Moderni & contemporani

„Inamicul” cuprinde zece povestiri despre Primul Război Mondial văzut prin prisma destinelor unor soldaţi în timpul şi după marea conflagraţie, oameni care au scăpat din iadul tranşeelor şi care trebuie să se descurce, traumatizaţi, în normalitatea cotidiană postbelică. După succesul său internaţional cu romanul Pe frontul de vest nimic nou, Remarque a scris o parte a acestor povestiri pentru revista americană Collier’s Weekly. Publicate în Statele Unite ale Americii în 1930-1931, acestea au apărut doar postum în limba germană, şaizeci de ani mai târziu.

„Naraţiune comprimată, acţiune, relatare fără înflorituri şi fler pentru senzaţional – iată ce transformă povestirile lui Remarque într-o proză captivantă şi antrenantă, cu un mesaj pacifist care nu este niciodată insistent.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Povestirile din Inamicul sunt considerate astăzi o completare importantă la zugrăvirea bine-cunoscută şi îndelung discutată a Primului Război Mondial din Pe frontul de vest nimic nou şi Întoarcerea din război.” (Thomas F. Schneider)

„În prim-planul acestor texte stau demascarea oricărui fals eroism şi experienţa reală a oamenilor afectaţi de furia războiului.” (Tim Westphalen)

Cu romanul „Cimitirul din Veneția”, Matteo Strukul deschide o nouă saga istorică având în centru o figură proeminentă: Giovanni Antonio Canal, cunoscut sub numele de Canaletto, pictorul splendorii venețiene.

Veneția, iarna anului 1725. Epidemia de variolă îndoliază Serenissima, iar o tânără aristocrată este găsită moartă printre sloiuri, cu inima smulsă din piept, în Rio dei Mendicanti, într-unul dintre cele mai sărace cartiere. Canaletto, devotat cu totul artei sale și Republicii, ajunge astfel în atenția temutului Inchizitor Roșu: de ce a pictat tocmai neobișnuita vedută ce surprinde zona aceea populară, în frumusețea ei umilă? Pictorul pricepe că e în pericol, dar un ajutor nesperat survine din partea dogelui, preocupat și el de aceeași pictură, mai precis de un anume personaj al ei: confirmarea identității acestuia e în interesul statului, iar lui Canaletto i se încredințează misiunea să îl urmă­rească și să afle detaliile tenebroasei îndeletniciri care îl poartă pe necunoscut prin locuri îndoielnice. Investigația – care întâi îl sperie, apoi îl captivează – îl conduce în saloane aparent sofisticate, cu figuri ambigue și ritualuri bizare. Ce secrete ascund somptuoasele palatele venețiene? Ce adevăruri ar fi mai bine să rămână pecetluite?

Un manuscris de demult cuprinde secretul vieţii noastre. Trăieşte clipa pentru a-ţi păstra sufletul viu!

14 iulie 1099. În ajunul bătăliei pentru Ierusalim, cruciaţii aşteaptă, dincolo de ziduri, zorile, când va începe asaltul. Locuitorii din Oraşul Sfânt – creştini, evrei şi musulmani – se adună spre a-l asculta pe grecul înţelept căruia îi zic Coptul. El nu le spune nimic despre bătălia iminentă, ci le vorbeşte despre învăţămintele desprinse din viaţa de toate zilele, din provocările şi greutăţile pe care fiecare trebuie să le înfrunte, despre credinţă şi puterea de a transforma înfrângerile în începuturi de drum. Adevărata înţelepciune provine din iubire, din clipele de suferinţă prin care trecem, dar şi din cele de glorie, din îngemănarea perpetuă a vieţii cu moartea. Manuscrisul găsit la Accra ne invită să medităm la cât de important este să-ţi trăieşti prezentul şi la principiile şi valorile umane. Fără ele, nimeni nu poate merge mai departe. Însemnate pe un papirus, ascunse într-o peşteră din deşertul egiptean, spusele înţeleptului grec ajung astfel până la noi. La întrebările despre dragoste, pierdere, înfrângere, singurătate, teamă, loialitate, sex, viitor, calea de urmat, el dă răspunsuri la fel de adevărate şi după o mie de ani.

