Moderni & contemporani

În toamna anului 1919, la Paris, tânăra americană Sylvia Beach, inspirată de Adrienne Monnier, prietena și ulterior companioana ei, deschide o mică librărie de limbă engleză numită Shakespeare and Company, fără să-și închipuie cât de important avea să devină gestul ei pentru istoria literaturii, dar și pentru propria viață. La Shakespeare and Company îi întâmpină pe cei mai mari scriitori ai zilei, Ezra Pound, F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway, dar și pe mulți artiști, filozofi și compozitori care ajung să îndrăgească exploziva comunitate cosmopolită din jurul librăriei. Dar cel pe care Sylvia îl așteaptă mai cu seamă este James Joyce. Scriitorul irlandez nu va întârzia să-i treacă pragul, iar pe cei doi îi va lega o prietenie tumultoasă, țesută în jurul unui imperativ: publicarea controversatului roman „Ulise”. Când „Ulise” este interzis în America și Anglia, fragmentele apărute în reviste fiind etichetate drept pornografie, Sylvia decide, asumându-și toate riscurile, să-l publice ea însăși sub egida librăriei Shakespeare and Company, convinsă fiind că este o capodoperă. Shakespeare and Company, casa generației pierdute, ecranul pe care se proiectează marile prietenii literare ale secolului XX, dar și micile furtuni existențiale ale protagoniștilor, este rodul convingerii Sylviei Beach că literatura trebuie să fie neîngrădită și accesibilă. Romanul oferă o perspectivă seducătoare asupra istoriei unei librării iconice și a fascinantei sale fondatoare.

Selecție, traducere din portugheză, prefață și note de Dinu Flămând

În 70 de cronici mai intimiste decât marile sale construcții romanești, deghizate sub caracterizarea sarcastică de „chestiuni alimentare“, Lobo Antunes abordează o vastă diversitate de teme precum copilăria, familia, iubirea, moartea, războiul colonial, fragmente caleidoscopice dintr-o viață dedicată literaturii legate de travaliul scriitorului sau de prietenie, ce condensează un univers individual ardent, plin de melancolie, și se constituie într-un adevărat exercițiu de deziluzionare, în care emoția este frustă, neornamentată, aproape dureroasă.

„Scriitura antuniană, atât de aparte, este adesea socotită simfonică. Dar epitetul este slab. Ar trebui să ne imaginăm o simfonie în care să putem auzi în același timp sunetul distinct al fiecărui instrument, gândurile muzicienilor și emoțiile dirijorului! [...] Acesta este Lobo Antunes: unul dintre cei mai mari scriitori contemporani, un romancier prodigios, muzical și febril, de o exigență teribilă, ale cărui cronici – orice ar spune el – poartă de asemenea marca imensului său talent.“ — Le Monde

Tandru şi cinic, vulgar, sensibil, ironic şi empatic, Charles Bukowski oferă în Poveşti despre nebunia obişnuită o panoramă a vieţii din ghetourile şi mahalalele Los Angelesului postbelic, o lume aspră, cu propriile ei repere, pe care scriitorul o prezintă cu un umor sec şi un farmec greu de egalat. Alcoolici, jefuitori, puşcăriaşi, violatori şi nebuni trăiesc într-o lume a lor, pauperă şi dură, în care subzistă şi specia ciudată a scriitorilor şi poeţilor, descrisă cu sarcasm şi, în acelaşi timp, cu înţelegere de Bukowski, el însuşi personaj al propriei lumi, poet, parior la curse, alcoolic şi afemeiat.

