Moderni & contemporani

Ultima parte a trilogiei fiordurilor, care mai cuprinde „Între cer şi pământ” şi „Tristeţea îngerilor”

După ce şi-a văzut prietenul îngheţând în larg şi după ce a străbătut munţii viscoliţi ca să înapoieze o carte aducătoare de moarte, băiatul, eroul fără nume al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, încearcă din răsputeri să iasă biruitor dintr-o altă încercare: aceea a dragostei. În vara islandeză, care durează atât de puţin, băiatul nu mai trăieşte decât cu gândul la părul imposibil de roşu al fetei de care s-a îndrăgostit în clipele când se zbătea între viaţă şi moarte. Dar ea e acum departe, peste fiorduri greu de străbătut, şi doar scrisorile şi poezia o apropie. Până când băiatul înţelege că inimii nu i te împotriveşti – şi începe astfel o nouă călătorie peste ape întunecate şi neiertătoare.

„Jocul îngerului” revine la minunatele decoruri din romanul „Umbra vântului”, pe străduţele întortocheate ale Barcelonei, în universul gotic al Cimitirului Cărţilor Uitate, o poveste magnifică despre magia cărţilor şi cotloanele cele mai întunecate ale sufletului omenesc.

Acţiunea romanului „Jocul îngerului” se desfăşoară în Barcelona anilor 1920. Un tânăr scriitor obsedat de o iubire imposibilă primeşte, din partea unui editor misterios, oferta de a scrie o carte cum n-a mai existat, în schimbul căreia i se promite nu doar o avere, ci mai mult de-atât. În stilul său plin de strălucire, de o precizie narativă impecabilă, autorul romanului „Umbra vântului” ne transportă din nou în Barcelona începutului de secol XX şi în Cimitirul Cărţilor Uitate, oferindu-ne un roman cu o intrigă captivantă, o poveste de dragoste imprevizibilă şi o cursă printr-un labirint de taine unde vraja cărţilor, pasiunea şi prietenia se împletesc într-o naraţiune magistrală.

Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineaţă ceţoasă, domnul Sempere, proprietarul unui anticariat din inima oraşului vechi, îşi duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărţilor Uitate, o clădire impunătoare, veche şi sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuţi sau uitaţi, cărţi aduse de oameni care au vrut să le salveze de la părăsire, indiferenţă sau de la dispariţie. Potrivit tradiţiei, cine intră acolo prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de „Umbra vântului” de Julián Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citeşte în aceeaşi noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomeneşte implicat într-o serie de intrigi şi crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În acelaşi timp, cercetează amănunţit biografia autorului, cel puţin la fel de enigmatică şi de stranie ca romanele sale.

„Sex, shopping și un roman” este o poveste modernă despre dragostea din zilele noastre, scrisă în inconfundabilul şi seducatorul stil al lui Alain de Botton.

O diagramă a minții îndrăgostite, o formulă inedită a aventurii romantice, printre ingredientele căreia se regăsesc rock'n'rollul și filozofia, economia de piață și revistele glossy, curentele de modă și multă banalitate. Alain de Botton surprinde momentele universale ale vrăjirii și dezvrăjirii din acest parcurs romantic, punând întrebări despre sex, cumpărături, romane, tipologia sărutului, gelozie, iar Flaubert, Descartes, Platon, D.H. Lawrence, Rousseau, George Bernard Shaw sau Proust îi răspund printre rânduri.

Dupa revolutia iraniana din 1979, negustorul de bijuterii Isaac Amin este arestat si acuzat pe nedrept de spionaj in favoarea Mossad-ului, din cauza averii si a originii evreiesti. Ingrozita de disparitia lui, familia sa trebuie sa supravietuiasca in aceasta noua lume a cruzimii si a haosului, asistand neputincioasa la prabusirea a tot ceea ce cunoscuse si iubise pana atunci.