Roman tradus în 22 de țări, câștigător, în 2021, al premiilor Campiello și Strega Off și finalist la Premiul Strega.

În Italia anilor 2000, pe fundalul unei societăți care scoate repede și vizibil la iveală disparitățile sociale, adolescenta Gaia trăiește într-o căutare agresivă a oricărei forme de echilibru, găsindu-și adesea refugiul lângă lacul Bracciano, care înghite totul – oameni, statui, visuri. Dominată și supravegheată de o mamă acaparatoare, Antonia, care s-a sacrificat pentru a-și menține familia în siguranță și pe linia de plutire, Gaia își caută vocea și-și revendică independența. Scenariul sărăciei naște violențe nebănuite, Gaia însăși având în ea o mânie înăbușită care, atunci când izbucnește, frizează până și crima. Violența – la început măruntă, luând chipul răutăților copilăriei, apoi, pe măsură ce Gaia crește, tot mai puternică și mai crudă – devine singura cale de evadare dintr-o lume care nu-i acordă fetei nici o șansă. Dinapoia agresivității fruste, a precipitării vieții, reflectate excepțional în scrisul Giuliei Caminito, se întrevăd fărâme de umanitate: nevoia de iubire, loialitatea, adevărul.

Conflictele interne au transformat Irlanda de Nord într-un loc periculos. Decăderea fabricilor ce fuseseră cândva sursă de echilibru și prosperitate a creat terenul propice pentru înflorirea afacerii cu moartea. Încercând să facă față dispariției bruște a tatălui și atacului îngrozitor asupra prietenului său Titch, Jacky trebuie să țină piept agresorilor care încă amenință orașul. După ce este atacat la rândul lui, fuge la Londra pentru a-și construi o nouă viață. Însă nici măcar povestea de iubire pe care o trăiește acolo nu poate să oprească strigătele fantomelor trecutului, care îl cheamă înapoi în Belfast pentru a face dreptate. Scrisă cu nerv și talent și condimentată cu umor, Fabrica de fantome marchează apariția unei scriitoare talentate.

Raymond Carver definea talentul unui scriitor prin „darul de a vedea ceea ce oricine a văzut, dar a vedea cu mai multă claritate, din toate unghiurile”. Antologia de faţă oferă 26 de priviri, din toate unghiurile, asupra lumii în care trăim și a trecuturilor ei.

„Despre ce trecuturi e vorba în cele 32 de povestiri ale antologiei? În primul rând, despre trecuturile personale: scene, întâmplări și drame din copilărie, istorii, secrete și decese de familie, iubiri și experienţe de tinereţe. Însă mai e vorba și de trecuturi marcate nu doar istoric, dar inclusiv geografic: expediţii în Antarctica secolului trecut, întoarceri în interbelicul bucureștean, momente din comunismul românesc și cel bulgar, călătorii în Sicilia secolului trecut, în Ierusalimul anilor ’60 și în Veneţia anilor ’90, aventuri în Islamul medieval, în timpul dictaturii Mozambicului sfârșitului anilor ’80 și în Turcia anilor 2000. Câteva proze se desfășoară pe drum, iar acele drumuri sunt și străbateri ale unui timp anume, creând trecutul recent. Alte proze au în centrul lor plecări în străinătate sau preumblări, reale sau imaginare, prin orașe noi (Basel, Berlin, București, Silicon Valley, Lausanne, Lisabona, Londra, Madrid, New Orleans, Valencia), iar aceste deplasări semnifică ruperi de trecut, mai ales când e vorba de migraţie.” (Marius Chivu)