Xue Mo, cunoscut anterior drept Chen Kaihong, s-a născut în Liangzhou, provincia Gansu. Scriitor naţional de primă mână, vicepreşedinte al Asociaţiei scriitorilor din Gansu, savant cultural, expert principal al Centrului de Traduceri literare şi Cercetări interculturare din cadrul Universităţii de Studii Străine din Guangdong, profesor umanist al Institutului de cercetare a tumorilor de la Universitatea Fudan, Shanghai. El a fost distins cu titlurile de „Excelent expert al provinciei Gansu”, „Talent de frunte al provinciei Gansu”, „Artist al virtuţii şi artei de înaltă reputaţie din provincia Gansu”, „Talent inovator de top al provinciei Gansu” şi s-a numărat printer „cele mai importante zece personalităţi de marcă ale culturii chineze pe anul 2015”. Constantin Lupeanu

Xue Mo este cel mai remarcabil scriitor din rândul oamenilor de litere din provincia Gansu, care posedă un spirit cultural local autentic. Abilitățile narative ale lui Xue Mo sunt puternice, iar scrierea sa este încărcată cu substanța vieții care pulsează în fiecare pagină.

Nuvela este o liniște neașteptată în agitație. Substanța nuvelei este legată de speranța că, în mulțimea de cititori,există câțiva care cred că lumea poate trece prin ochiul unui ac! Că indiferent căt de mare, de copleșitor este vacarmul lumii în care trăim, noi ne putem salva într-o oază de pace interioară. În momentul concentrării depline, înțelegem care este rostul nostru și ne putem păstra integritatea. Cu alte cuvinte, putem străbate senini vasta mizerie care ne înconjoară fără să fim tulburați de dezordinea din jur. Acesta este un moment tăcut și violent. Este un moment atât de rar și extravagant în viața noastră, încât este înspăimântător!

Într-un cătun de la graniţa Poloniei cu Cehia, unde trăiesc aproape izolaţi de lume un grup de localnici şi câţiva proprietari ai unor case de vacanţă, au loc o serie de crime. Victimele se dovedesc a fi vânători pasionaţi, iar dacă e să ascultăm opinia bătrânei doamne Duszejko, a cărei voce spune întreaga poveste, animalele sălbatice nu sunt tocmai străine de crime. Însă doamna Duszejko, o apărătoare a animalelor, e ea însăşi un personaj ciudat: profesoară de engleză pensionară, pasionată de astrologie şi, în acelaşi timp, de poezia lui William Blake, ale cărui versuri apocaliptice apar ca un laitmotiv în întregul volum. Intriga poliţistă şi atmosfera mistică şi misterioasă sunt ţesute pe un decor contemporan familiar, cel al lumii postcomuniste din Europa de Est, o lume coruptă, obsedată de bani şi de prestigiu social. Nu lipsit de o doză de umor şi ironie insinuată abil, Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor este un nou tur de forţă al remarcabilei prozatoare poloneze.

Exponent de marca al literaturii latino-americane si unul dintre cei mai apreciati autori mexicani, Jorge Ibarguengoitia - dramaturg, scenarist si romancier - intriga prin scriitura sa impregnata de umor negru, insa care isi trage seva din teme sociale si filozofice esentiale. Romanul Fetele moarte porneste de la asa-zisele marturii, redate "ca atare", ale personajelor implicate; cu toate acestea, "Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale.

O călătorie palpitantă ca un roller-coaster, un jaf care a mers teribil de prost și o protagonistă curajoasă care va cuceri inimile cititorilor. Lucky Armstrong este o escroacă dură și talentată care tocmai a reușit să fure un milion de dolari împreună cu iubitul ei, Cary. Ea este gata să înceapă o viață nouă, sub o altă identitate – când lucrurile o iau razna. Lucky se trezește singură pentru prima dată, nevoită să se descurce în lume fără ajutorul tatălui sau al iubitului ei, cele două persoane de la care a învățat arta înșelătoriei.

În singurătatea biroului, don Rigoberto reciteşte caietele cu citate şi însemnări adunate de-a lungul timpului, îşi studiază colecţia de gravuri şi speră că anonimele pasionale pe care le primeşte sunt din partea fostei soţii, Lucrecia. Aceasta e vizitată de seducătorul fiu vitreg care, cu sau fără intenţie, a provocat separarea de soţ, iar acum pretinde că vrea să îi împace. Pornind de la personaje din tablouri şi cărţi, fiecare îşi construieşte o lume paralelă ce anulează monotonia realului şi îl transformă în sărbătoare a simţurilor. Continuare a „Elogiului mamei vitrege”, acest roman este un elogiu al senzualităţii ce va fi citit cu plăcere de toţi cei care ştiu să recunoască în dragoste forma perfectă a artelor frumoase.

