Moderni & contemporani

„Agustina Bazterrica e o scriitoare feroce; proza ei este vizionară și calculată: când te aștepți mai puțin, își lovește ținta și te cutremură." - Samanta Schweblin

La abatorul local, Marcos este un foarte eficient manager-adjunct în branșa sacrificării oamenilor – deși nimeni nu le mai spune așa. Soția l-a părăsit, tatăl piere în ghearele demenței, iar el depune eforturi supraomenești să nu se gândească la felul în care-și câștigă existența. După ce animalele, infectate de un virus otrăvitor, au fost omorâte, și după o perioadă de Tranziție plină de ipocrizie, consumul de carne umană — „carne specială" — a devenit legal. Într-o zi, Marcos primește în dar un exemplar de „calitate superioară", pe care, în ciuda interdicțiilor, îl tratează ca pe o ființă umană. De aici și până la a-și pune întrebarea dacă nu cumva am renunțat la umanitate în schimbul proteinei animale nu mai e decât un pas.

„Cu o măiestrie perfect calibrată prin ironie, Bazterrica ne prezintă un portret stupefiant al umanității care ar face orice pentru a obține satisfacția, chiar cu prețul propriei existențe." - Le Monde

„Din teama față de ceea ce ne rezervă viitorul, Bazterrica a extras un roman extraordinar despre maleabilitatea valorilor noastre morale și despre ceea ce Hannah Arendt a numit banalitatea răului." - Lire

„Puternic, magnetic, tulburător – romanul anului." - Cultura Mas

„De la primele cuvinte ale acestui roman al scriitoarei argentiniene, cititorul se află printre «exemplarele» de sacrificiu, conștient că se găsește într-un abator și că nimic din ce urmează nu va fi prea plăcut." - The New York Times Book Review

Agustina Bazterrica (n. 1974, Buenos Aires) este o romancieră și autoare argentiniană de proză scurtă, figură centrală a scenei literare din Buenos Aires. A publicat două volume de povestiri și două romane. Cel de-al doilea roman al ei, Noi, carnivorii, a devenit un adevărat fenomen editorial internațional, vândut în peste jumătate de milion de exemplare în toată lumea și tradus în peste 25 de limbi. Romanul este în curs de ecranizare.

„O strălucită meditație asupra istoriei, memoriei, identității și naturii răului.“ – Francine Prose

Götz și Meyer, doi subofițeri SS neînsemnați, primesc o misiune care, deși „nu e crucială“, trebuie „să fie eficientă“. Sarcina lor este să transporte cinci mii de femei, copii și bătrâni, câte o sută pe rând, dintr-un lagăr de concentrare de lângă Belgrad, într-un camion transformat anume, în care oamenii sunt gazați după plecarea de la destinație. Pe măsură ce naratorul anonim al lui Albahari, un profesor, urmărește obsesiv adevărul despre această anihilare sistematică, își împărtășește descoperirile propriilor elevi. Autobuzul școlar al copiilor devine acel camion, instrumentul criminal, iar pe măsură ce este evocată memoria sufletelor evreiești pierdute din Belgrad, elevii urmăresc cu consternare istoricul teribilei călătorii arheologice. Profesorul lor, epuizat atât de sarcina de a da viață istoriei, cât și de efortul pe care i l-a cerut cercetarea, este copleșit de ororile propriei imaginații.

„Götz și Meyer se numără printre cele mai bune opere literare despre Holocaust.“ - Chicago Tribune

„O carte sfâșietoare, sarcastică și brutală, scrisă într-un ritm fluent, cu multă compasiune și umor sălbatic.“ - The Independent

„Un triumf literar! O mărturie unică despre puterea imaginației.“ - Daily Telegraph

„Prin doar două nume, Albahari conjură suflete imaginare ale căror vieți îi reprezintă pe toți cei pe care istoria i-a uitat.“ - San Francisco Chronicle

David Albahari (1948-2023) a fost un scriitor, traducător și profesor sârb. De-a lungul carierei sale, a scris romane și povestiri, adesea îmbibate cu elemente autobiografice. A fost, de asemenea, un traducător reputat din limba engleză și membru al Academiei Sârbe de Științe și Arte. Născut într-o familie iudeo-sârbă, Albahari a devenit președintele Asociației Comunităților Evreiești din Iugoslavia în 1991 și a ajutat la organizarea evacuării locuitorilor evrei din Sarajevo în timpul războiului. În 1994, s-a mutat cu familia în Canada, unde a locuit până în 2013, înainte de a se întoarce în Serbia. Fiecare nouă carte a lui Albahari a fost considerată un eveniment literar. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi. A tradus, de asemenea, numeroși autori de limbă engleză, printre care Vladimir Nabokov, Margaret Atwood, Sam Shepard și Sarah Kane.

„Un adevărat manifest al credinței în puterea cuvintelor și a literaturii.“ - El Cultural

Într-o călătorie nocturnă cu trenul între Londra și Edinburgh, Alicia poartă o conversație cu Terry, scriitor și profesor de literatură, și cu Bou, elevul acestuia. Terry le vorbește despre succesul celui mai recent roman al său, inspirat de secretele lui Hans, un tânăr cu care a avut o relație ambiguă. Dar Hans a dispărut după publicarea romanului. Oare avem dreptul să transformăm viața altei persoane într-un roman? Este etic să scrii despre confesiunile pe care le auzi? Care sunt limitele ficțiunii? Fascinată de aceste întrebări, care o determină să-și examineze propriile amintiri, Alicia simte nevoia să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat între cei doi bărbați și să-l găsească pe Hans.