Cristian Boricean, Ileana Vornicu, Richard Ford, Julien Britnic, Mia Couto, Adrian Georgescu, Gheorghi Gospodinov, Ioana Morpurgo, Bogdan-Alexandru Stănescu, Sven Popović, Adriana Neagoe, Will Self, Livia Popescu, Burhan Sönmez, Alex. Leo Șerban, Ana Maria Sandu, Ali Smith, Cristina Ștefan, Wells Tower, Adela Greceanu, Cristian Crisbășan, Ruxandra Burcescu, David Means, Cristina Chira, Lena Pop, Doru Vatavului

„Memorialul mânăstirii” are ca punct de plecare Portugalia secolului al XVIII-lea, un regat scăldat în bogăţii şi înţesat de biserici. Este perioada Inchiziţiei, a autodafeurilor, a epidemiilor de ciumă şi a marii expansiuni coloniale. Cele două personaje principale – Baltasar Şapte-Sori, un soldat abia întors de pe câmpul de luptă, şi Blimunda, o tânără care are darul clarviziunii – sunt alese de părintele Bartolomeu Lourenço să-l ajute la construirea „păsăroiului”, un aparat de zbor. Invenţia preotului se dovedeşte reuşită, însă va avea consecinţe dramatice asupra tuturor celor implicaţi în realizarea ei. Bazat pe evenimente reale, printre care se numără şi ridicarea uriaşei mânăstiri din Mafra, acest roman, ca toate cărţile lui Saramago, depăşeşte limitele istoriei, preschimbându-se într-o parabolă complexă a existenţei umane şi a eternei lupte pentru dragoste, cunoaştere şi putere.

Bestseller Der Spiegel

Bernhard Schlink este autorul bestsellerului Cititorul.

„Nepoata” este o carte despre trecutul celor două Germanii, de Est şi de Vest, şi despre prezentul Germaniei reunificate. Dar este în acelaşi timp şi o carte despre trei femei din trei generaţii diferite şi despre trei noi începuturi. Birgit a fugit în Berlinul de Vest împreună cu Kaspar, alegând dragostea şi libertatea. Însă abia după moartea ei Kaspar descoperă preţul pe care ea a trebuit să-l plătească. Pentru a-i scoate la iveală secretul, el pleacă în fosta Germanie de Est, întâlnindu-se cu cei la care Birgit a ţinut şi luând astfel cunoştinţă nemijlocit de persecuţiile îndurate de aceştia, dar şi de îndârjirea lor. Căutările îl conduc într-o comunitate rurală de neonazişti şi la o fată care ajunge să-l considere un fel de bunic şi pe care el o vede ca pe-o nepoată. Lumile lor nu ar putea fi mai diferite, totuşi Kaspar e hotărât să lupte pentru a o salva. Un roman deopotrivă meditativ şi plin de speranţă, care reia tema celei mai de succes dintre cărţile lui Schlink, „Cititorul”.

Roman câștigător al Sushila Devi Book Award 2022 • Finalist la Tata Book of the Year Award for Fiction 2022 și la Rabindranath Tagore Literary Prize 2022 • Printre cele mai bune titluri de ficțiune ale anului 2022 în The Guardian, The Hindu, GQ, The Telegraph, Outlook.

Sara, studentă la o universitate din Marea Britanie, își spune povestea, regândind anii copilăriei trăiți în India natală, marcați de pierderea tatălui și de exilul lui Elango, olarul care o inițiază în tainele meșteșugului moștenit din generație în generație. Calul în flăcări, visat de Elango într-o noapte, devine calul de lut, mărturie a unei iubiri interzise ce anulează echilibrul precar al comunității în care trăiesc. Romanul propune o călătorie în timp și spațiu, alături de personaje ale căror vieți aduc în prim-plan suferința, iubirea, vinovăția, actul artistic. Pendulând între prezent și trecut, între două continente, „Calul de lut” este un roman-evantai, ce oferă multiple paliere de interpretare a călătoriilor identitare țesute în jurul traumei și pierderii, dar și a condiției artistului într-o lume în care puterii cathartice a artei i se opune intoleranța religioasă. Cartea mai spune o poveste – cea a lui Chinna, câinele care unește oameni și destine.