Romanul grafic "Aici" a cunoscut o prima versiune in 1989 sub forma a sase pagini publicate in revista RAW a lui Art Spiegelman. Dupa douazeci si cinci de ani, McGuire dezvolta conceptul pe mai bine de 300 de pagini pentru a ne oferi o fresca impresionanta a memoriei si a vietii.

Ce au în comun un scriitor de origine rusă emigrat în America, soţia lui, psihiatru, un copil precoce, obsedat de K-pop, un imigrant indian care a învins cancerul, o coreeancă faimoasă pentru dezvoltarea unei aplicaţii, un dandy coreean, o sudistă cu veleităţi de eseistă și un actor de film celebru? Cu toţii se întâlnesc sub acoperișul generos al lui Sasha Senderovsky pentru a se pune la adăpost de pandemia ce capătă proporţii din ce în ce mai ameninţătoare.

Hoţul şi câinii este unul dintre cele mai apreciate romane ale scriitorului egiptean Naghib Mahfuz. Sa‘id Mahran, un hoţ eliberat recent din închisoare, vrea să se răzbune pe cei care l-au băgat acolo. Scris sub forma unei false cărţi poliţiste, romanul duce mai departe preocupările existenţialiste ale autorului, care face din protagonist un adevărat anarhist. Al-Karnak este o cafenea din Cairo frecventată de tineri, în majoritate studenţi, într-o perioadă în care aparatul represiv egiptean arestează oameni în masă, sub acuzaţii de apartenenţă la diverse organizaţii. Cafeneaua Al-Karnak este un roman politic a cărui acţiune se desfăşoară în turbulenţii ani ’60, într-un Egipt măcinat de conflicte ideologice şi războaie, de nedreptăţi şi nemulţumiri sociale profunde.

Road trip documentar prin România postcomunistă. Cum vede un francez pasionat de istorie România postcomunistă? Având în minte imaginile șocante din decembrie 1989, care au făcut înconjurul presei din lumea întreagă, Romain Dutter vrea să afle mai multe despre români și viața lor de acum, așa că pornește într-o călătorie de documentare. Istorie, tradiții, politică, religie, romi, Dracula... Dutter nu ocolește niciun subiect, oferind o imagine vie a României de astăzi.

J.R. Ackerley, distins editor și scriitor din cercurile literare britanice, nu se consideră neapărat un iubitor de câini, până când, într-o zi, devine stăpânul unei femele nesterilizate de ciobănesc german, pe care o numește Tulip. Spre marea lui surpriză și în ciuda faptului că Tulip n-a avut parte de niciun dresaj și, în consecință, are o fire neascultătoare și posesivă, Ackerley descoperă în ea dragostea vieții sale, sufletul pereche pe care îl căutase până atunci neîncetat și fără reușită. Urmărind uneori să șocheze prin detaliile vizuale cu care dezvăluie obiceiurile neîndoios firești ale cățelei sale, naratorulface, totodată, o trecere în revistă a eforturilor lui neîndemânatice, dar hotărâte de a-i asigura lui Tulip o viață fericită.

Ethan, un tânăr avocat din New York, descoperă că tatăl lui are o a doua familie, ţinută până acum în secret. La scurt timp după această revelaţie, mama lui Ethan îşi petrece un an lucrând în străinătate, de unde se întoarce mult schimbată, iar evenimentele ulterioare o fac s-o cunoască pe cealaltă soţie. În partea opusă a oraşului, fraţii vitregi ai lui Ethan sunt prinşi în propriile existenţe complicate: înclinaţia unuia spre delicte minore s-a agravat, aşa că celălalt trebuie să călătorească la Bangkok pentru a-l scoate din închisoare pe cauţiune, şi în tot acest timp înţelegerea pe care a încheiat-o mama lor în privinţa dragostei şi a banilor continuă să le modeleze vieţile.