O poveste tulburătoare și plină de mister despre o misiune secretă în Războiul Civil din Grecia: o ladă de fier cu conținut necunoscut trebuie transportată dintr-un oraș în altul, dar lucrurile o iau razna, căpătând accente kafkiene.

Natsuki, o fată de unsprezece ani, nu-şi găseşte locul în propria familie. Părinţii o preferă pe sora ei cu doi ani mai mare, iar cel mai bun prieten al ei e un arici de pluş numit Piyyut. Acesta îi spune că a venit de pe planeta Popinpobopia cu misiunea specială de-a o ajuta să salveze Pământul. Într-o vară, când e în vacanţă împreună cu vărul ei Yuu la casa bunicilor din regiunea muntoasă Nagano, Natsuki ajunge la convingerea că este extraterestră, de vreme ce nu reuşeşte să-şi găsească locul în lume ca toţi ceilalţi. Peste ani, acum femeie adultă, trăind împreună cu soţul ei, dar fără a avea relaţii intime, Natsuki încă este bântuită de umbrele copilăriei şi decide să evadeze din „fabrica de copii” care e societatea. Ca şi în alte romane, Sayaka Murata explorează, în Pământeni, dinamica relaţiilor dintre oameni abuzaţi direct sau indirect, dintre indivizi siliţi de societate să-şi asume roluri pe care nu le aleg ei înşişi (căsătorie, sexualitate normativă, procreare, intrarea în câmpul muncii), dintre personaje care îşi apără, prin încălcarea tabuurilor, prin incest, prin asexualitate, nevoia de a decide singure în privinţa propriilor vieţi şi de a crea legături afective profunde şi liber alese.

Într-o casă în stil georgian, populată de mii de cărți și stăpânită de un motan dolofan, Shaun Bythell veghează peste teritoriul celui mai mare anticariat din Scoția. Din spatele tejghelei, el este șef și angajat, coleg al unor librari țăcăniți, arhivar și colecționar. Ritmul existenței lui se împarte între numeroasele vizite făcute pentru achiziționarea cărților, întâmpinarea clienților în magazin și mici însemnări zilnice inspirate din întrebările și comentariile acelorași clienți. „Confesiunile unui librar” este un jurnal scris printre cărți pentru cititorul pe care-l întâlnești printre cărți.

Sărutul este o sculptură în piatră a artistu­lui Constantin Brâncuși. Opera și soclul ei com­pun stela mormântului unei tinere, în cimitirul Montparnasse. În jurul poveștii acestei sculpturi, autoarea a creat o operă imaginară, fără legătură cu realitatea, astfel încât nu se poate face nici o apropiere între faptele povestite în acest text și persoanele sau instituțiile ale căror nume au fost împrumutate în scopuri pur ficționale.

Durerea și bucuria, deznădejdea și speranța, prietenia și trădarea se împletesc în acest roman emoționant, ale cărui personaje principale, foarte curajoase și îndrăgite de cititorii Călărețului de aramă, sunt în stare să sfideze chiar și cel mai crunt destin în numele iubirii.

Personajul fără nume, dar cu două chipuri și două minți, pe care l-am cunoscut în Simpatizantul, părăsește acum America și, atras – dar nici pe departe sedus – de patria tatălui său francez, se instalează la Paris. Fost agent dublu și anchetator, scăpat dintr-un lagăr de reeducare comunist și din inumana călătorie cu barca pe care mulți imigranți sunt nevoiți s-o îndure în drumul lor spre o viață mai bună, acesta se trezește prins în strânsoarea capitalismului, ajungând nici mai mult, nici mai puțin decât traficant de droguri în Orașul Luminilor.

A venit un om in literatura; a batut incet la usa, a intrat cu povestirile in mana si asteapta. Nu degeaba am mentionat "omul" la inceput, el este unul dintre cei mai talentati autori ai literaturii noii generatii, Grig, si a venit in literatura ca sa caute omul, sa-l inteleaga, sa-l cunoasca si cunoscandu-l sa nu-l urasca, ci sa-l poata iubi, a venit ca sa-l sustina pe om in cea mai dificila incercare a lui, in anevoioasa lui misiune, care este aceea de a trai. Si cine ar cuteza sa se inhame la o astfel de povara, cine ar cuteza sa-l sustina pe "Omulet", daca nu Omul.