Nimic mai iluzoriu aduce în discuție puterea literaturii și linia fină care separă realitatea de ficțiune, într-o narațiune captivantă despre trădare, pierdere și vinovăție.

„O aventură neașteptată. O rețea subtilă de povești și de cuvinte care te fascinează și te învăluie, care te cucerește fără să vrei, ca pe un copil care ascultă cu gura căscată o poveste frumoasă. Un debut puternic și de neuitat.“ - Rosa Montero

„Una dintre acele cărți care îți trezesc dorința de a-ți lua liber toată după-amiaza și de a te lăsa purtat de ritmul lecturii.“ - Vogue

„Un roman despre arta de a spune povești ca modalitate de a da sens lumii.“ - letras libres. com

„Îmbinând metaficțiunea, misterul și drama, acest roman captivant are un aer enigmatic ce amintește de Talentatul domn Ripley.“ - scenic rights.com

Marta Pérez-Carbonell s-a născut în 1982 și a obținut doctoratul la Universitatea din Londra, specializându-se în opera lui Javier Marías. Este profesoară de literatură spaniolă la Colgate University din New York și colaborează la reviste literare precum The Objective, Letras Libres și Quimera. Nimic mai iluzoriu este romanul său de debut.

Joseph își dorește un singur lucru: să fie primit în lumea lui Tartuffe.

Ettie își dorește exact opusul: să scape din ea.

Anul 1920. Pictorul Edouard Tartuffe trăiește retras la o fermă izolată. Aici, timpul a încremenit în loc, iar aerul se mișcă doar atunci când el ridică pensula. Ettie, nepoata sa, are grijă ca totul să fie în ordine: curăță, pregătește atelierul, spală pensulele și creează în jurul unchiului ei spațiul perfect în care arta poate să respire.

În această liniște apăsătoare pășește Joseph, un jurnalist fascinat de povestea geniului Tartuffe. Curând, descoperă că, sub atitudinea calmă a tinerei Ettie, mocnește un secret periculos.

În fiecare noapte, ea copiază tablourile lui Tartuffe. Le reproduce până la ultima tușă, iar copia şi originalul devin imposibil de deosebit. Însă când focul izbucnește în atelier și distruge aproape totul, nimic nu mai poate rămâne ascuns.

Ani mai târziu, în 1957, o femeie privește Ospățul, tabloul celebru despre care se spune că ar fi singurul care a supravieţuit incendiului. În fața lui, rămâne o întrebare: cine este, cu adevărat, artistul?

Scriitoarea americană Ann Patchett a primit PEN/Faulkner Award și Orange Prize, a fost finalistă la Pulitzer Prize for Fiction, IMPAC Dublin Literary Award, National Book Critics Circle Award și a fost nominalizată la Women’s Prize for Fiction. Noul său roman, O vară doar pentru noi, a câștigat Southern Book Prize for Fiction 2024 și a fost #1 New York Times bestseller, Sunday Times bestseller, 2023 Book of the Year în The Times, Goodreads Choice, BBC Radio 2 și Reese Witherspoon Book Club Pick.

Rememorare a unei aventuri de o vară cu un celebru actor, elegie a tinereții pierdute și elogiu al maturității și al celei de-a doua șanse, romanul O vară doar pentru noi explorează, în inconfundabilul stil atent și delicat al lui Ann Patchett, iubirea: pasiunile (și greșelile) de tinerețe, afecțiunea durabilă și înțeleaptă a unei căsnicii împlinite, indelebila legătură dintre părinți și copii.

 „Inteligent și reflexiv, romanul consolidează statutul de mare scriitoare al lui Ann Patchett.“ — Kirkus Reviews

„O poveste tandră și fascinantă.“ — People

„O meditație inteligentă despre relația dintre teatru și viață, despre perspectiva romantică versus cea realistă, O vară doar pentru noi este probabil cel mai bun roman al lui Ann Patchett.“ — Boston Globe

„Ann Patchett este în mare formă!“ — Publishers Weekly

„Un roman care dezvăluie viețile secrete ale părinților și felul în care fericirea poate fi găsită de-a lungul anilor.“ — Time

Un roman febril și matur, cu un lirism exuberant, Ți-am dat ochi și tu ai privit în întuneric confirmă originalitatea unei autoare de neegalat. Este câștigător al Premiului Lletra d'Or în 2024 și tradus în peste 30 de țări.

În inima munților Guilleries, în Catalonia, se află ferma izolată Mas Clavell, acolo unde o femeie de-o vârstă cu veacul zace pe patul de moarte, iar timpul se răsucește ca o incantație. În jurul fermei, munții ascund dezertori, lupi, fantome și demoni. Totul începe cu Joana, stăpâna casei, care, flămândă de dragoste și de dorința de a avea un fiu, îl invocă pe diavol. De-a lungul unei singure zile, din zori și până la căderea nopții, poveștile femeilor care au trăit, iubit și născut în casa Clavell curg ca dintr-o rană veche. Explorând tema pactului cu diavolul, Ți-am dat ochi și tu ai privit în întuneric transformă urâtul și grotescul în extaz și frumusețe, destrămând vălurile subțiri dintre lumi.