Roman dens, de o mare finețe, proiectat pe planuri multiple, „Parfum de curtezană” este o poveste emblematică de iubire și ură între o mamă și o fiică, o narațiune istorică în Japonia primelor decenii ale secolului XX și o meditație asupra condiției femeii în universul crud al gheișelor. A fost ecranizat în 1964, în regia lui Keisuke Kinoshita, cu Mariko Okada și Nobuko Otowa în rolurile principale.

Tomoko este frumoasă, dar nici pe departe atât de frumoasă ca mama ei, Ikuyo. Și totuși fiica ajunge o gheișă celebră și respectată, în vreme ce Ikuyo va purta mereu povara trecutului rușinos de curtezană. Sawako Ariyoshi, ale cărei romane gravitează mereu în jurul unor femei puternice, exemplare, trasează cu linii sigure și delicate, ase­menea maeștrilor tușului, portretul memorabil al unei gheișe gingașe ca o floare, pe care însă loviturile sorții nu o pot înfrânge.

Când Iuri Santacruz asistă la numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar, nu-și poate imagina cât de mult are să se schimbe viața lui în Berlin. Cunoscuse orașul cu ani în urmă, pe când era doar un băiețandru, după ce fugise din Sankt Petersburg, împreună cu o parte din familia sa. Revoluția bolșevică le răpise totul. Iuri își pierduse mama și fratele mai mic, cărora autoritățile ruse nu le-au permis să părăsească țara.

Mulți ani, marele poet Von Humboldt Fleisher și Charlie Citrine, un tânăr îndrăgostit de literatură, au fost cei mai buni prieteni. La moartea sa, însă, Humboldt este un ratat, iar viața lui Charlie a atins un moment de criză: cariera sa se află în impas, este prins într-un divorț dureros, îndrăgostit de o tânără total nepotrivită și are o legătură cu un mafiot nevrotic. Charlie descoperă însă neașteptata moștenire transmisă de Humboldt de dincolo de mormânt, fapt care îi va schimba radical viața.

În anii 1820, cei care erau de partea grecilor răsculați împotriva stăpânirii otomane se numeau „filoeleni“. Filoelen se consideră și eroul principal al romanului Focul grecesc, subcăpitanul în retragere Grigori Mosțepanov, un rebel el însuși, hotărât să dea în vileag abuzurile de la fabrica metalurgică din Nijni Taghil, oraș din Ural. Mosțepanov încearcă în același timp să propună țarului Alexandru I un instrument secret care ar contribui la victoria grecilor asupra turcilor, dar demersurile lui rămân fără rezultat și el însuși e cât pe ce să fie surghiunit în Siberia. Scăpând printr-o întâmplare, Mosțepanov ajunge în Grecia și se alătură unui batalion de filoeleni, urmând să joace – din nou, mai degrabă accidental – un rol important în desfășurarea Războiului de Independență al grecilor.

Nu sunt animale de companie. Nici fantome sau roboți. Sunt mutzunaki și sunt în casa ta. Poți avea încredere în ei. Le pasă de tine... S-au infiltrat în apartamente din Hong Kong, în magazine din Vancouver, pe străzile din Sierra Leone, în piețele din Oaxaca, în școli din Tel Aviv, în dormitoare din Indiana. Acționate de persoane anonime și imposibil de detectat, aceste jucării aparent drăguțe dezvăluie frumusețea legăturii dintre sufletele îndepărtate, dar scot la iveală și adevărul urât al societății noastre interconectate.