,,O carte foarte colorată, ca veșmintele și obiectele africanilor, o carte prin care mergi desculț în nisipul fierbinte, simți rănile robilor tineri, rușinea și neputința sufletelor smulse din inocența lumii lor pentru a fi aruncate în iadul lumii noi, venită cu corăbii și arme de foc, cu zgomot de lanțuri și duhnire de alcool sub steaguri cu cruce. O carte diafană ca vîntul care duce în noapte cîntecul de jale al Africii. O nucă de cocos plină cu lapte rece întinsă de un copil negru unei papalități care a contribuit vreme de sute de ani la comerțul cu robi." Ieromonah Savatie Baștovoi

În ianuarie 1901, a doua zi după moartea Reginei Victoria, două familii se reculeg la morminte alăturate, într-un impunător cimitir londonez. Unul dintre morminte este împodobit cu un înger romantic, celălalt cu o urnă sofisticată. Familia Waterhouse o venerează pe răposata regină şi rămâne credincioasă tradiţiilor victoriene; familia Coleman priveşte înainte, spre o societate modernă. Spre nemulţumirea lor, cele două familii se trezesc inexorabil legate una de alta când fiicele lor se împrietenesc chiar în acel cimitir. Pe măsură ce fetele cresc şi noul secol îşi găseşte drumul, pe măsură ce automobilele iau locul cailor, iar becurile electrice strălucesc mai puternic decât lămpile cu gaz, naţiunea iese din umbra apăsătoarelor valori victoriene, îndreptându-se spre o minunată epocă edwardiană. Îngeri căzători este povestea tulburătoare a prieteniilor din copilărie, a trezirii dorinţelor sexuale şi a fragilităţii omeneşti. O poveste intimă, care însă reflectă şi transformarea unei întregi naţiuni, lupta pentru sufragiul femeilor şi punerea la îndoială a vechilor credinţe rigide.

„Războiul sfârşitului lumii”, roman pe care Roberto Bolaño îl considera capodopera lui Mario Vargas Llosa şi pe care Harold Bloom l-a inclus printre cărţile canonului occidental, are la bază un eveniment real din istoria Braziliei: sfârşitul secolului al XIX-lea aduce la Canudos, ţinut sărac din nord-estul ţării, sângeroasa revoltă a unei secte milenariste conduse de Antonio Sfătuitorul – conflict civil dramatic în care au pierit aproape 20000 de oameni. Însă pe firul naraţiunii graniţa dintre istorie şi mit se topeşte şi, până la urmă, dispare cu totul: pentru rebelii de la Canudos republica se preschimbă-n Antihrist, războiul pe care-l poartă capătă proporţii apocaliptice, iar de la Sfătuitor, căpetenia lor, aşteaptă cu disperare, ca de la un nou Mesia, mântuirea.

„De la scenariul cinematografic pe care l-am schiţat ca embrion al întregii lucrări şi până la punctul final pe care l-am pus opt ani mai târziu, romanul acesta m-a făcut să trăiesc una dintre cele mai bogate şi mai exaltante aventuri literare.“ — MARIO VARGAS LLOSA

„Păsările se duc să moară în Peru”, nuvela care dă titlul volumului, a fost publicată mai întâi în revista franceză Playboy, în 1964, și a stat la baza primului film scris și regizat de Romain Gary, în 1968, avându-i în distribuție pe marii actori Jean Seberg, Maurice Ronet, Pierre Brasseur și Danielle Darieux.