PULITZER PRIZE 2015 — Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction 2015 — Australian International Book Award 2015 — roman finalist la National Book Award 2014 — bestseller nr. 1 New York Times — cartea anului 2014 la Hudson Booksellers — cartea anului 2014 la New York Times Book Review — una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2014 la Powell’Books, Barnes & Noble, NPR’s Fresh Air, San Francisco Chronicle, The Week, Entertainment Weekly, Washington Post, Christian Science Monitor, Daily Beast, Slate.com, Seattle Times, Oregonian, Guardian — bestseller nr. 2 pe Amazon.com — tradus în peste 40 de limbi.

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.

În iunie 1954, Emmett Watson, un adolescent de 18 ani, a cărui condamnare de cincisprezece luni de muncă silnică pentru omor din imprudență tocmai a luat sfârșit, pornește într-o călătorie cu mașina. Cel care i-a fost temnicer îl conduce în Nebraska, unde, din păcate, pe Emmett nu-l mai așteaptă decât frățiorul lui de opt ani, Billy, fiindcă ambii părinți au murit, iar ferma familiei a fost confiscată de bancă pentru neplata datoriilor. Tânărul vrea să-și ia fratele și să plece amândoi spre California. Numai că în portbagajul mașinii s-au ascuns doi dintre prietenii alături de care el și-a ispășit pedeapsa, iar aceștia au cu totul alte planuri pentru Emmett, unele care îi vor purta pe toți spre fascinantul New York.

După succesul romanului Memoriile unui motan călător, un adevărat fenomen internațional, vândut în peste 1 000 000 de exemplare, Hiro Arikawa revine cu șapte povestiri despre șapte pisici și stăpânii lor, șapte întâmplări pline de empatie, înțelepciune și gingășie despre provocările mai mari și mai mici de zi cu zi, despre frumusețea schimbării și legătura vindecătoare dintre feline și oameni.

Fie că învață un proaspăt părinte să-și înfrângă frica de viață sau un copil să comunice cu mama lui vitregă, fie că însoțesc până la maturitate stăpânul mult iubit, ajutându-l să-și găsească echilibrul, sau oferă unei familii numeroase lecția solidarității și-a pietății filiale, pisicile din volumul Motanul care și-a luat rămas-bun le dau oamenilor energie pozitivă, echilibru, afecțiune. O meditație asupra ciclului existenței și asupra felului în care un simplu gest de bunătate, precum acela de a salva un pisoi, poate schimba un destin.

În acest roman fascinant, Jay Parini reconstituie ultimele luni din viața filozofului Walter Benjamin, care părăsise Parisul chiar înaintea invaziei naziste din 1940. Pornind de la mărturii, scrisori, jurnale și memorii ale contemporanilor – personalități ale scenei intelectuale occidentale care au supraviețuit celui de-Al Doilea Război Mondial –, Parini îi conturează lui Benjamin un portret de o profundă empatie imaginativă.

La începutul anilor 1930, când climatul intelectual și politic devenise sufocant, Walter Benjamin pleacă din Germania și se stabilește în cele din urmă la Paris, unde, timp de zece ani, se documentează, scrie, publică în diferite periodice și concepe marile sale proiecte care așteptau momentul prielnic să fie publicate. Însă turnul de fildeș în care filozoful însingurat se refugiase sperând să rămână neatins de Istorie (încercare zadarnică, după cum îl avertizau cei apropiați) se dovedește un fragil castel de cărți de joc. Eșafodajul vieții sale și rațiunea sa de a fi se năruie odată cu înaintarea germanilor în Franța, iar Benjamin se vede obligat să accepte că lumea în care s-a născut va pieri. Pornește spre sudul Franței, căutând scăpare spre Portugalia, cu speranța de a ajunge la New York, unde deja se stabilise prietenul lui, Theodor W. Adorno. Însă tra­versarea munților către Spania se va dovedi ultima etapă a calvarului.