La două decenii după evenimentele din „…Să ucizi o pasăre cântătoare”, Jean Louise Finch – mai cunoscută după porecla ei, Scout – se întoarce în Maycomb, Alabama, să-şi viziteze tatăl, pe Atticus, acum bătrân şi bolnav. Pe fondul luptei pentru drepturile şi libertăţile civile care zguduie Sudul Statelor Unite ale Americii, Jean Louise descoperă adevăruri tulburătoare despre familia sa, despre oraşul în care a copilărit şi despre oamenii care îi sunt dragi. Amintirile revin în valuri, iar valorile şi opiniile ei sunt serios zdruncinate. „Du-te şi pune un străjer” readuce în scenă multe dintre personajele romanului „…Să ucizi o pasăre cântătoare”, surprinzând magistral zbuciumul unei tinere şi al unei lumi care trebuie să depăşească iluziile trecutului.

Publicat la centenarul morții lui Marcel Proust, pe care îl omagiază, romanul „Clara citește Proust” a fost distins cu Prix Albert Bichot 2022, „Livres en Vignes“, Prix du Cercle Littéraire Proustien 2022, Prix @ttitude 2022, Prix littéraire des Rotary clubs de langue française 2022.

„Proust. Înainte, acest nume mitic era pentru ea ca acela al anumitor orașe – Capri, Sankt‑Petersburg… – unde părea de la sine înțeles că nu va pune piciorul niciodată.“

Clara este angajata doamnei Habib și lucrează într-un coafor obscur dintr-un orășel din Saône-et-Loire. Are doar 23 de ani, dar viața ei e o rutină nesfârșită, punctată monoton de remarcile melancolice ale patroanei, confesiunile clientelor, înstrăinarea de un iubit chipeș ca un prinț din universul Disney și indiferența unui motan care nu se lasă mângâiat. Doar versurile cântecelor difuzate la radio o mai fac să viseze. Sau vizita unui client necunoscut, care îi oferă Clarei șansa unei întâlniri improbabile cu bărbatul care îi va schimba viața: Marcel Proust.

Cărţile lui David Mitchell sunt traduse în peste 30 de limbi.

Roman distins cu British Book Literary Fiction Award şi nominalizat la Booker Prize, Nebula Award şi Arthur C. Clarke Award, „Atlasul norilor” a fost ecranizat în 2012, cu Tom Hanks, Halle Berry, Susan Sarandon, Ben Whishaw şi Hugh Grant în rolurile principale.

Un vizionar postmodern, un maestru al stilurilor şi genurilor literare, David Mitchell combină aventura pură, pasiunea nabokoviană pentru puzzle şi fina analiză psihologică cu un dozaj inteligent de speculaţii filozofice şi ştiinţifice, în tradiţia lui Aldous Huxley, Italo Calvino, Umberto Eco şi Philip K. Dick. Rezultatul este o strălucită ficţiune originală, care ne dezvăluie cum, oricând şi oriunde, voinţa de putere naşte monştri, dar şi cum sufletele oamenilor străbat timpul asemenea unor nori care plutesc pe cer.

Pornind de la evenimente reale – abandonarea nou-născuţilor în boxele pentru bagaje din gări, fenomen care a luat amploare în anii ’70 în Japonia –, Ryū Murakami încearcă să-şi imagineze în romanul Copii de aruncat ce ar simţi şi cum s-ar adapta cei abandonaţi într-o lume care i-a refuzat. Doi astfel de copii, Hashi şi Kiku, cresc împreună mai întâi într-un orfelinat din Tokyo, iar apoi în aceeaşi familie adoptivă, într-un mic sat de pe o insulă. Chiar din perioada în care se află la orfelinat, se dovedeşte că amândoi au probleme: Hashi dă semne de autism, iar Kiku are o adevărată obsesie pentru mijloacele de transport, fugind adesea de la orfelinat doar pentru a putea călători într-unul. Drumul lor în căutarea mamelor care i-au abandonat se transformă într-un periplu suprarealist prin peisajul straniu şi violent al Japoniei de la sfârşitul secolului XX.