Ironice și tragice, cele șaisprezece nuvele reunite în volumul „Păsările se duc să moară în Peru” sunt o invitație în universul cosmopolit al autorului. Din Peru în souk-urile Istanbulului, dintr-un sat oarecare din România și până în îndepărtatul La Paz, natura umană și mai cu seamă slăbiciunile acesteia devin rând pe rând materia intransigenței sau a indulgenței autorului. Ironia lui Romain Gary și umorul negru, coroziv străbat fiecare pagină și conturează tipologiile umane – aventurierul, naivul, devotatul, încăpățânatul, deziluzionatul, vanitosul, arogantul, ticălosul, obtuzul, odiosul, bruta, optimistul. Cu toții se află fie la granița dintre viață și moarte, fie la cea dintre renunțare și încredere.

„N-a fost nimic premeditat: scriind aceste nuvele, eram convins că mă las doar în voia plăcerii de a povesti. Abia în clipa când le-am organizat într-un volum, mi-am dat seama de inspirația care le leagă: demonii mei obișnuiți m-au împiedicat încă o dată să renunț. Aerul meu amuzat și ironic nu păcălește pe nimeni: fenomenul uman continuă să mă sperie și să mă facă să ezit între speranța într-o revoluție biologică, oricare ar fi aceea, și o revoluție pur și simplu.“ — ROMAIN GARY

Descoperă o poveste înduioșătoare despre devotament și maternitate, relatată din perspectiva lui Sue Brierley, mama adoptivă a lui Saroo, eroul bestsellerului ,,Lion: Drumul spre acasă" și al filmului nominalizat la Oscar ,,Lion". ,,Leoaica" e povestea ei și a mamelor de pretutindeni, povestea iubirii, a devotamentului, a dăruirii şi a curajului lor. O carte care ne amintește că în fiecare femeie se ascunde o leoaică gata să-și apere puiul.

Înainte de izbucnirea revoluţiei siriene, Salama e o fată fericită dintr-o familie armonioasă, unită prin afecţiune şi tradiţie. Are 18 ani, studiază farnacologia şi se bucură de căsătoria dintre fratele ei, Hamza, şi prietena ei de suflet, Layla. După ce începe războiul, totul se schimbă. Ea ajunge să îndeplinească atribuţii de chirurg la spitalul local, din lipsă de personal şi un număr crescând de victime, membrii familiei ei îşi pierd viaţa sau dispar în război; singura supravieţuitoare e Layla, cumnata ei gravidă.

Din exterior, viața Talithei pare perfectă. Deja un model faimos și actriță la numai douăzeci de ani, ea se mută din Londra într-un palat din Marrakech, împreună cu soțul ei, Paul Getty, moștenitorul celebrei familii de bogătași. Acolo, Talitha strânge în jurul ei artiști din toate domeniile, de la membrii trupei The Rolling Stones la designerul Yves Saint Laurent, dând frâu liber iubirii, artei, unei vieți fără opreliști.

Loni Murrow este artistă specializată în desenarea păsărilor la Institutul Smithsonian și-și iubește meseria. Când însă fratele ei mai mic o cheamă acasă, deoarece încăpățânata lor mamă a suferit un accident și trece printr-o recuperare dificilă, viața sa perfect organizată din Washington, D.C. este azvârlită în haos, iar tânăra femeie se regăsește exact în postura în care nu vrea să se afle.

Pe când trece în revistă lucrurile din casa părintească, Loni descoperă fragmente dintr-o viață pe care ar prefera s-o uite – o copilărie marcată de moartea prin înec a tatălui, Boyd, și de permanenta iritare a mamei. Găsirea unui bilet enigmatic scris de o persoană necunoscută o determină să înceapă un proces periculos de căutare a adevărului, în timp ce se străduiește să refacă legătura cu mama suferindă și să se împace cu fratele ei și soția acestuia, care par s-o blocheze la fiecare pas. Și de parcă toate acestea n-ar fi de ajuns, în Florida cunoaște un bărbat al cărui farmec simplu amenință să-i zdruncine din temelii existența.