„O măiestrie uluitoare. O demonstrație literară copleșitoare.“ — La Vanguardia

„Un mozaic de jovialitate, umor, viziune vitalistă și joc scatologic, o farsă carnavalescă. […] Nu mai puțin impresionantă este abilitatea Irenei Solà de a distribui firele infinite ale poveștilor pe care le deșiră fără să piardă nici unul și fără ca vreunul să rămână fără concluzie.“ — El País

Născută în 1990, în Malla, un sat cu 200 de locuitori, la 60 de kilometri de Barcelona, IRENE SOLÀ este licențiată în Belle Arte la Universitatea din capitala Cataluniei. A revenit în satul natal după un an petrecut în Islanda și șase ani în Marea Britanie (unul de masterat în Literatură, Cinema și Cultură Vizuală la Universitatea din Sussex și cinci la White Chapel Gallery). Lucrări ale sale din domeniul artelor vizuale au fost expuse în diverse galerii din Catalonia și din străinătate. A debutat cu volumul de versuri Bèstia (2012), încununat cu Premiul Amadeu Oller. Primul său roman, Els dics (Digurile, 2018), a primit premiul Documenta acordat tinerilor prozatori sub 35 de ani, iar cel de-al doilea, Eu cânt și muntele dansează (Canto jo i la muntanya balla, 2019; Humanitas Fiction, 2023), a fost distins cu mai multe premii catalane și, în 2020, cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene. Tradus rapid în 24 de limbi, s-a bucurat de un succes fulminant și i-a adus o recunoaștere internațională. De egal succes s-au bucurat adaptarea teatrală a romanului (trei premii Max pentru Artele Scenice din Spania în 2022) și creația muzical-simfonică Les trompetes de la mort (Trâmbițele morții), inspirată de el. În 2023 a publicat Ți-am dat ochi și tu ai privit în întuneric (Et vaig donar ulls i vas mirar les tenebres; Humanitas Fiction, 2025), un roman lăudat pentru lirismul său pregnant și originalitatea stilistică, câștigător al premiului Lletra d'Or 2024 și tradus deja în peste 30 de țări.

Tripticul din care este alcătuit romanul autobiografic Vremea iubirii surprinde anii contactului dureros dintre lumea veche şi cea nouă, anii consolidării regimului comunist în Albania. De aici se naşte şi tensiunea care străbate cartea. Eroii săi sunt înfățișați la începutul marilor provocări ale adolescenţei, când cunosc frumusețea prieteniei, experienţa durerii, bucuria descoperirii, dar află și că există libertatea conștiinței. În ciuda melancoliei inerente, Kadare își salvează personajele prin umor și ironie. Volumul de față întregește parcursul autobiografic din opera lui Kadare, acoperind o parte din perioada petrecută de autor în orașul natal Gjirokastra, ca o avanpremieră a marelui roman Amurgul zeilor stepei.

Trei prieteni, elevi de gimnaziu în Albania postbelică. Dacă funcționarii poartă pălărie, atmosfera e mai calmă; dacă o schimbă rapid cu șapca proletară, toată lumea e temătoare și își cumpănește fiecare gest. Pe băieți îi preocupă însă alte lucruri: unul ar vrea să ajungă scriitor renumit, și creația lui să pună în umbră până și lirica bulgară. Altul, încurajat să fie demn urmaș al lui Pavlik Morozov, își acuză mama de decadență fiindcă e... însărcinată. Iar cel de-al treilea are o pasiune nebună pentru timbre și secrete. Vântul tăios al represiunii politice se instaurează inexorabil pe străzile orășelului lor, dar i se ține piept cu inocență și prin gesturi mici, ce încă restabilesc umanitatea.

„Ismail Kadare a fost unul dintre acei scriitori pentru care scrisul este o luptă; dintre cei care smulg fiecare cuvânt tăcerii, pentru care fiecare rând poate să sporească povara procesului-verbal, iar fiecare roman riscă să devină epitaful propriei cariere.“ — Președinția franceză, mesaj la dispariția lui Ismail Kadare, iulie 2024

„Opera lui Kadare trebuie citită pentru a scăpa de amnezie.“ — Radio France

„Kadare a afirmat în mai multe rânduri că cititorii și criticii săi nu ar trebui să acorde prea multă atenție contextului. În sprijinul acestui fel de a-l citi, aș sublinia că maniera lui Kadare de a povesti și natura scrisului său nu s-au schimbat deloc în ultimii șaizeci de ani, deși contextul social, geografic și politic s-a modificat radical. E ca și cum întreaga lume imaginară a lui Kadare ar fi apărut complet formată de la început, iar cele patruzeci sau cincizeci de povestiri și romane pe care le-a scris de atunci nu ar fi decât fragmente dintr-un întreg mai mare, coerent și nealterat.“ — David Bellos, World Literature Today

Cineva se joacă cu vieţile noastre – pare să spună Milan Kundera în primul său roman –, cineva leagă şi dezleagă întâmplările în care suntem atraşi cu sau fără voie, împingându-ne în fundături sau oferindu-ne brusc o libertate cu care nu ştim ce să facem. Cineva îşi râde de noi, propunându-ne idealuri care se transformă irevocabil în propriul lor simulacru, fără a înceta totuşi să ne urmărească şi să ne otrăvească existenţa. Cineva se uită la noi necruţător, înregistrând fiecare mişcare a noastră cu o privire de gheaţă ce nu lasă nici o speranţă. Şi tocmai acest chip, redat de această privire, e cel pe care, mai presus de toate, ni-l oferă Gluma – chipul de ieri, de azi şi dintotdeauna, în care suntem somaţi să ne recunoaştem.