Friedrich Nietzsche, filozof care a marcat Europa modernă, un medic tânăr numit Sigmund Freud, Joseph Breuer, mentorul lui Freud şi unul dintre întemeietorii psihoterapiei, şi fascinanta Lou Andreas-Salomé, muza capricioasă a lui Nietzsche, sunt protagoniştii unui roman îndrăzneţ, împletind adevărul istoric şi ficţiunea în atmosfera Vienei fin de siècle.

Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-și dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor și al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. Svetlana Aleksievici, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, și-a dedicat șapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieșite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări și de suferinţă. Abandonând tăcerea în care și-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârșit, să prezinte războiul așa cum l-au trăit.

Când a scris „Romanul Oxfordului”, Javier Marías nu era pregătit pentru felul în care realitatea avea să invadeze ficțiunea. Persoane reale s-au identificat în personajele fictive, cititorii l-au confundat pe autor cu naratorul, iar un poet minor englez, menționat în trecere, și-a atribuit o prezență atât de extinsă în viața lui Marías încât scriitorul a sfârșit prin a moșteni de la acesta legendarul regat caraibian Redonda. În „Fața întunecată a timpului”, Marías recurge la efectele tulburătoare pe care le-a produs „Romanul Oxfordului” asupra vieții sale pentru a iniția o meditație extraordinară asupra caracterului tranzitoriu, efemer și fragil al vieții și a felului în care realitatea se contopește cu ficțiunea. Poate că poetul minor din anii ’30 John Gawsworth sau nefericitul romancier Wilfrid Ewart nu sunt chiar atât de uitați pe cât credea Marías. În definitiv, nimeni nu moare fără să lase o urmă cât de mică.

Această carte constant surprinzătoare, cu divagații strălucite, trece fără efort de la narațiunea plină de virtuozitate la autobiografia intimă, de la marile momente ale istoriei – câmpurile de bătălie de pe Somme, Spania sub Franco – la bizarele și înduioșă toarele tipare de viață măruntă.

Unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Mishima, „Templul de aur” a fost ecranizat de trei ori: în 1958 sub titlul „Enjō” (Conflagrația), în regia lui Kon Ichikawa, în 1976, cu titlul original „Kinkakuji”, în regia lui Yoichi Takabayashi, și în 1985 ca parte a filmului „Mishima: A Life in Four Chapters”, regizat de Paul Schrader și produs de Francis Ford Coppola și George Lucas.

În luna iulie a anului 1950, un tânăr preot budist dă foc templului Kinkakuji. În fața instanței, acuzatul declară că urăște frumusețea. Fascinat de fapta și de justificarea nemaiauzite, Mishima încearcă să înțeleagă ce se ascunde în spatele acestui răspuns: frumusețea imuabilă a templului vechi de secole aruncă în derizoriu fericirea efemeră și imperfectă a muritorilor, amintindu-le că lumea trecătoare nu le poate oferi nimic pe măsura năzuințelor lor.

Roman distins cu Premiul Akutagawa

La treizeci şi şase de ani, Keiko Furukura are toate „atuurile” tipice ale unei femei-paria în societatea japoneză: lucrează de optsprezece ani cu jumătate de normă într-un minimarket, într-o suburbie a capitalei nipone, este necăsătorită, n-a avut niciodată un iubit şi nu se poate lăuda cu nici o experienţă sexuală. Metamorfozată, din cauza rutinei zilnice, într-un amalgam incontrolabil de ticuri verbale, gesturi mecanice, blazare şi oboseală cronică, Keiko ajunge să facă faţă din ce în ce mai greu presiunilor familiei şi prietenilor de a-şi asuma un mariaj şi un contract cu normă întreagă la o companie de top, alegeri ce i-ar garanta statutul de „femeie normală şi decentă”. În încercarea de a se „vindeca” de inadaptabilitatea la tiparele sociale, începe o relaţie stranie cu Shiraha, un fost coleg de muncă, misogin înverşunat, el însuşi inadaptat la exigenţele societăţii nipone. Un amestec perfect dozat de umor spumos, sarcasm şi autoironie, „Femeia minimarket” le oferă cititorilor o radiografie actuală a mentalului social japonez.