Un roman al iubirii și al suferinței, iradiind forța durerii de a deschide falii adânci, de netrecut, în interiorul unui cuplu, Bunătatea este cel de-al doilea roman al scriitoarei britanice Polly Samson, Cartea anului 2015 în The Times și The Observer.

Într-o abordare modernă a Paradisului pierdut al lui John Milton, cu o scriitură elegantă, bogată stilistic, în care descrierile peisajului din centrul Angliei sunt detaliate și vii, Polly Samson surprinde dragostea dintre Julian, un student strălucit, de douăzeci și unu de ani, și Julia, mai în vârstă cu opt ani, care a renunțat la o căsnicie plină de abuzuri. În pofida sfaturilor prietenilor și ale familiei, cei doi se lasă purtați de sentimentele lor puternice, încununate de nașterea Mirei. Când fetița se îmbolnăvește grav, Julian trebuie să facă față secretului teribil din căsnicia cu Julia și imensei trădări deghizate într-un gest de bunătate.

Romanul este aventura unei familii, a unui manuscris și a unei revelații pe care o ascunde acesta. Eroii cărții reprezintă două generații ale unei familii. Subiectul major al romanului este identitatea națională. Cartea se referă la o perioadă dramatică din istoria Greciei, care începe după declanșarea catrastrofei din Asia Mică și traversează epoca dintre cele două războaie mondiale, ocupația germană și prima decadă de după războiul civil. Acțiunea relatează despre conviețuirea grecilor cu turcii și despre rolul comunităților grecești în străinătate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Totul e tratat printr-o optică complet nouă, căci Themelis nu recurge la didactism și la retoricile facile ce-au caracterizat narațiunea politică, ci analizează noțiunea de elenism, luând în considerație existența bicefală a acestuia, pe o perioadă de cel puțin un secol.

Bestseller Sunday Times și Washington Post, romanul Casa numelor a fost desemnat Cea mai bună carte a anului 2017 de NPR, precum și de publicațiile The Guardian, The Boston Globe și St. Louis Dispatch.

Mitologia este sângeroasă, iar resorturile care stârnesc violențele inimaginabile din chiar miezul său sunt multiple, însă rareori reinterpretarea acestora izbutește atât de bine precum în Casa numelor. Judecată, disprețuită și blestemată de zeii a căror autoritate, ba chiar și existență nu le mai recunoaște, Clitemnestra din romanul lui Colm Tóibín devine o eroină dintre cele mai moderne. Născute din cea mai profundă rană – trădarea și crima lui Agamemnon –, dar mai cu seamă din iubire, setea de răzbunare și dorința de putere ale acesteia nu rămân respingătoare în brutalitatea lor. Alternând abil vocile distinctive ale Clitemnestrei, Electrei și a lui Oreste, Colm Tóibín rescrie atât de intim suferința unei familii, disfuncționalitatea și dezrădăcinarea ei, încât până și din cele mai sinistre gesturi ale perso­najelor, care bântuie deja în lumea umbrelor – nume doar –, rămâne siajul empatiei și profunzimii conferite de autor. Când zeii nu mai există, totul vorbește despre umanitate, cu bunele și cu relele ei.

Acțiunea romanului se petrece în cele patruzeci și șase de minute cât durează interpretarea Simfoniei Eroica de Beethoven, într-o sală de concerte devenită refugiul unui tânăr care a renunțat la frământările vieții politice. Vechii săi tovarăși, care acum îl urmăresc, îl așteaptă însă pe ultimele rânduri. ,,Hăituit" este o poveste plină de tensiune, în care timpul istoric se dizolvă în creuzetul realismului magic și al tiraniei.