Patru tineri francezi ajung în București pentru a urmări meciurile naționalei la Campionatul European de Fotbal. Dar Bucureștiul nu este orașul pe care se așteptau să-l găsească și aceasta este premisa unei aventuri în care cei patru tineri îndrăgostiți de fotbal descoperă capitala cu relaxarea turistului care are timp de pierdut între meciuri.

Două femei puternice, două alegeri: Mielle, timidă, luptă cu propriii demoni. Jane, jurnalistă legendară, va deveni o propagandistă fascistă. Când Parisul este cucerit de naziști, în 1940, Mielle cade pradă farmecelor lui Jane, devenind din ce în ce mai amețită de strălucirea, stăpânirea de sine și încrederea ei nebunească. Dar, pe măsură ce această nesăbuință se transformă în militantism, Mielle începe să aibă viziuni care îi arată că Jane trebuie să moară, iar Mielle trebuie să fie cea care o va ucide.

Când cireșii japonezi își scutură florile, mica librărie din gara Nohara își deschide larg ușile. Gara este liniștită, trenurile opresc rar, iar în spatele unei uși discrete se află o librărie care pare desprinsă dintr-un alt timp. Rafturile sunt ordonate cu grijă, cărțile sunt învelite în supracoperți simple, iar la tejghea aburește un ceai hōjicha. Odată ce îi vei trece pragul, un lucru cu adevărat ciudat se va întâmpla: vei găsi exact cartea potrivită, cea de care ai cu adevărat nevoie în acest moment al vieții tale, chiar dacă tu încă nu știi asta. Aici ajunge si Fumiya, un student fără încredere de sine și „alergic” la lectură, în căutarea unui volum pentru tatăl său bolnav. Iar ce urmează să descopere îi va schimba definitiv viața.

Ultima parte din trilogia FIICELE RĂZBOIULUI.

Sub soarele arzător al deșertului, umbrele trecutului devin din ce în ce mai prezente...

În Marocul anilor 1960, o tânără călătorește la Marrakech să-și întâlnească bunica paternă, pe care n-a cunoscut-o niciodată.

Vicky Baudin urcă în trenul care străbate Marocul, hotărâtă să afle adevărul despre femeia care, cu zeci de ani în urmă, și-a părăsit fiul și a dispărut.

Clémence Petier trăiește într-un kasbah la marginea Munților Atlas, cu un trecut învăluit în mister și secrete care le pot distruge pe amândouă.

Pericolul pândește din toate părțile, iar o figură din copilăria lui Clémence amenință să dezvăluie tot ceea ce s-a străduit o viață să ascundă.

„Al treilea roman din trilogia FIICELE RĂZBOIULUI, Trenul de noapte spre Marrakech își poartă cititorii prin Marocul anilor ’60, într-o călătorie senzorială ce îți stimulează toate simțurile. Sub soarele arzător al deșertului, frica lui Vicky Baudin devine la fel de intensă pentru cititor precum aromele de condimente și jocul de culori și texturi din medina.“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Lecția de greacă, tradus în peste douăzeci și cinci de țări, „Cartea anului 2023“ în publicațiile The New Yorker, Time, Kirkus Reviews, Publishers Weekly, este un roman despre pierdere, iubire și despre limbajul reinventat dincolo de formele sale obișnuite. Ochii nu trebuie neapărat să vadă, buzele nu trebuie neapărat să rostească pentru ca doi oameni să se dezvăluie unul altuia și astfel să se salveze.

Într-un Seul agitat și indiferent, doi străini rătăcesc, fiecare captiv în propriul exil. Ea nu mai poate vorbi. El, curând, nu va mai putea vedea. Ea și-a pierdut mama, custodia copilului, echilibrul. El trăiește cu fragmente de amintiri și cu sentimentul dezrădăcinării. Se întâlnesc într-o sală de clasă a unui institut privat, unde el predă greaca veche, iar ea o învață, sperând că limba aceea o va ajuta să-și recapete vocea. Cei doi se observă, mai întâi indiferenți, apoi curioși, iar când tăcerea ei și nevederea lui sunt obligate să comunice, cei doi descoperă că dragostea poate începe exact acolo unde limbajul se destramă.

