mai tarziu, urmasii sotilor Honey si un grup pestrit de vecini sunt cumplit de saraci, izolati si adesea flamanzi, dar feriti de ostilitatea pe care ar avea-o de infruntat pe continent. In cursul verii tumultuoase din 1912, Matthew Diamond, un profesor retras la pensie devenit misionar, idealist, dar cu destule prejudecati, perturba echilibrul comunitatii cu eforturile sale de a-i educa pe copii. Prezenta lui atrage atentia autoritatilor statale, care, sub influenta gandirii eugeniste, populara in randul progresistilor epocii, decid sa evacueze insula cu forta, sa-i institutionalizeze pe locuitori si sa transforme locul in destinatie de vacanta. Intr-o proza de o frumusete si o forta coplesitoare, Paul Harding da viata unor personaje de neuitat. O poveste fascinanta despre rezistenta si supravietuire, Un alt Eden reprezinta o marturie impresionanta a luptei de a mentine demnitatea umana in fata intolerantei si nedreptatii.

Continuarea bestsellerului Viata mea in libraria Morisaki.

Autor publicat in 22 de tari

In Tokyo exista un cartier in care se afla cel mai mare numar de librarii si anticariate din lume. Se numeste Jimbocho, iar iubitorii de carti pot gasi aici romane din epoca Meiji, carti de arta, scenarii de teatru si harti vechi. Dar nu doar atat: vanatorii de editii princeps sau de romane cu autograf sunt la ei acasa aici, iar sa-i vezi la lucru este un adevarat spectacol. In libraria Morisaki, un mic anticariat specializat in literatura japoneza moderna, nu incap mai mult de cinci persoane odata. 

În debutul cu succes răsunător și tradus în 15 limbi al scriitoarei Nikola Scott ‒ autoarea bestsellerului Fetele din livada cu meri ‒, trecutul bântuie prezentul prin remarcabila poveste din jurul unei familii în care secretele sunt cel mai puternic liant.

În inima familiei Shaw, secretele sunt păstrate la adăpostul zidurilor înalte și înconjurate de unele dintre cele mai frumoase grădini din Hartland. Legătura dintre o mamă și fiica ei se frânge în tumultul unei veri pe care tânăra Elizabeth Holloway nu o va uita niciodată. Patruzeci de ani mai târziu, prezentul scoate la iveală secrete nebănuite și transformă destine prin forța pe care doar adevărul o poate avea.

NIKOLA SCOTT s-a născut în 1973 la Kiel, în Germania, și și-a făcut studiile universitare la Tübingen, pe care le-a încheiat cu un masterat în literaturile engleză și germană. Fiind fascinată de cărți încă de la o vârstă fragedă, după absolvire a plecat întâi la New York, apoi la Londra, pentru a-și construi o carieră în dome­niul editorial. După zece ani, a decis să își urmeze visul și să devină ea însăși scriitoare. Primele sale două cărți, My Mother’s Shadow (2017) și Summer of Secrets (2018), au fost bestselleruri traduse în multe țări, prezente în topurile de vânzări din Israel și Norvegia. Cel de-al treilea roman al său, Fetele din livada cu meri (The Orchard Girls, 2021; Humanitas Fiction, 2023), a cucerit de asemenea publicul internațional. În prezent, scriitoarea locuiește la Frankfurt împreună cu soțul său și cei doi fii ai lor.

„Viața înseamnă suferință” îi spune micuței Tan Yunxian mama sa, însă Yunxian este gata să-și croiască propriul destin și să ajute femeile din jurul lor să îndepărteze boala și suferința. 

„Insula femeilor mării te scufundă într-o lume și o poveste cum nu ai mai întâlnit până acum și îți amintește cât de puternice pot și trebuie să fie femeile pentru a supraviețui.” - Kristin Hannah, autoarea romanului Privighetoarea

Trei femei, trei povești, trei destine legate între ele despre viața femeilor din Camerun.

Căsătoria forțată, violul conjugal și poligamia: acest roman al scriitoarei cameruneze Djaïli Amadou Amal încalcă tabuuri, denunțând condiția femeilor din Sahel, și ne oferă un roman extrem de emoționant despre problema universală a violenței împotriva femeilor.

Răbdare! Acesta este singurul sfat pe care îl primesc. După cum spune un proverb al populației africane fulani: La sfârșitul răbdării se află raiul.