„Prin Bucurie, Manuel Vilas sărbătorește reîntoarcerea la viață.“ Le Monde

„Fericirea este o noțiune care are legătură cu accepțiunea societății asupra succesului. Dar bucuria este întotdeauna privată, personală. Un om fără casă, care locuiește pe străzi, nu poate spune că e fericit. Dar poate fi bucuros. Fericirea reprezintă succesul în viață. Bucuria este un sentiment intim, primitiv, atavic. Este o relație cu viața de dinaintea civilizației. De aceea, pentru mine, bucuria este un mare mister. Eu caut să înțeleg această relație misterioasă. Din acest motiv, titlul noii mele cărți este Bucurie. Kafka spunea că bucuria este o obligație. Bucuria este revoluționară, fiindcă nu implică succesul. Iar asta e ceva miraculos. Oamenii care nu au avut succes profesional, economic, social pot fi bucuroși. Pentru că ei văd viața, își mișcă mâinile, văd lumina, se uită la copaci. Iar lucrul acesta este revoluționar.“ Manuel Vilas

„Björnstad și-a lăsat pentru totdeauna amprenta asupra cititorilor, însă dacă vrei să înțelegi cu adevărat acest loc, cum se leagă toți și toate, trebuie să privești cu atenție imaginea de ansamblu: să observi patinoarul și fabrica, să înțelegi mentalitatea jucătorilor de hochei și a politicienilor, să studiezi pozițiile în clasament și să accepți veșnica problemă a banilor și a sponsorizărilor, să prinzi gustul sportului și să fii la curent cu economia, inclusiv cu problema locurilor de muncă, dar, mai presus de toate, să distingi acele fire care îi unesc pe toți prietenii din copilărie, coechipierii, vecinii și colegii implicați în această poveste impresionantă despre loialitate, familie, iubire și sacrificiu." Simona Stoica

Începutul acestui extraordinar roman ne introduce în atmosfera din New York-ul anului 1947, când tânărul și neexperimentatul Stingo încearcă să-şi câştige traiul salahorind ca redactor pentru o mare editură. După ce este concediat, Stingo se refugiază în Brooklyn, unde face cunoştinţă cu Sofia Zawistowska, o poloneză catolică supravieţuitoare a lagărului de la Auschwitz, şi cu iubitul ei, Nathan, un tânăr intelectual evreu cu care trăieşte o pasiune devoratoare. Stingo devine confidentul Sofiei (de care se îndrăgosteşte) şi partenerul de discuţii al lui Nathan.

Povestea vieţii Sofiei scoate treptat la iveală adevăruri mai puţin lăudabile, dar nu mai puţin omeneşti, iar Stingo află în cele din urmă teribilul ei secret, alegerea pe care a trebuit să o facă. Alegerea Sofiei este o carte-cult controversată și tulburătoare, însă plină de compasiune, care ne face să medităm asupra sentimentului de culpabilitate, asupra nebuniei și a trădării.

Carlos Fuentes numea Alegerea Sofiei  "unul dintre cele mai mari romane ale tuturor timpurilor", iar John Gardner îl considera un "thriller de prim ordin, cu atât mai pasionant, cu cât secretele pe care le dezgropăm unul după altul sunt secretele Istoriei şi ale naturii umane înseşi", în timp ce The Times n-are nici o ezitare în a-l declara "o capodoperă care face abordările mai convenționale ale Holocaustului, cum ar fi Lista lui Schindler, să pară obtuze și sentimentale."

Volumul de povestiri Oamenii țarului nostru, distins cu Premiul Kniga Goda (Cartea Anului) în 2005, reunește personaje cât se poate de diverse – fiice de scriitoare împovărate de descendența lor, frumoase apăsate de propria frumusețe, un muncitor-reglor la o fabrică de ceasuri atras de scrierile lui Rudolf Steiner sau excentricul Leonea, care crește copiii soției necredincioase. Așa cum ne-a obișnuit Ludmila Ulițkaia, găsim în această carte crâmpeie de viață care prilejuiesc o radiografiere de mare finețe a naturii umane.