„Uluitor de frumos… Han Kang este ca întotdeauna cea mai pătrunzătoare scriitoare: ea extinde universul senzorial. O citesc, gândesc alături de ea și privesc lumea prin ochii ei.“ — Max Porter

„Deopotrivă scrisoare de dragoste adresată limbajului și critică a acestuia, Lecția de greacă este un roman de o precizie aproape sculpturală. Una dintre cele mai intime opere ale lui Han Kang.“ — Financial Times

„Un roman hipnotic. Han Kang se numără printre cele mai neconvenționale, intuitive și cu adevărat inovatoare scriitoare contemporane.“ — San Francisco Chronicle

„Un roman sclipitor despre puterea limbajului și a legăturilor dintre oameni.“ — New York Times

HAN KANG, născută în 1970 la Gwangju, este fiica scriitorului coreean Han Seung-won. De la zece ani a crescut în zona Suyuri din Seul, metropolă în care mai apoi a studiat literatura la Universitatea Yonsei și în care locuiește și astăzi. Și-a început cariera literară ca poetă în 1993, iar în anul următor a debutat și în proză, câștigând concursul organizat de ziarul Seoul Shinmun cu nuvela Ancora roșie. A continuat să scrie poezie, proză scurtă, eseu și cărți pentru copii. Primul roman, Cerbul negru (1998), i-a apărut la vârsta de douăzeci și opt de ani, urmat de Mâinile tale reci (2002), Vegetariana ( 2007), Cerneală și sânge (2010), Lecția de greacă (2011; Humanitas Fiction, 2026), Disecție (2014), Cartea albă (2016) și Nu ne despărțim (2021; Humanitas Fiction, 2025). Începând cu anul 2005 i-au fost acordate cele mai importante premii literare coreene. Din 2016, când primește Man Booker International Prize, urmează o pleiadă de mari premii internaționale – 2017, Premio Malaparte (Italia), 2019, Premio San Clemente (Spania), 2023, Prix Médicis Étranger (Franța), 2024, Prix Émile Guimet de Littérature Asiatique (Franța), culminând cu Premiul Nobel pentru Literatură acordat de Academia Suedeză în 2024. Hang Kang este considerată astăzi cea mai importantă autoare coreeană contemporană, cu traduceri în peste cincizeci de țări.

Prix des Libraires 2024

Roman surprinzător și fascinant, recompensat cu Prix Femina des lycéens în 2023, Prix France-Québec, Prix des Cinq Continents de la Francophonie și Prix des Libraires în 2024, Ce știu despre tine proiectează cu delicatețe, subtilitate și sensibilitate portretul unei familii sfâșiate și al unei societăți în plină transformare.

În Cairo, în anii 1980, tânărul medic Tarek își urmează destinul care i-a fost trasat. De când se știe, a răspuns la rugămințile celorlalți și s-a ridicat la înălțimea așteptărilor tuturor. I-a călcat pe urme tatălui său, un medic reputat al prosperei comunități levantine din Cairo, preluându-i cabinetul. S-a căsătorit și locuiește cu soția sa în spațioasa reședință a familiei. Totuși, când hotărăște să deschidă și un dispensar în zona cea mai umilă a orașului și îl întâlnește pe Ali, Tarek începe să pună totul sub semnul întrebării. Din acel moment, răspunsurile nu vor fi niciodată complete. Adevărul se ascunde dincolo de o ușă, dincolo de limitele cartierelor luxoase, pe celălalt mal al Nilului, sau peste ocean.

„Felul extraordinar în care Chacour dozează informațiile creează o tensiune rezolvată doar în final, când aflăm identitatea naratorului. Acest risc asumat are un efect formidabil.“ — Kirkus Reviews

„Un debut magnific care aduce la lumină secrete de familie și iubiri indestructibile.“ — L’Actualité

„O splendidă explorare a melancoliei și suferinței din dragoste.“ — Booklist

„Un captivant și emoționant roman despre dragoste și suferință, atât de bine construit, încât nu îți vine să crezi că este un debut.“ — Daily Mail

„Éric Chacour demonstrează o rară măiestrie literară și stilistică. Ce știu despre tine  se dovedește un roman somptuos, complex, fascinant. Creează dependență.“ — France Info

În 2023, la 60 de ani după debutul care l-a consacrat (Orașul și câinii), Mario Vargas Llosa oferă lumii un ultim roman, al douăzecilea – povestea unui mare idealist care imaginează un Peru al reconcilierii și fraternității, în care muzica vindecă rănile trecutului și dictează armonia viitorului.

Pentru Toño Azpilcueta, totul începe în seara când ascultă muzica lui Lalo Molfino, misteriosul chitarist damnat din Puerto Eten. În tăcerea înfiorată a publicului, Toño descifrează un adevăr înalt, căruia îi va dedica o carte (mereu rescrisă, niciodată perfectă) și îi va consacra întreaga viață.

„Am pus în Vă dedic tăcerea mea tot ceea ce înseamnă pentru mine Peru: exaltarea, tristețea, acea muzică punctată de strigăte și plânsete; așa văd eu valsul peruan și cultura mea. Acestea sunt trăsăturile noastre cele mai profunde și din această cauză îmi este atât de drag romanul.“ — MARIO VARGAS LLOSA

„Vargas Llosa ne oferă aici o superbă declarație de dragoste față de țara sa natală și muzica sa, artă care transcende diviziunile interne ale unei țări sfâșiate de istoria sa zbuciumată și de violența prezentului. […] În această ultimă capodoperă, laureatul premiului Nobel a creat o galerie edificatoare și barocă de personaje, reale sau fictive, pe care le urmărim pe tot parcursul ultimului secol.“ — Le Figaro

„Un rămas-bun elegant și melancolic al unui maestru povestaș.“ — Kirkus Reviews

Inspirată de un fapt real — dispariția misterioasă a unei scriitoare —, autoarea bestsellerului Cartea secretă a Florei Lea revine în forță cu povestea captivantă a unei cărți pierdute, a unei mame dispărute și a unei fiice care nu încetează să le caute.