Situată în peisajul luxuriant al mlaștinilor din Florida, cartea Virginiei Hartman examinează crime vechi de decenii, amintiri scoase cu greu la suprafață și întinderea fără margini a dragostei părintești.

„Casa tăcerii”, al doilea roman al lui Orhan Pamuk, este plasat în Turcia anilor 1970, o perioadă de tulburări politice. Deşi e vară şi casa ei se află la un pas de plajă, Fatma nu reuşeşte să se încălzească sub plapuma ei înflorată. Ajunsă la vârsta de nouăzeci de ani, suferă întruna de frig şi nu mai poate dormi, aşa că îşi petrece zilele şi nopţile amintindu-şi frânturi din viaţa ei plină de tristeţe, venin şi răzbunare. Ca în fiecare an, cei trei nepoţi vin s-o viziteze, iar poveştile lor, şi ele triste şi pline de venin, se întreţes cu a ei, pe măsură ce păcatele lor îi aduc aminte de păcatele tinereţii. Romanul, în care scriitura lui Pamuk, deja matură şi rafinată, îşi conturează temele ce îi vor deveni definitorii – pendularea între istoria Turciei şi destinele individuale, iubirea ca amestec paradoxal de obsesie şi luciditate, ruptura între generaţii şi fantasmele apropierii de Occident –, a fost distins în Turcia cu premiul Madaralı, iar traducerile în franceză şi engleză au obţinut Prix de la Découverte Européenne (1991) şi o nominalizare la Man Asian Literary Prize (2012).

Carrie Soto este aprigă, iar hotărârea ei de a câștiga cu orice preț nu a făcut-o populară. Dar, până la retragerea ei din activitatea sportivă, a fost cea mai bună jucătoare de tenis din lume. A doborât toate recordurile posibile și a câștigat douăzeci de titluri de Grand Slam. Dacă o întrebi pe Carrie, a învins pe drept de fiecare dată, căci nu s-a ferit de sacrificii pentru a deveni cea mai bună, avându-l drept antrenor pe tatăl ei, Javier. El însuși fost campion, Javier s-a ocupat de pregătirea temeinică a fiicei sale de când aceasta era o copilă...

O povestire la limita dintre dramă și comedie, un joc al situațiilor care îl pune pe cititor într-o permanentă provocare și surpriză. Este istoria unui tânăr evreu care este de multe ori salvat de la moarte. Războiul izbucnește, se mută la Amsterdam, dar ajunge în lagăr. Acolo va face spectacole pentru deținuți. După aceea, ajunge la Auschwitz, dar un gardian îl recunoaște pe tânărul talentat și îi propune să danseze pentru ofițerii criminali.

Viața lui Valerie Solanas, feminista americancă ce a scris manifestul SCUM și a devenit faimoasă când l-a împușcat pe Andy Warhol în 1968, este reconstruită speculativ în romanul inventiv și stimulant al lui Stridsberg. Autoarea scrie un roman febril ce orbitează în jurul vieții lui Valerie, „un vis și un coșmar", pe fundalul unei Americi onirice cu deșerturi, plaje, parcuri de universitate și lumea artei anilor ’60. Romanul Sarei Stridsberg aduce în prim plan destinul năucitor al sufletelor pierdute, temă regăsită și în Forța iubirii, carte care unește misterul, miticul și obsesia într-un peisaj dezolant.

Prefață de Victor Ivanovici

„Un veac de singurătate”, capodopera care l-a propulsat pe Gabriel García Márquez pe orbita celebrității internaționale și i-a adus Premiul Nobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după „Don Quijote de la Mancha”, nemuritoarea creație a lui Cervantes –, cel mai frumos roman de expresie spaniolă din toate timpurile, așa cum mărturisește și Pablo Neruda, care îl numește „Don Quijote al timpului nostru". Istoria celor o sută de ani ai fabuloasei aventuri trăite de cele șapte generații ale familiei Buendía, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele lor, este, de fapt, istoria miticului Macondo, întemeiat de patriarhul José Arcadio Buendía, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul se insinuează adesea în realitate, miraculosul conviețuind firesc cu viața de zi cu zi. Însă întregul demers narativ sugerează ideea că Macondo nu se mărginește la o arie concretă, istoria sa fiind, de fapt, istoria existenței umane, căci, așa cum arată autorul, „mai curând decât un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit".