„Departe de nihilismul autorilor postmoderni, Ludmila Ulițkaia se revendică de la moștenirea umanistă a clasicilor ruși, precum Tolstoi, Cehov și Nabokov.“ — Karine Alaverdian, La Revue Russe

Roman nominalizat la International Booker Prize și Dublin Literary Award

Un roman amuzant, emoționant, surprinzător și pătrunzător și unul dintre debuturile cu cele mai mari vânzări din Coreea de Sud a ultimilor ani, Îndrăgostiți la Seoul spune povestea unui tânăr gay care caută fericirea în Seoulul singuratic.

„Îndrăgostiți la Seoul” este un roman energic, vesel și emoționant, care prezintă atât viața strălucitoare de noapte din Seoul, cât și dimineața încețoșată de după. Young este un student coreean cinic, dar iubitor de distracție, care pendulează între casă, cursuri și paturile partenerilor găsiți pe Tinder. El și Jae-hee, cea mai bună prietenă și colega lui de apartament, frecventează barurile din apropierea casei, unde își îneacă anxietățile legate de viața amoroasă, familie și bani cu pahare de soju și țigări Marlboro Red pe care le țin în congelator. Cu timpul însă, până și Jae-hee îl părăsește pe Young și se așază la casa ei, lăsându-l să-și îngrijească mama bolnavă și să-și alunge singurătatea în relații cu diferiți bărbați, printre care unul a cărui frumusețe este egalată doar de răceală și altul care s-ar putea dovedi iubirea vieții sale.

Este vara în care criza climatică escaladează dincolo de cele mai negre coșmaruri și incendiile incontrolabile de pădure din nordul Suediei îi transformă pe turiștii aflați în vacanță în refugiați climatici.

Două fete foarte diferite una de cealaltă Povestea unei prietenii fără pereche în Italia fascistă Monza, Italia, 1935. Francesca este o fată cu educație aleasă, dar este fascinată de o rebelă de vârsta ei, de origine modestă, care se poartă diferit: umblă desculță, are părul negru tuns strâmb, privirea sălbatică și se joacă la râu cu doi băieți mai mari. Ea este Maddalena, dar i se spune Malnata. Oamenii sunt convinși că este piază rea. Că urzește blesteme și atrage moartea.

1914. Jurnalistul aspirant Anton Heideck soseşte la Viena, unde o cunoaşte pe Delphine, o femeie cu multe secrete. Anton este fermecat de strălucirea primei iubiri, când ţara lui intră în război cu ţara ei.

Singura ei vină: a fost o femeie liberă.

O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul. O curtezană care a sfidat rigorile vremii. O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei. Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o. Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția.

La începutul efervescentei Belle Époque, pe scenele de la Scala și Olympia, Mata Hari aprinde imaginația contemporanilor săi. Are bărbații la picioare și forța de a-i manevra după plac: artiști, aristocrați, diplomați și oameni de stat sunt tot atâtea marionete în jocul ei periculos. Dar zarurile sorții nu cad de multe ori la fel, iar tânăra, aflată mereu într-o frenetică reinventare de sine, scapă din mâini frâiele propriei vieți.

La aproape un secol de la moartea ei, Paulo Coelho recompune, pornind de la documente de arhivă nepublicate, portretul captivant al uneia dintre cele mai enigmatice, curajoase și independente femei din istorie. De la copilăria într-un orășel olandez, la viața traumatizantă alături de un ofițer alcoolic în Java și până la anii de glorie în capitala Franței, „Spioana” e un puzzle fascinant și o lecție admirabilă despre echilibrul fragil dintre nonconformism și luciditate.