Uneori, lucrurile pe care le iubești cel mai mult sunt chiar cele care te pot distruge. Charlie are 23 de ani, este singură și de curând angajată la o editură importantă din Londra. Richard Aveling are 56 de ani, este căsătorit și cel mai prestigios autor din portofoliul editurii. Charlie îl idolatrizează de multă vreme pe fermecătorul și ilustrul scriitor, dar, pe măsură ce se angajează într-o aventură ilicită și acaparatoare, este nevoită să ascundă relația de toți cei la care ține. Curând, nu-și mai poate imagina viața fără Richard și înțelege prea târziu că pierderea lui le-ar sfărâma nu doar relația, ci și pe ea însăși. Tandră și emoționantă, Și dulce, și amar este o explorare intimă a puterii, a vulnerabilității, a ceea ce înseamnă să iubești o altă persoană și să te iubești pe tine însuți.

Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre c

Este anul 1939. Germania nazistă.

Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi.

Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi.

Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

ele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

„Dacă ne gândim la Lolita lui Nabokov, recunoaștem gestul unui adult atotputernic care scoate o ființă vulnerabilă din lumea copilăriei, forțând-o să intre în lumea lui, alcătuită din durere, alcool și jazz. (...) Un roman tulburător despre maturizare, susținut de proza senzorială și rafinată a Gabriellei Zalapì.“

Premiul Nobel pentru Literatură 2023

Un bărbat se urcă la volan și conduce la întâmplare, fără o țintă anume. După o vreme, se trezește în fața unei păduri, pe un vechi drum forestier plin de șleauri. Soarele a apus, ninge și e foarte frig: altcineva s-ar fi întors, căutând un drum mai sigur, o cale liniștită. Dar protagonistul acestei

aventuri a pătruns deja în adâncul pădurii, iar mașina nu mai poate înainta. În timp ce caută ajutor în pădure, rătăcind, cuprins de oboseală și frig, în inima întunericului zărește o strălucire ciudată...

„Opera lui Fosse este o enigmă care insuflă speranță celor care o citesc. Ea luminează sufletul uman așa cum numai cei aleși o pot face.“ - Manuel Vilas

„Fosse se joacă adesea cu absurdul, estompând granița dintre real și imaginar. Protagonistul face o coborâre lentă, dantescă, în vid, iar Strălucirea explorează tocmai acest teritoriu liminal.“ - World Literature Today

„Marea frumusețe a ficțiunii lui Fosse stă tocmai în respingerea unei interpretări singulare; pe măsură ce lectura înaintează, povestea nu continuă pe o singură notă, ci se dezvoltă mai degrabă într-un acord în care răsună simultan toate interpretările posibile.“ - The Guardian

„Proza lui Fosse urmează fluxul conștiinței, nu știi niciodată cu adevărat încotro te îndrepți.

Dar nu contează: vrei să mergi mai departe, să te miști în ritmul cuvintelor.“ - The Financial Times

Jon Fosse (n. 1959) este prozator, poet și dramaturg norvegian, unul dintre marii scriitori ai vremurilor noastre. Cariera sa prolififică a debutat în 1983, odată cu romanul Roșu, negru. A început să scrie teatru în 1993, iar piesele sale au cunoscut un succes nemaiîntâlnit, fifiind jucate pe scenele din toată lumea. Titlurile lui sunt traduse în mai bine de 50 de limbi, iar în 2023 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Din opera lui Jon Fosse au apărut, în Anansi.World Fiction, romanele ce alcătuiesc Septologia: Numele celălalt (2022), Eu este un altul (2024) și Un nume nou (2025).

Cioran tânăr – între disperarea proprie și fascinația distructivă care învăluie Berlinul

Berlinul nazist se ridică, iar în mijlocul acestui peisaj fragil și amenințător, Emil Cioran pășește într-o Europă în pragul haosului. Încă necunoscut, rătăcit între disperare și idei extreme, tânărul filozof român trăiește o criză interioară care îl apropie de marginea sinuciderii. Întâlnirea ficțională cu Rudolf Diels, primul șef al Gestapoului, devine un contrapunct tensionat: două conștiințe care se confruntă cu răul în formele lui cele mai subtile.

În romanul Emil, Mariam Kühsel-Hussaini imaginează cu o forță poetică rară un episod tulbure din biografia intelectuală a tânărului Emil Cioran. Plasat în Berlinul anilor ’30, într-un moment în care nazismul își construiește structurile de putere, romanul urmărește frământările interioare ale unui filozof aflat încă departe de notorietatea ce avea să vină. Între disperare și fascinație, între luciditate și rătăcire, Cioran trăiește o criză existențială care îl apropie de marginea sinuciderii.

În centrul acestei tensiuni apare întâlnirea ficțională cu Rudolf Diels, primul șef al Gestapoului – o confruntare de conștiințe ce aduce la suprafață întrebări despre rău, moralitate și fragilitatea spiritului în fața istoriei. Kühsel-Hussaini surprinde magistral atmosfera Berlinului de atunci: un oraș cu fațade reci, cu o lumină clar-obscură care reflectă contradicțiile vremii și neliniștile personajului principal.