Piercing îl are ca „erou” pe Kawashima Masayuki, un tată care se vede confruntat cu impulsul iraţional din ce în ce mai puternic de a-şi înjunghia copilul, recreând astfel un episod traumatic din propria adolescenţă. Când aceste fantasme violente încep să pună stăpânire pe conştiinţa lui, Kawashima hotărăşte să caute o victimă anonimă, o pradă uşoară, pentru a-şi defula impulsul criminal, protejându-şi astfel propria familie. După o planificare meticuloasă, interesul i se fixează asupra unei tinere prostituate cu aer vulnerabil, cu care îşi programează o întâlnire şi trece la acţiune. Faptul că potenţiala victimă practică sado-masochismul este însă un indiciu că în scenariul ucigaş ar putea interveni anumite întorsături de situaţie. Piercing este un roman captivant, un amestec bizar de comedie neagră şi horror care se citeşte cu sufletul la gură.

Pana nu se sterg amintirile, al treilea roman din seria Pana nu se raceste cafeaua, ii poarta pe cititori intr-o alta cafenea, care apartine insa aceleiasi familii Tokita, detinatoarea harului de a-i trimite in trecut sau in viitor pe acei clienti a caror impacare depinde de cateva cuvinte pe care le pot schimba cu cei dragi la o cafea, in rastimpul scurt pe care-l au la dispozitie pana cand cafeaua se raceste.

Un cuplu primește cadou pentru luna de miere o călătorie la bordul unui tren neobișnuit. Și acesta este singurul lucru de care poți fi sigur atunci când pătrunzi în lumea creată de Oyeyemi, misterele acumulându-se cu fiecare pagină. Manguste pe post de animale de companie, bărbați alergând în clădiri în flăcări pentru a salva oameni care se dovedesc a nu fi acolo, tablouri care-și schimbă compoziția în funcție de privitor, artiști excentrici, un testament cu bucluc și, mai ales, prezența/absența unui personaj enigmatic, în legătură cu care personajele nu pot cădea de acord dacă există sau nu.

Pare o zi ca oricare alta. Te trezesti, iti faci o cafea si iesi din casa. Astazi insa, cand deschizi usa de la intrare, afara te asteapta o cutiuta de lemn. Cutia aceasta contine destinul tau: iti va spune exact cat timp mai ai de trait. De pe treptele caselor din suburbii pana la corturile din desert, fiecare persoana de pe fiecare continent primeste aceeasi cutie. In cel mai scurt timp, lumea este impinsa intr-o isterie colectiva. De unde au venit cutiile acestea? Ce inseamna? Este adevarat ceea ce anunta? Pe masura ce societatea strange randurile, dar se si divizeaza, fiecare se confrunta cu aceeasi alegere cruciala: vrea sa stie sau nu cat mai are de trait? Si daca da, ce va face cu informatia aceasta?

În acelaşi stil semi-autobiografic inconfundabil, care a devenit deja marca prozei scurte a lui Charles Bukowski, volumul Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri reia, îmbogăţindu-le uneori cu elemente fantastice şi suprarealiste surprinzătoare, teme recurente în opera scriitorului. Povestirile, care cuceresc prin limbajul deocheat şi necizelarea formei, dar şi prin jocul subtil, absolut sclipitor al sensului dublu, imortalizează episoade halucinante din Los Angelesul anilor 1960-1970, unde sărăcia, alcoolismul, pariurile, sexul şi violenţa par să fie la ele acasă, dar şi scene comice din viaţa editorilor şi scriitorilor.