„Tulburător, cu o atmosferă de o frumusețe cinematică." – Los Angeles Times

Cleo, o pictoriță britanică în vârstă de 24 de ani, a lăsat în urmă Anglia și a ales să facă un masterat cât mai departe de casă, la New York, orașul care nu doarme niciodată. Aici îl cunoaște pe Frank. E cu douăzeci de ani mai mare decât ea, are propria firmă de advertising, construită prin propriile puteri, iar viața lui pare să aibă preaplinul și senzația de împlinire pe care și le dorește Cleo. Frank îi oferă șansa de a fi fericită, libertatea de a picta și ocazia de a aplica pentru cetățenie. Dar decizia lor impulsivă de a se căsători schimbă ireversibil atât destinele lor, cât și pe cele ale apropiaților.

O carte electrizantă despre așteptările uriașe pe care le avem de la relații și consecințele idealizării iubirii, despre teama de eșec și despre felul în care traumele ne pot deturna viața.

„O revitalizare inteligentă și captivantă a genului romance urban." – Kirkus Reviews

„Mellors disecă relația tumultuoasă dintre doi oameni magnetici, care au fost răniți sufletește… O poveste înconjurată de o aură seducătoare." – Publishers Weekly

Într-un cătun idilic din Franţa, o respectabilă doamnă în vârstă pe care justiţia a exonerat-o de orice vină este pe punctul de a-şi mărturisi vina. În mijlocul oceanului, un marinar taciturn află că şi-a pierdut o fiică. Telegrama cea crudă nu îi spune însă care din cele patru. Oare inima de tată îi va şopti ceva? Destinele a doi tineri muzicieni sunt frânte de o crimă. Însă cine este mai vinovat: cel care a cedat o clipă, sau cel care a răspândit în jurul lui ură ani de zile? Se va folosi prima doamnă a Franţei de un secret abominabil pentru a se răzbuna pe cel care nu o mai iubeşte?

Împrumutând elemente din tradiția biblică, din folclorul idiș și din legendele europene, povestirea inițiatică „Deodată în adâncul pădurii” oferă o parabolă magistrală despre toleranță, compasiune șI speranță.

Un sat pierdut între munți, înconjurat de păduri sumbre și stăpânit de teamă și tristețe. Cândva, demult, un blestem pare să-l fi lovit: toate vietățile — insecte, păsări, câini, pisici, chiar și peștii din râu — l-au părăsit. Înspăimântați de o creatură misterioasă pe care o numesc Nehi, oamenii se închid în case, seară de seară, și nu le dau voie copiilor să intre în pădure. Mai ales tăcerea bântuie mica așezare, căci nimeni nu vrea să-și amintească, nici să vorbească de animalele pierdute și de viața de dinainte. Însă doi copii curajoși, Mati si Maia, sunt atrași de taina întunericului și se hotărăsc să afle ce se ascunde în adâncul pădurii și în inimile oamenilor.

Traducere nouă și note de Marin Mălaicu-Hondrari

„Aventurile fetei dezmățate” este un roman despre bucuria și chinurile unei iubiri clandestine urmărite de-a lungul a patru decenii, pe trei continente, dar și o cronică a lumii postbelice care, asemenea fetei dezmățate, a avut nevoie de mult timp pentru a-și recăpăta inocența și pentru a învăța să iubească.

În vara anului 1950, Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurți la pantaloni lungi. Petrecerile se țin lanț în cartierul Miraflores din Lima, iar viața este trăită în ritm de mambo. Până când Ricardo se îndrăgostește de Lily. Pentru totdeauna. O pierde și o regăsește, mereu sub un alt nume, în scenarii variate: Lima burgheză, apoi Parisul revoluționar al anilor ’60, Londra hippy din '70, Japonia modernă. El este „băiețașul cuminte“, care visează să trăiască la Paris și crede că întâlnirile lor țin de destin. Ea este „fata dezmățată“, o aventurieră calculată, care crede că întâlnirile lor țin doar de hazard.