Romanul nu este doar o interpretare îndrăzneață a lui Cioran tânăr, ci și o meditație asupra abisului interior și a rezistenței intelectuale într-o epocă marcată de violență și haos. Volumul, marcat de plasticitate senzorială și intensitate vizionară, conferă un ritm aproape hipnotic cititorului, în care disperarea se împletește cu melancolia și luciditatea.

Emil devine o explorare a limitelor gândirii, o reflecție asupra identității și o analiză a fragilității morale în fața seducției istoriei, deschizând totodată un spațiu al meditației universale asupra condiției umane, asupra forței și vulnerabilității conștiinței, asupra luminii și întunericului care alcătuiesc destinul fiecăruia.

Mariam Kühsel-Hussaini spune această poveste cu o forță poetică rară. „Stăpânește arta povestirii cu combinații de cuvinte uluitoare”, notează Foreign Rights Guide, iar Frankfurter Allgemeine Zeitung remarcă „psihologizarea profundă a personajelor, care rămân autentice chiar și în imprevizibil”.

O profeție a oracolului din Delphi, întâlnirea cu o tânără răpitoare... și soarta lui Noam este pecetluită atunci când ajunge în Atena secolului al V-lea î.Chr. La umbra Acropolei și a statuilor zeilor, pe urmele lui Aristofan și în preajma lui Socrate, îi întâlnește pe medicul Hipocrate, pe marele strateg Pericle și pe tulburătoarea Aspasia. Un roman fascinant în care Éric-Emmanuel Schmitt ne poartă, cu o erudiție dezinvoltă, la izvoarele civilizației europene.

„Opt volume, mii de pagini, o poveste care traversează milenii și mai multe civilizații, cu ambiția supremă de a nara istoria omenirii. Un pariu nebunesc? La jumătatea călătoriei, îndoielile s-au risipit și neîncrederea a făcut loc admirației.“ — Lire Magazine

„Jubilatoriu și solar, romanul Lumina fericirii nu își dezminte titlul. Citiți-l fără întârziere, pentru a înțelege de unde venim.“ — Le Pèlerin

Roman nominalizat la Prix Goncourt, Prix Goncourt des Lycéens, Prix littéraire „Le Monde”

În 1969, Albert Speer, arhitectul favorit al lui Hitler și Ministrul Armamentului și Producției de Război în cel de-Al Treilea Reich, își publică memoriile.

Revenind asupra trecutului său, de la punerile în scenă ale congreselor naziste până la prăbușirea Reichului, Speer își desăvârșește ultima metamorfoză care i-a salvat viața la procesul de la Nürnberg și care va face din el „vedeta” vinovăției germane. Susținând că nu a știut nimic despre Soluția finală, el se declară „responsabil, dar nu vinovat”. Cu toate că istoricii vor demonstra fără echivoc că a mințit, propria versiune se va impune pentru mult timp.

Într-o eră dominată de fake news, ni se oferă un roman despre una dintre cele mai mari minciuni ale istoriei. Urmărind scene din viața lui Speer, punându-le  verosimilitatea sub semnul întrebării, luminând anumite aspecte obscure, luând în considerare cercetările unor istorici importanți din perioada postbelică – printre care istoricul Gitta Sereny –, Jean-Noël Orengo ne propune o lectură amețitoare despre unul dintre cei mai iubiți colaboratori ai lui Hitler.

„Romanul «Sunteți iubirea nefericită a Führerului» de Jean-Noël Orengo demontează minciunile nazistului Albert Speer.” - Raphaëlle Leyris, Le Monde

„Un  text pe cât de necesar, pe atât de incisiv, care demonstrează că între autobiografie și autoficțiune nu e decât un pas.” - RTS Culture

„Un roman care plonjează în relația tulburătoare dintre Hitler și Albert Speer.” - Vincent Roy, Le Journal du Dimanche

„Scriitorul francez deconstruiește marea operă a arhitectului preferat al lui Hitler: «contra-ficțiunea» care i-a permis acestuia să-și salveze viața la procesul de la Nürnberg.” - Eric Loret, Libération

„Meta-biografie, reflecție asupra relației faustiene dintre artă și putere, «Sunteți iubirea nefericită a Führerului» sondează forța mistificatoare a ficțiunii de a crea realități alternative.” - Lucile Charlemagne

„Cartea nu este o biografie romanțată clasică și tocmai asta îi conferă bogăție. Ea pune accentul, mai întâi, pe relația profund ambiguă, din multe puncte de vedere, dintre Hitler și Speer, fiind totodată o demonstrație a minciunilor și omisiunilor (dovedite de arhive) pe care Speer le-a perpetuat în memoriile sale, unde fake-ul domnește și viața îi este rescrisă.” - MusemaniasBooks BE

Salman Rushdie își pune la lucru extraordinara sa imaginație pentru a evoca ultimul act al existenței în cadrul a cinci povestiri plasate în țările în care scriitorul și-a creat opera – India, Anglia și America – și populate de o galerie memorabilă de personaje. „În sud” spune povestea a doi bătrâni certăreți din Chennai, India, și a tragediei lor personale pe fundalul unei catastrofe naționale. În „Muziciana din Kahani”, scriitorul revizitează cartierul din Bombay, prezent și în Copiii din miez de noapte, pentru a spune povestea unei muziciene înzestrate cu puteri magice și a căsniciei ei nefericite cu un multimiliardar. În „Târziu”, fantoma unui universitar de la Cambridge nu-și poate afla odihna veșnică până nu se răzbună pe cel care l-a chinuit o viață întreagă. „Oklahoma” pornește de la finalul romanului neterminat al lui Kafka, America, pentru a deveni o poveste despre dispariții, amăgiri și minciuni, în care un tânăr scriitor încearcă să-și dea seama dacă mentorul său s-a sinucis cu adevărat. În fine, „Bătrânul din piață” este o alegorie sugestivă a vremurilor noastre pe tema libertății de exprimare.