Dar raiul poate deveni oricând iad.

Marele caiet • Dovada • A treia minciună

• Grand Prix Littéraire Européen 1986

• Prix du Livre Inter 1992

• Gottfried Keller Preis 2001

• European Literary Award 2008

Totul începe în Marele Oraș, în care viața e de-acum insuportabilă, din care o mamă e nevoită să fugă, lăsându-și apoi copiii alături de bunica lor, la țară, și căutând pentru ea o soartă mai bună. Neștiutoare de carte, răutăcioasă, aceasta din urmă le face viața amară celor doi copii, gemeni în aparență fără apărare. Numai că ei nu se dau bătuți și, sprijinindu-se unul pe altul, învață pe cont propriu legile vieții, ale cruzimii, ale unei existențe pe care o urmăresc cu creionul pe hârtie. Căci, abandonați într-o țară aflată în război, lipsiți de simț moral, ei încep să-și consemneze zilnic, în jurnal, faptele, întâmplările prin care trec, măruntele sau marile nesăbuințe care-i maturizează.

Volum finalist al International Booker Prize 2022 și al National Book Award for Translated Literature 2023

Un volum extrem de original al unei scriitoare coreene în plină ascensiune, Iepurele blestemat este o antologie unică și plină de fantezie de povestiri stranii, greu de încadrat într-un gen literar anume. Ștergând granițele dintre realismul magic, horror și science-fiction, Bora Chung lasă să se desfășoare în proza ei scene și personaje parcă rupte din Edgar Allan Poe, Kafka sau Marlon James: un băiat cu puteri supranaturale care scapă din grota unui monstru totemic ce terorizează o întreagă comunitate din vremuri imemoriale; iepurași translucizi, fetișuri răzbunătoare ce distrug afacerea unui om nedrept; un cap ciudat, făcut din reziduuri umane, ce iese din toaletă și se transformă în cele din urmă într-o femeie frumoasă...

Povestiri unice, având contexte diferite, de inspirație eterogenă, prozele Borei Chung sunt însoțite pe alocuri de o grație neașteptată care, departe de a respinge, te îndeamnă să citești mai departe.

O continuare a poveștii din „Idioata”, un roman al devenirii și al adaptării, scris cu umor, autoironie și inteligență, cu trimiteri la autori importanți; o analiză a vieții într-un mediu multicultural.

Studentă în anul doi la Harvard, Selin încearcă să își descifreze relația neconsumată cu Ivan. Mirările și nebuniile tipice vieții studențești nu-i aduc cele mai mari satisfacții, iar dinamica dintre femei și bărbați adesea o exasperează.

Dornică să-și depășească dezamăgirea amoroasă și să înțeleagă condiția umană, Selin apelează la un ghid existențial mai puțin convențional: operele unor autori precum Proust, Pușkin sau Breton. Cel mai seducător model de existență se dovedește însă a fi cel propus de Kierkegaard, care opune hedonismul comportamentului responsabil, așteptat de societate. Primele experiențe sexuale și o călătorie în țara de origine o determină pe Selin să iasă din propria carapace. Cu o voce onestă, eroina ne poartă într-un carusel palpitant al propriei deveniri, presărat cu perspective hilare și înduioșătoare asupra vieții.

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura in 2014 Sub influenta carismaticului lor profesor de limbi clasice, un grup de tineri inadaptati, inteligenti si excentrici de la un colegiu de elita din New England descopera un mod de a gandi si de a trai cum nu se poate mai diferit de existenta banala a contemporanilor lor. Dar cand depasesc granitele moralitatii, viata lor se schimba profund si pentru totdeauna, si descopera cat de greu poate fi sa traiesti cu adevarat si cat de usor este sa ucizi.

• Roman finalist la Premiul Strega Autor publicat in 35 de tari. Curon, 1920. Intr-un satuc din Tirolul de Sud, Trina tanjeste dupa o viata diferita de cea pe care o duce. Studiaza cu sarguinta ca sa devina invatatoare, dar in anul in care ia diploma regimul lui Mussolini interzice folosirea limbii germane la clasa. In acest nou climat de teama si nesiguranta, Trina lucreaza pentru o retea clandestina de scoli din zona, expunandu-se permanent riscului de a fi prinsa.