Nahr este o tânără refugiată palestiniană, care luptă să-i asigure o viaţă mai bună familiei sale, în timp ce încearcă să-şi găsească un loc al ei într-o zonă a lumii devastată de războaie. Aflată într-o închisoare israeliană, îşi petrece zilele reflectând la evenimentele în urma cărora a ajuns acolo. Născută în anii 1970 în Kuweit, a visat dintotdeauna să se îndrăgostească, să aibă copii şi poate chiar să-şi deschidă propriul salon de înfrumuseţare. Însă toate aceste dorinţe sunt spulberate rând pe rând de oameni cărora le acordase încredere, dar şi de conflictele politico-militare ce răvăşesc Orientul Mijlociu. În ciuda tuturor încercărilor, Nahr refuză să fie o victimă şi luptă să-şi împlinească visurile şi să guste măcar din dulceaţa fericirii.

Pe măsură ce comunitatea lor se îndreaptă spre haos, iar pericolul pândește la orice pas, Sam și Duncan trebuie să afle cine sunt cu adevărat, ce înseamnă curajul și cum să-și dea o șansă la fericire – poate cel mai mare risc dintre toate. Dialogul spumos, personajele complementare și vulnerabilitatea din Ai grijă ce-ți dorești constituie amprenta autoarei în cea mai convingătoare formă a sa.

„Pioniera avangardei literare chineze, o maestra a literaturii experimentale.”— Porochista Khakpour Frontiera incepe cu povestea lui Lujin, o tanara care porneste pe cont propriu pentru a-si construi o viata in Pietricica, un loc oarecum suprarealist, aflat la poalele Muntelui Inzapezit, unde lupii cutreiera strazile, iar anumiti indivizi iluminati pot vedea si patrunde intr-o gradina paradiziaca.

• Amintiri care încă ard este romanul său de debut, laureat al Premiului Magnesia Litera și al Premiului Jiří Orten, ambele obținute în 2024. În romanul său de debut, care amintește de opera scriitorului francez Édouard Louis, Marek Torčík ne conduce într-o călătorie captivantă prin labirintul propriilor amintiri, evocând experiența unei copilării și adolescențe petrecute într-o familie dezbinată dintr-un orășel industrial conservator.

Tăul Iadului este romanul unui loc în care veacuri la rând doar balaurii și descoperitorii de comori au făcut istorie, asta până când nebunia dezlănțuită de război a bulversat ritmul și rostul aproape ancestral al vieții. Cutremurul – real și simbolic, cu toate replicile sale din prezent și trecut – și scrisoarea mamei adoptive, expediată de pe patul morții, au declanșat în personajul-narator aflat la întretăierea vectorilor destinului o obstinată întoarcere în trecutul niciodată limpezit până la ultimele detalii, împins mereu în subconștient de teama că nu ar putea înfrunta traumele unui timp nemilos, rezultând astfel o confesiune în care istoria îndurată cu trupul, sufletul și mintea este pusă, în sfârșit, în bătaia luminii care nu lasă umbre, pete întunecate, unghere ascunse. Evocarea se transformă, cu fiecare episod depășit, într-o epifanie salvatoare.

Roman câștigător al Bolșaia Kniga 2021 – Premiul cititorilor

Un secol de istorie armeană, văzut prin prisma femeilor dintr-un orășel de munte, se desfășoară în Simon, noul bestseller internațional al scriitoarei Narine Abgarian. Simon ne atrage într-un vârtej de povești, în care duritatea vieții se îngemănează cu delicatețea iubirii, iar tragicul și sumbrul se întrețes cu umorul și exuberanța.

Într-un orășel din Armenia, moare zidarul Simon. A avut o viață lungă, s-a bucurat de respect, dar a fost cunoscut și pentru numeroasele sale aventuri amoroase. La înmormântare se adună toate femeile pe care le-a iubit: Susanna, prima dragoste, fata cu o copilărie invadată de tenebre, Eliza, modestă și tandră, trădată de propriul soț, Sofia, frivolă și plină de viață, dar marcată de suferința numeroaselor sarcini pierdute, Silvia, internată cândva abuziv într-un spital de psihiatrie, fără dreptul de a-și mai vedea copilul. Pentru ele, iubirea lui Simon a fost vraja care le-a schimbat complet soarta. Și să nu uităm de Melania, soția care a învățat cu timpul să se resemneze cu aventurile lui, punând însă la cale din când în când câte un scandal cu țipete și veselă spartă, pentru a-și păstra demnitatea, sau de Sașia Vardanuș, personajul aproape magic, care însoțește ca un fel de cor antic povestea fiecăreia dintre femei.

„Alcătuit din povești de viață răscolitoare, romanul lui Narine Abgarian este înțelept într-un sens aproape biblic.“ — ANNA DELIANIDI